Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 595/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 595/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 595/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 595

Ședința publică de la 28 aprilie 2014

PREȘEDINTE A. D.- judecător

M. E. P.- judecător

Grefier V. D.

M. Public reprezentat prin procuror G. C. din cadrul

DIICOT – Serviciul Teritorial C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 aprilie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de DIICOT – Serviciul Teritorial C., inculpații D. R. C., B. G., Șargarodschi F. și P. A. D., și partea civilă D.G.R.F.P. C. prin M. E. și Finanțelor – A.N.A.F. împotriva sentinței penale nr. 217 din data de 22 mai 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .

CURTEA

Asupra apelurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 217 din data de 22 mai 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._,

1. În baza art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen., art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen, art.76 lit.b C.pen a fost condamnat inculpatul D. R. C., fiul lui E. și C., născut la data de 20.09.1979 în mun. București, cu domiciliul în mun. București, . nr. 21-23, ., sect. I și reședința în mun. București, ., ., cetățean român, posesor al C.I. . nr._ eliberată de Secția 1 Poliție București la data de 04.04.2005 și al pașaportului simplu . nr._, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a IIa și b C.pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 290 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen., art.74 alin.1 lit.a și alin. 2 C.pen, art.76 lit.e C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii în cuantum de 10.000 lei.

În baza art. 292 C.pen. cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen., art.74 alin1 lit.a și alin1 C.pen, art.76 lit.e C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii în cuantum de 10.000 lei.

În baza art. 23 alin. 1 lit. a din lg. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen., art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen, art.76 lit.d C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare

În baza art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 14 din lg. 39/ 2003 cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen., art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen, art.76 lit.d C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit.a teza a IIa și b C.pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.e, art.35 alin3 C.pen. inculpatul D. R. C. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a II a și b C.pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, respectiv din data de 06.07._07.

În baza art.71 alin.2 C.p. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II a și b C.pen., pe durata executării pedepsei.

2. În baza art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen, art.76 lit.a C.pen a fost condamnat inculpatul P. A. D., fiul lui C. și M., născut la data de 22.08.1967 în loc. T., jud. Sibiu, cu domiciliul în mun. C., ., jud. D. și reședința în mun. C., .. 1, jud. D. și respectiv în mun. C., .. 5, ., jud. D., cetățean român, posesor al C.I. . nr._ eliberată de Poliția mun. C. la data de 07.02.2002 și al pașaportului simplu . nr._, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a IIa și b C.pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art.290 C.pen cu aplicarea art.41 alin2 C.pen și art. 74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen, art.76 lit.e C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art.23 alin1 lit.a din legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin2 C.pen și art. 74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen, art.76 lit.c C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.14 din legea nr.39/2003 cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen, art.76 lit.b C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a IIa și b C.pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b, art.35 alin.3 C.pen. inculpatul P. A.-D. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a II a și b C.pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, respectiv din data de 06.07._07.

În baza art.71 alin.2 C.pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II a și b C.pen., pe durata executării pedepsei.

3. În baza art.25 C.pen rap. la art.215 alin1,2,și 5 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.74 alin.2 C.pen, art.76 lit.a C.pen. a fost condamnat inculpatul B. G., zis „G.”, fiul lui I. și M., născut la data de 24.11.1960 în ., cu domiciliul în mun. C., .. 31 (actual nr. 35), județul D. și reședința în mun. C., ., jud. D., cetățean român, posesor al C.I. . nr._ eliberată de Poliția mun. C. la data de 27.10.1999, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a II a și b C.pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art.25 C.pen. rap. la art.292 C.pen. cu aplicarea art.41 alin 2 C.pen. și art. 74 alin.2 C.pen, art.76 lit.e C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art.25 C.pen. rap. la art.23 alin1 lit.a din legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin2 C.pen și art. 74 alin.2 C.pen, art.76 lit.c C.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.7 alin1 rap. la art.2 lit.b pct.14 din legea nr.39/2003 cu aplicarea art. 74 alin.2 C.pen, art.76 lit.b C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a IIa și b C.pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b, art.35 alin.3 C.pen. inculpatul B. G. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a II a și b C.pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 16.06.2007 până în data de 18.06.2007, respectiv din data de 06.07._07.

