Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 89/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-01-2012 în dosarul nr. 89/2012
Dosar nr._ - O.U.G. nr. 195/2002 –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 89
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE M. M. Ș. – Judecător
Judecător L. B.
Judecător S. P. M.
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
…………..
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. J. C. și de inculpatul D. A. împotriva sentinței penale nr. 2 de la data de 7 ianuarie 2011, pronunțată de J. C. – județ O. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat desemnat din oficiu M. M. I. reprezentând pe recurentul – inculpat D. A..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului susține motivele scrise de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și, pe fond, majorarea pedepsei aplicată inculpatului, în raport de gradul ridicat al alcoolemiei în momentul depistării în trafic, modalitatea de comitere a faptei (respectiv a fost implicat într-un eveniment rutier a cărui victimă a fost numitul Sali D., precum și inculpatul).
Avocat M. M. I., având cuvântul pentru recurentul – inculpat D. A., solicită admiterea recursului inculpatului, casarea sentinței și, pe fond, achitarea inculpatului în raport de dispozițiile art. 181 cod penal, arătând că fapta acestuia, datorită urmării neînsemnate pe care a produs-o asupra valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat, apare ca fiind lipsită de importanță prin pericolul social minim pe care-l prezintă, coroborat și cu circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale, prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ realizându-se formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, incidentul total izolat fiind unic din comportamentul de până acum a inculpatului; solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de parchet.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, în raport de considerentele de mai sus.
Dezbaterile fiind încheiate:
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin sentința penală nr. 2 de la data de 7 ianuarie 2011 pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului D. A. (fiul lui M. si V., născut la 04.01.1971 în Grojdibodu, domiciliat în . CNP_) la o pedeapsă de 2.000 (două mii lei) lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 3201 al.1 - 7 Cod Procedură penală și s-au aplicat dispozițiile art. 74 lit. a, b, c Cod penal și art. 76 lit. e C.p., iar conform art. 81 al.1 C.p și art.82 al.2 C.p., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei amenzii penale, pe o durată de 1 an, constituind termen de încercare.
În baza art.359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C.p., iar în baza dispozițiilor art.191 al.1 Cod Procedură penală, a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr.160/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului D. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 87 al.1 din OUG 195/2002, republicată, constând în fapt în aceea că în seara de 16 ianuarie 2009, în jurul orelor 19,00, după ce consumase băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 54, pe direcția de mers O. - C., a accidentat pe numitul Sali D. (care se deplasa cu vehiculul cu tracțiune animală), acesta fiind transportat la Spitalul Orășenesc C..
Cu ocazia controlului efectuat organele de politie, s-a constatat că inculpatul emană miros de băuturi alcoolice, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,71 mg/l, alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul orășenesc C. pentru a i se recolta probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie cu nr.165/E din 29.01.2009, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală O., a rezultat că, la data săvârșirii faptei, inculpatul a avut o alcoolemie în sânge de 1,90 g/l, (proba I), respectiv 1,70 g/l (proba II), iar din certificatul medico legal nr.429/E eliberat la data de 30.03.2009 de către Serviciul Județean de Medicină Legală O., ac rezultat că numitul Sali D. nu a prezentat leziuni traumatice și nu a necesitat îngrijiri medicale .
Din raportul de expertiza medico legala nr.1479/I/2009 întocmit de către Institutul de Medicina Legala M. Minovici Bucuresti - Comisia pentru interpretarea alcoolemiei, a rezultat ca inculpatul D. A., la data de 16.01.2009 - ora 19,00, ar fi putut avea o alcoolemie teoretica in creștere de cca. 1,10 g%o - 1,35g%o.
Astfel, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală, iar la alegerea pedepsei și la individualizarea cuantumului acesteia conform art.72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, precum și datele personale ale inculpatului (se află la primul conflict cu legea penal, a avut o poziție sinceră în faza de urmărire penală și la instanța de judecată).
F. de persoana inculpatului, de împrejurările in care a comis fapta dedusă judecății si de conduita procesuala a acestuia, instanța de fond a apreciat ca se impune reținerea in cauza a împrejurărilor care pot constitui circumstanțe atenuante, in sensul prev. de art. 74 lit. a, b, c Cod penal si a efectelor acestor circumstanțe, așa cum sunt stabilite prin art. 76 lit. e Cod penal, pedeapsa aplicata urmând astfel să fie coborâta sub minimul special prevăzut de lege, considerând totodată că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, reținând în speță incidența prevederilor art.81 - 82 C.p.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs atât P. de pe lângă J. C., cât și inculpatul D. A..
