Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 601/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 601/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 601/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 601
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. B.
Judecător I. E.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor de au avut loc în ședința publică de la 23 aprilie 2015, consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă J. C., inculpatul C. D. C. și partea civilă A.N.A.F. - Direcția G. R. A Finanțelor P. C. împotriva sentinței penale nr. 5563 din data de 27.11.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 5563 din data de 27.11.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, În temeiul art.386 alin.1 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului C. D. C., din infracțiunea art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și art.5 C.p., în infracțiunea prev. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969 și art.5 C.p..
În baza art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969 și art.5 C.p., a condamnat pe inculpatul C. D. C., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de 30 zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă .
În temeiul 71 C.p. de la 1968 i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. de la 1968 pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.p. de la 1969, cu aplicarea art.5 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C.p. de la 1969
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. de la 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii; S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. de la 1969;S-a admis acțiunea civilă formulată de A.N.AF.-M.F.P., prin D.G.F.P. D..
A obligat inculpatul C. D. C. la plata sumei de 129.956 de lei și s-a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 30.493 de lei.
În baza art. 191 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 1200 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. cu numărul_/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul C. D. C., pentru săvârșirea infracțiunii de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, faptă prev. și ped. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 din C.p. și art.5 C.p..
În actul de sesizare s-a reținut că, inculpatul C. D. C. în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25.04._11, cu intenție, a reținut dar nu a vărsat, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, respectiv impozitul pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale de sănătate, contribuția la fondul de șomaj și impozitul pe dividente, producând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 160.449 de lei.
Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: plângeri A.-DGFP D., fișe sintetice ale contribuabilului, registru de casă, state de plată, contracte individuale de muncă, declarații fiscale, balanțe de verificare, balanțe sintetice, extrase de cont ING Bank, Raiffeisen Bank, Banca Transilvania, certificat ORC, extras din baza de date a Inspecției Muncii cu privire la salariații . C., rapoarte de expertiză fiscală judiciară, procese verbale, declarațiile martorilor C. O. N. și P. E., declarații inculpat.
În fața instanței de judecată, în conformitate cu art. 374 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 375 C.p.p. inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În conformitate cu disp. art. 375 alin. 1 C.p.p. au fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Instanța a reținut că potrivit art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția europeană se garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Acest drept are caracter relativ, acuzatul putând să renunțe la exercitarea sa în fața unei instanțe independente și imparțiale, și să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest sens C. de la Strasbourg a arătat că acuzatul are posibilitatea de a renunța la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția europeană și, pe cale de consecință, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanța își întemeiază hotărârea de condamnare pe declarația dată în cursul urmăririi penale de un martor (inclusiv anonim), la a cărui audiere acuzatul a renunțat( cauza Brandstetter contra Austriei) .
Procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției, introdusă inițial prin Legea nr. 202/2010 și reluată în Noul Cod de Procedură Penală reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: instanța să fie competentă să judece cauza și legal sesizată; inculpatul să nu fie acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață; inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanței că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu; inculpatul trebuie să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală;
În situația în care sunt îndeplinite condițiile de mai sus, instanța după ce atrage atenția inculpatului prezent la judecată asupra tuturor consecințelor ce decurg din alegerea procedurii simplificate, procedează la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoașterii faptelor descrise în rechizitoriu și însușirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Inculpatul care recunoaște săvârșirea unei infracțiuni și solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii (cauză legală de reducere a pedepsei).
Constatând îndeplinite condițiile preăzute de art.374 și 375 C.p.p., coroborând probele administrate in cursul urmăririi penale și având în vedere declarația de recunoaștere a inculpaților instanța a reținut că, la data de 06.02.2012 A.-DGFP D.-Administrația Finanțelor P. C. a formulat plângere penală la P. de pe lângă J. C. împotriva inculpatului C. D. C. pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de 30 zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă prev.de art.6 din Legea nr.241/2005, motivat de faptul că în calitate de administrator al . C. a reținut și nu a virat în termen impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, pe perioada 25.04._11, creând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum 38.525 lei, reprezentând: 28.169 lei impozit pe veniturile din salarii (la care s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere până la 31.12.2011 în cuantum de 4272 lei) 3.662 lei contribuția individuală de asigurări sociale (la care s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere până la 31.12.2011 în cuantum de 514 lei), 6.192 lei contribuția pentru asigurări sociale de sănătate (la care s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere în cuantum de 932 lei) și 502 lei șomaj asigurați (la care s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere până la 31.12.2011 în cuantum de 76 lei).