În baza art.71 alin.2 C.pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II a și b C.pen., pe durata executării pedepsei.

4. În baza art.215 alin1, 2 și 5 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen., art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen, art.76 lit.b C.pen a fost condamnat inculpatul Șargarodschi F. zis „F.”, fiul lui T. și A., născut la 01.02.1960 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în mun. C., ., ..1, parter, . în mun. C. . Dezrobirii) ., jud. D., posesor al CI . nr._ eliberată de Poliția mun. C. la data de 13.07.2004, fără antecedente penale,CNP_, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a IIa și b C.pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 290 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen., art.74 alin.1 lit.a și alin. 2 C.pen, art.76 lit.e C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii în cuantum de 10.000 lei.

În baza art. 292 C.pen. cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen., art.74 alin1 lit.a și alin1 C.pen, art.76 lit.e C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii în cuantum de 10.000 lei.

În baza art. 23 alin. 1 lit. a din lg. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art.3201 alin 7 C.pr.pen., art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen, art.76 lit.d C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare

În baza art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 14 din lg. 39/ 2003 cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen., art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen, art.76 lit.d C.pen a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a IIa și b C.pen., pe o durată de 1 an și 6 luni cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.e, art.35 alin.3 C.pen. inculpatul Șargarodschi F. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit.a teza a II a și b C.pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art.71 alin.2 C.p. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II a și b C.pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art.348 C.pr.pen instanța a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate.

În baza art.346 C.pr.pen rap. la art.14, 15 C.pr.pen. a fost admisă acțiunea civilă precizată exercitată de Agenția Națională de Administrație Fiscală București.

Au fost obligați inculpații Șargaroschi F., D. R. C., P. Aurle D. și B. G. în solidar iar inculpații Șargaroschi F. și B. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL Tg. J., prin lichidatorul judiciar T. S., inculpatul D. R. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL și inculpatul P. A. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente .., la plata sumei de 2.227.219 lei către partea civilă ANAF București.

Au fost obligați inculpații D. R. C., P. A. D. și Boierică G. în solidar, iar inculpatul B. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL Tg. J., prin lichidatorul judiciar T. S., inculpatul D. R. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL și inculpatul P. A. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente .., la plata sumei de 1.116.697 lei către partea civilă ANAF București.

S-a luat act că a fost acoperit parțial prejudiciul produs părții civile, respectiv suma de 1.533.401 lei.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă de procuror asupra bunurilor părții responsabile civilmente . SRL Tg. J., prin lichidatorul judiciar T. S.( fostă .).

A fost obligat fiecare inculpat, iar inculpații Șargaroschi F. și B. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL Tg. J., prin lichidatorul judiciar T. S., inculpatul D. R. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . P. A. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata a câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului ( din cursul urmăririi penale și a fazei de judecată).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 15.02.2008 a fost înregistrat pe rolul instanței sub nr._ rechizitoriul cu nr.325/P/2004 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. –Direcția de Investigație a Infracțiunilor de C. Organizată și Terorism Structura, Centrală, prin care prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: G. B., pentru săvârșirea infr. prev. de art. 25 rap. la art. 215 c.p. alin. 1, 2, 5 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p.; 25 rap. la art. 290 c.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p; 25 rap. la art. 292 c.p. ;25 rap. la art. 23 alin. 1 lit. a din legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p.; art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea 656/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a c.p.; P. A. D. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 c.p. alin. 1, 2, 5 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p.; art. 290 c.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p; 23 alin. 1 lit. a din legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p.; art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a c.p.; D. R. C., pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 c.p. alin. 1, 2, 5 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p.; art. 290 c.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p;292 c.p.; 23 alin. 1 lit. a din legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p.; art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a c.p.; și Șargarodschi F., pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 c.p. alin. 1, 2, 5 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p.; art. 290 c.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p;292 c.p.; 23 alin. 1 lit. a din legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p.; art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea 656/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a c.p.

