Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1397/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1397/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1397/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1397
Ședința publică de la 28 octombrie 2015
PREȘEDINTE C. I.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul S. S. I. împotriva sentinței penale nr. 1589 din data de 30 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul inculpat S. S. I., asistat de avocat Ș. T., apărător ales, și partea civilă G. D. M., asistat de avocat U. P., apărător ales, lipsind partea civilă S. C. Județean de Urgență nr. 1 C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat U. P. pentru partea civilă G. D. solicită amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării.
Avocat Ș. T. pentru apelantul inculpat S. S. I. lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii formulate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune la amânarea cauzei.
Instanța respinge cererea de amânare ca neîntemeiată, după care acordă apărătorului părții civile timpul necesar pentru a studia dosarul, lăsându-l la a doua strigare, când a fost audiat apelantul inculpat S. S. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat Ș. T. pentru apelantul inculpat S. S. I., având cuvântul, menționează că incidentul s-a produs și din vina părții vătămate, în raport de care solicită admiterea apelului și aplicarea unei amenzi, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și a regretat fapta comisă.
Avocat U. P. pentru partea civilă G. D., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că pedeapsa aplicată este oricum prea blândă în raport de numărul zilelor de îngrijiri medicale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază parțial întemeiate criticile formulate în scris de inculpat, mai puțin critica referitoare că incidentul a fost inițiat de partea vătămată. Întrucât la instanța de fond au fost întocmite trei procese verbale prin care s-a constatat că inculpatul este plecat în străinătate, fiind rezident în Belgia, consideră că nu este oportună măsura de supraveghere impusă de instanța de fond și se poate aplica pedeapsa zilelor – amendă; în raport de cele expuse solicită admiterea apelului.
Avocat Ș. T. pentru apelantul inculpat S. S. I. este de acord cu concluziile procurorului.
Apelantul inculpat S. S. I., având ultimul cuvânt, precizează că lucrează ca manipulant în Belgia.
C.
Prin sentința penală nr. 1589 din data de 30 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 193 alin. 2 Cp. s-a aplicat inculpatului S. S., pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe
În baza art. 83 alin. (1) Cp. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cp., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cp. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) Cp. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune D..
În baza art. 404 alin. (3) C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 19 C.p.p., art. 397 C.p.p. rap. la art. 1.357 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat inculpatul S. S. către această parte civilă la plata sumei de 157 lei cu titlu de daune materiale, reactualizat cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D. M..
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 100 lei reprezintă cheltuieli efectuate în timpul urmăririi penale).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că în seara zilei de 11.04.2014 persoana vătămată G. D. M. se afla la locuința martorului O. C. din comuna Castranova, . și persoana vătămată, auzind gălăgie în apropierea barului, au ieșit în afara curții și s-au apropiat de bar. Participant la conflict era și inculpatul S. S. I. care se afla sub influența băuturilor alcoolice. Observând-o pe persoana vătămată G. D. M., pe fondul unui conflict anterior, inculpatul S. S. I., i-a aplicat acesteia o lovitură cu o sticlă în zona feței.
Ca urmare a loviturii aplicate persoana vătămată G. D. M. a fost transportat la S. C. Județean de Urgență C. unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, fiind diagnosticat cu "Agresiune fizică. Plagă la nivelul Buzei inferioare".
Conform CML 586/24.04.2014 emis de IML C. persoana vătămată G. D. M. a suferit leziuni de violență care au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus menționată a rezultat din următoarele mijloace de probă: declarații persoană vătămată, - certificat medico-legal, declarațiile inculpatului, declarații martori.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S. S. I., care, în seara zilei de 11.04.2014 a agresat-o fizic pe persoana vătămată G. D. M., producându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijire medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev de art.193 alin.2 C.p.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
S-a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minim, de 1 an închisoare pentru infr. prev. de art. 193 alin. 2 Cp. în regim de executare constituie un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare prima instanță a avut în vedere faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar numărul de îngrijiri medicale suferite de persoana vătămată nu sunt foarte multe.
S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, iar executarea pedepsei în regim de executare constituie o sancțiune prea aspră raportat la modalitatea de comitere a faptei.
De asemenea, prima instanță a constatat îndeplinite condițiile privind amânarea aplicării pedepsei prev. de art. 83 Cp, astfel:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
S-a constatat că pedeapsa aplicată este de 1 an închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei.
De asemenea, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, care este un regim mult prea sever raportat la persoana inculpatului și a urmărilor produse.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 83 alin. (1) Cp. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cp. de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cp. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) Cp. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune D..
În baza art. 404 alin. (3) C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În acest sens, prima instanță a constatat că potrivit art. 88 Cp.: dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.
(2) În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
(3) Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și pedeapsa pentru noua infracțiune se calculează conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni.
(4) Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că în ședința publică din data de 28.11.2014, persoana vătămată G. D. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv: contravaloarea medicamentelor, transportului, etc. (fila 23 dosar instanță)
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat încă, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
Răspunderea civilă delictuală și răspunderea penală pot acționa concomitent, se pot cumula, deoarece prima se bazează pe ideea reparării unui prejudiciu, în timp ce răspunderea penală se bazează pe ideea pedepsirii unei fapte socialmente periculoase.
