Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1298/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1298/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-06-2012 în dosarul nr. 1298/2012

Dosar nr._ -art.211 C.p.-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 1298

Ședința publică de la 1 iunie 2012

PREȘEDINTE A. C. M. judecător

M. C. G. judecător

C. L. judecător

Grefier F. U.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării de la 17 mai 2012, 24 mai 2012, respectiv 28 mai 2012, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul D. G. împotriva deciziei penale nr. 167 din 30 iunie 2011, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .

La apel au lipsit părțile.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

CURTEA,

Asupra recursurilor de față;

Prin sentința penală nr.47 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosar nr._, în baza art.11 pct.2 lit."a" rap. la art.10 al.1 lit."c" C.p.p., a achitat inculpatul D. G., zis "R.", fiul lui V. și P., născut la data de 24.04.1982 în C., domiciliat în C., ., nr.7, județul D., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu împotriva părții vătămate D. C..

S-a constatat că inculpatul D. G. – CNP:_ este arestat preventiv în altă cauză de către Procuratura Darmstadt – Germania, în dosar nr.1001 Js_/08.

In temeiul art.24 al.2 din Decizia Cadru nr.584/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene și art.84 al.2 din Lg.302/2004, s-a dispus predarea de îndată, în stare de arest a inculpatului de către autoritățile române către autoritățile germane, în speță Procuratura Curții Supreme Frankfurt am Main, prin Biroul Național Interpol.

Prin aceeași sentință în baza art.211 al.1, 2 lit."a", "b", al.2 indice 1 lit."a", "b", "c" C.p., a condamnat inculpatul D. I., zis "G.", fiul lui Iulică și L., născut la data de 25.11.1978 în C., cu domiciliul în C., ., județul D. CNP:_, la pedeapsa de 7 ani închisoare.

In baza art.192 al.2 C.p., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.33 lit."a" C.p. și 34 lit."b" C.p., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

In baza art.71 al.1 și 2 C.p., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute prin dispozițiile art.64 al.1 lit."a" teza a II-a și 64 al.1 lit."b" C.p. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art.211 al.1, 2 lit."a", "b", al.2 indice 1 lit."a", "b", "c" C.p., a condamnat inculpatul D. F., zis "R.", fiul lui V. și E., născut la data de 26.04.1987 în C., domiciliat în C., ., nr.17, județul D., CNP:_ la pedeapsa de 7 ani închisoare.

In baza art.192 al.2 C.p. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.33 lit."a", 34 lit."b" C.p., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

In baza art.71 al.1, 2 C.p., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute prin dispozițiile art.64 al.1 lit."a", teza a II-a și 64 al.1 lit.b C.p. – respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. M., din infracțiunile prevăzute de art.211 al.1, 2 lit."a", "b", al.2 indice 1 lit."a, "b", "c" C.p. și art.192 al.2 C.p., cu aplicarea art.33 lit."a" C.p., în infracțiunea prevăzută de art.211 al.1, 2 lit."a", "b", al.2 indice 1 lit."a", "b", "c" C.p.

In baza art.211 al.1, 2 lit."a, "b", al.2 indice 1 lit."a", "b", "c" C.p., a condamnat inculpatul M. M. zis "D.", fiul lui Sector și I., născut la data de 17.08.1985 în C., județul D., domiciliat în C., ., CNP-_, la pedeapsa de 7 ani închisoare.

In baza art.192 al.2 C.p., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.33 lit."a", 34 lit."b" C.p., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

In baza art.350 al.1 C.p.p., s-a menținut starea de arest a inculpatului M. M..

In baza art.88 al.1 C.p. și art.18 al.1 din Lg.302/2004 modificată prin Lg.224/2006, s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului M. M., durata arestării provizorii și preventive, în baza mandatului european de arestare nr.7/24.06.2008 și a mandatului de arestare preventivă nr.14/09.05.2008, ambele ale Judecătoriei Filiași, respectiv perioada începând cu 20.01.2009, la zi.

In baza art.71 al.1, 2 C.p., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute prin dispozițiile art.64 al.1 lit."a", teza a II-a și 64 al.1 lit."b" C.p. – respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art.11 pct.2 lit."a" rap. la art.10 al.1 lit."c" C.p.p., a achitat inculpatul D. G., zis "R.", fiul lui V. și P., născut la data de 24.04.1982 în C., domiciliat în C., ., nr.7, județul D., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu împotriva părții vătămate D. C..

S-a constatat că inculpatul D. G. – CNP:_ este arestat preventiv în altă cauză de către Procuratura Darmstadt – Germania, în dosar nr.1001 Js_/08.

În baza art.11 pct.2 lit."a" C.p.p. rap.la art. 10 al.1 lit."c" C.p.p., a achitat inculpatul M. I. D., zis "S.", fiul lui I. și E., născut la data de 27.06.1980 în mun. D., jud.V., cu domiciliul în C., . A, județul D., CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu săvârșite împotriva părții vătămate D. C..

In baza art.350 al.1 C.p.p., s-a revocat măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea C., măsură luată împotriva inculpatului în timpul judecății prin decizia penală nr.685/13.12.2008 pronunțată de T. D. în dosar nr._/63/2008.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 al.1 lit. c C.p.p., a achitat inculpatul S. S., fiul lui G. și L., născut la data de 29.09.1980 în C., jud. D., domiciliat în C., ..49, jud. D., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu, împotriva părții vătămate D. C..

În baza art. 350 al.1 C.p., s-a dispus revocarea măsurii arestării luată împotriva inculpatului S. S., în lipsă, în timpul judecății prin încheierea din 06.08.2008 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul_ .

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. C., zis "A." din infracțiunea prevăzută de art.26 Cp rap la art. 211 al.1, 2 lit.a, b Cp, al.2 indice 1 lit. a,b,c, Cp, în infracțiunea prevăzută de art.26 Cp rap. la art.20 Cp. rap la art. 208,209 lit.a C.p.,

În baza art.11 pct.2 lit.a, rap. la art. 10 lit. d C.p.p., a achitat inculpatul S. C. zis "A.", fiul lui I. E. și Dulina, născut la data de 25.09.1986 în C., domiciliat în C., ., jud. D., CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, împotriva părții vătămate D. C..

În baza art. 350 al.1 C.p.p., s-a revocat măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea C., măsură dispusă prin încheierea din 22.10.2008 a Judecătoriei Filiași în dosarul nr._, în timpul judecății.

În baza art.14 și 346 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. C., domiciliat în Filiași, ., ., jud. D..

A obligat în solidar inculpații D. I. zis "G.", D. F. zis "R." și M. M. zis "D." să plătească părții civile D. C. suma de 10.000 lei și 1900 USD, cu titlu de despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale.

În baza art. 191 al. 1 C.p.p., a obligat pe fiecare dintre inculpații D. I., D. F. și M. M. la plata sumei de 10.000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași din data de 24 iunie 2008 în dosarul nr.180/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest în lipsă a inculpaților M. M., M. I. D., D. I., D. G. și D. F., toți pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, prevăzute de art.192 al.2 din C.p., art.211 alin.1, 2 lit.a, b, al. 2¹ lit.a, b, c din C.p., cu aplicarea disp.art.33 lit.a din C.p. și trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatul S. C. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prev. de art.26 din C.p. rap.la art.211 alin.1, 2 lit.a, b, al. 2¹ lit.a, b, c din C.p.

Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată inculpatul S. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, prevăzute de art.192 al.2 C.p., art.211 alin.1, 2 lit.a, b, al.2¹ lit.a, b, c din C.p.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr._ la data de 26.06.2008.

În ceea ce privește starea de fapt, descrisă în rechizitoriul s-a reținut că în ziua de în ziua de 4 martie 2008 organele de poliție judiciară din cadrul Postului de Poliție Coșoveni, județul D., pe raza teritorială a acestei localități pe DN.6, au oprit pentru control autoturismul marca Chrysler Voiager proprietatea învinuitului S. R., cu nr.de înmatriculare 0238.YS.17, condus de învinuitul D. A. zis "A.", constatându-se prezența în autoturism a încă opt persoane de etnie rromă, respectiv: M. I. zisă "Z.", Pîră H., Ș. Ș. zisă "P.", B. Hurmuza, S. C. zis "A.", C. F. zisă "B.", L. I. zisă "S.", S. M. zisă "V.".

S-a mai arătat că după efectuarea controlului de către lucrătorii de poliție, în după amiaza aceleiași zile, grupul de persoane menționat a revenit în municipiul C., cu același autoturism condus de inculpatul S. C. și, ulterior, la un interval de timp scurt de timp, din curtea locuinței martorei S. M. și la rugămintea acesteia, inculpatul S. C. a plecat cu același autoturism în direcția localității Filiași, având ca pasageri pe M. I., Pîră H., Ș. Ș., B. Hurmuza, C. F., L. I. și S. M..

