Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 719/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 719/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 719/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 719/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător I. G.
Grefier M. N.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor din sedința de la 19 mai 2014, privind judecarea apelului declarat de P. DE PE L. J. S., împotriva sentinței penale nr.249 din 25.03.2013, pronunțată de J. S., în dosarul nr._, privind pe inculpatul D. C..
Deliberând,
C u r t e a,
Asupra cauzei de față:
Prin sentința penală nr. 249 din 25.03.2013, pronunțată de J. S., în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002- rep., cu aplic. art. 3201 C.p.p., si inlaturarea art. 37 alin. 1 lit. a C.p. a fost condamnat inculpatul D. C., la 1 an închisoare.
S-a constatat ca infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea
( înșelăciune din aprilie 2010) ce a făcut obiectul sentinței penale nr. 116/22.06.2012 a Judecătoriei D., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012, iar această din urmă infracțiune este concurentă cu infracțiunea (conducere fără permis din 19.01.2011) ce a făcut obiectul sentinței penale nr. 260/20.12.2011 a Judecătoriei D., rămasă definitiv prin nerecurare la data de 30.12.2011, pentru care inculpatul a fost condamnat la 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81-82 C.p.
În baza art. 85 C.p. a fost anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 260/20.12.2011 a Judecătoriei D. rămasă definitivă prin nerecurare la 30.12.2011 și în baza art. 33 lit. a C.p. si art. 34 lit. b C.p. contopește cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 116/22.06.2012 a Judecătoriei D., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012, urmând ca inculpatul D. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a C.p. si art. 34 lit. b C.p. și art. 40 C.p. a fost contopită această pedeapsă rezultantă ( 1 an si 6 luni închisoare) cu pedeapsa ( 1 an închisoare ) aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul D. C. să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni, în total 2 ani închisoare.
În baza art. 86 indice 1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit in condițiile art. 86 indice 2 Cod penal și care curge conform art. 865 C.p. de la data de 30.12.2011.
În baza art. 86 indice 3 a1in. 1 Cod pena1 s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu. reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 c. pen.
În baza art 71 C.pen s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art 64 alin 1 lit a) teza finala si b) C.pen, pedeapsa accesorie ce a fost suspendata pe durata suspendării executării pedepsei, in condițiile art 71 alin 5 C.pen.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S. nr. 4410/P/2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 R cu aplic. art. 37 lit. a C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în ziua de 10.07.2012, în jurul orei 1720 inculpatul D. C. a fost depistat de organele de poliție conducând autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . Verguleasa ., fără a poseda permis de conducere.
Cu ocazia cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a solicitat aplicarea dispoz. art. 320 ind. 1 C.p.p. și a depus în circumstanțiere caracterizare de la Primăria Comunei Verguleasa.
Tot pe parcursul cercetării judecătorești s-au atașat la dosar sentințele penale nr. 260/2011 și nr. 116/2012 ale Judecătoriei D..
D. ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 10.07.2012, în jurul orei 1720, inculpatul D. C. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . Verguleasa . și fiind oprit în trafic de organele de poliție, a declarat că nu deține permis de conducere.
Prin adresa nr. 2210/25.09.2012 (fila 14 d.u.p.), Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor O. a comunicat că inculpatul D. C. nu figurează în evidența acestui serviciu cu permis de conducere.
În drept, fapta inculpatului D. C. s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 R, infracțiune săvârșită cu intenție directă și pentru care instanța va dispune condamnarea acestuia, având în vedere dispoz. art. 345 alin. 2 C.p.p.
La stabilirea acestei situații de fapt, precum și a vinovăției inculpatului, instanța avut în vedere procesul verbal de constatare a faptei, adresa SPCRPCÎV O. nr. 2210/25.09.2012, declarațiile inculpatului și ale martorului R. F..
