Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 112/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-01-2012 în dosarul nr. 112/2012
Dosar nr._ - liberare provizorie sub control judiciar –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 112
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE T. C. B. – Judecător
Judecător C. C.
Judecător A. I. S.
Grefier V. D.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații R. R. și Z. C. (ambii deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) împotriva încheierii de ședință din data de 16.01.2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Penală în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul – inculpat R. R. asistat de avocat desemnat din oficiu M. M. I. și recurenta – inculpată Z. C. asistată de avocat desemnat din oficiu F. M. R..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apărătorii recurenților depuse la dosar concluzii scrise, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. M. I., având cuvântul pentru recurentul – inculpat R. R., a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, punerea inculpatului în libertate sub control judiciar, susținând că acesta are în întreținere patru minori și nu există indicii că ar putea influența în vreun fel declarațiile pe care le vor mai da părțile ori martorii ce urmează a fi audiați în viitor.
Avocat F. M. R. pentru recurenta – inculpată Z. C. a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, punerea inculpatei în libertate sub control judiciar, susținând că până la această dată au fost audiați aproape toate părțile și martorii cauzei, astfel că inculpata nu mai are posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea declarațiilor acestora; de asemenea, s-a menționat că inculpata are în întreținere copii minori, care în prezent se află în grija bunicii, care nu dispune de veniturile necesare creșterii și îngrijirii lor și nu există date în sensul să odată aflată în libertate, inculpata ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu obligarea corespunzătoare a recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recurenții – inculpați R. R. și Z. C., având pe rând ultimul cuvânt, declară că își însușesc concluziile formulate de apărătorii lor, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii instanței de fond și liberarea provizorie sub control judiciar, conform celor susținute în concluziile depuse la dosar, ținându-se seama că au copii minori în întreținere și nu mai pot influența desfășurarea procesului penal în continuare.
Dezbaterile fiind încheiate,
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin Încheierea din data de 16.01.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul penal nr._ s-a dispus în baza art. 1608a alin. 6 C.p.p., respingerea ca neîntemeiate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații Z. C. (fiica lui D. și M., născută la data de 20.10.1984 în localitatea Cujmir, județul M., cu domiciliul în ., județul M., fără forme legale în ., județul M., CNP_, arestată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 88 din 19 august 2011 emis de Tribunalul D.) și R. R. (fiul lui M. și S., născut la data de 17.07.1979 în ., cu domiciliul în com. G., ., CNP_, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 86 din 19 august 2011 emis de Tribunalul D.).
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin cererile formulate la termenul de judecată din data de 16.01.2012 inculpații Z. C. și R. R. au solicitat punerea lor în libertate provizorie sub control judiciar, inculpata Z. C. arătând în motivarea cererii că atât ea cât și soțul ei sunt arestați în cauză, au patru copii minori care sunt în grija bunicii, care nu are venituri, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Inculpatul R. R. a arătat în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar că atât el, cât și fratele și soția sa, cu care are 4 copii minori, sunt arestați în cauză, neexistând probe privind vinovăția lor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a mai reținut că prin rechizitoriul nr. 200D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților R. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup care nu este un grup infracțional organizat în înțelesul art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 din Codul penal și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modif. și complet. prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal; R. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup care nu este un grup infracțional organizat în înțelesul art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 din Codul penal și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modif. și complet. prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal; Z. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup care nu este un grup infracțional organizat în înțelesul art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 din Codul penal și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modif. și complet. prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal și Z. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup care nu este un grup infracțional organizat în înțelesul art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 din Codul penal și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modif. și complet. prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal. Totodată, prin același act de sesizare, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei R. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup care nu este un grup infracțional organizat în înțelesul art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 din Codul penal și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modif. și complet. prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că în toamna anului 2009 inculpatul R. R., împreună cu concubina sa Z. C. și verișoara, R. S. s-au deplasat împreună la locuința numitei C. C. D. din . D., unde, prin înșelăciune sub falsa promisiune a unei eventuale căsătorii cu inculpatul R. R. au racolat-o pe aceasta, iar ulterior au transportat-o în Italia unde au obligat-o să practice prostituția însușindu-și banii rezultați din această activitate. În aceeași perioadă inculpata R. S. a racolat-o din . numita Ceafăr R. zisă ,,V.”, prin înșelăciune promițându-i că vor merge împreună la cerșit în Italia, iar la o lună din momentul în care au ajuns la R., s-a întors în țară, lăsând-o pe aceasta împreună cu inculpatul R. R. care, prin acte de violență, a obligat-o să practice prostituția. Astfel, în perioada septembrie-octombrie 2009, în municipiul Drobeta Turnu Severin, inculpatul R. R. și partea vătămată C. C. D., s-au întâlnit cu inculpata R. S., care o însoțea pe cealaltă parte vătămată, Ceafăr R. zisă ,,V.”, împreună deplasându-se în Italia cu un microbuz și, ajungând în apropierea Romei, pe un platz special amenajat de autoritățile italiene pentru cetățenii de etnie rromă. Partea vătămată Ceafăr R. s-a cazat într-un cort împreună inculpata R. S. și copiii acesteia, iar C. C. D. s-a cazat într-un alt cort cu inculpatul R. R.. Timp de aproximativ o lună Ceafăr R. împreună cu inculpata R. S. și copiii acesteia au cerșit prin gări și trenuri însă nu au reușit să strângă bani suficienți pentru subzistență.