P. actul de sesizare s-au reținut în fapt următoarele:

Începând cu luna iunie 2001, inculpatul B. G. și-a stabilit contacte de natură infracțională la nivelul conducerii Direcției Generale a Finanțelor P. D., conducere a cărei numire o și sprijinise anterior.

Inculpatul a fost cel care a translatat în zona județului D. modul de operare fraudulos cunoscut ca „rambursare ilegală de T.V.A.”, mod de operare ce consta, în esență, în solicitarea rambursării de TVA în urma majorării artificiale a prețului unor bunuri (prin interpunerea în circuitul comercial a unor societăți fantomă) sau prin plăsmuirea integrală a unor tranzacții între societăți de același fel.

S-a apreciat că activitatea inculpatului B. G. în domeniul rambursărilor ilegale de T.V.A. s-a derulat în intervalul iunie 2001 - septembrie 2004.

Într-o primă fază, în perioada iunie – decembrie 2001, inculpatul a testat la fața locului mecanismele de bază ale tiparului infracțional adoptat.

Astfel, acesta a inserat în activitatea „la vedere” a unei societăți comerciale controlate de inculpat o singură tranzacție fictivă, de sine stătătoare, care genera ilegal TVA de rambursat; în această etapă, toți participanții la comiterea infracțiunii erau cetățeni români din anturajul imediat al inculpatului B. G..

De exemplu, un bun existent în materialitatea sa și care figura în mod licit în patrimoniul unei societăți comerciale a inculpatului era revândut succesiv de două – trei ori între societăți comerciale din portofoliul grupării, la un preț sensibil apropiat de valoarea sa reală; la ultima tranzacție, însă, cocontractantul deținătorului de la acel moment al bunului era o societate comercială „fantomă” (care nu funcționase niciodată, cu sediu social fictiv și în care figurau ca asociați persoane inexistente sau cu identități nereale); în acest stadiu, prin interpunerea „fantomei” în circuit, prețul bunului „exploda”, multiplicându-se chiar și de 10.000 de ori; imediat, „fantoma” revindea bunul, la acest nivel al prețului, unei alte societăți comerciale din portofoliul inculpatului, iar acesta solicita rambursarea de TVA în numele acestei societăți (evident, în considerarea cuantumului majorat al prețului).

Astfel, prin folosirea de înscrisuri falsificate și fără ca bunul fizic să fie măcar mutat din locul unde se afla de la bun început, era creată exclusiv scriptic aparența unui circuit juridic al cărui scop unic era generarea ilicită de TVA de rambursat.

După efectuarea uneia sau a mai multor tranzacții de acest gen, când inculpatul B. G. aprecia că societatea comercială reală folosită devenea un risc potențial, proceda la „fantomizarea” acesteia, prin cesionarea ei fictivă către persoane cu identități nereale.

Sumele obținute în mod fraudulos în acest mod fie au fost externalizate prin transferuri bancare, fie au fost investite în bunuri de valoare (imobile, autoturisme, bijuterii etc.), modalități specifice spălării de bani.

Într-o a doua etapă în evoluția infracțională a inculpatului B. G., desfășurată în perioada 2002 – 2003, tranzacțiile au devenit integral fictive, grupul infracțional condus de inculpat atrăgându-și colaborarea unei rețele de același tip formată din persoane de origine arabă și persană.

În concret, în această fază gruparea solicita rambursarea de TVA în baza unei singure tranzacții de valoare mare, în care totul era fictiv: cocontractanții (care erau societăți fantomă), bunul obiect al tranzacției (inexistent), documentele justificative ale tranzacției (integral plăsmuite) și prețul (de ordinul a zeci de miliarde de lei vechi).

Această parte a activității infracționale a grupării, corespunzătoare primelor două etape descrise, a fost documentată și dedusă judecății în cauza nr. 165/P/2003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și Terorism – Structura centrală (vol. 76 filele 247 – 322 d.u.p.); făcând obiectul dosarului nr._/3/2006 al Tribunalului București – Secția a-II-a penală.

