Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 765/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 765/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 765/2015

Dosar nr._ - OUG 195/2002 -

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ Nr. 765

Ședința publică de la 27 Mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. E. M. - judecător

M. D. N. - judecător

GREFIER L. M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror E. P. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C.

¤¤¤¤

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședințele de la 8 mai 2015 și 14 mai 2015, consemnate prin încheierile de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelurile formulate de inculpații G. M., G. I. și I. M., împotriva sentinței penale nr. 1048 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

CURTEA

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1048 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria slatina în dosarul nr._, în baza art. 386 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși in judecata inculpații, din infracțiunea prev. de art. 337 alin 1 Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal in infracțiunea prev. de art. 87 alin 5 din OUG 195/2002 cu aplic art. 5 Cod penal.

În baza art. 87 alin 5 din OUG 195/2002 cu aplic art. 5 Cod penal au fost condamnat inculpatul G. M., la o pedeapsă de 2 ani si 6 luni inchisoare, iar în baza art.71 C.p. i s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.a taza a II a si lit. b C.p., cu referire la art.8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.

In baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani si 6 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal in condițiile art. 359 Cod procedură penală.

In baza art. 71 alin. 5 c.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (1), (4) si (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 2 ani închisoare în sarcina inculpaților G. I. și I. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasa prev de art 273 alin 1 Cod penal, iar în baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpații au fost obligați să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe langa Tribunalul O. la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunica Serviciului de Probațiune de pe langa Tribunalul O.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul G. M. la plata sumei de 400 lei si pe inculpații G. I. si I. M. la plata sumei de cate 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Slatina la data de 17.06.2014 în dosarul nr. 435/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților: G. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 337 Cod penal cu aplic art 5 Cod penal, G. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 273 alin 1 Cod penal și I. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 273 alin 1 Cod penal.

S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că în data de 14.01.2014, în jurul orelor 06:00 - 06:30, inculpatul G. M. a condus autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare_, pe . și Textilistului din mun. Slatina și a refuzat să se supună prelevării mostrelor biologice de sânge necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

De asemenea inculpatul G. I. fiind audiat în calitate de martor in cursul urmăririi penale la datele de 09.04.2014 și 06.06.2014, a făcut afirmații mincinoase în legătură cu infracțiunea săvârșită de inculpatul G. M., în sensul că acesta nu ar fi condus autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare_, pe . și Textilistului din mun. Slatina, în ziua de 14.01.2014, în jurul orelor 06:00 - 06:30, autoturism pe care pretinde ca l-a condus el.

Totodată, in sarcina inculpatului I. M. s-a reținut ca fiind audiat în calitate de martor in cursul urmăririi penale la datele de 09.04.2014 și 06.06.2014, a făcut afirmații mincinoase în legătură cu infracțiunea săvârșită de inculpatul G. M., în sensul că acesta nu ar fi condus autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare_, pe . și Textilistului din mun. Slatina, în ziua de 14.01.2014, în jurul orelor 06:00 - 06:30, observând ca acest autoturism a fost condus de inculpatul G. I..

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare, declarații martori, declarații inculpați.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 14.01.2014, în jurul orelor 06³⁰, organele de poliție rutieră din cadrul Poliției Mun. Slatina, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit în trafic autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare_, ce se deplasa pe .. Slatina, jud. O., conducătorul autoturismului fiind identificat în persoana inculpatului G. M. din mun. Slatina, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție (fii. 10 dup).

Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest după cum rezultă din procesul verbal de depistare, motiv pentru care a fost condus la SJU Slatina pentru recoltarea de mostre biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei (fii. 10 dup).

La SJU Slatina, inculpatul a refuzat să i se recolteze mostre biologice de sânge, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare și din Fișa UPU/CPU întocmită cu ocazia prezentării la spital (fii. 45 dup).

Săvârșirea faptei a fost confirmată de martorii D. E., F. G. și B. I. M..

Astfel martorul D. E. a declarat că, în ziua de 14.01.2014, în jurul orelor 06³⁰, în timp ce se deplasa cu autoturismul personal către locul de muncă, a fost oprit de un echipaj de poliție pe . asista la o constatare.

Cu această ocazie martorul a observat că în locul respectiv, pe . un autoturism marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare_, despre care organele de poliție au spus că l-au oprit în trafic.

Conducătorul auto al autoturismului respectiv, un tânăr identificat în persoana inculpatului G. M., a refuzat să sufle în etilotest susținând că este bolnav. De asemenea, martorul a menționat că, nu l-a auzit pe inculpat să spună că nu ar fi condus autoturismul, ci doar a spus că refuză să sufle întrucât este bolnav. Ulterior, inculpatul a fost condus de organele de poliție la SJU Slatina (declarații fii. 12, 14, 15 dup).

Martorul F. G. este plutonier în cadrul IJJ O. și în ziua de 14.01.2014 s-a aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza mun. Slatina, conform adresei nr._ a IJJ O..

De asemenea martorul F. G. a declarat că, în dimineața zilei de 14.01.2014 se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza mun. Slatina împreună cu Ag. Șef Pr. B. I. M.. In timp ce patrulau pe .. Slatina a observat autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare_, care circula șerpuit, spre intersecția cu . virat la dreapta pe .> Având în vedere aceste aspecte colegul său a solicitat intervenția unui echipaj rutier, care a oprit autoturismul pe .. Slatina, conducătorul auto fiind identificat în persoana inculpatului G. M..

Martorul a mai precizat că, a văzut de aproape autoturismul și că în autoturism se afla decât conducătorul auto, un tânăr în vârstă de aproximativ 30 de ani, respectiv inculpatul G. M., oprit și legitimat de organele de poliție.

Inculpatul a refuzat să sufle în aparatul etilotest și a refuzat să i se recolteze probe de sânge la SJU Slatina (declarație fii. 18 dup).

Martorul B. I. M. este Ag. Șef Pr. în cadrul Poliției Mun. Slatina și în ziua de 14.01.2014 s-a aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza mun. Slatina, conform adresei nr._ a Poliției Mun. Slatina.

Martorul a declarat că, în dimineața zilei de 14.01.2014, la orele 06:00, a intrat în serviciu împreună cu Plt. F. G. din cadrul IJJ O., formând o patrulă pedstră. După ce au plecat din sediul P.. Mun. Slatina, pe . autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare_, care circula șerpuit, punând în pericol siguranța rutieră.

A solicitat prin stație intervenția echipajului auto, iar ei au încercat să urmărească autoturismul.

