Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2352/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2352/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-11-2012 în dosarul nr. 2352/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2352
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2012
PREȘEDINTE V. T. Judecător
G. C. Judecător
V. M. Judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. V. M. și inculpatul Ș. D. C. împotriva sentinței penale nr. 79 din 5 aprilie 2012, pronunțată de J. Vînju M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit inculpatul recurent Ș. D. C., reprezentat de avocat M. L., apărător ales, și părțile civile D. T. A. și S. Județean de Urgență Dr. Tr. S..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit nu a fost reținută agravanta prev. de art. 200 lit. e cod penal, întrucât din actele de la dosarul cauzei, rezultă că autoturismul sustras de inculpat se afla parcat într-un loc public și că, pedepsele aplicate inculpatului nu au fost just individualizate, în raport de circumstanțele în care au fost comise faptele, pluralitatea de infracțiuni săvârșite și atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal.
În acest sens, a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și, pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat din disp. art. 208 alin.4, 209 alin.1 lit. g cod penal, în disp. art. 208 alin. 4, 209 alin.1 lit. g și e cod penal și aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite.
Avocat M. L. pentru recurentul inculpat Ș. D. C. a solicitat respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât, cu ocazia soluționării cauzei, s-a formulat o cerere de efectuare a unei expertize criminalistice însă instanța a respins cererea formulată. Apreciază că pentru justa soluționare a cauzei este necesară efectuarea unei astfel de expertize.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 79 din 5 aprilie 2012, pronunțată de J. Vînju M. în dosarul nr._, în baza art. 208 alin 4 - 209 alin 1 lit. g C.p. cu aplicarea art. 74 și 76 lit.c C.p. și art.33-34 C.p., a fost condamnat inculpatul Ș. D. C. - fiul lui M. și V., născut la data de 09.12.1990, în mun.Drobeta Turnu Severin jud. M., domiciliat în . CNP:_ cetățean român, studii 12 clase, fara antecedente penale - la 1 an închisoare.
În baza art.86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicata cu aplicarea art. 74 și art.76 lit. d C.p. și art.33-34 C.p., a mai fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
În baza art.87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicata cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d c.p. și art.33-34 C.p., a mai fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
In baza art. 33-34 C.p, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
In baza art. 81C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3 ani potrivit art. 82 C.p
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
În baza art. 71 alin.1 C.p., au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 alin1 lit.a, teza a - II- a si art. 64 alin.1 lit. b C.p.
In baza art.71 alin.5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
In baza art. 346 C.pr.pen, s-a admis in parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 21.987,6 lei către partea civilă D. T. A. reprezentând contravaloarea autoturismului avariat, precum și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul cu nr.1882/P/2009 din data de 24.08.2009 al Parchetului de pe lângă J. Vînju M. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ș. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.4 comb. cu art.209 alin.1, lit.g, C.pen., art.86 alin.1, art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată cu aplic.art.33-34 C.pen.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că în seara zilei de 26.08.2009, în jurul orei 21:30, inculpatul Ș. D. C., împreună cu martorul S. M. A. și cu numitul D. I. au plecat din . marca Renault Megane cu nr.de înmatriculare_, condus de D. I. în orașul Vînju M..
Aici numitul D. I. i-a lăsat pe inculpatul Ș. D. C. și pe martorul S. M. la un bar, unde aceștia au consumat băuturi alcoolice (whisky cu coca-cola).
După revenirea lui D. I., în jurul orei 00:30, au plecat din nou, toți trei, cu autoturismul Renault Megane, condus de D. I., cu intenția de a reveni în .> După ce pe traseu, au mai cumpărat bere, au mers împreună la locuința inculpatului Ș. D. C. din . continuat să consume băuturi alcoolice.
În jurul orei 02:30-03:00 au mai făcut o deplasare cu autoturismul Renault Megane, condus tot de D. I., până la stația PECO situată la marginea orașului Vînju M., de unde au cumpărat bere, revenind apoi la locuința inculpatului Ș. D. C., unde au continuat să consume băuturi alcoolice.