După ce au trecut prin orașul Filiași, inculpatul S. C. împreună cu grupul de persoane amintit, au hotărât să se reîntoarcă în C., iar pe raza localității Răcarii de Sus, în fața locuinței părții vătămate D. C. au văzut expus spre vânzare arbagic, motiv pentru care, cu scopul de a sustrage diverse bunuri din locuință, inculpatul S. C. a oprit autoturismul în fața locuinței părții vătămate, din care au coborât M. I., L. I., S. M. și inculpatul S. C., iar cele trei femei de etnie rromă și martora D. P. au purtat discuții cu privire la cantitatea de arbagic ce urma să fie cumpărată și prețul solicitat.

S-a mai arătat că sub pretextul cumpărării unei anumite cantități de ceapă, făptuitoarele M. I. și L. I., cu acordul proprietarei, au pătruns în curtea locuinței acesteia și pe fondul distragerii atenției martorei D. P., una din cele două femei de etnie rromă a pătruns în locuință, ocazie cu care a observat întruna din camere un seif metalic, încercându-se deschiderea acestuia, activitate faptică nematerializată din motive independente de voința făptuitoarei, așa cum rezultă din convorbirea telefonică de la filele 11,12,13 vol.II).

După cumpărarea unei anume cantități de ceapă, martora D. P. a memorat numărul de înmatriculare al autoturismului, scriindu-l pe o hârtie, respectiv 9238.YS. 17, înscris ce a fost predat organului de poliție cu ocazia cercetării la fața locului.

S-a mai arătat în rechizitoriu că în noaptea de 7 martie 2008 inculpații M. M. zis "D.", M. I. D. zis "S.", D. I. zis "G.", D. G. zis "R.", D. F. zis "R." și S. S., băiatul lui Xenofon, s-au deplasat cu autoturismul inculpatului D. G. din municipiul C. în localitatea Răcarii de Sus pentru a sustrage din locuința părții vătămate D. C. seiful metalic observat în ziua de 4 martie 2008, în circumstanțele descrise, anterior fiindu-le comunicată locația de către inculpatul S. C. și cele două femei de etnie rromă ce au pătruns în curtea locuinței părții vătămate, respectiv M. I. și L. I..

Pe fondul legăturii subiective astfel create, în noaptea de 7 martie 2008, fiind mascați, inculpații M. M., M. I. D., D. I., D. G., D. F. și S. S. au pătruns fără drept în locuința părții vătămate D. unde, sub pretextul efectuării unui control de către organele de poliție, atribuindu-și o atare calitate, au imobilizat pe partea vătămată și soția sa, martora D. P., circumstanță în care au sustras un seif metalic ce avea suma de 10.000 lei și 1900 dolari.

La un interval scurt de timp în camera în care se găsea seiful, urmare a țipetelor martorei D. P., și-a făcut apariția fiul său, martorul D. C., împrejurare în care unul din autori striga "poliția, poliția" și, dându-și seama de caracterul fals al afirmației făcute, martorul a încercat să lovească cu pumnul pe S. S., circumstanță în care acesta a tras cu un pistol neletal asupra martorului, cauzându-i-se vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile, conform certificatului medico-legal nr.511/A2/12.03.2008 eliberat de I.M.L.C., victima prezentând diagnosticul de "plagă împușcată auxiliară dreaptă". Potrivit actului medical menționat, D. C. în vârstă de 35 de ani a prezentat diagnosticul "plagă împușcată axilară dreaptă", concluzionându-se că acesta prezintă leziuni care s-au putut produce în ziua de 7 martie 2008 prin împușcare.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei și 1900 dolari.

Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost stabilită prin următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate și civile, declarații de martor, înscrisuri, fotografii, declarațiile inculpaților, declarațiile învinuiților, interceptările și înregistrările audio.

În rechizitoriu s-a mai arătat că participația inculpatului D. G. zis "R." la săvârșirea faptei, rezultă din următoarele convorbiri telefonice:

- convorbirea din data de 09.03.2008 de la ora 18:42:23 avută cu S. E. din care rezultă prezența mașinii sale la comiterea faptei și, nuanțând discuția dintre cei doi.

- convorbirea din data de 10.03.2008 de la ora 19:01:01 dintre M. Sector cu o persoană neidentificată din Irlanda din care rezultă că R. (D. G.) nu a fost de organele de urmărire penală. (vol.II – filele 8,9).

- convorbirea din data de 16.03.2008 de la ora 09:19:10 dintre D. G. și o persoană de sex feminin identificată sub numele de H. din care rezultă tendința de denaturare a adevărului, în sensul că, urmare a înțelegerii avută cu M. Sector zis C., să declare prezența sa în localitatea Coșoveni în ziua comiterii faptei (vol.II – filele 28,29).

Totodată, instanța a constatat că împotriva inculpaților trimiși în judecată s-au luat în timpul urmăririi penale sau a judecății, următoarele măsuri procesuale:

Prin încheierea din data de 7 mai 2008 dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Filiași, in baza disp. art. 149¹ Cpp rap. la art. 148 alin.1 lit. a și f C.p.p. a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. C. zis A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cp rap. la art. 211 alin.1, 2 lit. a,b și alin. 2¹ lit. a,b,c C.p. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 07.05.2008 și până la data de 04.06.2008.

De asemenea, prin aceeași încheiere a fost disjunsă propunerea parchetului având ca obiect arestarea preventivă în lipsă a inculpaților M. M., M. I. D., D. I., D. G. și D. F. stabilindu-se termen la 09.05.2008, ora 12,00 pentru soluționare, când s-a format un nou dosar.

Prin încheierea din data de 9 mai 2008, în baza art.148 alin.1 lit.a și f C.p.p. rap.la art.143 C.p.p., art.149¹ C.p.p. și art.150 C.p.p. instanța a dispus arestarea preventivă în lipsă, pe o durată de 30 de zile a inculpaților M. M. zis "D.", M. I. D. zis "S.", D. I. zis "G.", D. G. zis "R." și D. F. zis "R.".

Ca urmare a neexecutării mandatelor de arestare preventivă și privind pe inculpații M. M., M. I. D., D. G., D. I., prin încheierea din 24.06.2008 dată în ședință secretă în dosarul nr._, în baza art.66¹ și 81 din legea 302/2004, modificată prin legea 224/2006 s-a dispus emiterea mandatelor de urmărire internațională în vederea extrădării și a mandatelor europene de arestare pe numele inculpaților M. M. zis D., M. I. D., D. I. zis G., D. G. zis R. și D. Forin zis R..

In privința îndeplinirii mandatului european de arestare a inculpatului D. G., nr.4/24.06.2008 emis în același dosar al instanței, s-a comunicat că acesta se află în Germania, însă predarea definitivă în vederea judecării nu poate fi efectuată de către autoritățile germane, unde inculpatul a fost depistat, întrucât acesta se afla în stare de arest preventiv pentru o faptă prevăzută de legea germană, fiind arestat de către autoritățile judiciare ale procuraturii Darmstadt în dosarul 1001 JS_/2008

Cum prin dispozițiile codului de procedură penală art.314 c.p.p. soluționarea cauzei se putea face doar în prezența inculpatului, chiar arestat și în altă cauză, inițial instanța a dispus disjungerea acțiunii penale față de inculpatul D. G., cauză ce a făcut obiectul dosarului nr._, dosar în care s-a purtat corespondență cu Procuratura Cirții Supreme Frankfurt am Main Germania și s-a solicitat în temeiul disp. art.24 alin.2 din Decizia cadru 584/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene reflectată în disp.art.84 alin.2 din Lg.302/2004 română privind cooperarea judiciară în materie penală, predarea temporară a inculpatului, stabilindu-se în acest sens un acord între Judecătoria Filiași și Procuratura Curții Supreme Frankfurt am Main, în baza căruia inculpatul a fost predat la data de 8 decembrie 2008 pe aeroportul Frankfurt am Main, inculpatul fiind judecat în stare de arest preventiv în baza încheierilor pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Filiași, întrucât împotriva sa erau probe ce conțineau indicii care făceau rezonabilă presupunerea că inculpatul era unul dintre autorii faptei.

In concluzie, mandatul european de arestare din 24.06.2008 privindu-l pe inculpatul D. G. a fost îndeplinit prin procedura prevăzută de art.24 alin.2 din Decizia cadru 584/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene reflectată în disp.art.84 alin.2 din Lg.302/2004 română privind cooperarea judiciară în materie penală.

Privitor la inculpatul D. G., instanța de fond a constatat că acesta a fost trimis în judecată în calitate de coautor al faptei de tâlhărie din noaptea de 6/7 martie 2008 comisă pe raza localității Răcarii de Sus, împotriva părții vătămate D. C., acesta fiind una dintre persoanele de etnie rromă care au pătruns în locuința părții vătămate și au sustras, prin violență, un seif metalic în care s-au aflat sume de bani.