Conducătorul auto s-a deplasat pe . virat la dreapta pe . pe Textilistului, învârtindu-se de mai multe ori pe străzile din zonă, până la sosirea echipajului care l-a oprit pe .> Martorul a mai precizat că, a văzut de aproape autoturismul și cu certitudine la volanul acestuia s-a aflat inculpatul G. M., oprit și legitimat de organele de poliție, inculpat care a fost singur în autoturism.

Inculpatul a refuzat să sufle în aparatul etilotest și a refuzat să i se recolteze probe de sânge la SJU Slatina (declarație fii. 21 dup).

Martorii sus menționați au precizat aceleași aspecte atât în declarațiile date atât in cursul urmăririi penale cat si in declarațiile date in cursul cercetării judecătorești.

De asemenea, in cursul cercetării judecătorești s-a dispus citarea si audierea ca martor a numiților D. L. si D. D. agenți de politie in cadrul Politiei Municipiului Slatina, mijloc de proba administrat la solicitarea inculpaților ca proba in apărare.

Din depozitiile celor 2 martori a rezultat ca in dimineața zilei de 14.01.2014 aflându-se in serviciul de patrulare pe raza mun. Slatina un autoturism de serviciu au fost anunțați prin stația de emisei recepție de către un alt coleg (martorul B. I. M.) cu privire la faptul ca a observat un autoturism marca Daewoo Cielo având o modalitate de deplasare necorespunzătoare, solicitându-le sa meargă cu autoturismul de serviciu spre . identificării autoturismului sus menționat.

După recepționarea mesajului, cei 2 agenți de politie s-au deplasat de pe .. Textilistului din mun. Slatina moment in care au observat deplasându-se pe aceasta . Daewoo Cielo de culoare alba ce corespundea semnalmentelor precizate de colegul lor, autoturism ce pătrunsese pe . bazarul din zona Zahana.

Cei doi martori au declarat totodată ca după oprirea in trafic a autoturismului marca Cielo i-au solicitat inculpatului sa se legitimeze si constatând ca acesta părea sub influenta băuturilor alcoolice au solicitat sprijinul unui echipaj de la Politia Rutiera pentru a se deplasa la fata locului in vederea testării cu aparatul etilotest a inculpatului.

Solicitându-i-se testarea cu aparatul etilotest inculpatul a refuzat, fiind transportat ulterior la Spitalul Județean de Urgenta Slatina in vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, la spital refuzând sa se supună recoltării probelor biologice.

Atât în cursul urmăririi penale cat și în cursul cercetării judecătorești inculpatul G. M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecata precizând ca in dimineața de 14.01.2014 a plecat de la locuința sa de pe . de munca autoturismul fiind condus de tatăl sau G. I. iar pe .-a oprit întrucât a rămas fără benzină, ocazie cu care tatăl său a plecat să ia benzină din garajul pe care îl deține pe . a rămas la autoturism și s-a urcat la volan pentru a încerca să îl pornească, moment în care au sosit organele de poliție.

Așadar, inculpatul G. M. a dorit să evidențieze faptul ca in momentul depistării sale de către organele de politie deși se afla la volan nu conducea autoturismul ci îl aștepta pe tatăl sau.

Aceeași situație de fapt a prezentat-o si inculpatul G. I., acesta fiind audiat . in calitate de martor, ulterior dispunându-se extinderea si continuarea urmăririi penale fata de acesta cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa prev. de art. 273 alin 1 Cod penal.

In ceea ce îl privește pe inculpatul I. M. acesta a fost audiat inițial în calitate de martor atât de organele de cercetare penală cât și de procuror.

In declarațiile sale, acesta a precizat că, în dimineața zilei de 14.01.2014, se afla pe . amplasate câteva garaje, întrucât intenționa să afle un nr. de telefon al unui mecanic și care era afișat pe garajele respective.

In acel moment l-a văzut pe inculpatul G. I. împreună cu fiul său G. M., cu autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare_, care se deplasau pe .. Textilistului. La volanul autoturismului se afla inculpatul G. I..

După aproximativ 5 min. s-a întâlnit cu inculpatul G. I. care se întorcea pe jos și care i-a spus că autoturismul a rămas fără benzină și merge să ia de la domiciliu sau de la garaj (declarații fii. 26, 27 dup).

După dobândirea calităților de suspect și apoi inculpat și aducerea la cunoștință a acestor calități, I. M. a refuzat să dea declarații în cauză (fii. 39, 55 dup).

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: proces verbal de depistare, declarații martori, declarații inculpați.

În drept, fapta inculpatului G. M. care, în data de 14.01.2014, în jurul orelor 06:00 - 06:30, a condus autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare_, pe . și Textilistului din mun. Slatina și a refuzat să se supună prelevării mostrelor biologice de sânge necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 87 alin 5 din OUG 195 /2002 cu aplic art. 5 Cod penal.

S-a apreciat că dispozițiile legii anterioare constituie legea penala mai favorabila pentru inculpat având în vedere modalitatea de executare a pedepsei ce va fi stabilita respectiv suspendarea condiționata astfel ca in baza art. 386 Cod procedura penala va schimba încadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpații din infracțiunea prev. de art. 337 alin 1 Cod penal cu aplic art. 5 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 87 alin 5 din OUG 195/2002 cu aplic art. 5 Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 c.p. respectiv dispoz. părții generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfășurării procesului penal, circumstanțele concrete in care a fost săvârșita fapta.

Având in vedere aceste argumente respectiv atitudinea nesincera a inculpatului G. M. în cursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești, vârsta inculpatului, distanta parcursa de inculpat cu autoturismul, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin 5 din OUG 195/2002 cu aplic ort 5 Cod penal, la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev. de art. 52 c.p.

Potrivit disp. art. 71 alin 1 c.p. pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 c.p., iar condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitiva și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsa or până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Astfel in baza art. 71 c.p. s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit a teza II si lit. b c.p. cu referire la art 8 CEDO si cauza S. si Parcalab împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.

