Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 904/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 904/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 904/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M.
Judecător M. E. P.
Grefier E. L.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul inculpat N. I. C., împotriva sentinței penale nr.101 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat N. I. C., asistat de avocat R. A., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Avocat R. A. pentru apelantul inculpat, depune acte medicale, care atestă că mama acestuia este bolnavă.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și aplicarea unei pedepse conform dispozițiilor noului cod penal, fiind incidente dispozițiile art.44 rap.la art.39 C.p., privitoare la pluralitatea intermediară.
În raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile de îndreptare, instanța putea aprecia că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, fiind necesară supravegherea pentru o perioadă determinată.
Astfel, aplicarea cu suspendarea executării pedepsei, chiar cu impunerea unor obligații sau măsuri de supraveghere, este mai favorabilă decât o pedeapsă privativă de libertate, având în vedere situația familială a inculpatului, tatăl său N. M. având grave probleme de sănătate, fiind încadrat în grad de handicap, iar mama care suferă de o boală cardiacă severă.
Mai mult, inculpatul este însoțitorul tatălui său conform dispoziției de încadrare asistent personal, astfel că prin executarea unei pedepse privative de libertate, această dispoziție și-ar înceta aplicabilitatea, iar tatăl său ar rămâne fără ajutor, atât de necesar având în vedere boala de care suferă și imposibilitatea de a se îngriji.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în mod corect s-a stabilit că vechiul cod penal este lege mai favorabilă, iar modalitatea de executare a fost apreciată corect de către prima instanță.
Inculpatul este deja la al treilea dosar penal și a mai beneficiat de clemența legii.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelului la cheltuieli judiciare statului.
Dezbaterile fiind închise.
CU R T E A
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.101 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2. C.p. cu aplic. art. 44 C.p. și art. 5 C.p, în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplic. 40 Vechiul Cp și art. 5 C.p.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplic. 40 Vechiul Cp, art. 5 C.p. cu aplic. art. 375 C.p.p. rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul N. I. C., la pedeapsa de 4 luni inchisoare.
În baza art. 83 alin. 1 teza 1 Vechiul C.pen, art. 5 NCP și art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 144/19.12.2013 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare.
În baza art. 83 alin. 1 teza 2 Vechiul C.pen coroborat cu art. 5 NCP și art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, s-a dispus executarea cumulativă în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 144/19.12.2013 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare și a pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, inculpatul urmând a executa pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art. 274 alin 1 C. pr. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul din data de 31.07.2014 întocmit în dosarul nr. 107/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul N. I. C., sub aspectul săvârșirii infr. prev. și ped. de art. 335 alin. 2 din codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 44 din codul penal și art. 5 din codul penal.
În actul de sesizare s-a reținut că la data 14.01.2014, în jurul orei 14,40, organe de poliție din cadrul Poliției oraș B.-C. Poliției Rutiere, în timpul efectuării serviciului de supraveghere și control al traficului rutier pe raza orașului B., au oprit pe . vederea efectuării unui control, autoturismul marca Opel Vectra, cu numărul de circulație provizoriu OT-_, condus de către numitul N. I. C..
In autovehicul se mai aflau numiții Cochințoiu N. I. și C. L. P.. In urma verificărilor efectuate s-a stabilit că numitul N. I. C. figurează cu permisul de conducere categoria B eliberat de S.P.C.R.P.C.I.V. O. la data de 16.09.2011, iar ca urmare a sentinței penale nr. 144 din 19.12.2013 a Judecătoriei B., definitivă la 31.12.2013, a fost anulat, astfel încât la data depistării sale în trafic nu avea drept de conducere.
Cu ocazia cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul N. I. C., care în temeiul art. 375 Cod procedură penală, a declarat că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, și că recunoaște, în totalitate, faptele reținute în sarcina sa.