Ca și la ceilalți inculpați din dosar, nu s-a putut stabili în cursul urmăririi penale care ar fi fost participația concretă, mai exact actele materiale pe care le-ar fi comis inculpatul și, în consecință, asupra inculpatului se răsfrâng sub aspectul acuzării toată activitatea infracțională comisă în acea noapte, mai precis fapta pentru care este judecat inculpatul este infracțiunea de tâlhărie, în ansamblul său.

Probele avute în vedere de procuror la formularea acuzării au fost următoarele: - convorbirea din data de 09.03.2008 de la ora 18:42:23 avută cu S. E. din care rezultă prezența mașinii sale la comiterea faptei și, nuanțând discuția dintre cei doi; - convorbirea din data de 10.03.2008 de la ora 19:01:01 dintre M. Sector cu o persoană neidentificată din Irlanda din care rezultă că R. (D. G.) nu a fost de organele de urmărire penală. (vol.II – filele 8, 9); - convorbirea din data de 16.03.2008 de la ora 09:19:10 dintre D. G. și o persoană de sex feminin identificată sub numele de H. din care rezultă tendința de denaturare a adevărului, în sensul că, urmare a înțelegerii avută cu M. Sector zis C., să declare prezența sa în localitatea Coșoveni în ziua comiterii faptei (vol.II – filele 28, 29).

In urma cercetării judecătorești instanța a constatat, analizând logic conținutul convorbirilor telefonice ce sunt atribuite inculpatului D. G., că există posibilitatea că nu inculpatul ar fi persoana ce poartă aceste convorbiri.

Aceasta, întrucât în conținutul convorbirii din 16.03.2008 ora 09:19:10 (fila 28-29 vol.II dosar de urmărire penală, respectiv filele 54-55 vol.III dosarul instanței), ce este atribuită inculpatului D. G., acesta afirmând la un moment dat către interlocutorul său, o persoană de sex feminin, că "ieri sau alaltăieri am fost acolo și să văd dacă mă mai cheamă", referindu-se la prezența în sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, în vederea audierii.

Ulterior, în discuția din 14.04.2008 ora 18:38:40 (fila 38 din vol.II dosar de urmărire penală, respectiv fila 65 vol.III dosarul instanței), ce este atribuită aceluiași inculpat, D. G., purtată cu un domn "Miluș", identificat ca fiind tatăl martorului D. A. zis "A.", cei doi discutând despre modul în care a fost audiat martorul amintit, persoana pe care procurorul a identificat-o ca fiind D. G. afirmă că procurorul s-a purtat cu martorul așa cum s-a purtat și cu acesta, împrejurare din care se poate deduce doar ideea că persoana respectivă a fost prezentă în fața procurorului or, constatând că inculpatul D. G. a fost trimis în judecată în lipsă, iar în dosarul de urmărire penală nu este nicio probă din care să rezulte că acesta ar fi fost la P. de pe lângă Judecătoria Filiași, cu atât mai puțin audiat de către procuror, și, mai mult, tot în lipsă, inculpatul a fost arestat iar unul dintre motive a constat în sustragerea de la urmărirea penală, este clar că inculpatul nu este persoana care a purtat aceste discuții, fapt care s-a dovedit și prin experimentul judiciar efectuat la termenul din 14.01.2009 (fila 109 vol.III dosarul instanței nr._ ) când, numărul de telefon ce a fost atribuit inculpatului D. G., s-a constatat că este numărul ce aparține martorului S. R., iar acesta este persoana care poartă toate convorbirile ce au fost atribuite de către procuror inculpatului D. G., constatându-se din lucrările dosarului de urmărire penală că acesta într-adevăr a fost audiat de către procuror.

In aceste condiții toate probele avute în vedere de către procuror nu au mai avut relevanță cu privire la participarea directă a inculpatului D. G. la săvârșirea faptei sau la împrejurările ulterioare, însă acestea constituie probe cu privire la alte împrejurări de fapt.

Totuși, instanța a avut în vedere pe tot parcursul cercetării judecătorești indiciile rezultate din materialul probator, acesta fiind motivul pentru care inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar aceste indicii procurorul de caz nu le-a menționat ca probe în acuzare, dar pe care instanța le-a dedus din următoarele mijloace de probă:

Audiat în faza de urmărire penală, martorul P. D. zis "V.", după ce s-a referit la discuția telefonică pe care a avut-o cu inculpatul D. I. zis "G." în data de 30.03.2008 ora 18:16:14 (fila 31-32 vol.II dosarul de urmărire penală, respectiv fila 58 vol.III dosarul instanței), a afirmat în cadrul declarației, că în stația Petrom V din zona C. (oraș C.) i-a văzut și pe R. și pe Salvis și, mai mult, chiar în cadrul convorbirii cu inculpatul D. I., după ce se referă la faptul că "ceilalți băieți au venit acasă", fiind vorba de ceilalți autori ai faptei, deși nu menționează că unul dintre acești băieși ar fi "R.", îi spune inculpatului D. I. că s-a întâlnit cu R. la Peco.

Aceste împrejurări constituie indicii care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul D. G. ar fi fost coautor al faptei de tâlhărie, fiind împreună cu un alt inculpat, autor dovedit al acestei fapte, înainte de săvârșirea acesteia și, constatând că între cei doi existau relații apropiate.

Ulterior martorul P. D., în declarația dată în fața instanței (filele 84-85 dosar vol.IV) a retractat declarația dată anterior, la parchet, cu privire la faptul că i-a văzut pe R. și pe Salvis în incinta acelei stații Peco, dar martorul a recunoscut convorbirea purtată cu inculpatul D. I., precum și faptul că persoana despre care a spus că l-a văzut în Peco, este inculpatul D. G., pe care l-a identificat în boxa acuzaților.

De asemenea, tot indicii care făceau rezonabilă presupunerea că și inculpatul D. G. ar fi fost autor al faptei se regăsesc în convorbirile telefonice purtate de martorul M. Sector zis "C." și diverse persoane, printre care: în discuția purtată de acest martor cu martorul C. Secundar în data de 12.03.2008 ora 22:41:12 (fila 17 vol.II dosar de urmărire penală, respectiv fila 40 vol.III dosarul instanței), în care se arată că unul dintre părinții copiilor implicați în "belea" este și o doamnă "P." ce ar fi putut fi mama inculpatului, întrucât pe aceasta o cheamă P., dar și afirmația ulterioară a aceluiași martor, cum că celelalte mame ale copiilor implicați au spus "de ce să iau eu beleaua lui R.", or cu această poreclă este cunoscut și inculpatul D. G. în comunitatea sa, dar și martorul S. R., audiat ca învinuit în dosar.

Insă toate aceste mijloace de probă nu conțin decât indicii care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul D. G. ar fi fost participant la tâlhărie, iar aceste indicii nu au fost coroborate ulterior cu alte probe sau indicii care să transforme presupunerea rezonabilă în probe certe, de vinovăție. Astfel, fiind evident că probele avute în vedere de către procuror respectiv convorbirile din 09.03.2008 ora 18:42:23 precum și cele din 10.03.2008 ora 19:01:01 și 16.03.2008 ora 09:19:10, nu sunt discuții pe care le-a purtat inculpatul, ci discuții pe care le poartă martorul S. R., acestea nu-l incriminează pe inculpat.

Mai mult, inculpatul a recunoscut că în data de 6 martie 2008 se afla în țară, însă a precizat că între orele 20 – 20:30 s-a aflat pe Aeroportul Otopeni iar toată noaptea următoare, noapte în care s-a săvârșit și tâlhăria, s-a aflat în București, la locuință martorului B. G., aspect confirmat de martor. De asemenea, inculpatul a făcut dovada și a împrejurărilor pe care le-a menționat în declarația dată (filele 210-211 dosar nr._ - disjuns din dosarul nr._ ) respectiv motivul pentru care se afla în București, depunând la dosar bilete de avion din care rezultă că . au venit din Irlanda și de asemenea s-a dovedit afirmația martorul B. G. zis M. asupra motivului pentru care s-a întâlnit cu inculpatul în aeroport, sens în care instanța are în vedere listingul convorbirilor telefonice de la telefonul uzitat de martor în data de 6 martie 2008 din care rezultă că a avut o convorbire cu Irlanda, iar martorul în declarația sa a precizat că tatăl inculpatului l-a sunat din Irlanda și l-a rugat să-l întâlnească pe inculpat și să le aștepte pe celelalte rude ale acestuia în aeroport.