În jurul orei 05:00-05:30, după ce numitul D. I. a adormit lăsând cartela de pornire a autoturismului pe masă, martorul S. M. A. a plecat la locuința sa, fiind însoțit de inculpatul Ș. D. C..
După ce au mers împreună circa 300 m, inculpatul Ș. D. C. s-a întors la locuința sa. Văzând cartela de pornire a autoturismului pe masă și profitând de faptul că D. I. dormea, inculpatul Ș. D. C. a luat hotărârea infracțională să sustragă autoturismul proprietatea părții vătămate D. T. A., fratele numitului D. I., cu intenția de a se plimba.
Astfel, deși consumase cantități însemnate de băuturi alcoolice și nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, inculpatul Ș. D. C. a condus autoturismul marca Renault Megane pe DJ 562A, în direcția comunei Livezile.
După aproximativ 200 de metri de la ieșirea din . D. C. a pierdut controlul asupra direcției de mers, lovind un arbore pe marginea drumului și răsturnându-se în afara părții carosabile. În urma impactului, autoturismul a fost avariat iar inculpatul a suferit mai multe leziuni.
Inculpatul Ș. D. C. a fost găsit în jurul orei 05:45-06:00, în apropierea autoturismului (la circa 5 metri), de martorul Turea M. care a anunțat prin serviciul de urgență 112, producerea accidentului.
Inculpatul Ș. D. C. a fost transportat la S. Județean de Urgență Dr.Tr.S., unde a fost stabilit diagnosticul: traumatism cranio - cerebral acut deschis, plagă contuză temporo - parietală dreapta, sindrom confuzional și de agitație psihomotorie, traumatism coloană cervicală, traumatism minor abdominal, traumatism minor toracic, la motivele internării consemnându-se pierderea temporară a conștiinței și starea de ebrietate. Inculpatul a rămas internat în S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. în perioada 27.08-31.09.2009.
Din adresa nr.1180/08.04.2010 a rezultat că la data de 27.08.2009 inculpatul Ș. D. C. nu figura în evidențe ca posesor al permisului de conducere.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.650-651 din 17.09.2009 a rezultat că la ora 08:05 inculpatul Ș. D. C. avea în sânge o alcoolemie de 1,30 gr/l alcool pur în sânge, iar la ora 09:05, acesta avea o alcoolemie de 1,10 gr/l alcool pur în sânge.
Conform rechizitoriului întocmit, starea de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu: procesul verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de reconstituire, schița locului accidentului, fotografii operativ judiciare, raportul medico-legal nr.250/26.04.2011 emis de SML M., buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.650-651/17.09.2009 emis de SML M., declarații parte vătămată, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
În instanță a fost interogat inculpatul Ș. D. C., care a declarat că în acea seară s-a deplasat împreună cu S. M. și D. I. din . Vînju M., unde au consumat alcool, respectiv o sticlă de whisky, apoi au mai cumpărat bere. Ulterior au venit la domiciliul său și a adormit, însă numitul S. M. a rămas treaz. Nu își mai aduce aminte ce s-a întâmplat ulterior, dar s-a trezit la spital, unde mama sa i-a spus că a avut un accident și a fost în comă. Este de acord să plătească sumele solicitate de partea civilă, însă arată că nu crede că a condus el, întrucât nu știe să conducă și nici nu a condus niciodată vreo mașină. Arată că în toată seara autoturismul a fost condus numai de D. I., martorul S. M. cerându-i acestuia să-i dea să conducă și el, însă acesta a refuzat.
În apărare, inculpatul a solicitat audierea martorilor L. I. și Gingiu I..
Totodată, în cauză au fost audiați și martorii Turea M., Ș. V., D. I., B. M..
Partea vătămată D. T. A., a declarat că se constituie parte civilă cu echivalentul sumei de 7000 euro reprezentând contravaloarea autoturismului, respectiv suma de 30.450 lei.
Partea civilă S. Județean de Urgență Dr.Tr.S., prin adresa nr._/28.09.2011, a arătat că se constituie parte civilă,cu suma de 804 lei reprezentând c/val. cheltuielilor de spitalizare a numitului Ș. D. C. în perioada 27.08-01.09.2009.
La termenul din 15.03.2012, apărătorul inculpatului a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice a accidentului de trafic rutier care a fost respinsă de către instanță.