Cât privește conținutul și modul de executare a pedepselor accesorii, și acestea au suferit modificări esențiale, de natură a le pune de acord cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului (Hotărârea S. și P. contra României, M. Of., Partea I, nr. 484 din 08.05.2005). In acest sens, art. 71 alin. (2) C. pen. prevede că interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a)-c) C. pen.) este atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, de la rămânerea definitivă a condamnării până la executarea pedepsei, grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. nu mai operează de drept, ca urmare a condamnării, ci este supusă aprecierii judecătorului în funcție de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

In ceea ce privește interzicerea de drept a drepturilor electorale, cf. art. 71 alin. (2) C. pen. modificat, se impune a fi valorificată jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului, respectiv Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005 care a statuat că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 al Protocolului nr. 1. In motivarea hotărârii s-a arătat că acest articol garantează drepturi individuale, cum ar fi, de pildă, dreptul la vot, recunoscând în același timp că aceste drepturi individuale nu sunt absolute, ci pot face obiectul unor limitări implicite și care sunt supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor care, la rândul ei, este supusă unei verificări din partea Curții Europene pentru a se asigura că aceste limitări nu reduc dreptul pe care îl vizează într-o manieră care să îi atingă substanța însăși sau să îl priveze de efectivitate (a se vedea și Hotărârea Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei din 2 martie 1987). Astfel, jurisprudența CEDO a stabilit că orice restricție trebuie să vizeze un scop legitim și mijloacele restrictive utilizate să fie proporționale. Referitor la interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se impun următoarele precizări din punct de vedere al concordanței cu dreptul comunitar. Astfel, limitările impuse liberei circulații a persoanelor și serviciilor ca urmare a interzicerii ope legis a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pot intra în contradicție cu directivele comunitare. Astfel conform principiului teritorialității legea română se aplică faptelor săvârșite pe teritoriul României, chiar dacă făptuitorul este cetățean străin.

O condamnare trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, iar autoritățile naționale să ofere motive pertinente și suficiente pentru a o justifica.

Interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii se aplică, potrivit normei naționale, automat și absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența controlului cu privire la proporționalitate exercitat de o instanță

Sistemul sancționator nu trebuie sa conducă ia compromiterea libertăților prevăzute de tratate ca în cazul în care o sancțiune ar fi vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii încât ar conduce la o restrângere a libertăților garantate de dreptul comunitar.

C. de la Luxemburg a considerat (CJCE 29 febr. 1996-Skanavi ., R.. CJCE partea 1 929, 955) că statele membre nu sunt libere să prevadă sancțiuni disproporționate de natură să împiedice libera circulație a persoanelor serviciilor, ceea ce este de natură sa întărească faptul ca, și in aprecierea limitării drepturilor ca urmare a aplicării unei pedepse accesorii, trebuie avut in vedere proporționalitatea consecințelor juridice cu situația care le-a generat.

In raport de cele sus menționate s-a apreciat ca inculpatul este nedemn in ceea ce privește exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a si lit. b c.p. respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, astfel ca pe durata executării pedepsei principale au fost interzise inculpaților aceste drepturi.

In ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța a apreciat că scopul sancționator și preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Având in vedere ca inculpatului i s-a aplicat o pedeapsa mai mica de 3 ani închisoare iar acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, exceptând cazul când condamnarea intra in vreunul din cazurile prev. de art. 38 c.p., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prev de art. 81 c.p. în baza acestor prevederi legale s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei fixând conform art. 82 c.p. termen de încercare pe o durata de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei ce va fi aplicata.

In baza art. 359 c.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 c.p. care atrag revocarea suspendării condiționate.

Potrivit disp. art. 71 alin 5 c.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii, astfel că, în baza art. 71 alin 5 c.p. instanța a dispuse suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului G. M. in condițiile art. 71 rap la art 64 alin 1lit a teza a II a si b c.p. pe durata suspendării condiționate a pedepsei.

In ceea ce ii privește pe inculpații G. I. si I. M., materialul probator administrat în cauză a confirmat cu certitudine săvârșirea de către aceștia a infracțiunii pentru care au fost trimiși in judecata respectiv aceea de mărturie mincinoasa fapta prev. de art. 273 alin 1 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a constata in acțiunea celor doi subiecți activi nemijlociți de a face afirmații mincinoase in legătura cu faptele si împrejurările esențiale cu privire la care au fost întrebați in calitate de martori in dosarul in care se efectuau cercetări fata de inculpatul G. M. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 337 Cod penal.

In cauza fiind îndeplinita si cerința esențiala si anume aceea ca declarația mincinoasa trebuie să vizeze fapte sau împrejurări esențiale ale cauzei.

Sub aspectul laturii subiective faptele au fost săvârșite cu intenție directa in sensul ca inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor si a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina celor doi inculpați, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a reținut că inculpații se află la primul conflict cu legea penala, nu au recunoscut săvârșirea faptei comise, încercând să prezinte o alta situație de fapt decât cea reala cu scopul de a favoriza pe inculpatul G. M., astfel încât, a stabilit pedeapsa de cate 2 ani închisoare în sarcina inculpaților G. I. si I. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasa prev. de art. 273 alin 1 Cod penal.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind de 2 ani închisoare, inculpații nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii; aceștia și-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpaților, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile lor de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei lor pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpați este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpații nu s-au sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, în baza art. 83 alin. (1) C. pen. amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații G. M., G. I. și I. M., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond, într-o primă teză, pentru inculpatul G. M. să se dispună în baza art.5 N.C.p., rap.laart.337 alin.1 N.C.p., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 în infracț. prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, în infracțiune prev. de art.337 N.C.p., ca fiind legea penală mai favorabilă, având în vedere cuantumul pedepsei minim care este redus de la 2 ani la 1 an și nu în ultimul rând, modalitatea de executare a pedepsei, care potrivit N.C.p., poate fi în baza art.83 N.C.p., amânată aplicarea acesteia, ca urmare a stabilirii unei pedepse cu închisoarea în baza art.337 N.C.p., rap.,la art.75 pct.2 lit. b N.C.p., ținând cont de faptul că, sunt întrunite condițiile impuse de legiuitor, în sensul că, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, și nu în ultimul rând, persoana infractorului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii.

Într-o a doua teză, în situația în care se apreciază că nu sunt întrunite condițiile săvârșir5ii infracțiunii pentru fapta reținută în sarcina acestuia, să se dispună achitarea inculpatului în baza art.16 lit.b C.p.p., având în vedere faptul că, din întreg materialul probator administrat în cauză, nu există probe temeinice care să demonstreze în primul rând, calitatea de conducător auto a inculpatului la momentul constatării infracțiunii, pentru a se putea reține săvârșirea faptei de sustragere de la recoltarea probelor biologice.

Apelanții inculpați, G. I. și ion M., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale pronunțate și pe fond, să se dispună în baza disp.art.16 lit.b C.p.p., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.273 alin.1 N.C.p.