Situația de fapt reținută a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare, adresa Instituției Prefectului județului O. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor O., autorizația de circulație provizorie valabilă 30 de zile, de la data de 21.12.2013 până la 18.01.2014, adresa I.P.J. O. - Serviciul Rutier, declarațiile martorilor Cochințoiu N. I. și C. L. P., fișa de abateri rutiere a inculpatului și declarațiile inculpatului N. I. C..
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar cu prilejul audierii, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanța a arătat că în speță sunt relevante dispozițiile art. 5 C.pen., în conformitate cu care în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
A constatat prima instanță că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă pe data de 14.01.2014, dată la care erau încă în vigoare dispozițiile vechiului Cod penal, condiții în care se impune compararea dispozițiilor relevante din respectivele reglementări, de o parte și dispozițiile relevante din actualul Cod penal, de cealaltă parte.
Totodată, trebuie avut în vedere și dispozitivul deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, în conformitate cu care dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, astfel că în alegerea legii penale mai favorabile se vor avea în vedere reglementările care s-au succedat în timp privite global, iar nu fiecare instituție relevantă în parte.
Făcând comparația menționată mai sus, instanța a apreciat ca fiind mai favorabilă reglementarea reprezentată de legislația anterioară.
Instanța în baza art. 386 alin. 1 C.p.p., a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2. C.p. cu aplic. art. 44 C.p. și art. 5 C.p, în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplic. 40 Vechiul Cp și art. 5 C.p.
A considerat prima instanță că în drept, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autoturism având permisul de conducere anulat ca urmare a condamnării anterioare prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplic. 40 Vechiul Cp și art. 5 C.p.
A arătat prima instanță că la individualizarea pedepsei a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 Noul Cod penal, împrejurările în care s-au comis fapta, gradul de pericol social al faptei săvârșite și elementele ce caracterizează persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.
În raport de aceste elemente instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 4 luni, pentru fapta săvârșită este în măsură să realizeze scopul pedepsei. respectiv să contribuie la reeducarea inculpatului și la prevenirea săvârșirii de către acesta a unor noi fapte antisociale.
A arătat prima instanță că potrivit art. 15 al.2 din Legea 187/2012 ”Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.
În baza art. 83 alin.1 teza 1 Vechiul C.pen, art. 5 NCP și art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 144/19.12.2013 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare.
În baza art.83 alin.1 teza 2 Vechiul C.pen coroborat cu art.5 NCP și art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 instanța a dispus executarea cumulativă în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 144/19.12.2013 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare și a pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, inculpatul urmând a executa pedeapsa închisorii de 1 an.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul N. I. C., arătând că la individualizarea pedepsei instanța nu a ținut cont de faptul că recunoscut fapta, putând aplica o pedeapsă cu aplicarea art.91 C.p., privind suspendarea condiționată a executării pedepei, întrucât îmdeplinea condițiile prevăzute la lt.a, b, c și d din art.91 C.p.
În raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile de îndreptare, instanța putea aprecia că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, fiind necesară supravegherea pentru o perioadă determinată.
Astfel, aplicarea cu suspendare a executării pedepsei, chiar cu impunerea unor obligații sau măsuri de supraveghere, este mai favorabilă decât o pedeapsă privativă de libertate, având în vedere situația familială, tatăl său N. M. are grave probele de sănătate încadrat în grad de handicap, iar mama care suferă de o boală cardiacă severă.
Mai mult, este însoțitorul tatălui său conform dispoziției de încadrare asistent personal, astfel că prin executarea unei pedepse privative de libertate, această dispoziție și-ar înceta aplicabilitatea, iar tatăl său ar rămâne fără ajutor, atât de necesar având în vedere boala de care suferă și imposibilitatea de a se îngriji.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și aplicarea unei pedepse potrivit noului cod penal, să se facă aplicarea art.44 rap.la art.39 C.p.
