Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 605/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 605/2015
Dosar nr._ A. - OUG 195/2002
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 605
Ședința publică de la 28 APRILIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D. N. - judecător
Judecător: A. I. S. - judecător
Grefier: B. F. Țacu
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul inculpat H. C. împotriva sentinței penale nr. 58 din data de 15 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat H. C. personal și asistat de apărător ales G. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că nu au fost depuse motivele de apel.
La interpelarea instanței apărătorul apelantului inculpat învederează că va susține oral apelul.
În conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 2 CPP, instanța îl înștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui.
Apelantul inculpat H. C., având cuvântul, învederează că dorește să dea declarație în cauză.
Conform art.420 alin. 4 Cpp rap la art. 378 Cpp instanța procedează la audierea apelantului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului formulat.
Apărătorul apelantului inculpat H. C., apărător ales G. A., având cuvântul, învederează că apelul vizează cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond care este mult prea mare în raport de natura și gravitatea faptei săvârșite și având în vedere că apelantul inculpat nu are antecedente penale.
Precizează că la momentul când s-a produs impactul, autovehiculul era staționat, vizibilitatea în acel loc era foarte redusă, iar avariile autovehiculului nu erau de o dimensiune mare încât să fie foarte vizibile, totodată precizând faptul că dacă autovehiculele erau în mișcare urmările ar fi fost mult mai grave.
Menționează că instanța de fond trebuia să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În continuare, arată că instanța de fond în mod greșit instanța de fond a aplicat pedepsele accesorii în condițiile în care pedeapsa principală aplicată este de 1 an și 6 luni, iar art. 65 Cp prevede că pedeapsa complementară se aplică doar dacă pedeapsa stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către inculpat, pentru că în cauză trebuie avută în vedere valoarea alcoolemiei, apreciind că pedeapsa aplicată este just individualizată în raport și de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului. Precizează că pedepsele acesorii au fost aplicate în mod corect.
În concluzie solicită respingerea apelului inculpatului și obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.
Apelantul inculpat H. C., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C.
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 58/15.01.2015 a Judecătoriei C., s-a admis cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de procuror.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului H. C., fiul lui D. și I., ns. 27.11.1967 în .. D., domiciliat în C., .. 53, . C., ., jud. D., CNP_, din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.p. în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu apl. art. 5 C.p.
În baza art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002 cu apl. art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul H. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul 71 C.p. de la 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.p. de la 1969, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni calculat potrivit art. 82 C.p. de la 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. de la 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. de la 1969.
În baza art. 274 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4067/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost trimis în judecată inculpatul H. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 336 C.p. cu apl. art. 5 C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 11.03.2013, în jurul orelor 16,40, inculpatul H. C. a condus pe ., autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare BH4214BP, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Pentru dovedirea situației de fapt de mai sus, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultat testare cu aparatul Drager, proces verbal de prelevare probe biologice, buletin examinare clinică, buletin analiză toxicologică alcoolemie, declarații martori, declarații inculpat.
Prin încheierea din 12.11.2014, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4067/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpatul H. C. a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
În cursul cercetării judecătorești, în baza art. 378 C.p.p., a fost audiat inculpatul declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
În baza art. 374 alin. 7 rap. la art. 381 C.p.p., au fost audiate martorele Vasilută D. M. și P. I. Ș., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Conform art. 374 alin. 7 C.p.p., instanța a constatat că restul probelor administrate în cursul urmăririi penale nu au fost contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.03.2013, după ce a consumat băuturi alcoolice în intervalul 15,40 – 16,35, inculpatul H. C. a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare BH4214BP din dreptul barului Albăstrica, situat în cartierul Craiovița Nouă, pe .. La intersecția cu bld. Oltenia, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare BH4658BP, condus de martora V. D. M., intrând în coliziune cu acesta. Martora V. a apelat organele de poliție.
Conform declarațiilor martorelor V. D. M. și P. I. Ș., ulterior coliziunii inculpatul a părăsit locul accidentului, însă s-a întors înainte de a ajunge la fața locului organele de poliție.
Inculpatul a fost testat cu aparatul Drager, rezultând o alcoolemie de 0,91 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, a fost condus la Spitalul Clinic de urgență C., în vederea recoltării de probe biologice.
Conform buletinului de examinare clinică de la fila 16 dup, inculpatului i-au fost recoltate două probe biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 144/18.03.2013 emis de IML C., se constată că la prima probă biologică recoltată la orele 17,15 a rezultat o alcoolemie de 1,45 g‰, iar la a doua probă recoltată la orele 18,15 o alcoolemie de 1,30 g‰.
Deși la momentul constatării infracțiunii flagrante inculpatul a declarat că a condus autoturismul menționat mai sus după ce a consumat băuturi alcoolice, ulterior a revenit asupra celor susținute, declarând că, de fapt, autoturismul a fost condus de martorul Dincuțoiu T., iar la intersecția cu bld. Oltenia motorul autoturismului s-a oprit. Întrucât prezenta un defect la contact, martorul nu a știut să pornească motorul, astfel că el s-a urcat la volan numai pentru a porni mașina, însă nu a condus autoturismul.