Cea de a treia etapă, desfășurată în perioada martie – septembrie 2004, a constituit-o transpunerea în practică a planului ilicit și reprezintă o revenire la modelul de bază desfășurat în prima etapă, model considerat mai puțin riscant, datorită existenței reale a bunului tranzacționat, precum și a activității preponderent licite a societății care solicita rambursarea.

Această ultimă parte a activității infracționale constituie obiectul prezentului dosar.

P. rechizitoriu s-a apreciat că inculpatul B. G. a organizat și condus în această perioadă, activitatea circumscrisă sferei ilicitului penal executată de coinculpații D. R. C., P. A. D. și Șargarodschi F., activitate finalizată prin obținerea sumei totale de 26,5 miliarde lei ROL cu titlul de rambursări ilegale de TVA; este vorba, în concret, despre 3 rambursări ilegale de TVA obținute de membrii grupării infracționale în numele societăților comerciale .. C. (în mai și iulie 2004) și respectiv .. C. (în septembrie 2004), prin utilizarea conceptului clasic al modului de operare, respectiv:societatea care solicita, finalmente, rambursarea „la vedere” (preexistentă în patrimoniul grupării sau înființată în perioada de referință); bunul obiect al tranzacției – real (în unele situații, bunul chiar avea o existență anterioară licită în portofoliul grupării, dar, pe parcursul înfăptuirii planului infracțional, era introdus în circuitul ilicit); majorarea explozivă a prețului – prin interpunerea unei singure societăți fantomă.

S-a apreciat că în cadrul grupării statutul de lider necontestat al grupării a fost deținut neîntrerupt de inculpatul B. G., acesta fiind cel care a inițiat gruparea, a structurat-o, a delimitat activitatea fiecărui membru, a stabilit contacte la nivelul unor instituții ale statului pentru asigurarea protecției și, totodată, a beneficiat în modul cel mai substanțial de pe urma activității desfășurate.

Membrii palierelor de execuție (inculpații Șargarodschi F., D. R. C. și P. A. D.) au acționat strict în limitele trasate de liderul grupării, conștientizând tot timpul atât caracterul ilicit al manoperelor lor, cât și statutul lor în ierarhia grupării.

Prima rambursare de TVA reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților este cea obținută de . C. în iulie 2004, în valoare de 11._ lei ROL.

P. rechizitoriu s-a reținut că societățile implicate în circuitul fraudulos finalizat prin această returnare frauduloasă de TVA au fost: . ( societate administrată scriptic de inculpatul Șargarodschi F.), . București (administrată scriptic de inculpatul D. R.-C.) și . C.( administrată scriptic de către inculpatul P. A.-D.) .

Inculpatul B. G. a conceput un circuit fraudulos care să se finalizeze cu aprobarea unei rambursări ilegale de TVA, al cărei beneficiar principal urma să devină, folosindu-se de inculpații D. R.-C., P. A.-D. și Șargarodschi F., precum și de cele 3 societăți comerciale aflate în sfera sa de influență și administrate scriptic de inculpații amintiți (S.C. K. I. .. București, S.C. S. & DESIGN S.R.L. C. și respectiv .. C.).

S-a reținut că au existat 2 tranzacții fictive în care .. C. apărea în calitate de cumpărător, respectiv: 1 tranzacție fictivă cu S.C. K. I. .. București (societatea administrată scriptic de inculpatul D. R.-C.) având ca obiect o instalație de refrigerare a vinului și 1 tranzacție fictivă cu S.C. S. & DESIGN S.R.L. C. (societatea administrată scriptic de inculpatul P. A.-D.) având ca obiect 36 de bazine de stocare.

În ceea ce privește prima tranzacție, s-a reținut că în perioada 06.10.2003 – 12.12.2003, .. C. a achiziționat o plantație de viță de vie nobilă pe rod în suprafața totală de 476,8 hectare situată la fermele 1, 2, 3, 5 și 6 „D. V.” Drobeta Turnu Severin jud. D..

În ultima decadă a lunii ianuarie 2004, martorul S. G. l-a încunoștințat pe inculpatul B. G. despre necesitatea achiziționării unei linii de refrigerare a mustului („lanț de frig”) care să fie instalată la crama existentă la ferma nr. 4 „D. V.” Drobeta Turnu Severin. Inculpatul B. G. a luat act de această problemă și a hotărât să se ocupe personal de problema respectivă.

La sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie 2004, inculpatul B. G. s-a întâlnit cu martorul O. C.-V., administrator al S.C. OENOLAB CONSULT S.R.L. București, societate comercială ce avea ca principal obiect de activitate importul și distribuția utilajelor de vinificație, spunându-i că este că este interesat de achiziționarea unei instalații de refrigerare a vinului pentru o firmă a sa, ..

Cei doi nu au căzut de acord asupra modalității de plată a prețului ( de 90.000 euro), dar au rămas în contact, urmând să reia discuțiile asupra singurului aspect asupra căruia nu căzuseră încă de acord (termenii de plată a prețului).

Ulterior, între cei doi s-au mai purtat tratative cu privire la încheierea respectivului contract,, stabilindu-se ca în contract să fie trecută ., motiv pentru care inculpatul B. i l-a prezentat martorului pe inculpatul Șargarodschi F., ca fiind directorul tehnic al respectivei societăți.

Ulterior, inculpatul B. a decis ca achiziționarea respectivei instalații să fie făcută pe societatea ., fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/25.05.2004, ce avea ca obiect o linie completă de refrigerare, prețul stabilit fiind de 98.794 euro.

După încheierea respectivului contract, . București a demarat demersurile pentru importul respectivei instalații.

În data de 26.05.2004, deci a doua zi după încheierea primului contract, moment în care respectiva instalație nu fusese nici comandată producătorului străin, inculpatul D. în calitate de administrator al ., la indicațiile inculpatului B., revinde respectiva instalație către ., administrată de Șargarodschi F., fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.105/26.05.2004 și două facturi de livrare a utilajelor din 11.06.2004. Prețul stabilit prin acest contract pentru respectiva instalație de refrigerare a fost de 340.539 euro.

Respectiva instalație a fost adusă în România în perioada 20.08._04, fiind transportată direct și pusă în funcțiune la ferma ” D. V.” a ..

A doua tranzacție fictivă reținută prin rechizitoriu este cea dintre ..R.L. C. ȘI .. C. având ca obiect 36 de bazine de inox.

În luna aprilie 2004, cu prilejul discuțiilor purtate de inculpații B., D. și Șargarodschi cu martorul O. C. V. în legătură cu achiziționarea linei de refrigerare, s-a discutat și despre achiziționarea unor bazine de inox de capacitate mare, necesare pentru depozitarea mustului în curs de maturare.

Inculpatul Șargarodschi F. a luat legătura telefonic cu . solicitând o ofertă de preț pentru bazine de inox cu capacitatea de 30.000 litri, comunicându-i-se că prețul este de 1 euro/litru. Cum societatea avea nevoie de 27 de bazine de inox de 24.000 litri și de 9 bazine de inox de 30.000 litri, prețul total al acestora ar fi fost de aproximativ 970.000 euro.

După aflarea prețului, inculpatul Șargarodschi F., l-a încunoștințat pe inculpatul B. despre oferta de preț primită. Acesta după o perioadă a stabilit că nu vor mai fi cumpărate bazine noi, urmând a fi folosite niște bazine vechi care fuseseră în proprietatea S.C. Bachus-D. S.A. C. și care erau instalate la crama Coțofeni, situată la aprox. 25 km. de C., bazine ce aparțineau deja grupului de societăți controlate de inculpatul B. G.. Acesta a stabilit ca respectivele bazine să fie trecute mai întâi scriptic prin societatea ., administrată de inculpatul P., iar apoi să fie achiziționate de ..

Într-o primă etapă s-a plăsmuit . bazine, în patrimoniul ., fiind plăsmuit un document de achiziție a acestora de la . Comipex SRL, respectiv factura fiscală . ACQ nr._ din 16.06.2004, iar prețul a fost 50.41.112.000 lei ROL .

Având în vedere că societatea vânzătoare era o societate fantomă, ce nu a funcționat niciodată, s-a apreciat prin rechizitoriu că respectiva tranzacție a fost în totalitate fictivă.