La data de 26.11.2012 A.-DGFP D.-Administrația Finanțelor P. C. a formulat plângere penală la P. de pe lângă J. C. împotriva inculpatului C. D. C. pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de 30 zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă prev.de art.6 din Legea nr.241/2005, motivat de faptul că în calitate de administrator al . C. a reținut și nu a virat în termen impozitul pe dividende persoane fizice în cuantum de 126.122 lei scadent la data de 25.04.2011 (la care s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere până la 31.12.2011 în cuantum de 18.886 lei). Cauza a fost înregistrată sub nr.unic_/P/2012.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, Societatea . C. a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. sub nr.J_, C.U.I._, cu sediul social în C., ..2, .,., având ca obiect: activități ale agențiilor de turism și asistență turistică, iar ulterior activități de consultanță pentru afaceri și management. La data de 13.05.1993, în funcția de administrator, pe durată nelimitată, a fost numit C. D. C., acesta având și calitatea de unic asociat.
Potrivit înscrisurilor comunicate de ITM D., în perioada 25.04._11, . C. a avut un număr de 4 angajați cu contract individual de muncă.
Din declarațiile inculpatului C. D. C. coroborate cu declarațiile martorilor C. O.-N. și P. B.-E. și cu conținutul fișelor sintetice ale contribuabilului emise de Administrația Finanțelor P. C. rezultă că în perioada 25.04._11, angajații societății au primit lunar salariile nete, pentru care administratorul societății în persoana inculpatului a reținut, dar nu a vărsat în termen de 30 zile de la scadență impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă.
Cu prilejul declarațiilor date în cauză, administratorul societății a susținut că nu a achitat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorită împrejurării că în perioada respectivă societatea nu a avut încasări suficiente, ca urmare a faptului că debitorii societății nu și-au achitat la timp datoriile.
D. urmare, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale cu următoarele obiective: să se stabilească pentru perioada 25.04._11, în mod global și pentru fiecare lună în parte, fără a avea în vedere dobânzile și penalitățile de întârziere, felul și cuantumul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă pe care societatea era obligată să le plătească bugetului de stat și nu le-a achitat; să se stabilească dacă în perioada de referință societatea a primit sume de bani din orice surse, a făcut plăți de orice natură sau a avut la dispoziție sume de bani, iar în caz afirmativ să se precizeze cuantumul acestora, lunar; să se stabilească pentru fiecare lună din perioada de referință, având în vedere raportul dintre disponibilul bănesc și plățile efectuate, dacă societatea avea posibilitatea achitării impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
Conform raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit de expertul contabil Bitu C.-M. la data de 31.12.2012, cuantumul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă pe care societatea era obligată să le plătească bugetului de stat este de 38.117 lei, reprezentând: contribuția personalului la asigurările sociale-3.424 lei, contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate-6.129 lei, contribuția personalului la fondul de șomaj-496 lei și impozitul pe venitul din salarii-28.068 lei. În perioada 25.04._11 societatea a încasat de la clienți suma de 1.050.208 lei, a efectuat plăți către furnizori în cuantum de 33.336 lei, plăți salarii în cuantum de 111.403 lei, plăți către bancă reprezentând rata și dobânda restantă în cuantum de 495.965 lei și avansuri spre decontare în cuantum de 410.175 lei.
Diferența dintre cuantumul încasărilor efectuate de societate și cuantumul sumelor pe care societatea le-a achitat către furnizori, salariați și bănci este superioară impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă datorate bugetului de stat, astfel că societatea avea posibilitatea achitării impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
În ceea ce privește neplata impozitului pe dividende persoane fizice s-a constatat că potrivit fișei sintetice a contribuabilului anexată la plângerea formulată de A.-DGFP D.-Administrația Finanțelor P. C., . C. figura cu un debit reprezentând impozit pe dividende în cuantum de 126.122 lei, care a fost stabilit în baza deciziei nr.107.319/29.04.2011, scadent la data de 25.04.2011, pentru care au fost percepute dobânzi și penalități de întârziere în cuantum de 18.886 lei.
Fiind audiat cu privire la acest aspect, administratorul societății a arătat că a încasat o parte din dividendele menționate în documentele societății și avea cunoștință de faptul că trebuia să achite impozitul aferent însă nu a avut posibilități financiare în acest sens.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale cu următoarele obiective: să se stabilească prejudiciul cauzat AFPM C. prin neplata impozitului pe dividende, dacă societatea avea posibilitatea vărsării acestui impozit, dacă societatea prin administrator avea obligația achitării impozitului, data scadentă și perioada pentru care era datorat, dacă dividendele au fost efectiv încasate și dacă stopajul a fost efectuat asupra acestor dividende și să se stabilească cuantumul sumei recuperate de AFPM C. din prejudiciul astfel creat.