Fapta ilicită a inculpatului constă în aceea că în seara zilei de 11.04.2014 a agresat-o fizic pe persoana vătămată G. D. M., producându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijire medicale.
Urmarea imediată constă în producerea a unui număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Prejudiciul reclamat de persoana vătămată constă în contravaloarea medicamentelor, transportului, etc. (fila 23 dosar instanță), pe care nu le-a dovedit, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea civilă formulată.
În baza art. 19 c. pr. pen, art. 397 c. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat inculpatul S. S. către această parte civilă la plata sumei de 157 lei cu titlu de daune materiale, reactualizat cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul S. S. I..
Prin motivele scrise de apel depuse prin avocat ales la fila 11 dosar, inculpatul a invocat faptul că nu a avut cunoștință despre procesul derulat la prima instanță întrucât la acea dată era angajat cu forme legale în Belgia, și de asemenea a solicitat aplicarea unei amenzi penale și reținerea disp. art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p.
La data de 28 octombrie 2015 inculpatul s-a prezentat în instanță și a fost audiat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Apelul este nefondat.
Analizând cu prioritate aspectele de nelegalitate invocate implicit de inculpat prin motivele de apel depuse la dosar, C. reține că la data de 02 iulie 2014 inculpatul a fost informat în condițiile art. 108 și art. 307 C.p.p. cu privire la faptele de care este acuzat, la aceeași dată fiind informat totodată cu privire la obligația de a anunța în scris orice schimbare de adresă (fila 16 d.u.p.) sub sancțiunea prev. de art. 108 C.p.p.
La data de 08 iulie 2014 inculpatul a fost reaudiat după punerea în mișcare a acțiunii penale fiindu-i aduse la cunoștință din nou drepturile și obligațiile pe care le are în proces.
În ambele ocazii inculpatul a indicat ca adresă la care să îi fie comunicate actele de procedură, localitatea C., ., .. A, ., aceasta fiind adresa la care prima instanță a dispus citarea sa.
Nici în urma informațiilor furnizate de agenții de poliție însărcinați cu executarea mandatelor de aducere prima instanță nu a avut posibilitatea să identifice o altă adresă a inculpatului iar acesta nu a comunicat nici organului de urmărire penală și nici instanței schimbarea reședinței deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință încă din luna iulie 2014.
Oricum, C. constată că deși inculpatul susține că a părăsit teritoriul țării în luna aprilie 2015, prima citație emisă de instanță către el a fost emisă în luna octombrie 2014, dată la care acesta susține că se afla în țară, fiind prin urmare informat cu privire la sesizarea instanței prin rechizitoriu (proces verbal de la fila 3 dosar fond).
Prin urmare, se apreciază că în mod legal s-a procedat la judecarea cauzei cu citarea inculpatului la ultimul domiciliu cunoscut și prin afișare la ușa instanței.
Cu privire la solicitarea inculpatului de a se face aplicarea în cauză a disp. art. 375 respectiv art. 396 alin. 10 C.p.p. se reține că o astfel de cerere a intervenit pentru prima dată în faza de apel, la prima instanță inculpatul nefiind prezent pentru a da declarații înainte de începerea cercetării judecătorești.
Cât privește individualizarea sancțiunii, C. reține că prima instanță în mod legal și temeinic a dispus amânarea aplicării pedepsei în condițiile art. 83 Cp., soluția fiind întemeiată în condițiile în care fapta nu prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, iar inculpatul este o persoană tânără necunoscută cu antecedente penale iar cu ocazia audierii la parcheta recunoscut parțial faptele de care era acuzat.
Se apreciază că în calea de atac a inculpatului nu se poate dispune față de acesta aplicarea unei amenzi penale cu executare în condițiile în care prima instanță nu a dispus aplicarea unei pedepse, amânând aplicarea acesteia în condițiile art. 83 Cp. Soluția primei instanțe este evident mai favorabilă inculpatului, acestuia neputându-i-se agrava situația în propria cale de atac, nici măcar la solicitarea sa.
Pe de altă parte, apreciază C. că soluția primei instanțe nu afectează în nici un fel posibilitatea inculpatului de a-și desfășura activitatea în Belgia întrucât acestuia nu i s-a impus obligația de a nu părăsi teritoriul țării, și nici nu i s-au stabilit măsuri de supraveghere incompatibile cu absența sa din țară.
Este adevărat că inculpatul pe durata termenului de supraveghere trebuie să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate, însă frecvența acestor întâlniri urmează a fi stabilită în raport de datele despre locul de muncă pe care îl are, nefiind fixat de instanță un interval fix la care să se prezinte la instituția care asigură supravegherea.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul S. S. I., ca nefondat.
Va fi obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Va fi obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul formulat de inculpatul S. S. I. împotriva sentinței penale nr. 1589 din data de 30 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
C. I. A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.R.A.
O.A. 03 noiembrie 2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1404/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 904/2015.... → |
|---|
