Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 712/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 712/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 712
Ședința publică de la 27 Mai 2014
PREȘEDINTE - C. M. - judecător
Judecător M. C. G.
Grefier A. R.
Ministerul Public reprezentat de procuror N. D. T., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de amânare a pronunțării din datele de 12 mai 2014, respectiv 23 mai 2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul declarat de inculpatul M. D. împotriva sentinței penale nr. 407 de la 31 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 407 de la 31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ , în temeiul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul M. D. - fiul lui P. și F., născut la 16.11.1969 în București, CNP_, cu domiciliu în București, sector 5, Calea 13 Septembrie nr. 120, .. 2, . de 1 an închisoare; în baza art. 71 alin. 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) din c. pen.
In temeiul art. 293 alin. 1 din c. pen., a fost condamnat inculpatul M. D. la pedeapsa de 1 an închisoare; în baza art. 71 alin. 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) din c. pen.
In baza art. 33 lit. a, b din c. pen și art. 34 lit. b din c. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare; în baza art. 71 alin. 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) din c. pen.; în baza art. 81 al. 1 și 2 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C.pen.; în baza art. 359 C.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei; în baza art. 71 al. 5 C.pen., s-a constatat că pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei este suspendată de drept executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului (din care suma de 50 lei reprezintă cheltuieli din timpul urmăririi penale).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 539/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., a fost trimis în judecată inculpatul M. D. pentru comiterea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană căreia i-a fost suspendat acest drept, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, respectiv fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 C.p., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
La 24.04.2013, în jurul orei 16,20, organele de poliție care efectuau serviciul de supraveghere și control al traficului pe DN 65, în raza localității Pielești, jud. D., au constatat că autovehiculul marca Rover cu nr._ a depășit limita legală de viteză, motiv pentru care au procedat la oprirea acestuia.
La solicitarea organelor de poliție de a prezenta documentele pentru control, conducătorul autoturismului a declarat că nu le are asupra sa, declinându-și totodată o identitate falsă – Ponoram G. T., născut la 31.03.1967 în București, cu domiciliul în București, ., Sector 5. (fila 11 dup)
În baza declarațiilor inculpatului, agentul constatator a întocmit procesul-verbal . nr._ din 24.04.2013, având ca obiect sancționarea contravențională a numitului Ponoram G. T. (fila 13 dup).
Procedând la verificarea telefonică a datelor comunicate de inculpat, organele de poliție au constatat că acestea nu corespund realității, motiv pentru care au insistat ca acesta să le comunice identitatea reală.
Inculpatul le-a înmânat cartea de identitate . nr._, din care a rezultat că numele real al acestuia este M. D., este născut la 16.11.1969 și are domiciliul în București, Calea 13 Septembrie nr. 120, .. 2, ..
La solicitarea organelor de poliție de a înmâna permisul de conducere pentru verificare, inculpatul a relevat că documentul respectiv i-a fost reținut și că nu are asupra sa dovada înlocuitoare.
Din verificările telefonice efectuate la acea dată, a rezultat că inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere la data de 29.03.2013, fiindu-i suspendat dreptul de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice pentru 30 zile, în perioada 14.04.2013 – 13.05.2013.
Cu ocazia opririi în trafic, inculpatul le-a declarat organelor de poliție că a condus autovehiculul nr._ din C. spre București, întrucât proprietarul, martorul C. C., care se afla de asemenea în vehicul, consumase băuturi alcoolice.
Aspectele constatate cu ocazia opririi în trafic a inculpatului, astfel cum au fost expuse anterior, au fost consemnate într-un proces-verbal, semnat de inculpat și de martorul asistent P. R..
Prin adresa nr._/21.06.2013, Direcția Generală de Poliție a municipiului București – Brigada Rutieră, a comunicat că, la 29.03.2013, inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere pentru încălcarea prevederilor art. 100 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, stabilindu-se o perioadă de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice de 30 zile, în perioada 14.04.2013 – 13.05.2013. Măsura suspendării dreptului de conducere pe drumurile publice i-a fost comunicată cu adresa nr._/02.04.2013 a DGPMB – Brigada Rutieră.
În drept, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002 și prev de art. 293 alin. 1 C.p.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit ambele fapte în aceleași împrejurări, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-au reținut dispozițiile art. 33 lit. a C.p., privind concursul real de infracțiuni.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, considerând că aplicarea unor pedepse de câtre 1 an închisoare pentru cele două infracțiuni, cu suspendarea executării pedepsei, va constitui un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat.
În ceea ce privește pe cuantumul pedepselor, s-a avut în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului din timpul procesului penal, iar privitor la modalitatea de executare, s-a reținut lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul s-a prezentat la toate solicitările organelor de judiciare, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție.