Ulterior, respectivele bazine au fost revândute de . către ., contra sumei de 50._ lei ROL, fiind întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr.3/15.06.2004 și factura fiscală . ACB nr._ din 18.06.2004. Ulterior, cele 36 de bazine de inox au fost transportate de la fostul punct de lucru al S.C. BACHUS-D. S.A. din Coțofeni, jud. D. direct la crama „D. V.” aparținând .. C..

La data de 22.07.2004, . C. a solicitat rambursarea soldului negativ al TVA din luna în care fuseseră achiziționate cele 36 bazine de inox și instalația de refrigerare, inculpatul Șargarodschi F. declarând că documentele de evidență contabilă aferente tranzacțiilor sunt legale și corespund realității.

La data de 27.07.2004 în urma procesului-verbal întocmit de consilierul DGFP D. a fost aprobată rambursarea de TVA în sumă de 11._ lei ROL.

A doua rambursare ilegală de TVA reținută prin rechizitoriu este cea obținută de . C. în mai 2004 în cuantum de 3._ lei ROL.

Folosind aceleași societăți (. C. și .) au fost încheiate 2 tranzacții fictive una având ca obiect o linie de producție și îmbuteliere a băuturilor și una având ca obiect o instalație frigorifică.

În anul 1994, . Export SRL București a cumpărat second hand din Italia o linie de producție și îmbuteliere a băuturilor alcoolice și nealcoolice, contra sumei de aprox. 12.000 $.

În cursul anilor 1999 – 2000, instalația a fost mutată într-o hală de producție a aceleiași societăți situată în loc. Otopeni, . 30, ., fiind exploatată de societatea amintită până în perioada anilor 2001 – 2002, când activitatea firmei a fost sistată.

În cursul anului 2003 S.C. CPM Internațional Import Export S.R.L. București, a vândut întreaga instalație către S.C. Impact Comerț S.R.L. București,conform facturii fiscale . nr._, prețul de vânzare fiind stabilit la_ lei ROL.

În urma cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală, a rezultat că societatea cumpărătoare (S.C. Impact Comerț S.R.L. București) era o societate fantomă, care nu a funcționat niciodată la sediul social declarat.

Inculpatul B. G. a conceput, iar coinculpații D. R. C. și Șargarodschi F. au pus în executare, sub coordonarea acestuia, un traseu ilicit, exclusiv scriptic, al respectivei linii de îmbuteliere.

Pentru a „rupe” orice posibilă legătură dintre proprietarul real al bunurilor (S.C. CPM Internațional Import Export S.R.L. București) și beneficiarul real al acestora (grupul de firme controlat de inculpatul B. G.), a fost inventat un „furnizor” al societății aflate în portofoliul grupului infracțional, furnizor care urma să figureze scriptic în factura de vânzare, respectiv societatea fantomă S.C. Corali Trading 2003 S.R.L. București.

În acest sens a fost întocmită factura fiscală . ACT nr._ din 03.03.2004 prin care ”fantoma” S.C. Corali Trading 2003 S.R.L. București „vindea”, iar . București „cumpăra” linia completă de îmbuteliere cu prețul de 18._ lei ROL.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că această tranzacție a fost totalmente fictivă, aspect recunoscut de altfel de către inculpații Șargarodschi și D..

Ulterior această instalația de producție și îmbuteliere a băuturilor alcoolice a fost revândută de . către . C., prin contractul de vânzare cumpărare nr. 101 din 06.03.2004, contra sumei de 18._ ROL, fiind încheiate 3 facturi fiscale, toate datate 10.03.2004, în care a fost divizată linia completă de producție și îmbuteliere tranzacționată.

Ulterior au fost transportate efectiv bunurile de la locul unde s-au aflat tot timpul (hala din Otopeni a adevăratului proprietar S.C. CPM Internațional Import Export S.R.L. București) până la locul de depozitare situat în . al adevăratului beneficiar (.. C.).

În împrejurări similare, între . și . C. s-a mai derulat o tranzacție frauduloasă, având ca obiect o instalație frigorifică.