Judecătorul fondului a reținut că, declarația inculpatului este vădit nesinceră și a înlăturat-o, fiind combătută de declarațiile martorelor V. și P..
Astfel, din declarațiile martorelor, instanța a reținut că în momentul coliziunii, autoturismul marca Ford Focus se afla în mișcare, iar la volan era inculpatul H. C. care, ulterior accidentului a părăsit locul faptei, însă s-a întors înainte de a ajunge organele de poliție.
Declarațiile martorelor se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din care rezultă că, la momentul depistării, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, semnând procesul verbal fără obiecțiuni.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, având în vedere considerentele deciziei CCR nr. 265/2014, instanța a apreciat că, în ansamblu, este mai favorabilă legea veche, întrucât a acordat posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, cu consecința intervenirii reabilitării de drept la momentul împlinirii termenului de încercare, astfel că a admis cererea formulată de procuror și a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.p. apl. art. 5 C.p., în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 apl. art. 5 C.p.
În drept, s-a reținut că, fapta inculpatului H. C. care, la data de 11.03.2013, în jurul orelor 16,40, a condus pe ., având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare BH4214BP, iar la intersecția cu bld. Oltenia a intrat în coliziune autoturismului marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare BH4658BP, condus de martora V. D. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 apl. art. 5 C.p.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. de la 1969, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, pe drumul public, relațiile sociale afectate, rezultatul care s-ar fi putut produce în urma coliziunii cu autoturismul condus de martora V., persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.
Prin prisma considerentelor de mai sus, în baza art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002 cu apl. art. 5 C.p., instanța l-a condamnat pe inculpatul H. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul 71 C.p. de la 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.p. de la 1969, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni calculat potrivit art. 82 C.p. de la 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. de la 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. de la 1969.
În baza art. 274 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul H. C. fără a-l motiva în scris.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului apelant a arătat că apelul vizează cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond care este mult prea mare în raport de natura și gravitatea faptei săvârșite, având în vedere și faptul că apelantul inculpat nu are antecedente penale.
A mai precizat că, la momentul când s-a produs impactul, autovehiculul era staționat, vizibilitatea în acel loc era foarte redusă, iar avariile autovehiculului nu erau de o dimensiune mare încât să fie foarte vizibile, totodată precizând faptul că dacă autovehiculele erau în mișcare urmările ar fi fost mult mai grave, astfel că, instanța de fond trebuia să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege și că n-ar fi trebuit să-i aplice pedepse accesorii în condițiile în care pedeapsa principală aplicată este de 1 an și 6 luni, iar art. 65 Cp prevede că pedeapsa complementară se aplică doar dacă pedeapsa stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.
Examinând hotărârea atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată că apelul declarat de inculpat nu este fondat, pentru considerentele ce succed.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, concordantă cu probatoriul administrat în cauză, probe din care rezultă că, la data de 11.03.2013, după ce a consumat băuturi alcoolice în intervalul 15,40 – 16,35, inculpatul H. C. a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare BH4214BP din dreptul barului Albăstrica, situat în cartierul Craiovița Nouă, pe .. La intersecția cu bld. Oltenia, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare BH4658BP, condus de martora V. D. M., intrând în coliziune cu acesta. Martora V. a apelat organele de poliție.
Această stare de fapt este confirmată de martorele V. D. M. și P. I. Ș. ( declarații date atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond), acestea afirmând că la data respectivă inculpatul a condus autoturismul pe . afla sub influența alcoolului și, întrucât nu a acordat prioritate de trecere a intrat în coliziune cu autoturismul condus de martora V. D.. Ambele martore au afirmat că inculpatul era la volan în momentul impactului iar autoturismul acestuia se afla în mișcare.
Și inculpatul H. C-tin, în declarația dată organelor de poliție, la data de 11.03.2013 – fila 34 dosar u.p., a susținut că la data respectivă, între orele 15,40-16,35 a consumat 1 litru de bere cu alcool la un bar și că, intenționând să ajungă la domiciliu, a urcat la volanul autoturismului Ford Focus cu nr. BH 4214 BP, pe care l-a condus pe . momentul producerii accidentului de circulație în care a fost implicat. Ulterior însă, inculpatul a revenit asupra celor susținute, declarând că, de fapt, autoturismul a fost condus de martorul Dincuțoiu T., iar la intersecția cu bld. Oltenia motorul autoturismului s-a oprit. Întrucât prezenta un defect la contact, martorul nu a știut să pornească motorul, astfel că el s-a urcat la volan numai pentru a porni mașina, însă nu a condus autoturismul.