Examinând actele și lucrările dosarului și coroborând probele administrate în cauză cu declarația inculpatului și declarațiile martorilor audiați, prima instanță a constatat că starea de fapt descrisă în cuprinsul rechizitoriului, corespunde probelor administrate în cauză.
Astfel s-a reținut că, deși nu au existat martori direcți care să îl fi văzut pe inculpat conducând autoturismul, existenta acestor fapte reținute in sarcina sa, a reieșit din raportul medico-legal efectuat in faza de urmărire penală ( fila 51-52 ) care a concluzionat că dintre cele două persoane supuse expertizei, și anume inculpatul S. D. C. și martorul S. M., numai inculpatul prezintă leziuni de violență la nivelul capului in partea dreaptă, leziuni care se produc in cazul persoanei care conduce autoturismul și care in mișcarea sa spre partea dreaptă se lovește cu capul de tetiera scaun dreapta.
Având in vedere actele medicale, inculpatul a prezentat la data de 27.08.2009 leziuni de violență produse prin lovire de corpuri dure posibil în condițiile unui accident rutier și cu cea mai mare probabilitate s-a stabilit că inculpatul a condus autoturismul in momentul producerii accidentului.
Apărarile inculpatului in sensul că nu a condus autoturismul, acesta fiind condus de martorul S. M., nu au fost primite având in vedere că leziunile produse martorului, funcție de avarierea autoturismului, nu sunt specifice persoanei care conduce autoturismul .
Prima instanță a reținut că faptele comise în modalitățile și împrejurările reținute, de către inculpatul Ș. D. C., întrunesc elementele constitutive ale infr.prev.de art.208 alin.4 comb. cu art.209 alin.1, lit.g, C.pen., art.86 alin.1, art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, iar vinovăția acestuia este dovedită.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor și persoana inculpatului, împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, atitudinea procesuală penală parțial sinceră a inculpatului, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, precum și faptul că prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că au fost aplicate dispozițiile art.74,76 C.pen.
Apreciind că scopul educativ si preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins si fără executarea acesteia, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale si prezentând șanse sporite de reintegrare in societate și constatând că sunt îndeplinite si celelalte condiții impuse de art. 81 C.penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.penal.
S-a apreciat de către prima instanță, că aplicarea unei pedepse cu închisoare orientate sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării acesteia, va fi de natură să ducă la reeducarea inculpatului și la atingerea scopului preventiv și coercitiv al legii penale.
Prima instanță a făcut aplicarea art. 71 alin 1 si alin 3 C.penal si a interzis inculpatului, pe durata executării pedepselor principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a si de art. 64 alin. 1 lit. b C.penal
Totodată instanța a admis în parte și acțiunea civilă formulată de partea vătămată D. T. A. și a obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 21.987,6 lei reprezentând contravaloarea autoturismului avariat, având în vedere cursul Euro de 4.2284 lei de la data de 24.06.2009 data achiziționării autoturismului și faptul că autoturismul a fost avariat in proprorție de 80 % .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. Vînju M. și inculpatul Ș. D. C..
În cuprinsul motivelor scrise, parchetul a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, arătând că fapta inculpatului, constând în aceea că în noaptea de 26/27 august 2009, a sustras autoturismul marca Renaul M. cu nr._, aparținând părții civile D. T. A., în timp ce se afla parcat în drumul public, în dreptul locuinței inculpatului, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 208 alin.4, 209 alin.1 lit. g și e cod penal, întrucât furtul a avut loc dintr-un loc public. S-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat în acest sens.
P. a criticat hotărârea primei instanțe și pentru netemeinicie, arătând că pedepsele aplicate inculpatului au fost greșit individualizate în raport de disp. art. 72 cod penal, întrucât inculpatul a săvârșit o pluralitate de infracțiuni iar pe parcursul procesului penal a acuzat o amnezie postraumatică, încercând să dovedească că nu el este autorul faptelor.
Inculpatul recurent a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa, întrucât nu a condus niciodată un autovehicul iar leziunile suferite de martorul S. M. pot proveni de la un impact cu schimbătorul de viteză.