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a tinut seama de dispozițiile articolului 52 și articolului 72 din Codul penal, de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările concrete in care a fost săvârșită fapta, de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, de atitudinea acestuia în fața organelor judiciare, precum și de dispozițiile art. 3201 alin. 7 C.p.p. care prevăd că în caz de recunoaștere a faptelor persoana cercetată beneficiază de o reducere a limitelor pedepselor cu o treime.
Instanța a reținut ca scopul preventiv-educativ si sancționator al pedepsei și al legii penale poate fi atins in cauza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatului în raport de gravitatea faptei comise, de atitudinea acestuia.
Observând fișa de cazier judiciar a inculpatului și referatele întocmite în cauză privind condamnările inculpatului, s-a reținut că prin sentința penală nr. 260/20.12.2011 a Judecătoriei D., rămasă definitivă la 30.12.2011, inculpatul a fost condamnat la 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C.p. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 R, faptă din 19.01.2011.
Totodată, prin s.p. nr. 116/15.06.2012 a Judecătoriei D., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu aplic. art. 81, 82 C.p. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2 C.p., faptă din aprilie 2010.
În raport de aceste împrejurări, instanța a constatat ca infracțiunea dedusă judecății nu este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnările inculpatului, una de 4 luni în 2011 și una de 1 an și 6 luni definitivă, după săvârșirea infracțiunii în prezenta cauză, situație în care instanța va înlătura starea de recidivă postcondamnatorie reținută în actul de sesizare în sarcina inculpatului. De asemenea, s-a constatat că infracțiunea în prezenta cauză, comisă la data de 10.07.2012, este concurentă cu infracțiunea (înșelăciune din aprilie 2010) ce a făcut obiectul sentinței penale nr. 116/22.06.2012 a Judecătoriei D., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012, iar această din urmă infracțiune este concurentă cu infracțiunea (conducere fără permis din 19.01.2011) ce a făcut obiectul sentinței penale nr. 260/20.12.2011 a Judecătoriei D., rămasă definitiv prin nerecurare la data de 30.12.2011, pentru care inculpatul a fost condamnat la 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81-82 C.p.
În baza art. 85 C.p. a fost anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 260/20.12.2011 a Judecătoriei D. rămasă definitivă prin nerecurare la 30.12.2011, precum și beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 116/22.06.2012 a Judecătoriei D. și în baza art. 33 lit. a C.p. si art. 34 lit. b C.p. va contopi aceste pedepse (4 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 116/22.06.2012 a Judecătoriei D., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012), urmând ca inculpatul D. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a C.p. si art. 34 lit. b C.p. și art. 40 C.p. s-a contopit această pedeapsă rezultantă (1 an si 6 luni închisoare) cu pedeapsa (1 an închisoare) aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul D. C. să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni, în total 2 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 86 ind. 1 C.p. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât inculpatul a mai fost condamnat anterior, a avut o atitudine procesuală sinceră, s-a prezentat în fața instanței de judecată și ținând seama că este cunoscut în comună ca un bun familist locuind cu părinții, este căsătorit și are un copil minor în întreținere, astfel încât apreciază că scopul pedepsei și al legii penale se poate realiza și fără privarea de libertate, iar această modalitate de executare va constitui un avertisment suficient și îndestulător pentru ca inculpatul să nu mai persevereze în săvârșirea de noi infracțiuni.
Pe perioada termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurii de supraveghere prev. de art. 863 alin. 1 Cod pena1, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Instanța în baza articolului 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiile articolului 864 din Codul penal privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit disp. art. 71 alin. 1 și 2 C.p. pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prev. de art. 64 C.p., iar condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viata sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a – c C.p. din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitiva si pana la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa or până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Astfel in baza art. 71 alin. 2 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza finală si b C.p. cu referire la art. 8 CEDO, cauza S. si P. împotriva României și cauza Hirst contra Marii Britanii pe durata executării pedepsei, iar în condițiile art. 71 alin. 5 C.pen. va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. S. care a solicitat, in temeiul art. 385 ind.15 pct. 2 lit.d) C. proc. pen., admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței instantei de fond si rejudecarea de catre instanta de recurs in vederea pronunțarii unei hotarari legale si temeinice.