Singurele probe care l-au incriminat pe inculpat ar fi declarațiile martorilor S. E. I., S. M., Pîră H., care în timpul judecății, fiind audiați, au arătat că au aflat în cartier că participanți la tâlhărie ar fi toți inculpații din prezenta cauză, inclusiv inculpatul D. G., zis "R.", dar nici aceste declarații nu constituie probe certe, având în vedere că sunt indirecte, sunt date după ce împotriva inculpaților s-a început urmărirea penală, erau căutați de poliție, fiind arestați în lipsă și este de notorietate că de cele mai multe ori zvonul public atribuie o faptă celor pe care îi cercetează anchetatorii inițial, deși nu aceștia sunt autorii, în toate cazurile.

Mai mult, martorii au făcut aceste declarații după ce fiul și nepotul lor, inculpatul S. C. a fost arestat ca și complice, iar această împrejurare nu poate fi trecută cu vederea, date fiind și relațiile care există între familiile diferiților inculpați din cauză. In acest sens instanța are în vedere că între familia inculpatului S. C. și familiile inculpaților M. M. și M. I. D. sunt relații de dușmănie.

In consecință, instanța a constatat că în urma administrării probatoriului nu s-a dovedit în mod cert participația inculpatului D. G. la săvârșirea faptei, iar celelalte împrejurări de fapt sau convorbiri telefonice pe care instanța le-a analizat anterior, nu conțin decât indicii ce pot constitui, cel mult, un temei pentru luarea unor măsuri preventive, dar nicidecum pentru condamnarea unei persoane.

Nici măcar faptul că inculpatul D. G. ar fi fost prezent în stația Petrom în seara dinaintea tâlhăriei împreună cu inculpatul D. I. nu reprezintă o probă certă a vinovăției sale, de vreme ce însuși martorul P. D. a fost acolo, a fost chemat să participe alături de ceilalți, și nu s-a dus, iar alte persoane, cum sunt M. M. și D. F., nu au fost acolo, dar s-a dovedit că au fost autori ai faptei.

Ca atare, instanța de fond, în baza dip art 11 pct 2 lit a cpr pen rap la art 10 lit c c pr pen a dispus achitarea inculpatului D. G. zis R.

Privitor la acțiunea civilă formulată în cauză de către partea vătămată D. C., instanța a constatat că prin declarația de constituire de parte civilă (fila 222 vol.I dosarul instanței), partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei și 1900 UDS prejudiciu material reprezentând suma depozitată în seiful sustras și dobânda pe care ar fi obținut-o la această sumă într-un depozit bancar lunar, cu capitalizare, precum și cu suma de 80.000 lei daune morale, împotriva tuturor inculpaților.

De asemenea partea vătămată a solicitat restituirea seifului, a tuturor înscrisurilor pe care le-a avut în acesta, înscrisuri pe care le-a individualizat prin cererea de la fila 441 vol.I dosarul instanței, precum și contravaloarea unui televizor color marca DW distrus de către inculpați.

In urma probelor administrate în cauză și ca urmare a reținerii vinovăției săvârșirii faptelor de către inculpații D. I., D. F. și M. M., instanța a admis doar în parte acțiunea civilă a părții vătămate împotriva acestor inculpați, pentru următoarele considerente:

Privitor la despăgubirile materiale constând în suma de 1900 USD și 10.000 de lei, instanța constată că prin declarațiile martorilor D. C. și D. P. s-a făcut dovada acestor sume ce au fost însușite pe nedrept de către inculpați odată cu sustragerea seifului, acesta fiind și mobilul tâlhăriei.

În consecință, în temeiul disp.art.14 și 346 C.p.p. rap.la art.998-999 c.civ. instanța a dispus obligarea inculpaților D. I., D. F. și M. M. să plătească în solidar această sumă părții vătămate, cu titlul de despăgubiri materiale.

Privitor la dobânda pe care partea vătămată ar fi obținut-o prin depozitarea sumei într-un depozit bancar, cerută de asemenea ca despăgubiri materiale, instanța a apreciat că acest prejudiciu nu este cert, având în vedere împrejurarea că exista doar o eventualitate că partea vătămată să depună această sumă la bancă și, deci pe de o parte prejudiciul este eventual, iar pe de altă parte, dimpotrivă, s-a constatat din lucrările dosarului că partea vătămată își ținea banii acasă și nu la bancă.

Privitor la înscrisurile care partea vătămată le-a cerut a fi restituite, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada certă a existenței lor, de vreme ce martorii D. C. și D. P. nu au putut indica despre ce înscrisuri este vorba, iar pe de altă parte, aceste înscrisuri nu reprezintă bun în înțelesul legii penale, neavând o valoare patrimonială, iar recuperarea lor de către partea vătămată va fi posibilă și prin scoaterea unor duplicate după înscrisurile enumerate, majoritatea fiind acte oficiale.

In primul rând, restituirea înscrisurilor nu a putut fi dispusă întrucât partea vătămată nu a făcut dovada certă a existenței lor în seiful sustras.

Referitor la restituirea seifului, de asemenea cerută de partea vătămată, instanța a constatat că acesta nu a fost găsit de către anchetatori în faza de urmărire penală și deci restituirea seifului în natură nu se poate realiza. Cum acest seif a format obiectul material al infracțiunii de tâlhărie, bineînțeles că dovada prejudiciului este una certă, dar cum partea vătămată solicită restituirea în natură și nu prin echivalent, sens în care nu a făcut nici o dovada a valorii acestui seif, instanța a constatat că nu se poate dispune restituirea sa în natură sau prin echivalent.

Privitor la televizorul color marca DW, partea vătămată de asemenea nu a făcut dovada valorii sale în momentul distrugerii sau a valorii de achiziție, astfel încât și sub acest aspect instanța a constatat că prejudiciul nu a fost dovedit.

Instanța a constatat însă dovedit, fiind posibil a fi cuantificat, prejudiciul moral suferit de partea vătămată ca urmare a agresiunii la care a fost supus, însă nu a avut în vedere sub acest aspect decât suferința psihică a părții vătămate D. C., deoarece ceilalți membri ai familiei, D. C. și D. P. nu au fost introduse ca părți vătămate în cauză sau ca părți civile, ci au fost martori, ori în această calitate nu pot fi despăgubiți în procesul penal, deși este clar că au suferit prejudicii morale.

In concluzie, instanța a avut în vedere doar suferința psihică și morală a părții vătămate D. C. și a apreciat că suma de 10.000 lei este cuantificată în mod corespunzător pentru a acoperi acest prejudiciu, fiind evident că orice persoană de condiția, vârsta părții vătămate ar suferi daune psihice atunci când în timpul nopții, în timp ce este în repaus, este trezită din somn, imobilizată în pat și amenințată, în împrejurări similare ca cele din cauză.

Prin urmare, inculpații D. I., D. F. și M. M. au fost obligați în solidar să plătească părții vătămate D. C. suma de 1900 USD, 10.000 lei cu titlul de despăgubiri materiale și suma de 10.000 lei, cu titlul de daune morale.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Filiași, invocând că hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus achitarea inculpaților S. S., D. G., M. I. D. și S. C. este nelegală, întrucât există mijloace de probă din care rezultă neîndoielnic săvârșirea infracțiunilor reținute în actul desesizare, iar hotărârea prin care s-a dispus condamnarea inculpaților D. I., D. F. și M. M. este netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată nu este în măsură să-și îndeplinească scopul educativ-preventiv prev.de art.52 C.p.

Instanța de apel prin încheierea din 7 iulie 2010 dată în dosarul_ a disjuns judecarea apelului privind pe inculpatul D. G., zis R." având în vedere că acesta se afla deținut în Germania în Penitenciarul Butzbach, impunându-se realizarea unei videoconferință pentru ca inculpatului să i se respecte dreptul la apărare și dreptul la ultimul cuvânt.

Pe parcursul judecării apelului, în ceea ce-l privește pe inc. D. G., audiat fiind prin videoconferință, acesta nu a recunoscut participarea sa la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și violare de domiciliu, afirmând că în ziua de 6 martie 2008 în jurul orelor 15,oo după ce a împrumutat mașina de la o rudă din C. a plecat spre București, întrucât trebuia să ajungă la Aeroportul Otopeni pentru a aștepta pe mama și frații săi care veneau din Irlanda.

A mai precizat inculpatul că deși nu avea permis de conducere valabil pe teritoriul României și poseda un permis obținut în Irlanda a condus singur mașina până la București, iar pe aeroport s-a întâlnit cu o cunoștință B. G. poreclit"Ministru" și împreună au așteptat pasageri din Germania, iar la insistențele lui B. G. au rămas peste noapte în domiciliul acestuia și n-au plecat din București a doua zi în jurul orelor 9,00.

De asemenea, a mai afirmat inculpatul că după data de 10 martie 2010 a părăsit România și aplecat în Germania după care a mers și în Bulgara pentru a se întâlni niște prieteni, și s-a mai întors în România la sfârșitul lunii martie începutul lunii aprilie unde a stat 2 săptămâni, când a plecat din nou în Germania.