Cu factura fiscală . ACT nr._ din 04.03.2004, ”fantoma” S S.C. Corali Trading 2003 S.R.L. București „a vândut”, iar .. București „a cumpărat” o instalație frigorifică cu tablou de comandă și control automat al temperaturii cu prețul de 12._ lei ROL.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că și această tranzacție este totalmente fictivă,întrucât furnizorul din acte (S.C. Corali Trading 2003 S.R.L. București) era o societate fantomă.

Și această instalație era depozitată, în hala aparținând S.C.CPM Internațional Import Export S.R.L. București situată în loc. Otopeni, . 30, . 40 A.

P. contractul de vânzare cumpărare nr. 102 din 06.03.2004, instalația frigorifică a fost revândută de către . București către . C., prețul de revânzare rămânând același cu care se făcuse internalizarea frauduloasă.

La data de 26.04.2004 a fost depus de către . C. decontul aferent lunii în care figura achiziția celor 2 utilaje (linia de producție și îmbuteliere a băuturilor și respectiv instalația frigorifică) și s-a solicitat rambursarea soldului negativ al TVA, inculpatul Șargarodschi F. declarând că documentele de evidență contabilă aferente tranzacțiilor sunt legale și corespund realității.

P. procesul verbal nr. 2246/ din 14.05.2004 a fost aprobată rambursarea de TVA pentru . C., în valoare totală de 3._ lei ROL.

Cea de a treia rambursare ilegală de TVA reținută prin rechizitoriu este cea obținută de .. C.( administrată de inculpatul D. R.-C.) în septembrie 2004, în valoare totală de 11._ lei ROL, bunul ce a făcut obiectul tranzacției fiind o suprafață de 25,05 hectare plantație de viță-de-vie situată în incinta Fermei 5 „D. V.” din ..

Respectiva plantație a fost înainte de revoluție proprietatea fostului I.A.S. „D. V.”, redenumit S.C. Hortindustriala S.A. „D. V.”, Drobeta Turnu Severin, jud. M., ulterior aceasta trecând ca și terenul aferent acesteia în administrarea Agenției Domeniilor Statului.

În data de 06.10.2003, . C., a achiziționat plantația de viță-de-vie de la Ferma nr. 5 S., jud. M., în urma unei proceduri de executare silită, de la S.C. HI „D. V.” Drobeta Turnu Severin, jud. M., cu suma de 2._ lei ROL, terenul rămânând în proprietatea statului, fiind încheiat pentru acesta un contract de concesiune pe 49 de ani.

P. rechizitoriu s-a reținut că anterior datei de 26.07.2004, martorii S. C. V. (contabilă la una din firmele grupării) și D. C. (fost administrator al . C.), ambii aflați în anturajul imediat al inculpatului B. G., au primit dispoziție să întocmească o factură fiscală prin care S. C. să înstrăineze fictiv tarlalele 162, 163 și 172 din cuprinsul plantației de viță-de-vie de la Ferma nr. 5 „D. V.” Șimian, jud. M. către . C. (societate administrată de inculpatul P. A. D.).

P. factura fiscală . ACB nr._ s-a înstrăinat către . suprafața de 25,05 hectare plantație de viță de vie situată la Ferma nr. 5 „D. V.” Șimian, jud. M. (tarlalele 162, 163 și 172) cu suma de 1._ lei ROL.

Ulterior respectiva plantație a fost revândută de . către .. C. cu suma de 69._ lei ROL, prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 22.07.2004 (vol 15 filele 45-46), respectiv prin factura fiscală . ACB nr._ datată 30.07.2004.

La data de 25.08.2004 a fost depus de către .. C. decontul aferent lunii în care figura achiziția plantației de viță de vie și s-a solicitat rambursarea soldului negativ al TVA, inculpatul D. R. C., în calitate de administrator al societății verificate, a completat și semnat o declarație pe proprie răspundere în cuprinsul căreia a atestat, în mod nereal, că documentele de evidență contabilă aferente tranzacțiilor sunt legale și corespund realității.

P. procesul verbal nr. 4143/06.09.2004 încheiat de inspectorii DGFP, a fost aprobată rambursarea de TVA pentru .. C., în valoare de 11._ lei ROL.