P. în motivele de apel invocate a arătat următoarele:
Sentința este nelegală pentru motivele prevăzute de art.385ind.9 alin.1pct.17 ind 2 Cproc.pen.
1. Când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
D. fisa de cazier judiciar reiese faptul ca inculpatul D. Cătalin fusese condamnat prin SP nr 260 din 20.12.2011 a Judecatoriei Dragașani, def. prin nerecurare la data de 30 decembrie 2011 la o pedeapsa de 4 luni inchisoare pe un termen de incercare de 2 ani si 4 luni. Având in vedere ca infractiunea ce face obiectul prezentului dosar s-a consumat la data de 10.07.2012 deci, in interiorul termenului de incercare a suspendarii condiționare a executarii pedepsei inchisorii, instanta de fond trebuia sa revoce suspendarea executarii pedepsei anterioare si sa dispuna conform art. 83 C. pen. adiționarea celor doua pedepse. Rezultanta, astfel stabilita, se va contopi cu pedeapsa de inchisoare aplicata prin Sentința penală nr. 116 din 15 iunie 2012, definitivă prin nerecurare la data de ll.O7.2O12.
2. Netemeinicia hotărârii judecătorești a primei instanțe, sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatului si modalitatea de executare a acesteia, in raport de prevederile art. 52 C .pen. privind scopul pedepsei si art. 72 C.p. privind criteriile generale de individualizare a pedepsei - art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 C. proc. pen.
Art. 52 al. 1 C.p. stipuleaza ca pedeapsa este o măsură de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
In art. 72 al. 1 C.p., se prevede ca la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părtii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârsite, de persoana infractorului și de imprejurările care atenuează sau agraveaza răspunderea penală.
S-a considerat ca la stabilirea cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatului, instanta de judecata nu a avut in vedere, in mod corespunzator criteriile generale de individualizare a pedepsei, reprezentate de: gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, dupa cum am arătat, este nelegal procedeul primei instante de a nu da eficienta disp. art. 83 C. pen. cu privire la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, dispozitii cu caracter imperativ, si sa dispuna, totodata, aditionarea pedepselor. Pe cale de consecinta, s-a apreciat ca prin aplicarea disp. art. 83 C. pen., se impune atât schimbarea modalității de executare cat si o noua apreciere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
De asemenea, se apreciază de parchet ca se impune o noua apreciere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului având in vedere faptul ca inculpatul perseverează pe cale infracționala, acesta, deși, stia de consecințele ce deriva din săvârsirea unei noi infracțiuni in termenul de incercarea a suspendarii conditionate a executarii pedepsei le-a ignorat, sfidând ordinea de drept. Mai mult decat atat, instanta de control judiciar trebuie sa tina cont de faptul ca inculpatul a fost condamnat anterior definitiv pentru o fapta de aceeasi natura.
Totodata, situația de fapt stabilita in cauza evidențiaza faptul ca motivele avute in vedere de catre instanta la alegerea cuantumului pedepsei si a modalitatii de executare nu sunt nici pertinente si nici suficiente pentru a convinge cu privire la indeplinirea cerintei de proportionalitate a condamnarii cu scopul legitim urmarit.
Față de ansamblul consideratiilor care preceda, s-a apreciat ca pedepsele aplicate de catre instanta de judecata inculpatului D. C. nu sunt proportionate cu gradul de pericol social al infractiunii savarsita de acesta, si nu s-a dat, astfel, eficienta functiilor de constrangere și reeducare a inculpatului.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept,C. apreciază că apelul declarat de P. de pe lângă J. S. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 260/20.12.2011 a Judecătoriei D., rămasă definitivă la 30.12.2011, inculpatul a fost condamnat la 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C.p. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 R, faptă săvârșită la 19.01.2011.