Apelul formulat de inculpatul N. I. C. este nefondat pentru următoarele considerente:
C. de apel analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, necontestate de inculpatul apelant, constată că prima instanță în mod legal și temeinic a reținut aceiași situație de fapt ca în rechizitoriu, recunoscută de inculpat la primul termen de judecată, situația de fapt rezultând din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, la data de 14.01.2014, în jurul orei 14,40, inculpatul apelant N. I. C. a condus autovehiculul cu numărul de circulație provizoriu OT –_ pe raza orașului Bals, județul O., având permisul de conducere anulat ca urmare a sentinței penale nr. 144 din 19.12.2013 a Judecătoriei B., definitivă la 31.12.2013, fiind oprit în trafic de organele de poliție pe . localitatea respectivă.
În mod legal și temeinic a reținut prima instanță că fapta inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art 86 alin 2 din OUG 195/2002 care are corespondent în art 335 alin 2 Cod penal.
Totodată în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că legea penală este legea penală anterioară datei de 01.02.2014.
Astfel, conform art 86 alin 2 din OUG 195/2002, săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere anulat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, aceiași pedeapsă fiind prevăzută și de art 335 alin 2 Cod penal.
C. de apel constată că prima instanță în mod legal și temeinic s-a orientat spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea, față de antecedența penală a inculpatului, care a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea a două infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, în concurs ideal, inclusiv conducerea unui autovehicul având permisul de conducere suspendat, fiind sancționat și administrativ prin Ordonanța nr 925/P/2013 din data de 15.10.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B., pentru conducerea unui autovehicul neînmatriculat pe drumurile publice.
Raportat la această antecedență penală a inculpatului apelant, C. de A. constată că nu este oportună aplicarea unei pedepse cu amenda, clemența arătată anterior de organele judiciare fiind lipsită de efecte, atâta timp cât acesta nu a înțeles să își corecteze comportamentul și a săvârșit din nou același gen de infracțiuni, astfel că la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere cuantumul amenzii aplicabile conform legilor penale succesive.
Inculpatul apelant a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr 144/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria B., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat conform dispozițiilor art 81 Cod penal din 1969, C. de apel constată că prima instanță a reținut în mod legal și temeinic faptul că sunt incidente dispozițiile art 15 alin 2 din Legea 187/2012 și art 83 Cod penal.
Nu sunt întemeiate susținerile inculpatului apelant conform cărora, în cazul reținerii ca lege penală mai favorabilă a dispozițiilor Codului penal în vigoare de la 01.02.2014, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 144/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. nu ar mai fi obligatorie, fiind incidente dispozițiile art 44 Cod penal, privind pluralitatea intermediară și ar fi posibilă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform dispozițiilor art 91 Cod penal.
În privința acestui aspect s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de D. în Materie Penală, prin Decizia nr 13/06.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ /HP/P.
S-a stabilit prin această decizie faptul că „în aplicarea dispozițiilor art.5 din Codul penal, conform Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a executării, care, conform art.41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art.15 alin. (2) din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 alin. (1) din Codul penal anterior.”
Ori, potrivit art 83 Cod penal din 1969, aplicabil și după data de 01.02.2014 pentru condamnările dispuse cu aplicarea art 81 Cod penal din 1969, conform dispozițiilor art 15 din Legea 187/2012, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei este obligatorie în cazul săvârșirii unor infracțiuni în termenul de încercare, revocarea implicând în mod obligatoriu executarea în regim de detenție a pedepsei a cărei executare fusese anterior suspendată.
În consecință, în raport de situația juridică a inculpatului apelant este obligatorie aplicarea art 15 alin 2 din Legea 187/2012 și art 83 Cod penal din 1969 și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, indiferent de legea penală considerată mai favorabilă.
C. de A. constată în concluzie că nu sunt fondate susținerile apelantului inculpat privind posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform dispozițiilor art 91 Cod penal, întrucât apelantul inculpat a mai fost condamnat anterior sentința penală nr 144/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria B., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat conform dispozițiilor art 81 Cod penal din 1969, iar infracțiunea pentru săvârșirea căreia este judecat în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni.
