Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 402/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 402/2014
Dosar nr._ - art.206 C.p.p.-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 402
Ședința publică de la 23 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B. - judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea contestației formulată de contestatorul inculpat Filișeanu C., deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii din 21.05.2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ 13, având ca obiect verificare măsură arest.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul, asistat de avocat P. M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat P. M. având cuvântul pentru contestator, a solicitat admiterea contestației, așa cum a fost formulată, întrucât nu mai subzistă temeiurile și nici nu au apărut altele noi; inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă și prezintă tulburări de personalitate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau arestul la domiciliu.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea contestației și menținerea încheierii Tribunalului O., gravitatea faptei este proporțională cu măsura arestării.
Contestatorul inculpat având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 21.05.2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ 13, s-a constatat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului Filișeanu C., fiul lui V. și A., născut la data de 12.11.1982, în orașul B., jud. I., domiciliat în orașul Corabia, .. 76, jud. O., CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C. și s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile din ipoteza normei de la art. 223 alin.2 Cpp care au determinat luarea acestei măsuri preventive.
Astfel, cu referire la suspiciunea rezonabilă privind comiterea de către inculpat a faptei penale de tentativă de omor care constituie infracțiune, enumerată de norma de procedură menționată între cele care pot constitui bază pentru o astfel de măsură preventivă, se constată că sunt probele rezultând din recunoașterea inculpatului care se coroborează cu probele din declarația părții vătămate dar și cu actul medico legal respectiv cu probele susținute de celelalte mijloace de probă.
Cu privire la condiția stării de pericol pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului s-a reținut că acesta constă în certitudinea că în această situație în condițiile unor factori de stres precum cel invocat în cauza de față (atitudinea jignitoare a părții vătămate cu trimitere la infirmitatea fizică a inculpatului ) acesta va comite noi fapte similare contra vieții, așa cum rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere a faptei penale prin aplicarea câtorva lovituri cu un cuțit într-o zonă vitală în condițiile existenței unor antecedente penale prin comiterea unei fapte de furt calificat pentru care procurorul competent în anul 2007 prin ordonanță a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
În plus, s-a mai constatat că, măsura arestării preventive are o durată rezonabilă în raport de criteriile cu caracter real și personal ale cauzei.
Motivele ce rezultă din cauză cu privire la inexistența riscului comiterii de fapte penale similare pe baza împăcării cu victima dar și pe baza atitudinii procesuale cooperantă prin recunoașterea de către inculpat a comiterii faptei penale sunt neconcludente deoarece celelalte criterii relevă necesitatea menținerii măsurii arestării preventive în vederea realizării scopului acestei măsuri preventive așa cum este prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p.
De asemenea, în același condiții s-a constatat ca nefondată necesitatea înlocuirii măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă privativă(arestul la domiciliu) ori restrictivă de libertate.
În consecință, în baza art. 208 alin. 4 C.p.p. s-a constatat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului și a fost menținută aceasta.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul Filișeanu C., solicitând admiterea contestației, așa cum a fost formulată, întrucât nu mai subzistă temeiurile și nici nu au apărut altele noi; a recunoscut și regretat fapta comisă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau arestul la domiciliu.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este neîntemeiată contestația formulată de contestatorul-inculpat pentru următoarele considerente:
La dispunerea măsurii arestării preventive față de inculpat s-au respectat dispozițiile legale în materie, avându-se în vedere incidența dispozițiilor art. 143 și 148 lit. f din Vechiul Cod de procedură penală, precum și cele ale art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.
Totodată, se constată că în speță continuă să fie incidente aceste dispoziții.
Astfel, din probatoriul administrat până în acest moment la urmărirea penală și în faza judecății, inclusiv declarațiile inculpatului, rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii faptei de către acesta.
De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată este închisoarea de 5 ani sau mai mare, iar lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte pericol pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală presupune o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative.
În speță, în concret, pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul (tentativă de omor), faptă care creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere și împrejurările reale, modul și mijloacele concrete de săvârșire a faptelor (a aplicat victimei, care este tatăl său, mai multe lovituri cu cuțitul în zona toracelui și abdomenului, leziunile care i-au pus în primejdie viața), dar și persoana inculpatului, în sensul că nu este la prima abatere de natură penală, ceea ce demonstrează și o periculozitate sporită a acestuia.
Toate aceste aspecte reținute, nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate și astfel, orice altă măsură preventivă, cu excepția arestării, nu este oportună în cauză.
Mai mult, măsură preventivă a arestării este cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel prevenția generală și specială, iar menținerea acesteia se impune în continuare, nefiind justificată înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu sau cu controlul judiciar, neavând prioritate interesul personal al inculpatului, care a invocat diverse aspecte de sănătate, față de interesul general al societății care, în cauze penale, impune privarea de libertate a unor persoane pentru buna desfășurare a procesului penal ținând seama de gravitatea faptelor comise.
Cu privire la durata arestării, se constată că aceasta este relativ scurtă (9 luni) și astfel nu se poate considera că s-ar fi stins acea rezonanță socială negativă a faptei pentru care este cercetat inculpatul sau că lăsarea lui în libertate nu ar mai crea, în prezent, în opinia publică un sentiment de insecuritate.
În consecință, Curtea, în baza art. 206 rap. la art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge contestația formulată de inculpat, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p, Curtea va obliga pe contestatorul-inculpat la 170 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Respinge contestația formulată de contestatorul inculpat Filișeanu C., fiul lui V. și A., născut la data de 12.11.1982, în orașul B., jud. I., domiciliat în orașul Corabia, .. 76, jud. O., CNP-_, deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii din 21.05.2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ 13, ca nefondată.
Obligă pe contestatorul-inculpat la 170 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2014.
Președinte,
Ș. B.
Grefier,
M. V.
J.fond:Ghe.B.
G.S. 28 Mai 2014/2ex.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 712/2014.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