Prin sentința penală nr. 116/15.06.2012 pronunțată de J. D., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81, 82 C.p. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2 C.p., faptă din aprilie 2010.
Fapta ce formează obiectul prezentei cauze a fost săvârșită la 10.07.2012 fiind concurentă cu fapta ce a format obiectul sentinței penale nr. 116/15.06.2012 pronunțată de J. D..
C. constată luând în considerare aplicarea legii penale mai favorabile conformart.5 din Noul Cod penal și decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014 că, dispozițiile art.86 și următoarele din vechiul Cod penal sunt mai favorabile în ceea ce privește condițiile, măsurile de supraveghere și obligațiile pe care trebuie să le respecte condamnatul raportat la art.91 și următoarele din Noul Cod penal.
Potrivit art.85 alin.1 din vechiul Cod penal dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare,suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează,aplicându-se după caz dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
În mod corect a procedat instanța de fond prin aplicarea art.85 din vechiul Cod penal și anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 260/20.12.2011 a Judecătoriei D. rămasă definitivă prin nerecurare la 30.12.2011 și în baza art. 33 lit. a C.p. si art. 34 lit. b C.p. a contopito cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 116/22.06.2012 a Judecătoriei D., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012, cele două fapte fiind concurente urmând ca inculpatul D. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Astfel C. constată că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.83 din vechiul Cod penal cum în mod greșit susține apelantul P. de pe lângă J. S., întrucât sentința penală nr.260/20.12.2011 a Judecătoriei D. a rămas definitivă prin nerecurare la 30.12.2011, iar fapta de înșelăciune pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 116/22.06.2012 a Judecătoriei D. a fost săvârșită în aprilie 2010 deci nu în cursul termenului de încercare.
Instanța a analizat incidența dispozițiilor art.85 alin.1 din vechiul Cod penal luând în considerare succesiunea faptelor săvârșite și data la care au rămas definitive sentințele penale, infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze raportându-se la fapta din aprilie 2010 - pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 116/22.06.2012 a Judecătoriei D. - acestea fiind concurente.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel ce se referă la netemeinicia hotărârii pronunțate de J. S. C. constată că acesta este nefondat la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului fiind apreciate corect de instanța de fond criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv împrejurările concrete in care a fost săvârșită fapta, circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia în fața organelor judiciare, precum și dispozițiile art. 3201 alin. 7 C.p.p. care prevăd că în caz de recunoaștere a faptelor persoana cercetată beneficiază de o reducere a limitelor pedepselor cu o treime.
La individualizarea modalității de executare a pedepsei instanța de apel apreciază că, scopul acesteia poate fi atins și fără privarea de libertate, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art.86 ind.1 din vechiul Cod penal justificându –se luând în considerare înscrisurile depuse atât la instanța de fond dar și la instanța de apel din care rezultă că inculpatul D. C. este singurul întreținător al familiei sale( ancheta socială fila 56) are un profil socio-moral bun și își îngrijește tatăl care prezintă afecțiuni grave locomotorii conform actelor medicale depuse la dosar( filele 48-54; 67-69).
Astfel există premisele că scopul aplicării pedepsei poate fi atins prin această modalitate de executarea a pedepsei care impune în sarcina inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 863 alin. 1 din vechiul Cod pena1.
Pentru aceste considerente în baza art.421 alin.1 lit.b Cproc.pen C. va respinge apelul ca nefondat.
Conform art.275 alin.3 din C.proc.pen cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul, formulat de P. de pe lângă J. S., împotriva sentintei penale nr.249 din 25.03.2013, pronunțată de J. S., în dosarul nr._, privind pe inculpatul D. C., ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014
Președinte,Judecător,
L. BalaciIonel G.
Grefier,
M. N.
Red/Tehnred.I.G
4 EX.06.06.214
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 712/2014.... → |
|---|