Din raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit de expertul contabil Bitu C.-M. la data de 25.06.2013 rezultă că prin procesul verbal al Adunării Generale a Acționarilor societății încheiat la data de 31.03.2011, a fost prezentat și aprobat bilanțul contabil, anexele și contul de profit și pierdere la data de 31.12.2010 și a fost repartizat profitul. P. repartizarea de dividende în sumă de 795.261,89 lei, . C. era obligată, conf.art.36 alin.2 din Codul fiscal să declare și să plătească impozit pe dividende stabilit prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit. Ca urmare, societatea a calculat corect și declarat un impozit pe dividende în valoare de 127.242 lei, cu data scadentă la 25.04.2011. Au fost efectuate două plăți în valoare totală de 1.486 lei, astfel că prejudiciul cauzat AFPM C. este de 125.756 lei, pe care societatea era obligată să-l plătească până la data de 25.04.2011. Dividendele au fost efectiv încasate la data de 31.03.2011 prin stingerea datoriei contului 461-debitori diverși care aveau ca sold sumele încasate ca avans de C. D. C. și care nu au fost restituite către societate. Stopajul a fost efectuat prin scăderea din valoarea totală a dividendelor de plată în valoare de 795.261,89 lei a impozitului pe dividende în valoare de 127.242 lei. În perioada de referință societatea a încasat de la clienți suma de 1.050.208 lei, a efectuat plăți către furnizori în cuantum de 33.366 lei, plăți salarii în cuantum de 111.403 lei, plăți către bancă reprezentând rata și dobânda restantă în cuantum de 495.965 lei și avansuri spre decontare în cuantum de 410.175 lei. În urma analizei acestor date, se concluzionează că societatea avea posibilitatea vărsării impozitului pe dividende dacă societatea nu acorda avansuri spre decontare, obligații care nu reprezentau datorii ale societății către terți.
Din anexa nr.10 la raportul de expertiză întocmit de expertul contabil Bitu C.-M. la data de 31.12.2012, rezultă că în fiecare lună din intervalul mai 2011-decembrie 2011, societatea a avut disponibilități bănești (mai 2011-31.038 lei, iunie 2011-2.301 lei, iulie 2011-39.404 lei, august 2011-34.300 lei, etc.) rezultate în urma scăderii din încasările societății a plăților către furnizori, a salariilor și a datoriilor bancare și cu toate acestea inculpatul nu a achitat cu titlu de impozit pe dividende decât suma de 1.486 lei.
Inculpatului și Direcției Generale a Finanțelor P. D. le-a fost adus la cunoștință conținutul celor două rapoarte de expertiză fiscală efectuate în cauză, ocazie cu care aceștia nu au formulat obiecțiuni.
Din extrasele de cont pentru conturile deschise la ING Bank, Raiffeisen Bank și Banca Transilvania, pe numele . C., rezultă că în perioada 30.04._11 societatea a avut rulaj, având încasări și efectuând plăți, retrageri de numerar și transferuri de bani.
Din probele administrate în cauză a mai reieșit că, prejudiciul produs de inculpat prin neplata în termen de 30 zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă în perioada 25.04._11 este în cuantum de 160.449 lei reprezentând 28.068 lei-impozitul pe venituri din salarii, 6.129 lei-contribuția de asigurări sociale de sănătate și 496 lei-contribuția de asigurări sociale de șomaj și 125.756 lei impozit pe dividende persoane fizice.
În condițiile în care, așa cum rezultă din rapoartele de expertiză contabilă, extrasele de cont și registrul de casă, societatea a avut lunar încasări și în condițiile în care societatea a plătit lunar angajaților salariile nete, a efectuat plăți către furnizori, plăți către bancă reprezentând rate și dobânzi restante, dar a acordat și avansuri spre decontare în cuantum de 410.175 lei (sumă care depășește de aprox.3 ori valoarea totală a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă neachitate), este evident că societatea a avut încasările necesare plății impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că va plătii prejudiciul creat, însă, nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte plata acestuia.
În faza de judecată, inculpatul a depus la dosar chitanțe și ordine de plată care atestă plata sumei de 30.493 de lei din prejudiciul creat.