Totodată inc. D. G. a mai afirmat că îi cunoaște pe ceilalți inculpați, precum și martorul P. D., iar pe inculpatul D. I. zis G. este în dușmănie pentru că au avut un conflict în legătură cu soția acestuia.

La dosar s-a depus de apărătorul inculpatului copii de pe biletele de avion emise pe numele lui V. M., V. I., V. Alberto, frații inculpatului și de pe confirmarea locurilor la Agenția Travel Insurance, din care rezultă că plecarea se făcea din Dublin pe 6 martie 2008, iar sosirea în București pe Aeroportul București avea loc pe data de 6 martie 2008 ora 20,20.

S-a audiat la instanța de fond martorul B. G. care evident că a confirmat susținerile inculpatului, în sensul că l-a găzduit pe acesta în noaptea de 6/7 martie 2008 când și-a luat mama și frații de la aeroport .

La solicitarea inculpatului s-au audiat de către instanța de apel martorii V. G. și V. M. care au declarat că pe data de 6 martie 2008 în timp se V. M. își serba ziua fiicei în domiciliu, unde afla și celălalt martor a venit și inculpatul D. G. și l–a rugat pe verișorul său V. G. să-i împrumuta autoturismul, cu acea ocazie inculpatul le-a spus celor 2 martori că merge la București la aeroport să-i aștepte mama și frați săi care vin din Irlanda.

Ambii martori au precizat că a doua zi pe 7 martie se aflau într-u PECO când a intrat și inculpatul spunându-le că a venit de la București și au văzut că chiar în mașină se aflau mama și frații săi.

Totodată, s-a procedat și la audierea în calitate de martor a lui D. I., care a precizat că nu-și mai menține declarațiile date în fața instanței și că în realitate în seara de 6 martie 2008 fost sunat de inc.M. I. D. s-au întâlnit la un PECO „pe la C.,” însă în aceea locatie nu l-a văzut și pe D. G. . De asemenea, a mai precizat că la îndrumările lui Salvis aplecat spre Filiași și în dreptul locuinței unde s-a săvârșit fapta l-a văzut în stradă pe Salvis, a recunoscut mașina lui S. S., iar în autoturism se afla D. F. poreclit Rodrigo.

De asemenea, a mai văzut și pe inculpatul M. M. când ieșea din acea curte împreună cu S. S., dar nu l-a văzut și pe inculpatul D. G..

D. I. a mai precizat că de 2-3 ani este în dușmănie cu inc. D. G. și că l-a incriminat în primele declarații ca fiind participant la săvârșirea faptelor din dorința de a se răzbuna.

Prin decizia penală nr. 167 din 30 iunie 2011, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași împotriva s.p.nr.47/23.04.2009 pronunțată de Jud.Filiași în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul inculpat D. G. zis R., fiul lui V. și P., născut la 24.04.1982,cu domiciliul în C., . nr.3 și f.f.l. în C. ..9, jud.D. și intimata parte civilă D. C. domiciliat în Răcarii de Sus ., Filiași, jud.D., având ca obiect tâlhărie (art.211 C.p.) dosar disjuns prin încheierea din 07 iulie 2010 a Tribunalului D. în dosar nr._ .

A fost desființată sentința referitor la inculpatul D. G. (zis R.).

În baza dispoz.art.192 alin.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul D. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza dispoz.art.211 alin.1, 2 lit.a,b, alin.21 lit.a,b,c, C.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a C.pen. și art.34 lit.b C.pen., s-a dispus ca inculpatul D. G. să executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

În baza dispoz.art.71 alin.1 și 2 C.pen. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a teza II-a, lit.b C.pen.

În baza art.88 C.pen., s-a dedus perioada arestării preventive de la 17 decembrie 2008 până la 23.04.2009 când s-a dispus predarea în stare de arest către Autoritățile Germane conform art.24 alin.2 din Decizia cadru nr. 584/2002 a Consiliului Uniunii Europene și 84 din Legea 302/2004.

A fost obligat inculpatul D. G. la plata sumei de 10.000 lei și 1900 USD echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă D. C. și la 10.000 lei daune morale.

A fost obligat inculpat 10.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Onorariile traducătorilor de limbă germană ( la fond și apel ), au rămas în sarcina statului, fiind avansate din fondurile alocate Ministerului Justiției.

Analizând apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Filiași în ceea ce-l privește pe inculpatul D. G. zis R. în raport de motivele invocate și de ansamblul probator administrat atât la instanța de fond cât și în fața instanței de control judiciar, T. a constatat următoarele:

Inculpatul D. G. a fost trimis în judecată în calitate de coautor a infracțiunii de tâlhărie din noaptea de 6/7 martie 2008, și a infracțiunii de violare de domiciliul prev.de art.192 alin.2 C.p., comisă pe raza ., împotriva părții vătămate D. C., reținându-se că a fost una dintre persoanele de etnie rromă care au pătruns în locuința părții vătămate și au sustras prin violență,chiar folosirea unui pistol, un seif metalic, în care se aflau sume de bani.

Este adevărat că în faza de urmărire penală s-au reținut ca probe de vinovăție interceptarea unor convorbiri presupuse a fi purtate între martorul S. E. și inc. D. G., începând cu data de 9 martie 2008, după săvârșirea faptei.

În realitate,în urma cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit corect că de fapt aceste convorbiri nu au fost purtate de D. G. zis " R.” ci de o altă persoane cu numele de R., martorul S. R., în condițiile în care acest R. a afirmat de mai multe ori că a fost la organele de cercetare penală la parchet sau la poliție în vederea audierii, ori inc. D. G.,imediat după ce s-a săvârșit această faptă,a părăsit teritoriul României plecând în Germania sau Bulgaria,așa cum a declarat acesta.

În atare condiții, aceste interceptări avute în vedere de procuror nu mai au nici un fel de relevanță spre a dovedi participația inc.D. G. la săvârșirea faptei.

Cu toate acestea,în dosarul cauze i-au fost administrate probatorii, care dovedesc că și inculpatul D. G. alături de inculpații M. M., D. I., D. F. zis " R." și S. S., a participat la săvârșirea activității infracționale dedusă judecății infracțională dedusă judecății, în calitate de coautor a infracțiunii de tâlhărie și violare de domiciliu.

Astfel, în faza de urmărire penală a fost audiat martorul P. D. care a declarat că în seara de 6 martie 2008 se afla în statia Peco din zona 2 C. din C. când a intrat în acel local „băiatul lui L.( acesta fiind de fapt inculpatul D. G. zis G., însotit de o fată, iar inculpatul la invitat „să meargă la furat însă martorul a refuzat spunându-i că este obosit

A mai relatat martorul că în acel local i-a văzut și pe „Salvis (inculpatul M. I. D. și pe R. deci pe inculpatul D. G.

Același martor a purtat și o convorbire telefonică cu inculpatul D. I. la data de 30 martie 2008, deci după săvârșirea faptelor, în cuprinsul căreia D. I. îi reproșa că nu l-a sfătuit și pe el să nu se ducă „la furat” și de asemenea martorul P. D. îl întreba pe D. I. zis G. de ce „cei doi băieți s-au întors acasă, Gilbert răspunzându-i că au aflat că nu „mai este nici o belea”referindu-se la dovedirea participării lor la săvârșirea faptelor.

În continuare Gilbert l-a întreabat pe P. D. dacă știe numărul de telefon al lui Salvis-M. I. D., iar martorul îi răspunde că nu l-a întâlnit pe Salvis de când a venit acasă, dar l-a întâlnit pe R. .

A rezultat deci din cuprinsul acestei convorbiri că inc. D. I. voia să afle relații despre anchetă de la Salvis și R. –inc D. G., care se întorseseră acasă.

Același martor, audiat în instanța a revenit asupra declarațiilor inițiale, afirmând că în aceea seară inc D. G. l-ar fi invitat la un „meci de fotbal „ și că nu i-a văzut în acel Peco pe Salvis și pe R..

Avându-se însă în vedere ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că cele afirmate de martorul P. D. în faza de cercetare judecătorească nu corespund adevărului aceste afirmații fiind făcute cu intenția vădită de a-l favoriza pe D. I. și pe ceilalți inculpați, inclusiv pe inc D. G..

S-a avut în vedere că potrivit art .62 cpr pen, mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, iar legea nu face nici o deosebire în ceea ce privește forța lor probantă în raport cu împrejurarea că au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești.

Ca atare, s-a reținut că nu există nici un temei legal pentru a se crea vreo ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpaților sau martorilor și prin urmare instanța poate să constate, atunci când declarațiile sunt contradictorii, că numai unele din ele exprimă adevărul și anume acele declarații care se coroborează cu alte probatorii administrate în cauză .

