Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 717/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 717/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 717/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 717
Ședința publică de la 27 Mai 2014
PREȘEDINTE - L. B. - Judecător
Judecător I. G.
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G., din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul T. C..
.................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 mai 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - B. T. M. și de inculpatul B. R. D. (deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin) împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 10 martie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._ .
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 251 din data de 10 martie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._ , în temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 5 alin. 1 din NCP și art. 75 alin. 2 lit. b rap. la art. 76 alin. 1 din NCP, cu referire la art. 396 alin. 1 din Noul Cod de procedură Penală, a fost condamnat inculpatul B. R. D. (fiul lui D. și A. S., născut la 09.03.1980, în Orșova, jud. M., CNP:_, domiciliat în Orșova, ., nr. 7, .) la o pedeapsă principală de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 72 alin. 1 din N.C.P., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv din data de 23.10.2013 și până la pronunțarea prezentei sentințe; în temeiul art. 399 alin. 1 din Noul Cod de procedură Penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului; în temeiul art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b din N.C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 din N.C.P.; în baza art. 65 alin. 1 și alin. 3 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b din NC.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul 274 alin. 1 teza I din Noul Cod de procedură Penală, a fost obligat inculpatul B. R. D. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1500 lei reprezentând: suma de 1.000 lei stabilită prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, iar diferența o reprezintă cheltuielile efectuate pentru judecata în primă instanță; în temeiul 274 alin. 1 teza a II- a din Noul Cod de procedură Penală, suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru judecata în primă instanță s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului; s-a respins cererea formulată de avocat C. C. privind acordarea onorariului corespunzător delegației nr. 3638/22.10.2013 emisă de Baroul M. pentru asistență judiciară din oficiu la urmărirea penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.-B. T. M. nr. 28/D/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpaților: P. M. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,vânzarea, distribuirea sau livrarea cu orice titlu de droguri de risc, fără drept” și ,,deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept”, fapte prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 din C. pen. și art.4 alin 1 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C. penal; B. R. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de „vânzarea, distribuirea sau livrarea cu orice titlu de droguri de risc, fără drept”, fapte prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000
Prin sentința penală nr. 225 din data de 13.12.2013, Tribunalul M., în temeiul art. 320 ind. 1 alin. 3 C.p.p., a admis cererea formulată de inculpatul P. M. A. în baza art. 320 ind. 1 alin. 1 C.p.p. și a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320 ind. 1 alin. 2 C.p.p., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar în temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul P. M. A. la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea „infracțiunii de vânzare, distribuire sau livrare cu orice titlu de droguri de risc, fără drept”, în formă continuată; în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul P. M. A. la o pedeapsă principală de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept” și conform art. 33 lit. a Cod penal rap, la art. 34 alin.1 lit. b Cod penal, s-au constatat concurente infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, precum și de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, pentru care s-a dispus condamnarea acestui inculpat și contopirea pedepselor aplicate, în pedeapsa cea mai grea, astfel că, în final, s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 88 alin. 1 C.p. rap. la art. 357 alin.2 lit. a C.p.p., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă din data de 23.10.2013 la zi, iar în temeiul art. 86 ind. 1 și art. 86 ind. 2 din C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, format din pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare și un termen de 2 ani; în baza art. 86 ind. 3 alin. 1 și 2 C.p., pe durata termenului de încercare, inculpatul P. M. A. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M.; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului P. M. A. asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 ind. 4 din C.p. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță; în temeiul art. 350 alin. 3 lit. b C.p.p., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P. M. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 35/23.10.2013, emis de Tribunalul M. în baza încheierii nr. 29/23.10.2013 pronunțată în dosarul nr._/101/2013, dacă nu se află sub puterea altui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii, după caz; în baza art. 71 alin. 1 din C.p., s-a aplicat inculpatului P. M. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din C.p., pe durata prev. de art. 71 alin. 2 din C.p., iar în baza art. 71 alin. 5 C.p., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii; în baza art. 65 C.p., s-a aplicat inculpatului P. M. A. pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de doi ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din C.p., care s-a dispus a se executa în conformitate cu dispozițiile art. 66 Cod penal.