A precizat că se impunea efectuarea unei expertize criminalistice pentru stabilirea stării de fapt iar sub aspectul laturii civile a cauzei a arătat că prima instanță nu a avut în vedere cu ocazia stabilirii întinderii prejudiciului prețurile practicate pe piață în domeniul vânzării autoturismelor.
A solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, instanța constată că recursul declarat de P. de pe lângă J. V.-M. este fondat pentru următoarele considerente:
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că inculpatul Ș. D. C. a sustras autoturismul părții civile D. T. A. în noaptea de 26/27 august 2009, în jurul orei 530, în timp ce se afla parcat pe drumul public, în dreptul locuinței sale de pe raza comunei Rogova, județul M..
În acest sens, martorul D. I. în declarațiile date în faza de urmărire penală și cu ocazia judecării cauzei de către instanța de fond a afirmat că autoturismul aparținând fratelui său, D. T. A., a fost parcat în noaptea de 26/27 august 2009, în fața porții inculpatului (fila 28 d.f.).
În mod similar martorul B. M. a relatat că a văzut în fața porții familiei Ș. o mașină marca Renault M. cu număr de C., în noaptea de 26/27 august 2009 (fila 96 u.p și 29 d.f.).
Instanța constată, totodată, că furtul săvârșit din loc public, reprezintă una din circumstanțele agravante prev. de art. 209 cod penal și că locul din care a fost sustras de către inculpat, autoturismul aparținând părții civile D. T. A., este loc public în sensul disp. art. 152 alin.1 lit. a cod penal, întrucât drumul public este prin natura și destinația lui, totdeauna accesibil publicului chiar dacă nu este prezentă nicio persoană.
Date fiind cele expuse mai sus, instanța apreciază că în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.4, 209 alin. 1 lit. g cod penal și că încadrarea juridică corectă a faptei de furt calificat comisă de inculpatul Ș. D. C. este în disp. art. 208 alin. 4, 209 alin.1 lit. e,g, cod penal.
În legătură cu critica privind netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea constată că este nefondată având în vedere împrejurarea că inculpatul a manifestat anterior comiterii faptei o atitudine conformă cu normele de conviețuire socială, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
În acest sens, Curtea reține de asemenea că în raport de vârsta inculpatului (22 ani), de valoarea prejudiciului provocat prin fapta de furt comisă (21.987,6 lei), de valoarea alcoolemiei (1,30 gr/l alcool pur în sânge), dar și de împrejurarea că deși a provocat un accident de circulație, acesta nu a avut drept consecință vătămarea corporală a unor persoane, în mod corect prima instanță a aplicat inculpatului pedepse situate sub limita minimă prevăzută de textul de lege.
Referitor la recursul declarat de inculpat, instanța reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, din cuprinsul declarațiilor martorilor audiați în cauză și al celorlalte înscrisuri de la dosarul cauzei, rezultă fără nici un dubiu că acesta, cu toate că nu poseda permis de conducere, în noaptea de 26/27 august 2009, a sustras autoturismul marca Renault M. aparținând părții civile D. T. și l-a condus pe drumurile publice, având o alcoolemie peste limita legală prevăzută de lege (1,30 gr/l alcool pur în sânge).
În acest sens, la dosarul cauzei există declarațiile martorilor D. I. și S. M., din cuprinsul cărora rezultă că în noaptea respectivă cei trei au consumat alcool, atât la un bar de pe raza localității Vînju M. cât și la locuința inculpatului Ș. D. C., situată pe raza comunei Rogova, județul M. (fila 78, 89 dos. u.p. ).
Pe de altă parte, din declarația martorului S. M. reiese că după ce a plecat la domiciliul inculpatului, deși inițial a fost urmat de inculpat, mergând împreună aproximativ 300 m, inculpatul s-a întors la locuința sa, de unde a plecat ulterior, conducând autoturismul părții civile D. T.
Din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului din data de 27 august 2009, rezultă de asemenea că, în spatele autoturismului, la o distanță de aproximativ 5 m, a fost găsit inculpatul care emana miros de alcool și datorită stării în care se afla vorbea incoerent, identitatea acestuia fiind stabilită ulterior .- fila 5 dos. u.p.