Având în vedere că inculpatul, prin natura faptelor săvârșite, a demonstrat că nu este demn să exercite o funcție ce presupune alegerea într-o autoritate publică sau o funcție electivă publică și nici o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aceste funcții implicând o responsabilitate pe care inculpatul a demonstrat că nu o are în acest moment, în temeiul art. 71 Cod penal i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit b) Cod penal, la stabilirea acestor pedepse accesorii ținându-se seama și de Decizia nr. 74/2007 a I.C.C.J pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În baza art. 71 al. 5 C.pen., instanța de fond a dispus că, pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei, să fie suspendată de drept și executarea pedepsei accesorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. D., solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, achitarea pentru infracțiunile deduse judecății, în temeiul art. 10 lit. b/1 Cod Procedură Penală, motivând că faptele nu prezintă pericolul social concret specific acestor infracțiuni. S-a arătat că a fost nevoit să se deplaseze cu autoturismul la București, unde deținea un spațiu comercial, iar la data respectivă s-a produs o inundație și era necesară prezența sa pentru a permite accesul echipei de intervenție și, de asemenea, că avea cunoștințele necesare activității de conducere a autoturismului, fiind deținător de permis categoria B. În privința infracțiunii de fals privind identitatea, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod Procedură Penală, arătându-se că fapta a fost reținută doar în procesul verbal întocmit de organul de poliție, nefiind confirmată de nici unul din martorii prezenți.
În teză subsidiară, a solicitat reducerea sancțiunilor aplicate prin reținere de circumstanțe atenuante, deoarece nu are antecedente penale, este bine integrat social și a recunoscut faptele.
Examinând apelul de față, C. reține:
Apelantul – inculpat M. D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea suspendat exercițiul dreptului de a conduce – prev de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 – și de fals privind identitatea – prev de sart. 293 Cod Penal anterior, în fapt reținându-se că, în ziua de 24.04.2013 a condus pe DN 65 autoturismul propriu, deși cunoștea că pe perioada 14.04. – 13.05.2013 exercițiul dreptului de a conduce era suspendat, iar la interpelarea sa de către organul de poliție, și-a declinat o identitate nereală, indicând pe numitul Ponoram G. T., cu date fanteziste privitor la data nașterii și adresă.
Totodată, se reține că indicarea altei identități decât aceea reală s-a realizat verbal, inculpatul declarând că nu are asupra sa actul de identitate, iar în momentul verificării datelor comunicate de inculpat, s-a descoperit că acesta a dat o declarație necorespunzătoare realității, astfel că a abandonat această apărare și a indicat identitatea reală, prezentând lucrătorilor de poliție și cartea de identitate . nr._, elemente care s-au consemnat în procesul verbal din 24.04.2013 (fila 11, 12 dup).
Ori, de la data comiterii infracțiunii de fals privind identitatea și până la judecarea definitivă prin prezenta decizie, a intervenit o nouă lege penală – Cod Penal intrat în vigoare la 01.02.2014 prin Lg. 187/2012 de punere în aplicare, care aduc modificări de substanță asupra conținutului constitutiv al infracțiunii.
Astfel, se reține că art. 293 Cod Penal anterior incrimina fapta de „prezentare sub o identitate falsă pentru a induce sau menține în eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice”, fără a distinge după modalitatea în care se realiza prezentarea sub altă identitate; pe cale de consecință, în jurisprudență și doctrină s-a statuat că infracțiunea poate fi comisă și prin prezentarea verbală sub o identitate falsă, dacă această acțiune se realiza în raporturile cu o autoritate sau altă instituție (unitate de interes public și în scopul incriminat de lege, definitoriu pentru existența laturii subiective a infracțiunii – intenția directă.
Ori, prin art. 327 din codul penal actual, legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta în condiții mai restrictive, condiționând acțiunea comisivă de „folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat” astfel că, în absența prezentării fie a unui act de identitate autentic, dar aparținând altei persoane și, deci, utilizat fără drept (fraudulos), fie a unui act de identitate falsificat, fapta de atribuire a unei alte identități nu constituie infracțiune.
Astfel, în reglementarea penală actuală, simpla afirmare a unei identități care nu corespunde realității, nu este suficientă pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii, fiind necesar să fie însoțită și de prezentarea/remiterea unui act de identitate autentic sau falsificat, pentru că numai astfel declarația făptuitorului este aptă de a produce consecințe juridice în raportul juridic dintre acesta și funcționarul public/reprezentantul autorității.
Se constată astfel că legiuitorul a apreciat caracterul penal al faptei de prezentare sub o identitate falsă corelativ obligației funcționarului de verificare a identității persoanei, în raport de înscrisurile care servesc la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile, și care trebuie să fie prezentate întrucât identitatea nu poate fi probată prin simpla afirmație.