În drept, fapta inculpatului C. D. C. care, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25.04._11, cu intenție, a reținut dar nu a vărsat, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, respectiv impozitul pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale de sănătate, contribuția la fondul de șomaj și impozitul pe dividente, producând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 160.449 de lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, faptă prev. și ped. De art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 din C.p. și art.5 C.p..
Instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției indirecte întrucât, deși a avut posibilitatea de a vira către bugetul statului contribuțiile datorate, a preferat achitarea altor debite ale societății, în condițiile în care, datoriile la bugetul de stat au prioritate.
La aplicarea legii mai favorabile instanța a apreciat că, Codul penal de la 1969 reprezintă o lege penală mai favorabilă pentru inculpatul Joavină G. S., întrucât la individualizare judiciară a executării pedepsei sunt instituții de drept penal mai favorabile inculpatului, în raport de dispozițiile legii noi.
P. urmare, în temeiul art.386 alin.1 C.p.p. instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului C. D. C. din infracțiunea art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și art.5 C.p., în infracțiunea prev. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969 și art.5 C.p..
Astfel fiind, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. respectiv limitele de pedeapsa prevăzută de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, precum si circumstanțele personale constând in atitudinea constant sinceră și de recunoaștere a faptei.
În consecință, în baza art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969 și art.5 C.p., instanța a condamnat pe inculpatul C. D. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul 71 C.p. de la 1968 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. de la 1968 pe durata executării pedepsei.
Având în vedere că pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 2 ani, faptul că, inculpatul nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia astfel că, în baza art. 81 C.p. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art.71 alin.1 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și b C.p.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 C.p.p., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Astfel, această atenționare are pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le suportă în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța a apreciat că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a reținut, potrivit art.1357 din Noul Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din enunț rezultă că pentru angajarea obligației făptuitorului de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situația anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului. Astfel, de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în absența cărora nu se poate stabili obligația de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăția, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei.
Instanța reține că, fapta inculpatului C. D. C. care, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25.04._11, cu intenție, a reținut dar nu a vărsat, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, respectiv impozitul pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale de sănătate, contribuția la fondul de șomaj și impozitul pe dividente, producând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 160.449 de lei, constituie o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, fapta fiind săvârșită cu intenție.
Constatând îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale instanța a admis acțiunea civilă formulată de A.N.AF.-M.F.P., prin D.G.F.P. D.. Și a obligat inculpatul C. D. C. la plata sumei de 129.956 de lei.
S-a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 30.493 de lei.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 1200 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel P. de pe lângă J. C., partea civilă Direcția G. R. a Finanțelor P. C. și inculpatul C. D. C.,
În motivarea apelului P. de pe lângă J. C. a susținut că hotărârea este nelegală întrucât instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de instituire a sechestrului asigurător formulată de partea civilă Direcția G. R. A Finanțelor P. C., impunându-se ca în cauză să se dispună luarea măsurilor asiguratorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența valorii probabile a pagubei de 160.244 lei solicitând totodată ca la această sumă să se calculeze și accesoriile legale.
Oral a invocat și omisiunea primei instanțe de a reține incidența art. 396 alin. 10 CPP.
Partea civilă Direcția G. R. A Finanțelor P. C., a criticat sentința apelată sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul obligării inculpatului în solidar cu partea responabilă civilmente . prin administrator judiciar A.M.T. Servicii Insolvența SPRL și la plata accesoriilor aferente calculate de la data producerii prejudiciului și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea infracțională a acesteia, precum și a admiterii cererii de instituire a măsurilor asiguratorii și a sechestrului asigurator asupra bunurilor aparținând inculpatului, formulată de partea civilă Statul român, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la concurența valorii probabile a pagubei.
Inculpat C. D. C. prin apelul declarat a solicitat aplicarea noului cod penal în raport de formă de executare a pedepsei, prev.de art.83 C.p.; în cauză, efectele amânării aplicării pedepsei sunt mult mai favorabile decât cele ale suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art.81 C.p.
Solicită totodată să se țină cont de faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului – integrat bine în societate cât și eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare, instanța poate aprecia că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar că se impune supravegherea conduitei acestuia.
Instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, acesta recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul a depus la dosar, în copii chitanța ., nr._, buletinul procedurilor de insolvență nr. 3342/07.02._, buletinul procedurilor de insolvență nr. 7087/18.05.2012, buletinul procedurilor de insolvență nr._/17.06.2013, copie portal Tribunalul D..
La ultimul termen de judecată inculpatul a renunțat la apelul formulat.