În cursul judecății în apel, au fost audiați inculpații, conform art.420 alin.4 C..p.p., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Verificând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța de control judiciară constată următoarele:

În ceea ce privește fapta inculpatului G. M., constând în refuzul de a se supune prelevării de mostre biologice în vederea stabilirii eventualei alcoolemii sau prezenței a substanțelor psihoactive, prev.de art.337 C.p., se constată că sunt întrunite condițiile prev.de art.396 alin.-2 c.p.p., pentru a se dispune condamnarea acestuia: fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Existența unei activități desfășurate de inculpatul G. M., constând în conducerea unui autoturism pe drumurile publice în data de 14.01.2014 rezultă din declarațiile martorilor B. I. M. și F. G., care în calitate de agent de poliție și respectiv jandarm, formând o patrulă mixtă, au observat autoturismul condus de către inculpat pe . Slatina. Conform acelorași declarații, inculpatul se îndrepta inspre . oraș, iar modul în care inculpatul desfășura activitatea de conducere i-a determinat pe cei doi membrii ai echipajului mixt să solicite intervenția unui echipaj de poliție .

După puțin timp, cei doi membrii ai echipajului mixt au ajuns pe . constatat că autoturismul condus de inculpat a fost oprit de către echipajul de poliție anunțat, și au recunoscut persoana pe care au observat-o anterior că desfășura aceeași activitate de conducere pe . Primăverii.

Spre deosebire de martorul F. G. care a precizat că a observat mașina condusă de inculpat ieșind de pe . . a observat dacă s-a efectuat un viraj dreapta spre . I. a precizat că a văzut autoturismul condus de inculpat efectuând un viraj dreapta, de pe . C. din municipiul Slatina. Diferența de percepere dintre cei doi martori se datorează modului în care martorul B. I. M. era poziționat, astfel cum rezultă din declarațiile martorului F. G. care a precizat că primul membru al patrulei mixte era mai aproape de autoturismul condus de inculpat.

Examinând în mod coroborat declarațiile acestor doi martori, se constată că ceea ce i-a determinat să solicite intervenția unui echipaj de poliție a fost modul în care inculpatul G. M. conducea autoturismul, respectiv, mergea încet, apoi se mai oprea, după care repornea autoturismul.

Declarațiile acestor martori au valoarea unor probe directe în ceea ce privește fapta inculpatului de a desfășura în data de 14.01.2014 activitatea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, însă, numai sub aspectul derulării acestei activități pe străzile Tipografului, apoi Primăverii, îndreptându-se spre . Slatina.

Din momentul în care inculpatul s-a îndreptat spre . s-a mai aflat în raza vizuală a celor doi martori.

Declarațiile inculpatului G. M., de negare a desfășurării activități de conducere pe drumurile publice în data de 14.01.2014 sunt infirmate prin declarațiile celor doi martori oculari, B. I. M. și F. G. ce formau o patrulă mixtă, polițist, jandarm, și care au perceput în mod direct, din propriile simțuri cum inculpatul a condus un autoturism marca Daewoo Cielo alb, dinspre . . spre . Slatina.

După foarte puțin timp un echipaj de poliție format din martorii D. D. și D. L. G. i-a solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etilotest, intervenind refuzul inculpatului, inclusiv sub aspectul recoltării de probe biologice la unitatea sanitară din mun.Slatina.

Funcțiile exercitate de către martorii B. I. M. și F. G., respectiv polițist și jandarm, nu impietează asupra fiabilității declarațiilor date de acești martori, întrucât în cauza penală dedusă judecății, nu au exercitat în prealabil nici o atribuție de natură a crea suspiciuni asupra imparțialității și obiectivității faptelor și împrejurărilor ce constituie probe. Conform adresei nr._/30.05.2014 a Inspectoratului de Jandarmi O., martorul F. G. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceeași atribuție a martorului B. M. fiind confirmată și prin adresa nr._/3.06.2014 a Poliției municipiului Slatina. Atribuțiile de serviciu ale celor doi martori impuneau depistarea și sesizarea oricărei abateri de la regulile de conviețuire civică, legala exercitare a acestora fiind total compatibilă cu audierea în cadrul unui proces penal a acestor persoane în calitate de martori.

Conform art.114 alin.1 C.p.p., poate fi audiat în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte și împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.

Procedeul probatoriu al audierii în calitate de martori a celor doi membrii ai echipajului de poliție care l-au verificat în trafic pe inculpat, D. D. și D. L. G., corespunde dispozițiilor art.114 alin.4 C.p.p., conform cărora pot fi audiate în calitate de martori și persoane care au încheiat procese verbale, conform art.61 și 62 C.p.p. Dispozițiile art.61 lit.c C.p.p. instituie obligativitatea întocmirii unui proces verbal despre împrejurările constatate în sarcina organelor de ordine publică și siguranță națională pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu. Aceste prevederi legale au dobândit relevanță juridică în prezenta cauză, prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 14.01.2014, ora 6,35 de către martorii D. L. și D. D..

Activitatea de conducere pe drumurile publice desfășurate de către inculpatul G. M. în data de 14.01.2014 reprezintă o activitate unică, individualizată între două momente temporale determinate și anume: acela al observării directe și imediate de către echipajul mixt – polițist ,jandarm, în timp ce se îndrepta dinspre . . spre . acela al controlului exercitat asupra sa de către echipajul de poliție anunțat. Între aceste două momente temporale, activitatea de conducere pe drumurile publice desfășurară de inculpat, trebuie analizată ca o activitate unică, chiar dacă este formată dintr-o succesiune de acte de executare ce au presupus oprirea temporară și chiar conducerea autoturismului de către tatăl inculpatului, dar numai pentru o distanță redusă, după care, aceeași activitate a fost reluată de către inculpat. În cauza penală dedusă judecății, activitatea desfășurată de inculpat ce reprezintă situația premisa a infracțiunii prev.de art.337 C.p.( conducerea unui vehicul ) are fizionomia unei activitati continue succesive, în care întreruperile au fost lipsite de autonomie juridică, au avut o existență în spațiu și timp foarte limitată, și nu au pus în discuție existența și unitatea actiunii ce constituie situația premisă a infracțiunii prev.de art.337 C.p., și anume conducerea unui vehicul pe drumurile publice.

Intervalul de timp redus dintre momentul constatării directe a conducerii unui autoturism de către inculpat și cel al opririi în trafic de către un alt echipaj decât cel care a constatat activitatea, dar care a fost anunțat de acesta, urmare a interacțiunii atribuțiilor de serviciu, determină ca activitatea de conducere desfășurată de inculpat să își păstreze caracterul unitar, iar în sarcina inculpatului să se regăsească toate îndatoririle ce revin participanților la traficul rutier, astfel cum sunt ele reglementate de legislația rutieră în vigoare.

