Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 368/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-02-2012 în dosarul nr. 368/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 368
Ședința publică de la 17 Februarie 2012
PREȘEDINTE G. V.- judecător
C. Ș.- judecător
T. M.- judecător
Grefier L. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea din data de 10 februarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva sentinței penale nr. 513 din data de 16 noiembrie 2011 pronunțată de T. D. în dosar nr._, privind pe condamnatul N. I..
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 513 din data de 16 noiembrie 2011 a Tribunalului D. a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul N. I., fiul lui A. și G., născut la 17 iulie 1949 în Urzicuța, jud. D., cu domiciliul în ., CNP_, deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 21/24.02.1993 a Tribunalului D., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4/13.01.1994 a Curții de Apel C. în pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174, 176 lit. a, c C.pen cu aplic. art. 37 lit. b și pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1 C.pen cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.
În baza art. 55 alin. 2 C.pen a fost înlocuită pedeapsa detențiunii pe viață aplicată contestatorului prin sentința penală sus menționată pentru infracțiunea prev. de art. 174, 176 lit. a, c C.pen cu aplic. art. 37 lit. b C.pen, cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 ani și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b C.pen ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen au fost recontopite pedepsele aplicate contestatorului în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b C.pen ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2, 64 lit. a, b C.pen.
În baza art. 55/2 C.pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada executată începând cu data de 14.06.1992 la zi și a fost menținută starea de arest a acestuia.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 22/1993 din 19.02.1994 și emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei sentințe.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că la data de 05 octombrie 2011 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului D. contestația la executare formulată de condamnatul N. I., fiul lui A. și G., născut la 17 iulie 1949 în Urzicuța, jud. D. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
În cererea sa, condamnatul a arătat că a fost condamnat de T. D. la pedeapsa detențiunii pe viață, și pe calea contestației la executare solicită înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii de 25 ani și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, ținând cont de faptul că a împlinit vârsta de 60 ani la data de 17.07.2009 și în conformitate cu art. 55 alin. 2 Cp.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 21/24.02.1993 a Tribunalului D., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4/13.01.1994 a Curții de Apel C. numitul N. I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă constând în detențiunea pe viață pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174, 176 lit. a, c C.pen cu aplic art. 37 lit. b C.pen. și respectiv pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 cu aplic art. 37 lit. b C.pen.
Prin adresa nr. K_/09.03.1994 Penitenciarul de Maximă Siguranță C. a comunicat că executarea pedepsei a început la data de 14.06.1992.
Așa cum a rezultat din caracterizarea întocmită de Penitenciarul C., pe durata executării pedepsei condamnatul a manifestat interes și respect pentru activitățile de educație și asistență psihosocială derulate în penitenciar, a primit o sancțiune disciplinară în data de 14.06.1999 și a primit totodată 8 recompense cu ridicarea sancțiunii disciplinare și suplimentarea drepturilor la pachete și vize pentru stăruință în muncă și participarea la activități educative, culturale și terapeutice.
În timpul executării pedepsei, respectiv la data de 17.07.2009, condamnatul a împlinit vârsta de 60 ani.
Potrivit art. 55 alin. 2 C.pen ,,În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 60 ani în timpul executării pedepsei, detențiunea pe viață se înlocuiește cu închisoarea pe timp de 25 ani.”
De asemenea, conform art. 461 alin. 1 lit. d) C.pr.pen se poate face contestație la executare ,,când se invocă amnistia” prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice incident ivit în cursul executării”.
Așa fiind, instanța a constatat întemeiată contestația la executare și pe cale de consecință, a descontopit pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 21/24.02.1993 a Tribunalului D., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4/13.01.1994 a Curții de Apel C. în pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174, 176 lit. a, c C.pen cu aplic. art. 37 lit. b și pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1 C.pen cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.
În baza art. 55 alin. 2 C.pen a fost înlocuită pedeapsa detențiunii pe viață aplicată contestatorului prin sentința penală sus menționată pentru infracțiunea prev. de art. 174, 176 lit. a, c C.pen cu aplic. art. 37 lit. b C.pen, cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 ani și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b C.pen ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen au fost recontopite pedepsele aplicate contestatorului în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b C.pen ca pedeapsă complementară.
S-au aplicat prev. art.71 alin. 2, 64 lit. a, b C.pen.