În baza art. 7 din legea 76/2008, a fost obligat inculpatul P. M. A. să se supună prelevării de probe biologice în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; în temeiul art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 alin. 1 lit. f C.p., s- a dispus confiscarea specială precum și a cantităților de 3,32 grame și 1,91 grame de Cannabis rămase din probele expertizate și depuse la IGPR - DCJSEO cu dovada .. H nr._/25.11.2013, urmând ca drogurile să fie distruse, în condițiile art. 18 din Legea nr. 143/2000; în temeiul art. 17 alin.2 din legea 143/2000 rap. la art. 118 alin.1 lit. e C.p., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P. M. A. a sumei de 200 lei, obținută în urma tranzacțiilor având ca obiect droguri de risc – canabis – realizate la datele de 04.03.2013 și respectiv 18.03.2013; în temeiul art. 118 alin. 1 lit. b C.p., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P. M. A. a dispozitivului de mărunțit (grinder) găsit cu ocazia percheziției domiciliare din data de 22.10.2013 și aflat depozitat în camera de corpuri delicte din cadrul IGPR / DCJSEO, conform dovezii .. H nr._/25.11.2013.
În temeiul art. 191 alin. 1 din C.p.p., a fost obligat inculpatul P. M. A. la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 1150 lei, reprezentând: suma de 1.000 lei stabilită prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, iar diferența o reprezintă cheltuielile efectuate pentru judecata în primă instanță, din care, suma de 50 lei reprezentând parte din onorariul apărătorului din oficiu, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 300 indice 2 C.p.p., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B. R. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și s-a disjuns cauza în ceea ce privește judecarea pe fond a acestui din urmă inculpat, fixând termen la data de 06.01.2014.
Dosarul disjuns - privind pe inculpatul B. R. D. - a primit numărul_ .
Analizând întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat în fapt următoarele:
La data de 22.10.2013, organele de urmărire penală au organizat prinderea în flagrant a numitului P. M. A. – despre care existau date că se ocupă de comercializarea drogurilor de risc -, motiv pentru care, după ce s-au obținut autorizații de percheziție domiciliară la locuințele frecventate de către inculpat, acestea s-au deplasat în mun. Orșova, procedând la supravegherea lui. P. M. A. a fost contactat telefonic de către colaboratorul investigatorului sub acoperire stabilindu-se o întâlnire. La prezentarea acestuia, P. M. A. i-a solicitat să-i lase suma de 200 lei promițându-i în schimb că în aproximativ 30 minute o să-i facă rost de droguri.
P. M. A. a luat legătura cu inculpatul B. R. D., căruia i-a solicitat expres să vină să îl ajute că are nevoie de el, fiind dispus să-i plătească acestuia chiar și taxi-ul.
Inculpatul B. R. D. a venit la locuința sa, a vorbit cu P. M. A. și i-a înmânat o pungă cu cannabis – pe care o luase de pe faleza Dunării, pe traseul de întoarcere spre casă, iar la solicitarea acestuia a părăsit imobilul și s-a deplasat pe faleza Dunării de unde a mai luat o pungă în care se aflau droguri de risc.
Inculpatul B. R. D. s-a întors la locuința lui P. M. A., iar după o scurtă perioadă de timp, în aceeași locație s-a prezentat cumpărătorul drogurilor.
La intervenția organelor de poliție au fost găsite cele două pungi care conțineau droguri de risc.