Chiar și în situația în care, în momentul depistării de către cel de-al doilea echipaj de poliție, format din martorii D. D. și D. L., inculpatul se regăsea în poziția de staționare a autoturismului, subzistă obligația acestuia de a se supune recoltării mostrelor biologice, luând în considerare probele directe și imediate ce au confirmat conducerea de către inculpat a unui autoturism pe drumurile publice în momentele imediat premergătoare opririi pentru control. Succesiunea împrejurărilor ce conturează temporal si spațial activitatea de conducere a unui vehicul - autoturismul propriu se afla poziționat pe un drum public( . Slatina), inculpatul aflându-se in interior, la volan, încercând sa îl pornească, înaintând chiar 1-2 metri, conform propriilor declarații, declarațiile membrilor echipajului de politie constatator - determina configurarea conducerii vehiculului de către inculpat ca fiind o activitate unica, unitara si neepuizata la data controlarii persoanei conductorului auto.

Conform dispozițiilor art.337 C.p., subiectul activ al acestei infracțiuni este calificat, trebuind să respecte condiția de a fi conducător al unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. Din condiția subiectului activ rezultă situația premisă a acestei infracțiuni, rezidând in desfășurarea activității de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, legiuitorul neinstituind o cerință suplimentară ca subiectul activ să fie deținătorul legal al unui astfel de permis, astfel că, în lipsa unei distincții legale, dispozițiile art.337 c.p. se aplică și persoanelor care, deși desfășoară activitatea de conducere pe drumurile publice, nu dețin un permis legal dobândit. Situația premisă reprezintă o activitate continuă care se epuizează în momentul definitivării activității de conducere pe drumurile publice, pentru o perioadă consistentă de timp, condiție care rezultă din analiza datelor privind locul staționării, perioada de timp, conduita exterioară a conducătorului auto, atitudinea acestuia față de locul și momentul amplasării autoturismului.

Caracterul unitar și continuu al activității de conducere pe drumurile publice permite existența unor întreruperi în timp care sunt firești, naturale, țin de natura activității, de caracteristicile psihice și fizice ale conducătorului auto, întreruperi ce nu pun în discuție unitatea activității continue și nici îndeplinirea situației premise a infracțiunii.

Este îndeplinită condiția situației premise a infracțiunii prev.de art.337 alin.1 C.p., constând în conducerea unui autoturism pe drumurile publice, și în situația în care întreruperea activității de conducere a fost determinată nu de împrejurări de natură obiectivă ci de scopul inducerii în eroare a unor organe de poliție ce anterior l-au observat pe conductorul auto pe drumurile publice și creării falsei reprezentări a realității, constând în ascunderea desfășurării acestei activități de conducere a unui vehicul. Este sancționată juridic astfel orice încercare de simulare a unei realități inexistente, de ascundere a situației de fapt, astfel cum s-a derulat la un anumit moment. Intercalarea în perioada derulării activității de conducere a unei alte persoane care să desfășoare aceeași activitate pe același vehicul nu scindează activitatea infracțională, nu conferă autonomia juridică a unei infracțiuni epuizate, întrucât în caz contrar ar însemna lăsarea în afara sferei ilicitului penal a unei conduite orientate anume în scopul încălcării legii.

Conform declarației martorului D. E., inculpatul G. M. a fost observat lângă autoturismul său și a refuzat că fie testat în vederea depistării alcoolemiei, invocând probleme de sănătate. Inculpatul nu a negat conducerea autoturismului alături de care a fost observat de martor.

Din declarațiile martorilor D. D. și D. L., organe de constatare prev.de art.61 alin.1 lit.c C.p.p., a căror audiere este permisă prin dispozițiile art.114 alin.4 c.p.p., rezultă că inculpatul a fost observat în timp ce conducea autoturismul pe . dinspre . a fost oprit în trafic.

Funcția de agent de poliție exercitată de fiecare dintre cei doi martori, în calitate de organe de constatare, nu instituie o prezumție de subiectivitate și părtinire asupra faptelor și împrejurărilor relatate, ce constituie probe conform art.97 alin.1 C.p., întrucât, înseși legea prin dispoz.art.114 alin.4 c.p.p., permite audierea organelor de constatare. Fiabilitatea declarațiilor date de aceste organe de constatare în calitate de martori va fi analizată de către instanța de judecată, conform art.103 C.p.p. fiind supuse cerinței evaluării globale și coroborate a tuturor probelor administrate în cauză. Nu există în prezenta cauză date și probe care să instituie o prezumție de subiectivitate asupra declarațiilor de martori formulate de către organele de constatare, luând în considerare și faptul că nu acest echipaj l-a supus pe inculpat procedurii de testare în vederea depistării alcoolemiei ci, dimpotrivă ambii martori, în calitate de agenți de poliție, nu au făcut decât să îl oprească în trafic pe inculpat, să îi solicite actele de identitate și să cheme un echipaj de poliție rutieră. Acesta din urma a solicitat inculpatului supunerea unui alcooltest, si au constatat refuzul inclusiv sub aspectul recoltării probelor biologice.

Natura atribuțiilor de serviciu, exercițiul legal al acestora, precum și lipsa oricărei competențe în ceea ce privește materia stabilirii răspunderii penale a unei persoane depistată în timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice, și care a refuzat prelevarea mostrelor biologice, determină ca declarațiile celor doi martori să îndeplinească cerințele de obiectivitate, cunoaștere personală, nepărtinire, pertinența a faptelor cunoscute, astfel încât, declarațiile formulate sunt fiabile sub aspectul obiectului probațiunii în prezenta cauză penală.

Din conținutul fișei UPU nr.2044 din 14.01.2014, rezultă că în aceeași dată inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Slatina, unde a refuzat prelevarea probelor biologice. În conținutul aceluiași înscris de natură medicală, se consemnează de către medicii că inculpatul refuză să precizeze dacă are antecedente patologice, conduită care infirmă susținerea inculpatului din momentul controlării de către echipajul de poliție rutieră în momentul depistării în trafic, în sensul că ar avea probele de sănătate la nivelul plămânilor.

În propria declarație dată de către inculpat, la data de 14.01.2014, la sediul poliției mun. Slatina, inculpatul a menționat că în timp ce conduce autoturismul pe . oprit regulamentar de un echipaj de poliție, dar a refuzat să fie testat cu etilotestul și ulterior, la sediul spitalului județean, să i se preleveze probe biologice. La data audierii sale, asistența juridică nu era obligatorie, nefiind nici un caz din cele reglementate prin art.90 C.p.p., care să impună asistența juridică obligatorie.

