Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 982/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 982/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-04-2012 în dosarul nr. 982/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 982/2012
Ședința publică de la 26 Aprilie 2012
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
M. C. G.- judecător
C. L.- judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat prin procuror A. G. din cadrul
DIICOT – Serviciul Teritorial C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații K. E. și P. F., împotriva încheierii din data de 23 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta inculpată K. E., în stare de arest, asistată de avocat C. A. care substituie pe avocat Ciorîia A., apărător desemnat din oficiu, lipsind recurentul inculpat P. F. pentru care se prezintă avocat C. A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită, în cazul inculpatului P. F. comunicându-se de către penitenciarul Spital București Jilava că inculpatul nu poate fi transportat la termenul de judecată întrucât există risc epidemiologic.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocat C. A. pentru recurenții inculpați K. E. și P. F., având cuvântul, solicită admiterea recursurilor declarate și casarea încheierii primei instanțe apreciind că în cauză nu mai subzistă condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., temei inițial avut în vedere în condițiile în care unul dintre inculpați este grav bolnav (P. F.) iar recurenta K. E. are grave probleme sociale riscând să își piardă locuința ca urmare a imposibilității achitării taxelor aferente.
Se arată că inculpații se află de mult timp în arest și în acest condiții pericolul social s-a estompat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate considerând că prima instanță în mod temeinic a apreciat să se mențin temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive. Arată că și în acele circumstanțe inculpații au invocat aceleași probleme de sănătate sau financiare instanța apreciind însă că nu sunt relevante și până în prezent nu au intervenit noi împrejurări care să justifice o schimbare a soluției. În privința inculpatului P. F. se arată că starea sa de sănătate este cunoscută de organele de poliție și i se acordă atenția cuvenită, în prezent aflându-se într-un spital penitenciar. Cu privire la recurenta K. E. consideră că motivele sociale invocate nu sunt reale iar grija față de situația locativă a sa și a fiicei este nejustificată în condițiile în care chiar fiica sa a fost cea traficată de inculpată.
Recurenta inculpată K. E., având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsată în libertate arătând că riscă să își piardă locuința.
CURTEA
Prin încheierea din data de 23 aprilie 2012 a Tribunalului M. în temeiul art. 300 ind. 1 alin. 1 și 3 C.p.p. și art. 160 alin. 2 C.p.p. s-a constatat legală și temeinică arestarea preventivă a inculpaților K. E. și P. F., dispusă prin încheierea nr. 16/27.03.2012 a Tribunalului M., în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 81/30.03.2012 a Curții de Apel C. și a fost menținută arestarea preventivă.
A fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpaților și personal de către inculpata K. E. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă prev. de art. 136 alin.1 lit. b sau c cpp.
În cauză, instanța, verificând din oficiu, conform art. 3001 cpp, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților a apreciat că se impune menținerea în continuare a stării de arest a acestora, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Astfel, s-a constatat că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., în sensul că infracțiunile pentru care cei doi inculpați sunt cercetați în acest dosar sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens s-a arătat că potrivit art. 5 alin. 1 lit. c din CEDO lipsirea de libertate a unei persoane se poate dispune dacă acea persoană a fost arestată în vederea ducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că acea persoană a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
În raport de probele existente în dosarul de urmărire penală nr. 101/D/P/2011 al DIICOT – Biroul Teritorial M., respectiv: declarațiile victimelor V. A., T. A., R. P., K. L., Dafinca O. din care rezultă că au fost obligate să practice prostituția în folosul celor doi inculpați și declarațiile martorilor C. C., P. P., Vanvu G. și M. I., V. C. – s-a constatat că subzistă temeiurile inițiale ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților, sub aspectul indiciilor temeinice prev. de art. 143 cpp și al condițiilor cumulative prev. de art. 148 lit. f C.p.p..
În aprecierea existenței celei de a doua condiții s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților în actul de sesizare - trafic cu minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art.41 alin. 2 cp, numărul victimelor minore, una dintre acestea fiind nepoata iar cealaltă fiica inculpatei K., modalitatea și împrejurările concrete în care se pare că inculpații au acționat în săvârșirea acestor infracțiuni, faptul că aceste fapte ale inculpaților au un impact social major și, în situația în care nu ar fi urmate de o reacție pe măsură din partea autorităților, ar echivala cu o încurajare tacită atât a făptuitorilor cât și a altora, în a persevera în săvârșirea unor fapte – infracțiuni similare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 300 ind. 1 alin. 1 și 3 C.p.p. și art. 160 alin. 2 C.p.p. s-a constatat legală și temeinică arestarea preventivă a inculpaților, urmând a fi menținută în continuare.
În raport de cele arătate s-a apreciat că nu se impune înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară așa cum solicită inculpații prin apărătorii lor, fiind în interesul judecării cauzei menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații K. E. și P. F. motivele fiind expuse oral cu ocazia dezbaterilor și redate pe larg în preambulul prezentei decizii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele invocate și cele ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea apreciază recursurile ca fiind nefondate și urmează să le respingă ca atare pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță temeiurile care au justificat inițial luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, lăsarea în libertate a celor doi inculpați acuzați de comiterea unor infracțiuni foarte grave îndreptate împotriva libertății psihice și vieții sexuale a persoanei, o parte dintre victime fiind minore și chiar rude directe ale inculpaților justifică în mod evident prezumția că se creează un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unor criterii legale care să permită aprecierea întrunirii acestei condiții, prima instanță s-a raportat în mod corect la datele care particularizează faptele comise – luând în considerare durata în timp a activității infracționale, numărul victimelor, vârsta acestora, modul în care inculpații au acționat – și cele care particularizează inculpații – vârsta, antecedente penale, conduită procesuală, apreciind în mod judicios că nu este oportună la acest moment lăsarea în libertate a celor doi cu consecința reinserției lor în același mediu care a favorizat inițial comiterea infracțiunilor, mediu din care fac parte de altfel și victimele.
Starea de sănătate a recurentului inculpat P. F. nu este de natură a permite o altă apreciere în cauză, de altfel autoritățile demonstrând preocupare pentru asigurarea unui tratament adecvat, în prezent acesta fiind internat la Penitenciarul Spital Jilava. Cât privește situația recurentei K. E., Curtea apreciază că îngrijorarea acesteia pentru situația sa locativă dar și a fiicei sale este pur formală, în condițiile în care chiar fiica inculpatei a fost traficată de cea din urmă în mod repetat.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursurile declarate de inculpați ca nefondate iar în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat făcând aplicarea disp. art. 192 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații K. E. și P. F., împotriva încheierii din data de 23 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 12, ca nefondate.
Obligă recurenții la plata a 120 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Aprilie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. M. C. G. C. L.
Grefier,
D. L.
Red.jud.ACM
j.f.M.D.N.
O.A. 18 Mai 2012
26 aprilie 2012
AFP Orșova va urmări și încasa de la recurenții inculpați suma de câte 120 lei cheltuieli judiciare statului
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1010/2012. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1074/2012.... → |
|---|