Ministerul Public a susținut motivele scrise de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și, pe fond, majorarea pedepsei aplicată inculpatului, în raport de gradul ridicat al alcoolemiei în momentul depistării în trafic, modalitatea de comitere a faptei (respectiv a fost implicat într-un eveniment rutier a cărui victimă a fost numitul Sali D., precum și inculpatul).
Inculpatul D. A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, achitarea sa în raport de dispozițiile art. 181 cod penal, arătând că fapta, datorită urmării neînsemnate pe care a produs-o asupra valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat, apare ca fiind lipsită de importanță prin pericolul social minim pe care-l prezintă, coroborat și cu circumstanțele sale personale, precizând că a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale, prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ realizându-se formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, incidentul total izolat fiind unic din comportamentul său de până acum.
Recursul promovat de parchet este fondat, iar recursului inculpatului este nefondat, urmând a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată următoarele:
Recurentul – inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță la pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 lei, cu aplicarea art. 81 cod penal pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Poitrrivit art. 52 cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Ori, în cauza de față, instanța de recurs constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, prima instanță nu a avut în vedere, în totalitate, criteriile ,prev de art. 72 cod penal.
Exigențele impuse de principiul legalității nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare, ci, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere determinate, de asemenea, de lege. Oprindu-se numai la unele dintre criteriile prevăzute de lege, respectiv atitudinea inculpatului și lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a încălcat dispozițiile legale potrivit cărora, la individualizarea pedepsei va trebui să țină cont de un ansamblu de criterii, iar la o examinare atentă a acestora, raportate la cauza de față, se poate concluziona că existau motive spre stabilirea unui cuantum al pedepsei care să înfăptuiască în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii, respectiv se are în vedere atât atitudinea inculpatului și lipsa antecedentelor penale, dar și gravitatea faptei săvârșite, date de împrejurările în care a fost săvârșită, modalitatea de săvârșire, respectiv acesta a condus pe un drum public un autovehicul, având o alcoolemie în creștere, de circa 1,10 – 1,35 grame %o, și a intrat în coliziune cu un alt vehicul staționat în afara părții carosabile, în urma impactului, numitul Sali D. suferind vătămări, cu precizarea că, pentru inf. prev de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Ca urmare, în speță nu există cazul a se face aplicarea dispozițiilor art. 181 cod penal, așa cum s-a solicitat de către inculpat, din moment ce, așa cum se precizează în alin. 2 al acestui text, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fosta comisă, de urmarea produsă sau care s-ar putea produce, precum și de persoana făptuitorului. Ori, urmările faptei inculpatului, chiar dacă s-a dispus neînceperea urmăririi penale, nu pot fi ignorate, iar în ceea ce privește persoana inculpatului, numai lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră nu justifică concluzia că fapta săvârșită ar fi lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni și urmează a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Alături de aceste considerente, recursul declarat de parchet este fondat, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod Procedură penală se va admite, se va casa sentința în parte, sub aspectul laturii penale, dispunându-se condamnarea inculpatului D. A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și b c.p., art. 76 lit. c c.p., art. 3201 C.p.p.
Se vor menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind conform art. 82 c.p., de 2 ani și 3 luni; de asemenea, se vor menține și dispozițiile privind cheltuielile judiciare către stat.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, iar conform dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, recurentul - inculpat va fi obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, care s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul P. DE PE L. J. C. împotriva sentinței penale nr. 2 de la data de 7 ianuarie 2011, pronunțată de J. C. – județ O. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul – inculpat D. A..
Casează sentința în parte, sub aspectul laturii penale.
Condamnă pe inculpatul D. A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și b c.p., art. 76 lit. c c.p., art. 3201 C.p.p.
Menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind conform art. 82 c.p., de 2 ani și 3 luni, precum și dispozițiile privind cheltuielile judiciare către stat.
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului D. A. împotriva sentinței penale nr. 2 de la data de 7 ianuarie 2011, pronunțată de J. C. – județ O. în dosarul cu nr._ .
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. Ș. L. B. S. P. M.
Grefier,
M. V.
Red. jud.: L. B.
Jud. fond: R. F. D.
Dact. 3 ex./A.T. – 02.02.2012
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