Este relevant momentul audierii din data de 14.01.2014, respectiv în aceeași zi în care a fost depistat de organele de poliție și supus procedurii de control, astfel încât, declarația sa este apropiată temporal de data săvârșirii infracțiunii și prezintă un grad ridicat de veridicitate, redând fidel conținutul și succesiunea evenimentelor derulate.

În drept fapta inculpatului G. M., de a conduce autoturismul în mun.Slatina, în data de 14.01.2014, pe străzile Tipografului, Primăverii, C. și apoi pe . a refuza prelevarea de probe biologice în vederea depistării alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.337 c.p., care preia integral dispozițiile art.87 alin.5 din OUG 195/2002.

Din punct de vedere al incriminării, se constată întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii corespunzătoare fiecărei legi penale succesive.

Limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de fiecare lege penală succesivă, sunt diferite și anume, pedeapsa de la 2 la 7 ani în dispozițiile art.87 alin.5 din OUG 195/2002, mai mare decât cea prev.de art.337 C.p., actual, constând în pedeapsa de la 1 la 5 ani.

Din punct de vedere al modalității de executare, se constată caracterul mai restrictiv al legii penale actuale care, prin modalitățile de stabilire, aplicare și executare în libertate a pedepsei închisorii, urmărește realizarea unui control detaliat asupra persoanei inculpatului și supunerea acesteia unui proces consistent de reîndreptare socială. Noul cod penal nu mai reglementează instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel cum este ea reglementată în dispozițiile art.81 și următoarele Vechiul cod penal, instituție care ar fi mai favorabilă persoanei inculpatului, prin numărul redus de obligații care ii revin pe parcursul termenului de încercare.

Dispozițiilor art. 81 Cp anterior sunt mult mai favorabile decât cele prevăzute de art. 83 Cp actual privind amânarea aplicării pedepsei, deoarece nu exista limita legala de pedeapsa pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei aplicate este mai ridicata, antecedentele care subminează acordarea beneficiului suspendării condiționate sunt mai restrânse conform art. 81 lit b Cp anterior.

Conform art.16 alin 2 din legea 187/2012, la stabilirea legii penale mai favorabile se va avea în vedere, cu prioritate, sfera obligațiilor ce revin persoanei față de durata termenului de încercare. Deși aceste prevederi se refera la compararea instituțiilor suspendării sub supraveghere a executării pedepsei reglementate succesiv de cele doua coduri penale, instanța de apel constată că acest principiu si ierarhia reglementata se mențin tale quale si in cazul comparației intre amânarea aplicării pedepsei si suspendare condiționata, fiind clar ca, din aceasta perspectiva, suspendarea este mai favorabila.

Amânarea aplicării pedepsei, chiar daca nu reprezintă o soluție de condamnare, presupune, stabilirea, dincolo de orice îndoiala rezonabila ca fapta exista, constituie infracțiune si a fost savarsita de inculpat, astfel cum rezulta din dispozițiile art 396 alin 4 Cpp. Condițiile pentru dispunerea soluțiilor de condamnare si respectiv amânarea aplicării pedepsei sunt identice, in ambele cazuri fiind imperios necesar sa fie îndeplinite condițiile angajării răspunderii penale, legiuitorul instituind cerințe imperative ce privesc existenta probelor care sa formeze convingerea ca fapta dedusa judecații exista in materialitatea sa, întrunește condițiile de tipicitate obiectiva si subiectiva, a fost savarsita de inculpat cu vinovatie.

Astfel, dispozițiile art.81 și următoarele din vechiul cod penal sunt mai favorabile decât dispozițiile art.83 C.p. actual, prin prisma naturii și cuantumului obligațiilor care trebuie sau pot fi impuse inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prev. de art.84 C.p. actual, in cazul amânării aplicării pedepsei, obligații care reprezintă o îngrădire a libertății de mișcare a inculpatului . Sfera obligațiilor prev de art. 85 alin 1 lit. a-e Cp actual coincide cu cea a masurilor de supraveghere reglementate de art. 93 alin 1 lit. a-e Cod penal actual, in cadrul instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere .

Caracterului mai favorabil al instituției prev de art 81-82 Cp anterior fata de dispozițiile art. 83 Cp actual rezulta in mod indirect si din prevederile art 15 alin 1 din legea 187/2012 potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicata in baza Codului penal anterior se menține si după . noului Cod penal, legiuitorul apreciind ca instituția suspendării condiționate este mai favorabila decât amânarea aplicării pedepsei.

Conform art.83-84 și următoarele din vechiul cod penal, unei persoane condamnate căreia i s-a aplicat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei prev.de art.81 și următ. C.p., îi revin obligațiile de a nu mai comite o altă infracțiune și de a achita despăgubirile la care a fost obligată prin hotărârea de condamnare, obligații mult mai restrânse decât cele reglementate de art.85 actualul cod penal, si care îl pun astfel pe inculpat unor restricții in exercițiul drepturilor civile, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

Din punct de vedere al efectelor celor doua instituții, dispozițiile art. 90 Cp actual prevăd ca persoanei fata de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i mai aplica pedeapsa si nu este supusa niciunei decăderi sau interdicții, daca este îndeplinita condiția negativa pe durata termenului de supraveghere, constând in necomiterea unei alte infracțiuni, indiferent de forma de vinovatie, nu s-a dispus revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei. Considerarea persoanei ca neavând antecedente penale operează, ca efect definitiv, si in cazul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 86 Cp anterior, daca pana la expirarea termenului de încercare nu intervine anularea sau revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, operand reabilitarea de drept, in virtutea legii, astfel incat si persoana va fi considerata fara antecedente penale.

Sub condiția îndeplinirii cerințelor prev. de art. 83 Cp, inclusiv sub aspectul legii penale mai favorabile, obligația negativa de a nu mai conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere, instituita conform art. 85 alin 2 Cp, ar fi fost oportuna in prezenta cauza, raportat la natura infracțiunii, persoana inculpatului care a încercat sa evite răspunderea penala, consecințele faptei, natura si frecventa unor astfel de infracțiuni in actuala societate, pericolul social creat prin comiterea faptei.

Comparând obligația reglementata de art. 85 alin 2 Cp actual constând in interdicția de a mai conduce vreo categorie de autovehicule, cu măsura anularii permisului de conducere care operează in temeiul art. 114 alin 1 lit. b din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, se constata următoarele: obligația negativa de a nu mai conduce nicio categorie de autovehicule instituita conform art. 85 alin 2 Cp durează in mod obligatoriu pe toata durata termenului de supraveghere de 2 ani conform art. 84 Cp . Spre deosebire de aceasta, măsura anularii permisului de conducere durează timp de 1 an de zile, astfel cum rezulta din dispozițiile art. 116 alin 1 lit. b din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, dispoziții care stipulează: persoana al cărei permis de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru una dintre faptele prevăzute la art. 114 alin. (1) și la art. 115 alin. (1) se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după caz, dacă a intervenit una dintre situațiile următoare: a trecut un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei ( in forma pe care OUG 195/2002 a avut-o anterior modificării prin legea 255/2013) sau suspendării executării sub supraveghere .

Infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.273 alin.1 C.-p., reținută în sarcina inculpaților G. I. și I. M., presupune existența unei acțiuni, constând în formularea unor afirmații mincinoase sau inacțiuni, constând în omisiunea declarării de către martor a tot ceea ce știe, ambele variante trebuind a fi în legătură cu faptele și împrejurările esențiale, asupra cărora a fost întrebat.

Infracțiunea prev. de art.273 alin.1 C.p., are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției și aflarea adevărului într-o cauză în care se ascultă martori. Nu există obiect material, declarațiile martorului reprezentând mijlocul prin care se săvârșește infracțiunea.

Din punct de vedere al laturii obiective, infracțiunea de mărturie mincinoasă, presupune ca cerință esențială, necesitatea ca declarația mincinoasă sau omisiunea martorului de a spune tot ce știe să vizeze fapte sau împrejurări esențiale ale cauzei, adică cele privind obiectul probei, cum ar fi de exemplu, împrejurările privind elementul material al infracțiunii, situația premisă, cerințele esențiale.

Subiectul activ nemijlocit trebuie să cunoască realitatea și cu toate acestea să o prezinte mincinos, nereal, ori să omită a o prezenta, după ce a fost întrebat de instanță, ori de procuror, de părți sau subiecții procesuali principali, deși faptele sau împrejurările cunoscute sunt esențiale pentru soluționarea cauzei.

Nu are relevanță pentru existența infracțiunii, dacă instanța care a soluționat cauza a înlăturat din ansamblul probelor administrate declarațiile martorului ca fiind nesincere, fiind fără importanță pentru existența infracțiunii prev.de art.273 C.p., dacă declarațiile formulate au influențat sau nu soluția pronunțată, întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasă este o infracțiune de pericol, formală care se consumă în momentul formulării și semnării de către martor a propriei declarații, ce astfel se depune la dosarul cauzei.

Prin urmare, infracțiunea se consumă în momentul în care subiectul activ nemijlocit face declarația mincinoasă sau omite să spună tot ce știe cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei despre care a fost întrebat, chiar dacă declarația nu este ulterior avută în vedere la soluționarea cauzei.

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru realizarea actului de justiție, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

Inculpatul G. I., tatăl inculpatului G. M., a fost audiat în calitate de martor la data de 9.04.2014, și ulterior la 6.06.2014. Inculpatul I. M. a fost audiat în calitate de martor la data de 9.04.2014 și ulterior la data de 6.06.2014, după care, începând cu aceeași dată, prin ordonanța procurorului s-a dispus extinderea urmăririi penale și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții G. I. și I. M., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev.de art.273 alin.1 C.p.

Prin declarațiile formulate, inculpatul G. I. a susținut că în dimineața zilei de 14.01.2014, a condus autoturismul în mun. Slatina, de pe . . s-a oprit din cauza lipsei combustibilului, astfel că el s-a întors pe . unui garaj proprietate personală, pentru a lua într-o sticlă benzină, iar pe . fiul său G. M.. A revenit după un interval de timp, de aproximativ 10 minute și a constatat lipsa fiului, aflând de la alte persoane că acesta a fost luat de organele de poliție și condus la spital și respectiv, sediul poliției.

Inculpatul I. M. a precizat că a observat autoturismul marca Daewoo Cielo, în timp ce circula pe .. Textilistului, la volanul acestuia aflându-se inculpatul G. I., iar în dreapta față era fiul său G. M.. Și acest martor a confirmat îndreptarea vehiculului spre . cunoaște unde a staționat autoturismul, știind doar că după câteva minute inculpatul G. I. se întorcea cu o sticlă pentru a procura combustibil de la un garaj propriu de pe .> Declarațiile celor doi inculpați concordă sub aspectul zonei terestre unde autoturismul a fost condus de către inculpatul G. I. și anume, de pe . . s-a oprit. Nu există nici o altă probă administrată în acest proces din care să rezulte că nu inculpatul G. I. ci o altă persoane a condus autoturismul în această arie teritorială și anume străzile Toamnei și Textilistului. Declarațiile martorilor, membrii ai echipajelor de poliție și jandarmi confirmă aflarea inculpatului G. M. la volanul autoturismul, dar numai în zona cuprinsă între străzile Tipografului, Primăverii, cu îndreptare spre . dintre martori neputând percepe direct și personal traseul parcurs de inculpatul G. M., din momentul îndreptării spre . cel al opririi, pe . echipajul format din martorii D. D. și D. L..

În acest din urmă moment, echipajul de poliție a observat autoturismul condus de inculpatul G. M. circulând pe strada Textilistului înspre . au cunoștință de identitatea persoanei care a condus până pe această stradă autoturismul marca Daewoo Cielo.

În lipsa unor probe, în sensul că nu inculpatul G. I. este cel care ar fi condus autoturismul de pe . . fiind observat și de coinculpatul I. M., în cauza penală dedusă judecății operează principiul in dubio pro reo, reglementat prin dispozițiile art.4 alin.2 c.p.p., conform cărora, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului.

Aprecierea probelor este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma evaluării tuturor probelor administrate.

În virtutea acestor dispoziții, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată și în dispozițiile art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, produce, în principal, două categorii de consecințe:

a) în privința organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudență în examinarea actului de trimitere în judecată și să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea și în defavoarea inculpatului;

b) în privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul acestuia de a propune probe în apărarea sa și acela de a nu depune mărturie contra lui însuși.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție - astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 4 si 103 alin 2 C. proc. pen. - îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora. În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi înlăturată prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În Codul de procedură penală român prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 4 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.”

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-a produs o . restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:

- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;

- sarcina probei revine procurorului, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului – art 99 si art 103 alin 1 Cpp Cpp ;

- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes”;

- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială nerezonabila, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care operează principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 C. proc. P... Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Limita legal admisa consta in „ indoiala rezonabil”, reglementata de art 396 alin 2 Cpp, ceea ce tine de firea umana, nivelul de intelegere admis la un om.