Prin urmare, tribunalul a apreciat că nu numai declarațiile date inițial de martorul P. D., atunci când a fost audiat în faza de urmărire penală corespund adevărului deoarece se coroborează și cu alte probatorii .

Astfel, un alt inculpat din cauză –D. I. zis G., atunci când a fost audiat de procuror cu ocazia predării sale organelor judiciare, cât și cu prilejul audierii nemijlocite de către instanța de control judiciar a relatat modul cum s-au derulat evenimentele .

Astfel, acesta a declarat că în seara de 6 martie 2008 în jurul orelor 22,00 a fost sunat atât de inc.M. I. D. zis S. cât și de inc.D. G. stabilind să se întâlnească într-un Peco din C., dar când s-a dus acolo însoțit de prietena sa nu i-a mai găsit. Atunci l-a sunat pe telefon pe inc.M. I. D. că i-a spus că nu l-au mai așteptat și au plecat spre Filiași îndrumându-l să vină după ei. Când au ajuns în loc.Răcari în dreptul unei locuințe au văzut parcată în stradă o mașină și în apropiere o persoană, pe care atunci când a coborât și s-a apropiat a recunoscut-o ca fiind M. I. – Salvis și când l-a întrebat ce face acolo i-a spus că „ a venit cu băieții să i-a bani de la un român”.A mai relatat D. I. că la un moment dat dintr- o curte au ieșit 2-3 persoane cărând un fel de ladă și în lumina farurilor i-a recunoscut pe D. G., S. S. și Micleslcu M., iar la volanul mașinii l-a recunoscut pe D. F. zis R., toți fiind inculpați în prezența cauză și care au fost și condamnați prin sentința instanței de fond, respectiv prin decizia penală a Tribunalului D. pronunțată în dosarul nr._ .

Același inculpat D. I. a mai relatat că a revenit în C., iar pe drum l-a sunat din nou Slavis spunându-i să meargă la S. S. acasă și că acolo se aflau toți inculpații respectiv: D. G., M. I. D., S. S., M. M., seiful era desfăcut și i-au dat și acestuia suma de 10 milioane lei spunându-i că este suficientă deoarece participarea sa este una redusă.

Declarația acestui inculpat s-a coroborat și cu declarația dată de martorul cu identitate protejată, respectiv prietena inculpatului care fiind audiată de instanța de control judiciar a relatat că în sera de 6 martie 2008 se plimba cu D. I. zis G. cu mașina prin oraș, acesta a fost sunat pe telefon, au mers împreună la un Peco din zona C. unde inculpatul a discutat cu un prieten, după care au plecat spre localitatea Filiași, dar înainte de a ajunge într- o comună au văzut oprită o mașină și o persoană în stradă. A precizat martora că prietenul ei a coborât, a discutat cu acea persoană și după puțin timp a văzut că dintr- o curte ieșeau alte 2-3 persoane „ cărând ceva”,sau îndreptat spre acea mașină. A mai precizat martora că în lumina farurilor l-a recunoscut pe inc.D. G. poreclit R. deoarece făcea parte din anturajul lui D. I. zis G. și se întâlniseră de mai multe ori la discotecă.

Martora chiar a subliniat că atunci când prietenul său a îndreptat mașina spre a se întoarce spre C., inc.D. I. s-a uitat în direcția mașinii și l-a putut observa în lumina farurilor.

Chiar dacă în fața instanței, ulterior, D. I. reaudiat la solicitarea inc.D. G. de data aceasta în calitate de martor, a declarat că în realitate inc.D. G. zis R. nu a participat în nici o manieră la săvârșirea faptelor și că inițial a dat acele declarații deoarece ar fi vrut să - l încrimineze pe R., din dorința de a se răzbuna pentru unele conflicte mai vechi.

Ca atare, instanța a constatat că este evidentă și în cazul acestuia intenția de a-l disculpa pe inc.D. G., astfel se apreciază că declarația dată inițial de inc.D. I. este cea care corespunde adevărului.

Aspectul că și inc.D. G. zis R. este unul din participanții la săvârșirea activității infracționale din noaptea de 6-7 martie 2008, a rezultat și din alte probatorii administrate în cauză.

Astfel din interceptarea unei convorbiri telefonice purtate intre martorul M. Sector ( tatăl unuia din inc.M. M.) și martorul C. Secundar convorbire purtate la data de 30.03.2008, recunoscută de martorul C. Secundar, s-a constatat că cei doi discută de „problema copiilor”- de fapt despre săvârșirea faptelor, de diligențele depuse de părinți pentru a-i ajuta să scape.

În cuprinsul acestei convorbiri la un moment dat, martorul M. Sector face referire la o persoană pe nume P. sau Perla care nu vrea să se implice, ori cu acest nume este cunoscută mama inc.D. G..

De asemenea în tot cuprinsul acestei convorbiri se face referire că la faptă au participat 6 inși vehiculându-se și numele unora din participanți care sau dovedit a fi ceilalți inculpați condamnați deja în cauză.

De asemenea dintr-o altă convorbire purtată de P. D. cu inc.S. C. din care a rezultat că martorul îl sfătuia pe acesta să fugă, deoarece ceilalți băieți referindu-se la participanții la săvârșirea faptelor sunt deja in străinătate și chiar subliniază că 2 dintre ei sunt plecați in Germania, ori din probele administrate pe parcursul întregii soluționări a cauzei, a rezultat că inc.D. G. a fost plecat în Germania așa cum a declarat chiar acesta.

De asemenea într -o altă convorbire purtată de Prnică D. cu inc.D. I. zis G. la data de 30.03.2008 la care s-a făcut referire și anterior, la un moment martorul în întreabă pe Gilbert îl întreabă „ de ce au venit băieții acasă”referindu-se la 2 dintre participanți ,miar Gilbert îi răspunde „ pentru că nu mai este nici o belea”.Apoi același Gilbert îl întreabă pe martorul P. D. dacă are nr.de telefon al lui Salvis( un alt inculpat din cauză M. I. D.) ,iar Salvis îi răspunde că are doar numărul vechi și de când a venit l-a întâlnit doar pe R. nu și pe Salvis.

A rezultat deci, că de fapt Salvis și R. – inc.D. G. au participat și ei la săvârșirea faptelor alături de Gilbert, din moment ce acesta din urmă doreau să afle informații de la cei 2 privind mersul anchetei în condițiile în care Gilbert era în străinătate, iar Salvis și R. se întorseseră în țară.

Mai mult, aspectul că la data când s-a purtat convorbirea 30.03.2008, inc.D. G. zis R. revenise pentru o perioadă în țară, a rezultat din chiar declarația acestuia și din biletele de avion pe care le-a depus la dosar din care rezultă că în jurul acestei date sosirea fiind pe Aeroportul Otopeni.

De asemenea cea mai mare parte a martorilor audiați în cauză de aceeași etnie cu inculpații au declarat că la săvârșirea faptelor au participat 6 persoane, au indicat numele inculpaților printre care și pe D. G. zis R. și când li s-au arătat fotografiile l-au identificat pe acesta.

Un alt aspect care trebuie subliniat și care a condus la evidențierea faptului că inc.D. G. a încercat să -și pre constituie un alibi, este și acela că inculpatul a susținut că ar fi împrumutat un autoturism de la o rudă în ziua de 6 martie 2008 spre a se deplasa în București un de urmau să sosească” din Irlanda mama și frați săi”. Însă inculpatul nu avea permis de conducere valabil pe teritoriul României, ci doar un permis în Irlanda, așa cum a recunoscut acesta.

Deși susținerea inculpatului că într -adevăr ar fi împrumutat acel autoturism, a fost confirmată de declarațiile martorilor V. M. și V. G., este greu de conceput că ar fi inculpatul ș-ar fi asumat riscul de a conduce pe o distanță atât de mare fără permis de conducere știind că se supune la sancțiuni penale, destul de grave pentru încălcarea legislației rutiere din România.

În consecință depoziția celor 2 martori au fost apreciate de instanță ca fiind subiective făcute cu aceeași intenție de a-l favoriza pe inculpat și a-i confirma alibiul făcut de acesta.

Față de toate considerentele mai sus expuse, T. a constatat că printr-o apreciere eronată a probatoriilor, instanța de fond a constatat că probatoriul administrat nu a dovedit in mod cert participația lui D. G. la săvârșirea faptelor și că probele administrate nu conțin decât indicii care pot servi cel mult temei pentru luarea unei măsuri preventive dar nicidecum pentru condamnarea unei persoane.

Instanța de control judiciar a apreciat că probatoriile, astfel cum au fost administrate dovedesc că și inc.D. G. este unul din inculpații participanți la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și violare de domiciliu, fapte comise in data de 6-7 martie 2008 din locuința părții vătămate D. C..