În aceeași perioadă, inculpatul R. R. a obligat-o pe partea vătămată C. C. D. să sustragă bunuri din locuri publice, după care, nemulțumit fiind de sumele realizate a obligat-o pe aceasta să practice prostituția exercitând asupra ei acte de violență. Același lucru l-a făcut inculpatul R. R. și cu numita Ceafăr R. după plecarea din Italia în România a verișoarei sale, inculpata R. S.. Motivând că avea la el o datorie de 80 de euro pentru transportul din România în Italia, inculpatul R. R. i-a luat părții vătămate Ceafăr R. cartea de identitate și prin aplicarea de lovituri asupra ei a determinat-o să iasă „la stradă” în vederea practicării prostituției. Cele două părți vătămate C. C. D. și Ceafăr R. au practicat prostituția în Italia alături de sora inculpatului R. R. pe nume „R.” și concubina inculpatului Z. N. pe nume „I.” timp de mai multe luni fiind supravegheate de către acesta din urmă, care strângea toți banii obținuți de către fete din activitatea de prostituție și îi preda inculpatului R. R.. Partea vătămată Ceafăr R. a obținut din practicarea prostituției suma de aproximativ 20 000 euro care a fost însușită în totalitate de către inculpați.
De asemenea, în cursul anului 2009, inculpații R. R., Z. C., R. M. și Z. N., prin înșelăciune, sub promisiunea supunerii la un tratament medical în Italia, au convins-o pe partea vătămată R. P. să-i însoțească în această țară, după care au transportat-o la R. (la acea dată victima se afla în imposibilitate de a se deplasa singură, având nevoie de însoțitor) unde, prin violență, au obligat-o să practice cerșetoria în diverse locuri publice însușindu-și astfel toți banii obținuți de către victimă din această activitate.
Prin Încheierea din Ședința din Camera de Consiliu de la 19 august 2011, în dosarul nr._/63/2011, Tribunalul D. a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. și a dispus arestarea preventivă a inculpaților R. R., Z. N. și Z. C. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 19.08.2011 până la data de 16.09.2011, inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 86, 87 și 88 din 19.08.2011, iar prin Încheierea din Ședința din Camera de Consiliu de la 14 septembrie 2011, în dosarul nr._/63/2011, Tribunalul D. a admis propunerea de prelungire a arestării preventive a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. a inculpaților R. R., Z. N. și Z. C., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17.09.2011 până la data de 16.10.2011, inclusiv.