În baza art. 55/2 C.pen s-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada executată începând cu data de 14.06.1992 la zi și s-a menținut totodată starea de arest a acestuia.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 22/1993 din 19.02.1994 și emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei sentințe.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs P. de pe lângă T. D. în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța trebuia să constate faptul că solicitarea condamnatului nu are corespondent în dispozițiile legale referitoare la contestația la executare întrucât motivul invocat nu reprezintă un incident la executare și nu se încadrează în dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. d C.p.p. în cauză fiind incidente prevederile art. 448 C.p.p. referitoare la înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a arătat că în cauză nu erau îndeplinite cumulativ condițiile pentru a se dispune înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii deoarece coroborându-se disp. art. 448 alin. 1 C.p.p. și disp. art. 55 alin. 2 Cp. rezultă că pentru a fi comutată executarea pedepsei nu este suficient ca petentul să împlinească vârsta de 60 ani, instanța trebuind să aprecieze și dacă acest lucru este oportun raportat la toate elementele speței, la fapta comisă și la persoana condamnatului. Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere gravitatea infracțiunii comise (omor deosebit de grav), pedeapsa executată (detențiunea pe viață), faptul că petentul condamnat este recidivist fiind condamnat anterior pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte (omor, tâlhărie) ce conturează personalitatea acestuia.
S-a mai invocat că aceleași condiții au mai fost analizate și de către Judecătoria C. care prin sentința penală nr. 1857 din 25.07.2011 pronunțată în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 438 din 09.09.2011 a respins propunerea Comisiei de pe lângă penitenciarul C. de liberare condiționată a condamnatului și a fixat termen de reînnoire a propunerii după data de 20.07.2012.
În cel de-al treilea motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond a omis să aplice disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 conform cărora trebuia să dispună prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Recursul a fost susținut și complinit potrivit celor consemnate în încheierea din 10 februarie 2012 prin care instanța a amânat pronunțarea în cauză, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 461 alin. 1 lit. d C.p.p. contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Este adevărat că art. 448 cuprinde dispoziții privind înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață ce reglementează persoanele care pot formula cererea, competența instanței în materie și executarea hotărârii pronunțate, însă cadrul procesual în care o astfel de cerere se soluționează este cel prevăzut de art. 460 și urm. C.p.p. ce cuprind dispozițiile comune aplicabile în materia procedurii în fața instanței de executare. Ca urmare, nu se poate reține că prima instanță a făcut eronat referire în considerentele hotărârii recurate la disp. art. 461 alin. 1 lit. d C.p.p. deoarece în esență înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață reglementată de art. 55 alin. 2 Cp. reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei.
Și cel de-al doilea motiv scris de recurs ce pune în discuție oportunitatea înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață aplicate condamnatului este nefondat deoarece din coroborarea disp. art. 448 alin. 1 C.p.p. și art. 55 alin. 2 Cp. nu rezultă că instanța investită cu această cerere ar avea dreptul de a aprecia dacă această înlocuire se impune, dimpotrivă dispozițiile legale incidente în materie arată că înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii se dispune și din oficiu sau la cererea procurorului în cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 60 ani în timpul executării pedepsei, fără a se preciza dreptul instanței de a aprecia asupra oportunității înlocuirii.
De asemenea și cel de-al treilea motiv scris de recurs este nefondat, deoarece potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare. Ca urmare, prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. se dispune prin hotărârea de condamnare iar nu în cadrul prezentei proceduri la instanța de executare.
De asemenea, nu este fondat nici motivul de recurs dezvoltat oral prin care s-a susținut că urmare a recontopirii pedepselor pentru care inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 21 din 24 februarie 1993 a Tribunalului D. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4 din 13 ianuarie 1994 a Curții de Apel C., instanța apreciind asupra gravității faptei pentru care inculpatul a fost condamnat precum și antecedenței penale a acestuia putea să aplice condamnatului un spor de pedeapsă potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Cp., deoarece potrivit art. 55 alin. 2 Cp. ceea ce se înlocuiește în cadrul prezentei proceduri este pedeapsa executată de inculpat, respectiv pedeapsa rezultantă ce devine astfel așa cum se prevede expres în dispoziția legală mai sus citată, pedeapsa închisorii de 25 ani. Ca urmare, instanța în cadrul acestei proceduri nu poate aplica o pedeapsă executabilă mai mare decât cea prevăzută expres de disp. art. 55 alin. 2 Cp.
Pe de altă parte, sporirea pedepsei înlocuite potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Cp. nici nu se impune în speță, dat fiind perioada pedepsei executate până în prezent de către condamnat precum și datele favorabile ce definesc persoana acestuia așa cum rezultă din caracterizarea întocmită în cauză de către Penitenciarul C..
În raport de aceste considerente și văzând și disp. art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva sentinței penale nr. 513 din data de 16 noiembrie 2011 pronunțată de T. D. în dosar nr._, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. V. C. Ș. T. M.
Grefier,
L. B.
Red.jud.GV
j.f.V.S.D.
O.A. 29 Februarie 2012
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 42/2012.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 356/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