Pe cale de consecință, se reține că legea penală actuală are regim de lege penală mai favorabilă în speță, întrucât impune o condiție suplimentară pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de fals privind identitatea, considerent pentru care apelul inculpatului este fondat sub acest aspect; astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală, va fi admis apelul, va fi desființată în parte sentința și, în rejudecare, se va proceda la schimbarea încadrării juridice în raport de dispozițiile art. 386 alin. 1 Cod Procedură Penală, din inf. prev de art. 293 Cod Penal anterior în inf. prev de art. 327 Cod Penal actual, urmând să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 396 alin. 5 Cod Procedură Penală rap la art. 16 lit. b Cod Procedură Penală – fapta nu este prevăzută de legea penală.
Criticile apelantului – inculpat referitoare la incidența art. 10 lit. b1 Cod Procedură Penală anterior, coroborat cu art. 181 Cod Penal anterior, sunt însă nefondate, deoarece atât infracțiunea de fals privind identitatea cât și de conducere a unui autovehicul având dreptul de circulație suspendat, sunt infracțiuni care se consumă instantaneu, respectiv prin simpla lor comitere se aduce atingere valorii sociale ocrotite de norma penală, condiție necesară și suficientă pentru angajarea răspunderii penale a autorului faptei.
Mai mult, în condițiile faptice din speță, se constată că inculpatul a fost oprit în trafic urmare a circulației cu viteză necorespunzătoare, peste limita legală admisă în localitate (73 km./h., conform mențiunilor din procesul verbal încheiat la 24.04.213 ..P. nr._ – filele 11 - 13 dup), conduita acestuia fiind în sensul sustragerii de la răspunderea contravențională – prin declararea identității false -, dar și de la răspundere penală, deoarece inculpatul, în calitate de conducător auto, cunoștea că faptul conducerii autoturismului în perioada de suspendare a dreptului de circulație constituie infracțiune.
Față de aceste elemente de fapt, se reține că inculpatul a comis cu vinovăție infracțiunea prev de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, incriminată cu același conținut și regim sancționator și de Cod Penal actual în art. 335 alin.2, astfel că, pentru determinarea legii penale mai favorabile, în cazul concursului de legi în timp, vor fi analizate sancțiunile posibil de aplicat în speță.
În acest sens, se reține că, în conformitate cu prevederile codului penal anterior, pentru sancțiunea închisorii au fost prevăzute atât modalitatea executării efective în regim privativ de libertate, cât și modalitatea suspendării condiționate ori sub supraveghere a executării pedepsei, prima instanță aplicând dispozițiile art. 81 Cod Penal.
În raport de dispozițiile noului Cod Penal, modalitățile de executare pentru pedeapsa închisorii sunt executarea efectivă și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (conform art. 91 Cod Penal), iar în art. 16 alin. 2 din Lg. 187/2012 de punere în aplicare a codului penal s-a statuat că „pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 5 din Cod Penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere”.
Astfel, reținând că suspendarea condiționată dispusă în temeiul art. 81 Cod Penal anterior, corelativ încadrării juridice din art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, este mai favorabilă inculpatului atât în raport de prevederile art. 91 Cod Penal actual cât și ale art. 83 Cod Penal actual (privind amânarea aplicării pedepsei) deoarece nu presupune respectarea unor măsuri de supraveghere (prev de art. 84 lalin.2, 85 Cod Penal, respectiv art. 93 Cod Penal), urmează să fie reținută ca modalitate de executare mai favorabilă, conform art. 5 Cod Penal.
În ceea ce privește însă cuantumul pedepsei, se reține că este întemeiată critica inculpatului referitoare la reducerea sancțiunii către minim, respectiv 8 luni închisoare, față de lipsa antecedentelor penale, integrarea socială, dar și de condițiile săvârșirii faptei, inculpatul având cunoștințele necesare exercitării activității de conducere de autovehicule pe drumurile publice.
Față de acestea, apelul inculpatului urmează să fie admis, conform art. 421 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală, să fie desființată în parte sentința și să fie rejudecată cauza conform considerentelor expuse.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul inculpatului M. D., declarat împotriva sentinței penale nr. 407 de la 31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitate.
În baza art. 386 al. 1 Cod procedură penală;
Dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 293 al.1 VECHIUL COD PENAL, în infracțiunea prev. de art. 327 al. 1 Cod penal actual cu aplic. art. 5 Cod penal actual.
În baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală coroborat cu art. 16 al.1 lit. b Cod procedură penală;
Achită pe inculpatul M. D. pentru infracțiunea prev. de art. 327 al.1 Cod penal actual, cu aplic. art. 5 Cod penal actual.
În baza art. 86 al.2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 5 Cod penal actual.
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
Menține aplicarea art. 81-84 Cod penal anterior, urmând ca termenul de încercare să fie de 2 ani și 8 luni.
În baza art. 12 al. 1 din Lg. 187/2012;
Menține pedeapsa accesorie stabilită de prima instanță și aplicarea art. 71 al. 5 din Cod penal anterior.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.
Președinte, Judecător,
C. M. M. C. G.
Grefier,
A. R.
Red. jud. M. C. G.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 719/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
