Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 108/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-01-2012 în dosarul nr. 108/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
ISTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 108
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE C. L.- judecător
M. C. G.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpatul C. D. G., împotriva sentinței penale nr. 454 din data de 05 mai 2011 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat C. D. G., asistat de avocat N. O., apărător ales, lipsind asigurătorul ., părțile vătămate E. G. V., R. M., E. A. N., B. N. C. și părțile civile S. C. Județean de Urgență nr. 1 C. și S. Județean de Urgență S..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pentru motivul invocat în scris, respectiv nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul modului de calculare a termenului de încercare, greșit stabilit de prima de instanță la 2 ani și 9 luni în loc de 3 ani. Arată că nu mai susține cel de-al doilea motiv de recurs invocat în cererea scrisă.
Avocat N. O. pentru recurentul inculpat C. D. G., solicită admiterea recursului declarat de inculpat și reindividualizarea pedepselor prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cp. cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Arată că prima instanță în considerentele hotărârii a motivat în sensul existenței circumstanțelor atenuante, fără a le reține însă în dispozitiv. Consideră că însușirea argumentației primei instanțe cu privire la faptul că atitudinea sinceră în proces reprezintă o stare de normalitate, ar face inaplicabili disp. art. 74 alin. 1 lit. c.
Solicită admiterea recursului parchetului în sensul stabilirii legale a termenului de încercare.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat, arătând că nu orice date favorabile inculpatului sunt susceptibile a fi considerate ca și circumstanțe atenuante mai ale în condițiile în care urmările faptelor comise au fost grave.
Recurentul inculpat C. D. G. având cuvântul, arată că regretă comiterea faptei și că producerea accidentului nu se datorează culpei sale exclusive.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 454 din data de 05 mai 2011a Judecătoriei S. în baza art. 184 alin. 1 și 3 C.p. cu aplicarea art. 320¹ C.p.p., a fost condamnat inculpatul C. D. G., la pedeapsa de 5 luni închisoare (parte vătămată R. M.), în baza art. 184 alin. 1 și 3 C.p. cu aplicarea art. 320¹ C.p.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare (parte vătămată B. N. C.), în baza art. 184 alin. 1 și 3 C.p. cu aplicarea art. 320¹ C.p.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare (parte vătămată E. A. N.), în baza art. 184 alin. 2 și 4 C.p. cu aplicarea art. 320¹ C.p.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare (parte vătămată E. G. V.).
În baza art. 33 lit. b C.p. rap. la art. 34 lit. b C.p. s-au contopit pedepsele anterior aplicate, inculpatul C. D. G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., cu referire la art. 8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p..
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 9 luni reprezentând termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 1 teza I C.p.p. s-a respins ca neîntemeiată solicitarea părților vătămate E. G. V. și E. A. N. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către acestea.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în fapt că la data de 25.01.2010, în jurul orei 9:00, agenții din cadrul IPJ O. au fost sesizați de către ofițerul de serviciu cu privire la producerea unui accident de circulație, care a avut loc pe DN64 la km 50+180 m pe raza loc. Strejești, accident soldat cu vătămarea corporală a cinci persoane.
În fapt, s-a reținut că inculpatul, circulând pe direcția D. - Găneasa, într-o curbă spre stânga, pe DN 64, pe raza ., a inițiat procesul de frânare, a virat brusc spre dreapta și trecând peste acostamentul drumului, derapând pe gheață și zăpadă, autoturismul rotindu-se și, lovind un alt autoturism parcat în fața imobilului numitului U. M., și apoi ricoșând, a lovind un grup de persoane aflat în stația de autobuz. Motivul pentru care inculpatul a acționat astfel nu poate fi determinat cu precizie, varianta avansată de către acesta cum că o autoutilitară ce se deplasa din sens opus s-ar fi îndreptat spre axul drumului nefiind susținută de nici un mijloc de probă administrat în faza de urmărire penală.