În drept, s-a constatat de instanța de fond că faptele comise de inculpatul B. R. D., constând în aceea că în data de 22.10.2013 a deținut și a transportat droguri de risc, droguri pe care i le-a predat lui P. M. A. – o parte din aceste droguri fiind puse în vânzare de acesta din urmă -, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Cu privire la forma de vinovăție, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a din N.C.p., prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărind producerea acestuia prin comiterea faptelor. Probele administrate au susținut îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 396 alin. 1 și alin. 2 din N.C.p.p., instanța de fond constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de inculpat, astfel că l-a condamnat pe acesta, iar la stabilirea și aplicarea pedepsei, a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 74 alin. 1 din N.C.p., reținând, în principal, următoarele: limitele pedepsei prevăzute de lege sunt între 2 și 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi; cantitățile mici de droguri de risc traficate de inculpat și materialitatea faptelor comise de inculpat – aspecte care diminuează gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului, constatând că reprezintă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b din N.C.p.; inculpatul a avut o atitudine nesinceră; referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., care a reținut mai multe aspecte negative, riscul de săvârșire a unor noi infracțiuni fiind apreciat ca „mediu-mare”.
Față de cele de mai sus, pornind de la constatarea că raportat la faptele comise și la persoana inculpatului Noul cod penal este lege penală mai favorabilă, dându-se relevanța cuvenită efectelor circumstanței atenuante reținute, în temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 5 alin. 1 din NCP și art. 75 alin. 2 lit. b rap. la art. 76 alin. 1 din NCP, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul B. R. D. la o pedeapsă principală de 1 an și 4 luni închisoare.
În raport de datele prezentate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M. și mai ales în raport de atitudinea nesinceră a inculpatului, s-a dispus de prima instanță ca pedeapsa stabilită să fie executată în condițiile art. 60 din N.C.p..
În temeiul art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b din N.C.p., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani ce se va executa potrivit art. 68 din N.C.P., iar conform art. 65 alin. 1 și alin. 3 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b din NC.p., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În final, față de dispozițiile art. 9 alin. 1 din Protocolul înregistrat sub nr._/2008 la Ministerul Justiției și sub nr. 1693/2008 la UNBR - potrivit cărora plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu se dispune de organul judiciar în fața căruia s-a desfășurat activitatea avocațială -, și întrucât nu s-a făcut dovada că procurorul a respins vreo cerere de înlăturare a omisiunii vădite din rechizitoriu, instanța de fond a respins cererea formulată de avocat C. C., privind acordarea onorariului corespunzător delegației nr. 3638/22.10.2013 emisă de Baroul M. pentru asistență judiciară din oficiu la urmărirea penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât D.I.I.C.O.T. - B. T. M., cât și inculpatul B. R. D..
D.I.I.C.O.T. - B. T. M. a solicitat desființarea sentinței și pe fond aplicarea dispozițiilor art. 7 din Lg. 76/2008 modificată, respectiv obligarea inculpatului la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii de profire genetice în SNDGJ după rămânerea definitivă a hotărârii.
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței și, în principal, achitarea sa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, din probe nerezultând cu certitudine că el a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, a solicitat ca în situația în care se va aprecia că din probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția sa, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei, respectiv reducerea sub minimul special prevăzut de lege, întrucât nu are antecedente penale, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră în raport cu împrejurările comiterii faptei, modalitatea de săvârșire, circumstanțele sale personale; a solicitat schimbarea modalității de executare stabilită de instanța de fond, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Apelurile sunt fondate.
Analizând hotărârea apelată pe baza criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Apelantul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea inf. prev de art. 2 alin. 1 din Lg. 143/2000 constând în aceea că, la data de 22 oct. 2013, acesta a deținut și transportat droguri de risc pe care i le-a predat inc. P. M. A., o parte din aceste droguri fiind puse ulterior în vânzare de către acesta din urmă.
Motivul de apel formulat de apelantul inculpat în sensul nevinovăției, este nefondat, susținerile sale fiind infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, la 22 oct. 2013 s-a organizat prinderea în flagrant a numitului P. M. A. - despre care existau date că se ocupă cu comercializarea drogurilor de risc -, astfel încât, după obținerea autorizațiilor de percheziție domiciliară la locuințele frecventate de acest inculpat, organele judiciare au procedat la supravegherea inculpatului.