În consecință este obligatoriu ca în urma revocării suspendării condiționate pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel încât apelantul inculpat trebuie să execute pedeapsa totală de 1 an închisoare, așa cum legal a stabilit prima instanță.
Față de aceste aspecte privind limitele de pedeapsă și efectele săvârșirii infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze în termenul de încercare al pedepsei aplicate prin sentința penală nr 144/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria B., C. de A. constată că pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie analizate și aspectele privind pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie.
În raport de modul de comportament al inculpatului, care a săvârșit în mod repetat infracțiunii, C. de apel apreciază că este necesar a-i fi interzis inculpatuli dreptul de a alege și de a fi ales în funcții de demnitate publică și de a ocupa funcții care implică exercițiul autorității de stat, atât Codul penal din 1968 cât și Codul penal în vigoare de la 01.02.2014 având prevederi similare.
Art 66 alin 1 lit i) din Codul penal în vigoare de la 01.02.2014 prevede însă posibilitatea interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță, pedeapsă complementară ce ar fi pe deplin aplicabilă în prezenta cauză în raport cu natura infracțiunilor privind regimul circulației pe drumurile publice săvârșite de inculpatul apelant, spre deosebire de Codul penal din 1968 care nu conține o astfel de dispoziție.
De asemenea, Codul penal în vigoare de la 01.02.2014 permite aplicarea pedepsei complementare indiferent de durata pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii în timp ce Codul penal din 1968 permite aplicarea pedepsei complementare doar în cazul în care pedeapsa aplicată este de 2 ani închisoare sau mai mare.
Se constată astfel că în raport cu durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului apelant în cauza de față, raportat la posibilitatea aplicării pedepsei complementare și la drepturile ce pot fi interzise în cazul aplicării pedepsei complementare, legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968 împreună cu OUG 195/2002, în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze.
Observând pedeapsa aplicată de prima instanță apelantului inculpat, C. de apel reține totodată că pedeapsa este legală și temeinică.
Prin aplicarea dispozițiilor art 396 alin 10 Cod pr penală, după reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, limita minimă a pedepsei aplicabile devine de 4 luni închisoare.
C. de apel constată că prima instanță în mod legal și temeinic s-a orientat spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea, față de antecedența penală a inculpatului, care a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea a două infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, în concurs ideal, inclusiv conducerea unui autovehicul având permisul de conducere suspendat, fiind sancționat și administrativ prin Ordonanța nr 925/P/2013 din data de 15.10.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B., pentru conducerea unui autovehicul neînmatriculat pe drumurile publice.
Această pedeapsă a fost aplicată la nivelul minimului special ce putea fi dispusă, astfel că nu poate fi redusă în apel, chiar dacă inculpatul apelant are o situație familială dificilă.
În concluzie, fiind obligatoriu a se dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, în mod legal și temeinic prima instanță a dispus, în baza art. 83 alin. 1 teza 1 Vechiul C.pen, art. 5 NCP și art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 144/19.12.2013 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare și în baza art. 83 alin. 1 teza 2 Vechiul C.pen coroborat cu art. 5 NCP și art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, s-a dispus executarea cumulativă în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 144/19.12.2013 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare și a pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare. Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 421 pct 1 lit b) Cod pr penală, C. de apel va respinge apelul formulat de inculpatul N. I. C., împotriva sentinței penale nr. penale nr. 101 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, ca nefondat.
În temeiul art 275 alin 2 Cod pr penală va obliga apelantul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul inculpat N. I. C., fiul lui M. și M., născut la 28.09.1989 în B., jud. O., cu domiciliul în ., cetățenia română, studii gimnaziale, stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP-_, împotriva sentinței penale nr. 101 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015
Președinte, Judecător,
T. M. M. E. P.
Grefier,
E. L.
Red.jud.M.E.P.
J.fond: N.R.
G.S. 08.07.2015/5ex.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1397/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1053/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