Potrivit rapoartelor de constatare medico-legală părțile vătămate au prezentat leziuni traumatice produse în condițiile accidentului rutier ce au necesitat pentru vindecare un nr. de: 25 de zile de îngrijiri medicale - partea vătămată R. M. (fila 31 dos. u.p.); 30 de zile de îngrijiri medicale - partea vătămată B. N. C. (fila 32 dos. u.p.); 45 de zile de îngrijiri medicale - partea vătămată E. A. N. (fila 33 dos. u.p.) și 80 de zile de îngrijiri medicale - partea vătămată E. G. V. (filele 34-36 dos. u.p.). D. urmare, părțile vătămate au formulat plângeri prealabile prin care au solicitat în termen legal tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Producerea accidentului s-a datorat inculpatului care, la momentul pierderii controlului volanului în împrejurările și condițiile atmosferice descrise anterior, circula cu viteza de 56,51 km/h într-un sector de drum aflat în localitate, unde viteza maximă admisă este de 30 km/h întrucât deplasarea se efectua într-o curbă deosebit de periculoasă, încălcându-se astfel prevederile art. 123 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului C. D. G. care, la data de 25.01.2010, în timp ce conducea autovehiculul marca VW PASSAT cu nr. de înmatriculare_ într-o curbă deosebit de periculoasă de pe raza ., ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, a inițiat procesul de frânare, a virat brusc spre dreapta și trecând peste acostamentul drumului, derapând pe gheață și zăpadă, autoturismul rotindu-se și, lovind un alt autoturism parcat în fața imobilului numitului U. M., și apoi ricoșând, a lovind un grup de persoane aflat în stația de autobuz, producând vătămarea corporală a patru persoane (25 de zile de îngrijiri medicale - partea vătămată R. M.; 30 de zile de îngrijiri medicale - partea vătămată B. N. C.; 45 de zile de îngrijiri medicale - partea vătămată E. A. N. și 80 de zile de îngrijiri medicale - partea vătămată E. G. V.), întrunește elementele constitutive a trei infr. de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.p. și o infr. de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p..
Din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunilor s-a realizat în momentul în care, prin nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la circulația pe drumurile publice, inculpatul a accidentat victimele, urmarea imediată producându-se în momentul în care s-au acumulat cele 25, 30, 45 și 80 (cu îndepărtarea chirurgicală a splinei) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Există legătură de cauzalitate între activitatea inculpatului și urmările produse, în sensul că vătămarea corporală a victimelor nu s-ar fi produs în lipsa accidentului rutier.
Aspectul de calificare (respectiv alin. 2) în privința infracțiunii a cărei parte vătămată este E. G. V. rezidă atât din împrejurarea că aceasta a necesitat pentru vindecare un nr. de 80 de zile de îngrijiri medicale, cât și din aceea că i-a fost îndepărtată chirurgical splina, aspect ce reprezintă pierderea unui organ și infirmitate fizică permanentă, motiv pentru care la ultimul termen de judecată a și fost respinsă solicitarea inculpatului prin apărător de schimbare a încadrării juridice dată acestei fapte.
Aspectul de calificare (respectiv alin. 3 și 4) în privința tuturor infracțiunilor săvârșite de inculpat este atras de circumstanța agravantă a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, și anume nerespectarea vitezei maxime legale permisă pe acel sector de drum pe care circula inculpatul, încălcându-se astfel prevederile art. 123 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul laturii subiective a celor patru infracțiuni s-a reținut culpa cu prevedere (art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.), conform căreia inculpatul prevede rezultatul faptei comise, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce. Poziția psihică față de rezultat diferențiază culpa cu prevedere de intenție fiindcă dacă la intenția directă este urmărit rezultatul, la intenția indirectă este acceptat, în cazul ușurinței rezultatul nu este acceptat; infractorul a sperat în mod ușuratic că acesta nu se va produce. Astfel, în cazul culpei cu previziune, rezultatul prevăzut nu este acceptat, neacceptarea rezultând din atitudinea făptuitorului care speră să-l preîntâmpine bazându-se pe elementele obiective ce țin de împrejurările în care are loc activitatea, pe proprietățile instrumentului cu care se acționează (vizibilitate bună, frâne bune, aderență bună la carosabil), ca și pe elemente subiective (calități de bun conducător auto). Toate acestea s-au dovedit insuficiente, apreciate greșit, fiindcă rezultatul periculos s-a produs. Fapta este comisă din culpă cu previziune fiindcă făptuitorul a apreciat greșit, superficial, posibilitățile de preîntâmpinare a rezultatului.