Inculpatul P. M. A. a fost contactat telefonic de colaboratorul investigatorului sub acoperire, stabilindu-se o întâlnire la care inc. P. i-a solicitat suma de 200 lei, promițându-i în schimb că în circa 30 de minute o săi aducă o cantitate de droguri. Ca urmare, inc. P. a luat legătura cu apelantul inc. B. R., solicitându-i acestuia să vină întrucât are nevoie de el, fiind dispus să-i plătească chiar și transportul. Ca urmare, inc. B. a venit la locuința inc. Pordan și i-a înmânat o pungă cu cannabis pe care o luase de pe faleza Dunării, ulterior, inc. P. solicitându-i să părăsească imobilul, inc. B. s-a deplasat pe faleza Dunării de unde a mai luat o pungă în care se aflau droguri de risc, cu care s-a reîntors în locuința inc. P., unde după o scurtă perioadă de timp s-a prezentat cumpărătorul drogurilor.
Astfel, martorul V. I. a declarat - atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească - că la data de 22 oct. 2013 a fost sunat de inc. P. A., căruia i-a dat suma de 200 lei pentru a-i procura circa 10 grame cannabis, iar în momentul în care a coborât din locuința inc. P. a observat intrând în acel imobil pe inc. B. R. după circa 1 minut, fiind sunat de inc. P., care i-a prezentat marfa, de asemenea, martorul P. M. a menționat că, la 22 oct. 2013, cu ocazia flagrantului au fost descoperite în locuința inc. P. - imobil în care se afla și inc. B. și colaboratorul sub acoperire - o cantitate de cannabis.
Inc. P. M. A. a declarat în ședința publică de la 26.02.2014 că, în ziua în care au fost „ridicați” de organele de poliție, se afla împreună cu inc. B. în locuința sa și cu persoana căreia urma să-i vândă droguri, arătând totodată că, în urmă cu câteva zile mai fumase o țigară primită de la inc. B., ocazie cu care acesta din urmă i-a dat o anumită cantitate de cannabis. De altfel, inc. P. M. A. a declarat inițial că își însușește probele de la urmărirea penală, solicitând judecarea cauzei pe baza probelor administrate în această fază a procesului penal, probe din care a reieșit - așa cum am menționat și mai sus - că au vândut și distribuit, personal sau prin intermediul altor persoane rămase neidentificate, droguri de risc unor consumatori din județul M..
Aprecierea dată de prima instanță probelor administrate în cauză referitor la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de către inculpatul - apelant, este conformă criteriilor de evaluare a probelor reglementate în sistemul nostru procesual penal, neputându-se considera că s-ar fi încălcat vreunul din principiile instituite în această materie prin dispozițiile art. 1 - 4 cod procedură penală, art. 100 și 103 cod procedură penală.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, revenind organelor judiciare obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 99 alin. 2 cod procedură penală). În situația în care există probe de vinovăție, inculpatul are însă dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, aceasta constituind un drept, dar și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță.
De asemenea, conform art. 103 cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Ori, în cauza de față, așa cum am arătat mai sus, în mod legal instanța de fond a apreciat ca nesinceră declarația apelantului inculpat B. R. D., susținerile sale nefiind confirmate de celelalte probe administrate în cauză, din care a rezultat că la 22 oct. 2013, inc. P. A. a luat legătura cu acesta, iar cantitatea de cannabis vândută ulterior colaboratorului a fost adusă de către inc. B. R. D..
Invocarea nevinovăției de către inculpatul apelant contrazice așadar nesusținut probele administrate în cauză, simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, neputând fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe certe de vinovăție.
Nu se poate reține nici o „instigare” a activității infracționale din partea organelor judiciare, întrucât Curtea Europeană, în jurisprudența sa cu privire la art. 6, a făcut o distincție detaliată între conceptul de înscenare și utilizarea metodelor legale specifice activităților sub acoperire, în cauza de față, examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, se constată că a fost respectat în mod corespunzător dreptul la apărare a inculpatului, dreptul la procedură contradictorie și la egalitatea armelor, în cauză existând indicii că atât inculpatul apelant cât și coinculpatul P. au fost implicați anterior în activități legate de droguri, în locuința inc. P. fiind găsită o anumită cantitate de cannabis cu ocazia percheziției.