Cauza ce împiedică exercitarea în continuare a acțiunii penale, prev.de art.16 lit.b teza I C.p.p., presupune ca fapta în materialitatea ei să nu îndeplinească condițiile de tipicitate prevăzute de legea penală pentru a constitui infracțiune. Principiul in dubio pro reo, care se interpretează întotdeauna în favoarea inculpatului, conform art.4 alin.2 C.p.p., decurge în prezenta cauză din lipsa unor probe care să confirme sau să infirme desfășurarea de către inculpatul G. I. a activității de conducere pe drumurile publice a autoturismului pe ruta dintre .. Textilistului. În egală măsură lipsa acestor probe se repercutează și asupra situației juridice a inculpatului I. M. care susține că l-a observat pe coinculpatul G. I. conducând autoturismul pe străzile menționate, întrucât, cu excepția declarațiilor celor doi inculpați, nu mai există alte probe care să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt. Cum s-a menționat anterior în prezenta hotărârile, declarațiile martorilor D. D. și D. L., formând echipajul de poliție care l-a oprit pentru control pe inculpat, și ale martorilor B. iulian, F. G. formand echipajul mixt care a anunțat modul de conducere desfășurat de inculpatul G. M., nu confirmă și nici nu infirmă depozițiile inculpaților G. I. și I. M., întrucât: declarațiile martorilor membrii ai celor două echipaje se referă la o zonă teritorială, distinctă și premergătoare celei referite în declarațiile inculpaților G. I. și I. M.. Mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal se referă la fapte și împrejurări ce constituie probe conform art.97 alin.1 C.p., distincte și cu autonomie de sine stătătoare.

Declarațiile inculpaților G. I. și I. M. care atestă conducerea autoturismului de către primul inculpat pe . . autoturismul s-a oprit, nu exclud activitatea autonomă anterioară desfășurată de inculpatul G. M. de conducere a aceluiași autoturism, pe străzile Tipografului, Primăverii și C. și nici pe cea ulterioară când inculpatul G. M. a fost surprins de către martorii cu funcția de agenți de poliție,organe de constatare, conducând același autoturism pe . tatăl său a părăsit locul cu intenția procurării unei cantități de combustibil.

Este relevantă împrejurarea depistării inculpatului G. M. pe . ce era singur în autoturism, nici unul dintre martorii audiați ori inculpați, nu au confirmat ori susținut că alături de inculpat s-ar fi aflat și tatăl său, coinculpatul G. I..

Probele administrate în cauză, prin aplicarea principiilor fundamentale ale procesului penal, în special cel al prezumției de nevinovăție și interpretării dubiului în favoarea inculpatului, conform art.4 alin.1 și 2 C.p.p., cu aplicarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor omului, ce reglementează dreptul fundamental la un proces echitabil, nu sunt suficiente pentru a configura tipicitatea obiectivă și subiectivă reglementată de lege, necesară pentru reținerea infracțiunii de mărturie mincinoasă comisă cu vinovăție de inculpații G. I. și I. M..

Examinând cauza din perspectiva raportului dintre infracțiunea de mărturie mincinoasă prev.de art.273 C.p. și infracțiunea ce formează obiectul cauzei penale în care au fost audiați martorii deveniți inculpați, se constată neîntrunirea cerinței ca declarațiile martorilor să privească împrejurări esențiale în cauza în care au fost administrate probele constând în declarațiile acestora.

Aplicând principiile formei continue succesive, a activității de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, dacă este desfășurată într-o perioadă determinată de timp, dar și a caracterului unitar al acestei activități independent de întreruperi ce pot apărarea și care sunt firești, lipsite de relevanță juridică, rezultă că și în situația în care inculpatul G. I. a condus autoturismul pe străzile Toamnei și Textilistului, fiind observat personal de inculpatul I. M., răspunderea penală a inculpatului G. M. pentru refuzul de a se supune prelevării de mostre biologice, fiind depistat în timp ce conducea același autoturism, atât în momentele premergătoare, cât și în cele ulterioare în raport cu tatăl său, subzistă, fiind întrunite toate condițiile prev.de art.396 alin.2 C.p., pentru condamnarea penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii constând în refuz sau sustragere de la prelevarea de probe biologice.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p., va respinge apelul formulat de inculpatul G. M., iar în temeiul art.421 alin.2 lit.a C.p.p., va admite apelurile formulate de inculpații G. I. si I. M..

Va desființa în parte sentința penală nr. 1048/2014 numai în ceea ce îi privește pe acești inculpați în sensul că, va înlătura dispozițiile art. 83 Cp, art.85 Cp., art.86 Cp. și art.404 Cpp în ceea ce îi privește pe acești inculpați.

In temeiul art. 16 lit.b teza I C.p.p., va achita pe inculpații G. I. și I. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 273 alin.1 Cp, mărturie mincinoasă și va înlătura obligarea acestor inculpați la plata conform art.274 alin. 1 CPP, a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii penale.

Cheltuielile judiciare aferente apelurilor formulate de inculpații G. I. și I. M. rămân în sarcina statului, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu pentru inculpatul I. M., va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției( astfel cum s-a înlăturat omisiunea vădita prin încheierea din data de 05.06.2015 a acestei instanțe).

Va obliga inculpatul G. M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de inculpatul G. M., fiul lui I. si M. născut la 01.02.1982 in mun. Slatina jud. O., domiciliat in mun. Slatina, . . CNP_, împotriva sentinței penale nr. 1048 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria slatina în dosarul nr._, ca nefondat.

Admite apelurile formulate de inculpații G. I., fiul lui D. si I. născut la 05.07.1957 in . domiciliat in mun. Slatina, ., ., . CNP_ și I. M., fiul lui F. si G. născut la 27.06.1957 in . domiciliat in mun. Slatina . nr. 24 ., . CNP_, formulate împotriva aceleiași sentințe penale.

Desființează în parte sentința penală nr. 1048/2014 numai în ceea ce îi privește pe acești inculpați în sensul că:

Înlătură dispozițiile art. 83 Cp, art.85 Cp., art.86 Cp. și art.404 Cpp în ceea ce îi privește pe acești inculpați.

In temeiul art. 16 lit.b teza I C.p.p. achita pe inculpații G. I. și I. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 273 alin.1 Cp, mărturie mincinoasă. Înlătură obligarea acestor inculpați la plata conform art.274 alin. 1 CPP, a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii penale.

Obligă inculpatul G. M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27.05.2015.

Președinte, Judecător,

M. E. M. M. D. N.

Grefier,

L. M. P.

Red.MEM

Tehnored. G.S.

05 Iunie 2015

6ex.

Jud fond RPetcan

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340...		Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 765/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 765/2015. Curtea de Apel CRAIOVA