La individualizarea judiciară a pedepselor pe care le.a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p., reținând: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă penală, respectiv închisoare de la 6 luni la 3 ani), gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite (generat de nerespectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice asociată cu forma de vinovăție cu care au fost săvârșite faptele-culpa), urmările produse (de mare intensitate, cuantificate în zile de îngrijiri medicale), persoana inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale) (au fost avute în vedere și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei de către inculpat).
Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, în baza art. 345 alin. 2 C.p.p. s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.p. și o infracțiune de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p. la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ și preventiv prev. de art. 52 C.p.
Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului disp. art. 74 si 76 C.p. referitoare la reținerea și aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare având ca efect coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conduita inculpatului de recunoaștere a faptei comise constituind o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenței ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.
Existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C.p. nu a obligat instanța de judecată să o considere drept circumstanță atenuantă judiciară și să coboare pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
Reținerea împrejurării arătate mai sus drept circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței care va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, precum și de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului.
Instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cod de procedură penală în sensul că a pronunțat condamnarea inculpatului care a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Cu respectarea limitelor astfel stabilite instanța a aplicat inculpatului C. D. G.: - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.p.p. pedeapsa de 5 luni închisoare (parte vătămată R. M.),- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.p.p. pedeapsa de 5 luni închisoare (parte vătămată B. N. C.),- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.p.p. pedeapsa de 7 luni închisoare (parte vătămată E. A. N.),- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.p.p. pedeapsa de 1 an închisoare (parte vătămată E. G. V.).
Având în vedere faptul că cele patru infracțiuni au fost comise de către inculpat prin aceeași acțiune, în cauză au fost aplicate dispozițiile concursului ideal de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. b C.p.
Întrucât cele patru infracțiuni au fost comise în concurs ideal, iar pedepsele stabilite sunt toate la pedeapsa închisorii, în baza art. 33 lit. b C.p. rap. la art. 34 lit. b C.p. instanța a contopit pedepsele astfel aplicate, inculpatul C. D. G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Sub aspectul executării pedepsei instanța a considerat că scopul preventiv și educativ al acesteia poate fi atins chiar fără executare, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 C.p.. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este rezultanta de 1 an închisoare, încadrându-se deci în dispozițiile art. 81 alin. 2 C.p.. Din fișa de cazier judiciar existentă la dosar a rezultat că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru o infracțiune intenționată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, și în consecință nu este recidivist, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b) C. p.. În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar altera relațiile de familie ale inculpatului și ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale acestuia, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate în relația cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Pentru aceste considerente, instanța a suspendat executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat în baza art. 82 alin. 1 C.p.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs P. de pe lângă J. S. și inculpatul C. D. G..
Recursurile au fost înaintate inițial Tribunalului O., care prin decizia penală 225/22.09.2011 a declinat competența în favoarea Curții de Apel C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții la 10.10.2011.
La 19.01.2012 recurentul inculpat a depus la dosar motivele de recurs solicitând casarea sentinței și pe fond individualizarea pedepsei cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c CP., și reducerea pedepselor în condițiile art. 76 Cp. sub minimul special (filele 21-22 dosar).
parchetul de pe lângă J. S. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității arătând că termenul de încercare al suspendării condiționate al executării pedepsei a fost greși calculat, cu încălcarea dispozițiilor art. 82 Cp.
Analizând recursurile declarate, se constată că recursul parchetului este întemeiat iar recursul inculpatului este neîntemeiat pentru următoarele considerente de drept și de fapt.