C., având în vedere declarațiile celor două martore menționate anterior, declarații coroborate și cu declarația inițială a inculpatului și cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din care rezultă că, la momentul depistării, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, semnând procesul verbal fără obiecțiuni, constată că, în mod corect judecătorul fondului a înlăturat declarația ulterioară a inculpatului ca vădit nesinceră.
De altfel, inculpatul fiind testat cu aparatul Drager, a rezultat o alcoolemie de 0,91 mg/l alcool pur în aerul expirat iar, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 144/18.03.2013 emis de IML C., se constată că la prima probă biologică recoltată la orele 17,15 a rezultat o alcoolemie de 1,45 g‰, iar la a doua probă recoltată la orele 18,15 o alcoolemie de 1,30 g‰.
Sub aspectul încadrării juridice, se constată că, în mod just, instanța de fond a reținut art. 5 Cod penal, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că de la data săvârșirii faptei – 11.03.2013, până la soluționarea definitivă a cauzei, respectiv la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind Codul penal precum și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal și având în vedere considerentele deciziei CCR nr. 265/2014, corect a apreciat că, în ansamblu, este mai favorabilă legea veche. De altfel apelantul inculpat nici nu contestă încadrarea juridică dată faptei ci numai cuantumul pedepsei aplicate și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, critici nefondate.
Astfel, C. consideră că, în cauză, nu se impune aplicarea unei pedepse mai blânde pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, deoarece față de criteriile de individualizare instituite de dispozițiile art. 72 din Codul penal de la 1969, respectiv: dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei săvârșite, circumstanțele concrete in care a fost săvârșită fapta, persoana infractorului si atitudinea oscilantă a acestuia in timpul desfășurării procesului penal ( inițial recunoscând comiterea faptei pentru ca ulterior, chiar și în cursul cercetării judecătorești să nege că a condus autoturismul sub influența alcoolului și să susțină că prietenul său Dincuițoiu T. a condus, până la un moment dat când i s-a oprit motorul, într-o intersecție, și că el, la momentul impactului se urcase doar pentru a porni motorul).
În mod just judecătorul fondului nu a reținut disp. art 74 si 76 din vechiul Cod penal referitoare la circumstanțele atenuante, având ca efect coborârea pedepsei sub minimul special, neexistând suficiente date in acest sens, respectiv, în cursul judecății inculpatul a avut o atitudine procesuală nesinceră iar alcoolemia depistată, la câteva ora după comiterea faptei a fost destul de mare – de 1,45 g‰, la prima probă și de 1,30 g‰, la a doua probă.
În raport de aceste circumstanțe, se apreciază că, aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum de 1 an și 6 luni și cu executare în cond art. 81-82 din vechiul cod penal, constituie o replică adecvată gravității faptei săvârșite, dar și periculozității făptuitorului, iar prin stabilirea concretă a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului situate spre limita minimului special prevăzut în norma de încriminare, instanța a manifestat suficientă clementă, valorificând în mod corespunzător circumstanțele personale favorabile ( lipsa antecedentelor penale).
Nefondată este și critica referitoare la greșita aplicare a pedepselor accesorii.
În acest sens se reține că, în sistemul Codului penal din 1969, identificat,. în speță, ca fiind legea penală mai favorabilă, alături de legea specială - OUG nr. 195/2002, și ținând seama și de Decizia nr. 74/2007 dată de ÎCCJ, într-un recurs în interesul legii, condamnarea la pedeapsa închisorii atrăgea automat interzicerea, ca pedeapsă accesorie a exercitării dr. de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, ori de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul C.p., indiferent de cuantumul pedepsei principale aplicate și indiferent dacă se aplicau sau nu pedepse complementare. C. apreciază că apărătorul inculpatului confundă modul de aplicare a pedepsei accesorii, ce însoțește pedeapsa principală a închisorii, reglementat de vechiul Cod penal cu reglementarea în aceeași lege penală a aplicării pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi, cu privire la care art. 65 din C.p. de la 1969 prevedea aplicarea acestei ped. complementare doar dacă cuantumul ped. principale era de cel puțin 2 ani.
În consecință, instanța de fond a aplicat corect în cauză disp. art. 71 din C.p. de la 1969, interzicându-i inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei și, având în vedere modalitatea de executare a ped. principale – cu suspendarea condiționată a executării - în temeiul art. 71 alin. 5 C.p. de la 1969, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Față de aceste considerente, cum sentința apelată este legală și temeinică sub toate aspectele, conform art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. C. împotriva s.p. nr. 58/15.01.2015 a Judecătoriei C..
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligat apelantul inculpat să achite statului 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. C. împotriva sentinței penale nr. 58/15.01.2015 a Judecătoriei C..
Obligă pe inculpat să achite statului 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Azi, 28.04.2015 la sediul instanței.
Președinte Judecător
M. D. NicolaeAurora I. S.
Grefier
B. F. Țacu
Red. MDN/BFȚ
Ex. 2/11.05.2015
Poz. 2191/2015
Jud. fond S. M.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 608/2015.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 604/2015.... → |
|---|