Martorul Turea M. în declarațiile date, a relatat că în dimineața zilei de 27 august 2009, în timp ce se deplasa pe ruta Livezile – Rogova, a observat în afara părții carosabile o mașină și în apropierea acesteia, o persoană de sex masculin de aproximativ 20 ani, despre care a aflat ulterior că locuiește pe raza comunei Rogova. - fila 95 dos. u.p. și fila 26 dos. i. f.
Împrejurarea că inculpatul nu avea permis de conducere este dovedită cu adresa nr. 1180 din 8 aprilie 2010 a IPJ M. – Serviciul Rutier, iar faptul că a condus cu o alcoolemie peste limita legală, rezultă indubitabil din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie cu nr. 650-651 din 17 septembrie 2009, emis de SML M.. – fila 46, 76 dos. u.p.
Având în vedere aceste aspecte, în mod corect prima instanță, reținând că faptele există, constituie infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și au fost săvârșite cu vinovăție, a dispus condamnarea inculpatului pentru toate cele trei infracțiuni.
Având în vedere critica formulată de inculpat în ceea ce privește respingerea de către instanța de fond a expertizei criminalistice solicitate și observând obiectivele expertizei astfel cum acestea au fost formulate de către inculpat, instanța apreciază de asemenea că în mod corect nu a fost admisă proba solicitată.
Sub acest aspect, instanța reține că, pe de o parte potrivit, art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, motivul invocat nu se regăsește printre cazurile în care instanța de recurs poate dispune rejudecare cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, iar pe de altă parte, că obiectivele stabilite de inculpat (determinarea dinamicii accidentului, direcția de deplasare a autovehiculului, stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculului, stabilirea locului impactului și altele), sunt irelevante sub aspectul soluționării cauzei în raport de natura infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată și de probele administrate în cauză, probe care confirmă faptul că a condus autoturismul părții civile.
În acest sens, Curtea reține că din cuprinsul raportului medico-legal nr. 250/26.04.2011 emis de SML M. rezultă, în raport de leziunile prezentate de inculpat și martorul S. M., că inculpatul, cu cea mai mare probabilitate, s-a aflat la volanul autoturismului marca Renault M. în momentul producerii accidentului.
Referitor la critica privind modul de soluționare a acțiunii civile exercitată în cauză de partea civilă D. T. A., Curtea reține că în raport de înscrisurile depuse de partea civilă în dovedirea pretențiilor dar și de declarația inculpatului dată în fața instanței de fond potrivit căreia, dacă o să fie găsit vinovat este de acord să plătească sumele solicitate de partea civilă, în mod corect inculpatul a fost obligat la plata sumei de 21.987,6 lei.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefundat. Admițând, însă, recursul declarat de parchet Curtea va casa, în parte, hotărârea primei instanțe pe latură penală și o va modifica în sensul celor ce urmează:
Va fi descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
În baza art. 334 Cod procedură penală, va fi schimbată încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul Ș. D. C. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 4, 209 alin. 1 lit. g Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 4, 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal.
În baza art. 208 alin. 4, 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal, va fi condamnat inculpatul Ș. D. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, va fi contopită pedeapsa de mai sus cu pedepsele de 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, vor fi interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, va fi dispusă suspendarea condiționată a pedepsei aplicate de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal, se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal, se va suspenda executarea pedepsei accesorii.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. V.-M. împotriva sentinței penale nr. 79 din 5 aprilie 2012, pronunțată de J. Vînju M. în dosarul nr._ .
Respinge recursul declarat de recurentul inculpat Ș. D. C. ca nefondat.
Casează, în parte, hotărârea atacată pe latura penală.
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul Ș. D. C. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 4, 209 alin. 1 lit. g Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 4, 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal.
În baza art. 208 alin. 4, 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal condamnă pe inculpatul Ș. D. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal contopește pedeapsa de mai sus cu pedepsele de 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a pedepsei aplicate de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 noiembrie 2012.
V. T. G. C. V. M.
Grefier,
M. I.
Red.jud.V.M.
j.f.D.A.C
7.12.2012
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1323/2012. Curtea de Apel... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