Sub aspectul situației de fapt prima instanță a făcut o judicioasă apreciere a probelor existente la dosar, dând valoare declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului, date în condițiile art. 320/1 C.p.p. pe care le-a coroborat cu aspectele ce rezultau din restul probelor administrate în faza de urmărire penală respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto și schița locului faptei; actele aflate la filele 18- 22 dos. u.p. privind inspecția tehnică și actele privind autoturismul marca VW PASSAT cu nr. de înmatriculare_ ; actele medico-legale privind alcoolemia inculpatului C. D. G. la momentul producerii accidentului; rapoartele medico-legale privind pe părțile vătămate; adresele S.J.U. S. și S. C. Județean de Urgență C.; declarațiile părților vătămate.
De asemenea, prima instanță a stabilit în mod corect că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.p. și o infracțiune de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p, aplicând pedepse just individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cp., și cu respectarea limitelor de pedeapsă astfel cum rezultă din aplicarea prevederilor art. 320/1 C.p.p.
Cât privește solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cp., respectiv conduita bună avută anterior săvârșirii faptei și atitudinea procesuală sinceră, Curtea reține că aplicarea acestor dispoziții legale nu reprezintă o obligație pentru instanță, judecătorul rămânând să aprecieze în ce măsură în raport de datele despre infracțiunile de care este acuzat inculpatul, comportamentul său anterior sau ulterior comiterii faptelor poate reprezenta o circumstanță atenuantă. Faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, reprezintă o împrejurare care îl particularizează pozitiv, însă în raport de numărul infracțiunilor comise și circumstanțele concrete în care accidentul s-a produs nu este de natură să justifice aplicarea unor pedepse sub minimul special, fiind însă avut în vedere la individualizarea sancțiunilor prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special.
În ceea ce privește conduita sinceră adoptată de inculpat, Curtea reține că aceasta este firească în contextul unui ansamblu probator suficient, care permitea stabilirea situației de fapt, independent de atitudinea adoptată de cel acuzat. Pe de altă parte, recunoașterea inculpatului și regretul manifestat față de consecințele produse par formale în condițiile în care conform actelor de la dosar acesta nu a întreprins nimic concret pentru a susține efectiv părțile vătămate, dimpotrivă a arătat că nu este de acord cu plata de despăgubiri întrucât este student, ignorând faptul că prejudiciile produse se impun a fi acoperite iar repararea acestora nu depinde de situația personală a celui vinovat ci de întinderea și gravitatea vătămărilor suferite de părțile civile.
Este întemeiat însă motivul de recurs susținut de parchet privind greșita aplicare în a cauză a dispozițiilor art. 82 Cp., constatându-se că prima instanță a aplicat o pedeapsă rezultantă de un an închisoare dispunând suspendarea condiționată a acesteia pe o durată de 2 ani și 9 luni, deși termenul de încercare este alcătuit din durata pedepsei și termenul fix de 2 ani, respectiv 3 ani, termen ce nu poate fi modificat.
pentru acest considerent în condițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p. rap. la art. 385/9 alin. 1 pct. 17/1 C.p.p. se va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 454 din data de 05 mai 2011 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, se va casa sentința penală în parte în ce privește latura penală stabilindu-se termen de încercare de 3 ani calculat în baza art.82 Cpen.
Se va respinge recursul declarat de inculpatul C. D. G., ca nefondat, urmând a se face aplicarea disp. art. 192 alin. 2 C.p.p. în privința cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 454 din data de 05 mai 2011 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală în parte în ce privește latura penală.
În baza art.82 Cpen. stabilește termen de încercare de 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Respinge recursul declarat de inculpatul C. D. G., ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 19 ianuarie 2011.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. L. M. C. G. A. C. M.
Grefier,
D. L.
Red.jud.ACM
j.f.C.C.G.
O.A. 06 februarie 2012
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 89/2012.... → |
|---|