De altfel, nu a putut fi ignorat nici faptul că inc.D. G. așa cum a și declarat, imediat după săvârșirea faptei a plecat în străinătate - în Bulgaria așa cum susținea acesta unde avea niște prieteni și apoi în Germania în condițiile în care acesta avea reședință în Irlanda unde se afla și tatăl său și ceilalți membri ai familie și ca atare mai probabil era să plece în această țară și nu în Germania sau Bulgaria așa cum a afirmat.

Față de toată motivația mai sus expusă, T. a constatat că inc.D. G. are calitatea de participant la săvârșirea infracțiunii deduse judecății, astfel încât apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Filiași în ceea ce – l privește pe acest inculpat, este fondat și urmează a fi admis.

S-a apreciat că o astfel de pedeapsă în ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare față de gravitatea faptei dată de împrejurările care au fost comise și consecințele produse, de faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, este în măsură să realizeze scopul social al pedepsei la care face referire art. 52C.p.

S-a constatat că acest inculpat a fost arestat în lipsă și întrucât în ceea - l privește s-a emis mandat european de arestare și a fost arestat în Germania iar autoritățile Germane au comunicat autorităților judiciare române că acesta execută în țara respectivă o pedeapsă privativă de libertate, s-au uzat de prev.Legii 302/2004 astfel cum a fost modificată, stabilindu-se cu autoritățile germane să procedeze la predarea temporară la predarea inculpatului în România.

Ca atare, inc.D. G. în baza mandatului de arestare și apoi a mandatului european a fost preluat de autoritățile române de pe Aeroportul din Frankfurt la data de 17.12.2008 așa cum a rezultat din corespondența purtată cu autoritățile Germane file 22 și 123 ( dosar fond vol.4).

La data pronunțării sentinței de fond respectiv data de 23.04.2009, întrucât inculpatul a fost achitat s-a dispus predarea acestuia către autoritățile germane.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că în mod corect instanța de fond a considerat că a fost dovedit prejudiciul material constând în sumele de 19.000 U.S.D.și 10.000 lei reprezentând suma depozitată în acel seif care a fost sustras prin violentă de participanții la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, deci și de inculpatul D. G.

De asemenea, în urma activității infracționale desfășurată de cei șase inculpați s-a cauzat părții vătămate D. C. așa cum a apreciat și prima instanță și un prejudiciu nepatrimonial constând în traumele psihice prin care a trecut atât în momentul săvârșirii faptelor cât și ulterior, prejudiciu cuantificat corect la suma de_ lei

Cum prin sentința penală criticată astfel cum a fost modificată prin dec penală a Tribunalului D. dată în dosar nr_ ceilalți inculpați respectiv M. M., M. I. D., D. I. zis G., D. F. zis R. și S. S. au fost obligați în solidar la plata sumelor de 19.000 USD și 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale precum și a sumei de_ lei cu titlu de daune morale, în această cauză disjunsă, urmează a fi obligat și inculpatul D. G. care are calitatea de coautor la recuperarea prejudiciului material și moral cauzat părții vătămate

Pe cale de consecință, inculpatul D. G. zis R. a fost obligat la plata sumei la plata sumei de 10.000 lei și 1900 USD echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă D. C. și la 10.000 lei daune morale.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs P. de pe lângă T. D. și inculpatul D. G., invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

În recursul parchetului, s-a solicitat casarea deciziei penale în parte, privitor la completarea încadrării juridice pentru infracțiunea de violare de domiciliu în sensul reținerii și a alin. 1, respectiv art. 192 alin. 1 și 2 C.p. cu reindividualizarea pedepsei, precum și în privința cheltuielilor judiciare aferente realizării procedurii de audiere prin video-conferință a inculpatului D. G., în perioada când se afla deținut într-un penitenciar din Germania, în sensul obligării inculpatului la plata onorariului din oficiu în statul de executare.

În recursul inculpatului s-a solicitat casarea deciziei și în teză principală, reținerea motivului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C.p.p., cu motivarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apărărilor inculpatului, esențiale pentru soluționarea cauzei. În teză subsidiară, s-a solicitat casarea deciziei și menținerea soluției de achitare dispusă de prima instanță, motivându-se că în apel, au fost greșit înlăturate probele administrate în apărare de inculpat, printr-un raționament care excede probelor administrate, constând în audierea martorilor V. și B., ca subiective, dar în cauză nu există nici o sesizare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C.p., sau de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C.p.; totodată, s-a criticat soluția de condamnare, arătându-se că se întemeiază pe o singură declarație a unei martore cu identitate protejată, ce a fost audiată direct în faza de apel. În teză secundară, în situația reținerii participației penale a recurentului inculpat D. G., s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, cu reținerea circumstanțelor personale pozitive și coborârea pedepsei sub minimul special.

Curtea, analizând recursurile declarate, reține:

Recurentul inculpat D. G. a fost trimis în judecată, alături de alți 5 coinculpați pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.p. și de tâlhărie prev.de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a și b și alin. 2¹ lit. a, b și c C.p., fapte comise în noaptea de 6-7 martie 2008, împotriva părții vătămate D. C., constând în aceea că recurentul, alături de coinculpații M. M., M. I. D., D. I., D. F., au pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate și, amenințându-l cu un pistol, l-au deposedat cu violență de un seif în care se aflau sumele de 10.000 lei și 1900 USD, inculpații fiind mascați; s-a reținut în rechizitoriu că la activitatea infracțională, a participat, în calitate de complice, la tâlhărie și coinculpatul S. C..

Prima instanță, în raport de probatoriul readministrat în faza cercetării judecătorești a dispus achitarea inculpatului D. G. pentru ambele infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.c C.p.p., reținând că trimiterea în judecată a acestui inculpat s-a realizat în principal în baza datelor rezultate din transcrierea convorbirilor telefonice interceptate-convorbiri purtate între: S. E. și o persoană nominalizată cu apelativul „R.” din data de 09.03.2008; între M. Sector cu o persoană neidentificată, aflată în Irlanda, care conține referiri la numitul R., din 10.03.2008,; convorbirea dintre Pîră H. și numitul R. din 16.03.2008-, convorbiri despre care s-a stabilit că s-au purtat de pe un post telefonic care aparține unei alte persoane decât inculpatul D. G., respectiv martorul S. R. (conform experimentului judiciar efectuat în data de 14.01.2009-fila 109 d.f. vol III).

Totodată, prima instanță, a înlăturat din ansamblul probator depozițiile martorilor Sedaru E. I., S. M. și Pîră H., care îl indicau pe inculpatul D. G. ca participant la tâlhărie, reținând că sunt probe indirecte, martorii fiind ascultați după începerea urmăririi penale, concluzionându-se că informațiile relatate de martori erau cunoscute din zvon public; s-a reținut totodată și că există relații de dușmănie între familia inculpatul S. C. și familiile inculpaților M. M. și I. D., iar în aceste condiții, depozițiile martorilor au fost apreciate ca subiective.

Totodată, s-a reținut că apărarea inculpatului D. G. este confirmată de declarația martorului B. G., audiat în faza cercetării judecătorești, privitor la prezența inculpatului în București în seara de 6 martie 2008, când inculpatul a așteptat la aeroport pe rudele sale care veneau din Irlanda; s-a arătat că declarația martorului B. se coroborează cu declarația martorului P. D., care în faza cercetării judecătorești a retractat declarația dată la procuror privitor la prezența inculpatului D. G., în C., în seara de 06.03.2008.

Instanța de apel, soluționând apelul declarat de parchet, prin care s-a criticat ca nelegală și netemeinică soluția de achitare a inculpatului D. G., a reținut o altă stare de fapt, apreciată ca fondată de către instanța de recurs, pentru următoarele considerente:

Pe de o parte, se reține, cu titlu de principiu că probațiunea într-o cauză penală este supusă dispoz. art. 63 C.p.p., în sensul că „aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului”, deoarece „ probele nu au valoare mai dinainte stabilită”.