Analizând legalitatea și, implicit, temeinicia cererilor formulate de către inculpații Z. C. și R. R. în baza dispozițiilor art. 1602 C.p.p., instanța de fond a constatat că, până în acest moment procesual, date fiind relațiile de afinitate și chiar mai mult, de rudenie care există între inculpați, dar și între părțile vătămate și martori, există indicii menite să susțină presupunerea rezonabilă că, printr-o punere în libertate a inculpaților, chiar sub control judiciar, probele vor fi influențate, aspect ce a reieșit inclusiv din declarațiile ultimilor martori audiați, care nu au tăgăduit consemnările făcute de către procurorul de caz în declarațiile ce se află la dosarul cauzei, în sensul că nu ar fi declarat cele consemnate, ci numai că cele declarate la urmărirea penală nu sunt reale. Această duplicitate a martorilor, manifestată pe parcursul ambelor faze procesuale, duplicitate de altfel recunoscută chiar de către martori ca urmare a audierii acestora, a confirmat presupunerea că există un interes deja manifestat în relatarea unor aspecte menite să susțină variantele de declarații oferite fie de inculpați, fie de părțile vătămate, acestea conturând o stare de fapt diferită față de cele expuse anterior de aceleași părți, martori. De altfel, martorii admiși în apărare de către instanță ar putea constitui un suport probatoriu ce ar putea fi influențat de către inculpați în vederea încadrării în aceleași limite în care a fost formulată apărarea acestora.
Apreciind că scopul unui proces penal pleacă în primul rând de la necesitatea aflării adevărului, instanța de fond a constatat că cererile formulate de cei doi inculpați sunt neîntemeiate, instituția liberării provizorii sub control judiciar neasigurând suficiente garanții procesuale care să înlăture riscul influențării anchetei judiciare, mai ales când anumite relații între martori și inculpați - cum ar fi relații posibile de rudenie și afinitate - reprezintă elemente puternice ce pot conduce la o încălcare a obligațiilor impuse de dispozițiile procedurale ale instituției liberării sub control judiciar.
Sub aspectul pericolului public și a celorlalte elemente invocate de către inculpații Z. C. și R. R., instanța de fond a apreciat că și în situația în care pericolul public s-ar fi diminuat, iar împrejurările legate de problemele familiale arătate în cereri sunt reale, acestea sunt secundare interesului anchetei judiciare.
În concluzie, față de cele precizate, în baza dispozițiilor art. 1608a alin. 6 C.p.p., cererile inculpaților s-au apreciat neîntemeiate și au fost respinse de instanța de fond.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, inculpații R. R. și Z. C..
Inculpatul R. R. a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, punerea sa în libertate sub control judiciar, susținând că are în întreținere patru minori și nu există indicii că ar putea influența în vreun fel declarațiile pe care urmează părțile ori martorii ce urmează a fi audiați în viitor.
Inculpata Z. C. a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, punerea sa în libertate sub control judiciar, susținând că, până la această dată, au fost audiați aproape toate părțile și martorii cauzei, astfel că nu mai are posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea declarațiilor acestora; de asemenea, inculpata a menționat că are în întreținere copii minori, care în prezent se află în grija bunicii, ce nu dispune de veniturile necesare creșterii și îngrijirii lor și nu există date în sensul să odată aflată în libertate, ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică.
Recursurile formulate de inculpați sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. În mod corect a apreciat prima instanță că există riscul ca, odată puși în libertate, inculpații să influențeze martorii și părțile și să încerce zădărnicirea adevărului, față de modul în care martorii din prezenta cauză și-au schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești și ținând cont de legăturile de rudenie și de afinitate dintre martori și inculpați. Natura infracțiunii pentru care sunt judecați inculpații și numărul persoanelor ce se consideră vătămate în cauză determină curtea să considere, în acord cu prima instanță, că lăsarea în libertate a inculpaților ar periclita buna desfășurare a procesului penal chiar subsumată obligațiilor prevăzute de art. 1602 C.p.p.
În consecință, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate și, în temeiul art. 192 alin. 2 C.p. se va dispune obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R. R. și Z. C. împotriva încheierii de ședință din data de 16.01.2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Penală în dosarul penal nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală
Obligă pe fiecare recurent la plata a câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 100 lei onorariu avocat oficiu.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. C. B. C. C. A. I. S.
Grefier,
V. D.
Red. jud.: A. I. S.
Jud. fond: M. N.
Dact. 2 ex./A.T. - .23 Ianuarie 2012
-20.01.2012 –
- A.F.P. VÎNJU M. – jud. M., va urmări și încasa de la inculpații R. R. și Z. C. suma de câte 200 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 89/2012.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 42/2012.... → |
|---|