În raport de aceste considerente, se constată că prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția apelantului inculpat B. R. D. în săvârșirea inf. prev de art. 2 alin. 1 din Lg. 142/2000, dovedită cu certitudine cu probatoriul administrat în cauză, ce confirmă situația de fapt relevată prin actul de sesizare a instanței.
Analizând din oficiu cauza în limitele prevăzute de lege, instanța de apel constată însă - în raport de dispozițiile Deciziei nr. 265/06 mai 2014 a Curții Constituționale, respectiv că dispozițiile art. 5 din codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile -, că, în cauza de față, mai favorabilă este legea veche.
Astfel, determinarea legii penale mai favorabile impune o examinare comparativă a dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive, atât cu privire la condițiile de incriminare a faptei, la condițiile de tragere la răspundere, cât și cu privire la sancțiunile de drept penale prevăzute în fiecare dintre aceste legi, iar apoi o evaluare concretă a efectelor fiecăreia dintre aceste legi, pentru a se stabili care dintre acestea este mai favorabilă inculpatului.
Atât Lg. 143/2000 nemodificată cât și cea în forma actuală prevăd aceleași condiții de incriminare a faptei pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată și aceleași condiții de tragere la răspundere, comparând cele două legi sub aspectul naturii și duratei sancțiunilor prevăzute pentru fapta săvârșită, se constată că legea modificată prevede limite minime și maxime mai reduse, însă având în vedere cauzele de agravare și de atenuare prevăzute în codul penal anterior - dispozițiile care reglementează contopirea pedepselor, pedeapsa în cazul recidivei postcondamnatorii -, se apreciază că legea veche este lege mai favorabilă.
Astfel, în urma examinării comparative a celor două legi, cu referire la toate instituțiile incidente, instanța de apel constată - reținând și principiul neagravării situației în propria cale de atac - că Legea 143/2000 nemodificată este mai favorabilă, cu referire la circumstanțele atenuante prevăzute de vechiul cod penal, acestea nu pot examinate ca instituții autonome și, în consecință, față de împrejurarea că în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante prevăzute de noul cod penal, raportat la consecințele circumstanțelor atenuante, se va reține că este mai favorabilă vechea incriminare a inf. prev de art. 2 alin. 1 din Lg. 143/2000, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante.
De asemenea, instanța de apel apreciază ca lege mai favorabilă vechiul cod penal și în ceea ce privește modalitățile de executare ale pedepsei, respectiv în noua reglementare dispozițiile art. 91 cod penal instituie mai multe obligații în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, eliminându-se totodată efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, conform vechiului cod penal, astfel încât și sub acest aspect reglementarea veche este mai favorabilă. De altfel, chiar și în situația în care inculpatul nu ar fi obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în considerarea eventual a stării de sănătate, reglementarea art. 861 și următoarele cod penal anterior rămâne mai favorabilă prin prisma efectului reabilitării de drept pe care îl atrage.
În consecință, instanța de apel, reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, constată că pedeapsa că pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare stabilită de instanța de fond este conformă criteriilor prevăzute de lege pentru individualizarea pedepsei, însă în ceea ce privește modalitatea de executare, apreciază - în raport de toate criteriile prevăzute de lege cu privire la individualizarea pedepselor, inclusiv principiul legalității de tratament -, că în contextul cauzei se justifică în acest moment modalitatea neprivativă de libertate a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art. 861 cod penal anterior, această modalitate fiind în măsură să asigure conștientizarea consecințelor faptei comise după perioada arestului preventiv - de circa 7 luni -, reacția socială fiind proporțională atât cu gravitatea cât și cu circumstanțele personale ale inculpatului, care este no persoană tânără, este infractor primar, astfel încât societatea îi dă șansa unei reintegrări sociale adecvate, coerciția și exemplaritatea pedepsei putând fi asigurate prin rigorile impuse de dispozițiile art. 863 și următoarele cod procedură penală, respectiv ca, pe durata termenului de încercare să se supună unor măsuri de supraveghere, inculpatul trebuind să conștientizeze necesitatea de a respecta strict condițiile impuse de instanță, iar prin acesta să se obțină o reeducare concretă și viabilă a acestuia.