Astfel, se constată că analiza și stabilirea situației de fapt în primă instanță s-a realizat în principal în baza probelor administrate în condițiile art. 91¹ C.p.p,în faza urmăririi penale, care însă, nu pot fi apreciate cu relevanță maximă în detrimentul altor probe directe care conduc la stabilirea situației faptice reale. În acest sens, se reține că există declarațiile părții vătămate D. C., care se coroborează cu declarațiile martorilor D. C. și D. P., referitor la numărul participanților la infracțiunea de tâlhărie, după cum urmează: partea vătămată și martora D. P. au observat prezența în care dormeau a 3 bărbați, mascați, care au strigat: „Poliția! Nu vă mișcați, că vă omorâm!”, după care, unul dintre agresori a imobilizat-o pe partea vătămată, întorcând-o cu fața spre pat, ceilalți 2 ridicând seiful și transportându-l în afara locuinței, în același timp fiind imobilizată și soția părții vătămate, martora D. P.; totodată, se constată că în timp ce aveau loc aceste evenimente în camera ocupată de soții D., într-o altă cameră a aceluiași imobil se afla și fiul acestora, martorul D. C., care, fiind alertat de zgomotele și țipetele din camera părinților, a încercat să ajungă la aceștia, și a observat ieșind din camera respectivă o persoană mascată, înarmată, care a executat un foc de armă în prezența sa, producându-i leziuni de 14 zile îngrijiri medicale; martorul a reușit să fugă din încăpere, deplasându-se prin curte spre locuința vecinilor, însă, întrucât aceștia nu au ieșit, a revenit în curtea sa, observând 3 persoane care urcau într-o mașină aflată la poarta locuinței, dintre care 2 transportau seiful; același martor a arătat că înainte de a observa urcarea celor 3 persoane în autoturismul, a observat cum autoturismul, staționat pe celălalt sens de mers, în dreptul locuinței părții vătămate, a întors în direcția C., luându-i pe ceilalți, după care a plecat în viteză.

În aceste condiții, rezultă cu evidență că numărul agresorilor a fost mai mare decât cel al inculpaților condamnați de prima instanță, respectiv 4 persoane, instanța de apel procedând la stabilirea participației inculpatului D. G., printr-o corectă evaluare a probatoriului testimonial administrat care se coroborează cu declarația părții vătămate.

Astfel, se constată că participația inculpatului D. G. este atestată de declarația martorului P. D., care în faza urmăriri penale, relatează că a observat în seara de 6 martie 2008, pe inculpat, în C., în stația peco din zona C., unde martorul fusese invitat de către inculpatul D. I. (zis G.), pentru a se întâlni cu scopul de a merge la furat; martorul P. declară că a purtat o discuție cu D. I.,împrejurare în care a observat și pe însoțitoarea acestuia, o fată, precum și pe inculpatul M. I. D., (zis S.).

Același martor P., deși retractează declarația de la urmărirea penală., în faza cercetării judecătorești recunoaște că la data de 30 martie 2008, a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul D. I., privitor la evenimentele survenite în noapte de 6-7 martie 2008, martorul fiind întrebat de inculpatul D. I. despre numerele de telefon utilizate de inculpatul M. I. D., și dacă a mai purtat discuții cu acesta sau cu D. G.; în aceste condiții se constată că în convorbirile dintre martor și inculpații din cauză s-au folosit ca apelative nu prenumele inculpaților ci poreclele acestora, respectiv „Salvis” pentru M. I. D. și „R. „ pentru D. G., astfel că se reține ca neîndoielnică împrejurarea că martorul P. D. declară despre fapte ale inculpaților din cauză, iar nu despre persoane străine de cauză.

Totodată, în privința martorelor S. M. și Pîră H., se constată că prima instanță a reținut inexact împrejurarea că acestea ar cunoaște despre comiterea tâlhăriei din zvon public, în condițiile în care, cele 2 martore au făcut parte din grupul care, la data de 4 martie 2008 au intrat în locuința părții vătămate, sub pretextul cumpărării de arpagic, dar având un comportament ce a ridicat suspiciuni martorei D. P.,( întrucât pentru marfa cumpărată i s-a plătit un preț exagerat de mare), determinând-o să își noteze numărul de înmatriculare al autoturismului, cu care s-a deplasat grupul respectiv, informație care a fost utilă anchetei, conducând la identificarea participanților la tâlhărie.

De asemenea, înlăturarea depozițiilor a acestor martore precum și a depoziției martorului S. E. I.- care îl indică pe inculpatul D. G. în rândul participanților la activitatea infracțională-, pe motivul relațiilor de dușmănie dintre familiile S. și M., a fost nejustificată, neexistând date că aceleași relații ar exista și între martori și inculpatul D. G..

Totodată, se constată că în cauză a fost audiată și o martoră sub acoperire care relatează despre participația penală a inculpatului D. G. la activitatea infracțională.

În ceea ce privește probele administrate în apărare de către inculpați, constând în depoziția martorului B. G., coroborată cu biletele de avion pentru rude ale inculpatului, se reține că acestea nu înlătură probele de vinovăție anterior prezentate, cu atât mai mult cu cât martorii V. G. și V. M. (declarații aflate la filele 209,210. dosar apel vol.I ), nu au cunoștință despre găzduirea inculpatului și a rudelor sale la martorul B. G. (deși martorii declară numeroase detalii despre deplasarea la București a inculpatului), iar ora la care pretind că au împrumutat autoturismul inculpatului, respectiv ora 16⁰⁰, justifică raționamentul instanței de apel privitor la imposibilitatea parcurgerii traseului C.- București(Otopeni) în intervalul 16:30-20:00, după cum pretinde inculpatul.

Față de acestea, se constată că instanța de apel a stabilit corect situația de fapt din cauză, reținând că inculpatul D. G. a comis infracțiunile prev. de art. 192 alin2 C.p. și art. 211 alin. 1, alin. 2 ¹ lit. a, b și c C.p. pentru care a aplicat pedepse just individualizate atât în privința cuantum,ului cât și a modalității de executare față de gravitatea deosebită a infracțiunilor, relevată de modalitatea concretă de acționare, care relevă periculozitatea făptuitorilor.

În ceea ce privește critica in recursul parchetului referitoare la complinirea încadrării juridice pentru infracțiunea prev.,de art. 192 alin. 2 C.p., în sensul aplicării și a alin. 1 se reține că este o critică formală, din modul de redactare a alin. 2 rezultând conținutul constitutiv al infracțiunii de violare de domiciliu în formă agravată.

În privința criticii de netemeinicie formulată de inculpat, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor se constată că nu este fondată, pericolul social concret produs în cauză (reținut în raport de comiterea faptelor în grup, pe timp de noapte, în condiții care să asigure scăparea inculpaților- mijloc de transport rapid- dar și să împiedice identificare acestora-prin folosirea unei vestimentații care să construiască aparența apartenenței la echipe operative de poliție, alături de folosirea unor cagule-, precum și procurarea de mijloace care să înfrângă rezistența părții vătămate- amenințarea cu pistolul ) fiind unul ridicat, iar atitudinea procesuală a inculpatului demonstrând că aplicarea unei pedepse mai blânde nu este de natură a conduce la realizarea scopului preventivo-educativ al sancțiunii, conform art. 52 C.p.

Pentru critica de nelegalitate, prev. de art. 385⁹ pct. 10 C.p.p., invocată de recurentul inculpat, se constată că nu este incidentă în cauză, întrucât instanța de apel a administrat probele de apărare solicitate de inculpat și a analizat prin coroborare dovezile de la dosar, astfel că omisiunea invocată nu este dovedită în speță.

În ceea ce privește critica din recursul parchetului, referitoare la cheltuielile judiciare stabilite în sarcina inculpatului, se reține că este fondată,Lg. 302/2004 stabilind că videoconferința reprezintă un act procesual de cooperare judiciară internațională, cheltuielile aferente procedurii urmând a fi suportate de statul solicitant conform art. 16 alin. 2 și 4 din Lg. 302/2004; ori, în situația în care procedura de judecată din statul solicitant s-a finalizat cu o soluție de condamnare, devin incidente prevederile art. 191 alin. 1 C.p.p., respectiv: „ în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat”. În consecință, recursul parchetului va fi admis numai pentru această critică și în conformitate cu dispoz. art. 385¹⁵pct. 2 lit. b c.P.P., va fi casată în parte decizia, se va dispune rejudecarea în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 4354 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând, în monedă națională, echivalentul onorariul de avocat din oficiu în valoare de 975,03 euro.

Pentru recursul inculpatului, se vor aplica preved. Art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p., și va fi respins ca nefondat.

Văzând dispoz. art. 192 alin. 2 C.p.p.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva deciziei penale nr. 167 din 30 iunie 2011, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .

Respinge recursul declarat de inculpatul D. G., ca nefondat.

Constată incidența art.16 alin.2 și 4 din Legea 302/2004 corob. cu art.191 alin.1 Cp.p. și dispune obligarea inculpatului D. G. la plata a 4354 lei cheltuieli judiciare către stat, (echivalentul onorariului de avocat avansat de stat, în valoare de 974,03 euro).

Obligă recurentul - inculpat la plata a 180 lei cheltuieli judiciare statului, corespunzător fazei cercetării judecătorești în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 1 iunie 2012.

JudecătorJudecătorJudecător

A. C. M. M. C. G. C. L.

Grefier,

F. U.

Red.jud.MCGh.

j.f.V.T.

M.N.

-Emis extras penal inculpatului.-

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1299/2012. Curtea...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1298/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1298/2012. Curtea de Apel CRAIOVA