Analizând temeinicia și legalitatea sentinței prin prisma motivelor formulate de apelanți, având în vedere și disp. art. 417 alin. 2 CPP C. reține următoarele:
Conform probatoriilor existente la dosar în perioada 25.04._11, inculpatul C. D. C. în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale cu intenție, a reținut dar nu a vărsat, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, respectiv impozitul pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale de sănătate, contribuția la fondul de șomaj și impozitul pe difidente, producând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 160.449 de lei.
Fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP anterior.
Critica orală a Parchetului de pe lângă J. C. în sensul omisiunii reținerii de prima instanță a disp. art. 396 alin.10 CPP este fondată, inculpatul recunoscând în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată la primul termen cu procedura legal îndeplinită și apărarea asigurată. De altfel în ședința din data de 09.10.2014 inculpatul a arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. 4 CPP.
Sunt fondate și criticile Parchetului de pe lângă J. C. și părții civile A.N.A.F.– Direcția R. a Finanțelor P. C., cu privire la omisiunea primei instanțe de a obliga inculpatul și la plata accesoriilor debitului principal, conform codului de procedură fiscală, în vedere reparării integrale a prejudiciului, inclusiv a accesoriilor pe care le-ar fi datorat pentru întârzierile de plata a obligațiilor fiscale potrivit codului de procedură fiscală.
Cu toate acesta repararea integrală a prejudiciului vizează acoperirea integrală a sumei pe care, în condiții obișnuite, inculpatul, în calitate de administrator al . C. ar fi fost dator să o plătească, conform dispozițiilor legale.
Cum la data de 27.02.2012 cu privire la . C. s-a deschis procedura insolvenței, având în vedere disp. art. art. 41 din Legea 85 /2006 privind procedura insolvenței potrivit căreia „nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii”, accesoriile vor fi datorate doar până la acea data.
Critica privind omisiunea instanței de a institui măsuri asiguratorii formulată de Parchetului de pe lângă J. C. și de către partea civilă nu este fondată întrucât, după cum se reține chiar în rechizitoriu, inculpatul C. D. C. nu deține bunuri mobile sau imobile iar . C. este în insolvență.
Ori instituirea unei măsuri asiguratorii are drept scop evitarea ascunderii, distrugerii sau înstrăinării unor bunuri care ar putea servi la repararea pagubei produse prin infracțiune (alin. 5 art. 249 CPP), până la concurența valorii acesteia.
În situația în care nu s-au identificat bunuri ale inculpatului care să poată fi astfel indisponibilizate, instituirea unei astfel de măsuri, este total lipsită de eficiență întrucât, chiar și în situația în care condamnatul ar dobândi bunuri ulterior pronunțării hotărârii, acestea nu ar intra sub incidența măsurii asiguratorii care vizează doar bunurile existente nu și pe cele viitoare.
Trebuie însă menționat că hotărârea pronunțată în apel fiind definitivă, se poate trece imediat la executarea silită în situația în care ulterior inculpatul dobândește bunuri.
În consecință, pentru cele expuse, se vor admite apelurile formulate de Parchetului de pe lângă J. C. și al părții civile A.N.A.F. – Direcția R. a Finanțelor P. C. și se va desființa în parte sentința.
În baza art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP anterior, a art. 5 NCP și a art. 396 alin. 10 CPP va i condamnat inculpatul la 8 luni închisoare.
În baza art. 81 CP anterior și a art. 5 Cp se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni.
Va fi obligă inculpatul la 127.456 lei la care se adaugă accesoriile calculate conform codului de procedură fiscală până la data de 27.02.2012, către partea civilă și se va constata recuperat prejudiciul de 32.993 lei. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 275 CPP va fi obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile Parchetului de pe lângă J. C. și al părții civile A.N.A.F. – Direcția R. a Finanțelor P. C., formulate împotriva sentinței penale nr. 5563 din data de 27.11.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Ia act de retragerea apelului inculpatului Cotârcea D. C., fiul lui P. și M., născut la data de 04.12.1966, în C., jud.D., C.N.P.-_, formulat împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează în parte sentința .
În baza art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP anterior, a art. 5 NCP și a art. 396 alin. 10 CPP condamnă inculpatul la 8 luni închisoare.
În baza art. 81 CP anterior și a art. 5 Cp suspendă executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni.
Obligă inculpatul la 127.456 lei la care se adaugă accesoriile calculate conform codului de procedură fiscală până la data de 27.02.2012, către partea civilă.
Constată recuperat prejudiciul de 32.993 lei..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Președinte, Judecător,
T. C. B. I. E.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.I.E.
J.fond:Ghe.B.
Ș.D. /7ex.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 615/2015.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