Ca atare, criticile formulate de inculpat sub aspectul modalității de executare a pedepsei, sunt fondate, impunându-se așadar, sub acest aspect, admiterea apelului.
Apelul declarat de parchet este fondat, în mod nelegal instanța de fond omițând să facă aplicarea dispozițiilor obligatorii prev de art. 7 din Lg. 76/2008 modificată, în sensul obligării inculpatului la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii de profire genetice în SNDGJ, după rămânerea definitivă a hotărârii. Astfel, din cuprinsul anexei nr. 1 de la legea menționată mai sus, respectiv a pct. 36, rezultă obligativitatea dispunerii de prelevare de probe biologice în cazul persoanelor condamnate pentru infracțiunile prev de art. 2, 3, 10 și 12 din Lg. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Art. 7 din legea menționată maia sus, prevede că această obligativitate este dispusă de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei ori de renunțare la aplicarea pedepsei.
În raport de aceste considerente, apelurile parchetului și inculpatului sunt fondate, astfel încât, în baza art. 421 alin. 2 lit. a cod procedură penală, urmează a fi admise, a fi desființată sentința instanței de fond și, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a, 76 lit. c cod penal anterior, a fi condamnat inculpatul B. R. D. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare; se vor interzice acestui inculpat drepturile prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b cod penal anterior, pe durata prev de art. 71 cod penal anterior.
Va fi înlăturată pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prev de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b din noul cod penal și, respectiv, pedeapsa accesorie prev de art. 65 alin. 1 și alin. 3, art. 66 alin. 1 lit. a și b din noul cod penal.
În baza art. 861 cod penal anterior, se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 4 luni aplicată inculpatului, termenul de încercare fiind compus din durata pedepsei aplicate, la care se va adăuga un interval de 4 ani, conform art. 862 cod penal anterior, respectiv de 5 ani și 4 luni.
În baza art. 863 Cod penal anterior, se va dispune ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazurile prevăzute de lege, iar în baza art. 71 alin. 5 cod penal anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
Se va constata că inculpatul a fost arestat preventiv de la 23 octombrie la 27 mai 2014.
În baza art. 399 alin. 3 lit. b cod procedură penală, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B. R. D., dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 7 alin. 1, 2 din Legea nr. 78/2008 modificată, se va dispune obligarea inculpatului la prelevarea de probe biologice în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J., în condițiile prevăzute de lege.
Constatând legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice ale cauzei, respectiv dispozițiile referitoare la cheltuielile judiciare, se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apel vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocat desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul T. M. și inculpatul B. R. D. (deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin) împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 10 martie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._ .
Desființează sentința penală nr. 251/10 martie 2014 a Tribunalului M. și, rejudecând:
În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a, 76 lit. c cod penal anterior;
Condamnată pe inculpatul B. R. D. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b cod penal anterior, pe durata prev de art. 71 cod penal anterior.
Înlătură pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prev de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b din noul cod penal și, respectiv, pedeapsa accesorie prev de art. 65 alin. 1 și alin. 3, art. 66 alin. 1 lit. a și b din noul cod penal.
În baza art. 861 cod penal anterior;
Dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 4 luni aplicată inculpatului, termenul de încercare fiind compus din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 4 ani, conform art. 862 cod penal anterior, respectiv de 5 ani și 4 luni.
În baza art. 863 Cod penal anterior;
Dispune ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M.;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazurile prevăzute de lege.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 23 octombrie la 27 mai 2014.
În baza art. 399 alin. 3 lit. b cod procedură penală;
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B. R. D., dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 7 alin. 1, 2 din Legea nr. 78/2008 modificată, dispune obligarea inculpatului la prelevarea de probe biologice în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J., în condițiile prevăzute de lege.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apel, rămân în sarcina statului, iar onorariul avocat desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.
Președinte, Judecător,
L. B. I. G.
Grefier,
M. N.
Red. jud. L. B.
jud. fond: R. G. U.
Dact. 2 ex./A.T. - 11.06.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 654/2014.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