În cursul cercetării judecătorești fiind audiat inculpatul B. G.( filele 121-122, vol.I), nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Acesta a arătat că înainte de începerea cercetărilor în prezenta cauză nu-i cunoștea decât pe inculpații D. și Șargarodschi. A recunoscut că a fost asociat la . pentru o scurtă perioadă, de administrarea societății ocupându-se inculpatul Șargarodschi F..Și după ce a cesionat părțile sociale către firma Lancaster, iar aceasta i-a dat procură de reprezentare nu s-a implicat cu nimic în societate. Acesta a negat că ar fi avut cunoștință de tranzacțiile efectuate între cele trei societăți, arătând că doar i-a pus în legătură pe administratorii acestora cu diferite persoane de care aceștia aveau nevoie pentru a rezolva problemele societăților.

Inculpatul B. a arătat că nu cunoaște nimic în legătură cu returnările de TVA și că nu a beneficiat de nicio sumă din acestea.

Inculpatul D. R.-C. fiind audiat de către instanță( filele 98-99 vol.I), a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Acesta a arătat că a înființat . la cererea inculpatului B., acesta fiind cel care l-a rugat să cumpere pe societate o plantație de viță de vie de 100 ha, din preț fiind achitat doar o parte, ulterior fiind formulată cererea de rambursare de TVA. Acesta a precizat că puterea de decizie în cele două societăți ( . și .) o avea inculpatul B., acesta fiind cel care stabilea ce urma să se cumpere, precum și prețul ce urma a fi plătit. Acesta a mai recunsocut că a formulat la cererea inculpatului B., cererea de rambursare a TVA-ului aferent tranzacției privind plantația de viță de vie, înainte de a fi plătit prețul integral al acesteia. Acesta a mai arătat că la momentul încheierii respectivei tranzacții . de suma necesară achiziționării plantației.

Inculpatul Șargarodschi F. fiind audiat nemijlocit de către instanță( filele 119-120 vol.I) a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată. Acesta a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul B. în anul 1995, fiind angajat la una din firmele acestuia, ulterior devenind administrator la .. Acesta a arătat că în întreaga perioadă el se ocupa de partea tehnică ce privea societatea, de încheierea afacerilor, perfectarea tranzacțiilor ocupându-se inculpatul B.. Acesta a arătat că aceeași a fost situația și în cazul achiziționării instalației de refrigerare, el fiind cel care i-a spus inculpatului B. doar datele tehnice necesare încheierii facturilor.

În ceea ce privește bazinele de inox, acesta a arătat că după ce s-a interesat de valoarea lor la . comunicat prețul acestora inculpatului B., care ulterior i-a spus că nu vor mai achiziționa bazine noi, ci vor folosi bazine care se aflau la Coțofeni și aparțineau unei alte societăți a inculpatului . fie achiziționate de la această societate, prin intermediul unei alte societăți.

Inculpatul Șargarodschi F. a precizat că factorul de decizie în cadrul societății era inculpatul B. G., acesta luând singur toate hotărârile ce priveau societatea, atât în perioada în care era acționar, cât și în perioada în care îi reprezenta pe cei de la . TVA a fost cerută la solicitarea inculpatului B., sumele obținute fiind folosite pentur plata salariilor și achiziționarea de bunuri.

Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul P. A. D.( fila 100, vol.I) nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Acesta a arătat că fiind administrator la . i-a cunoscut pe inculpații D. și Șargarodschi în urma unor relații comerciale cu societățile administrate de aceștia. Acesta a arătat că întrucât . avea o datorie la firma sa de cca 50 miliarde lei ROL ca urmare a achiziționării de către aceasta a unor bazine de inox, să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru o suprafața de 25 ha viță de vie, deținută de . fiind de 1,5 miliarde lei ROL. Ulterior a revândut respectiva plantație inculpatului D. contra sumei de 60 miliarde lei ROL.

Inculpatul a mai arătat că a cumpărat bazine de inox la cererea inculpatului Șargarodschi F., care nu putea să le cumpere de la asociații firmei Namstar, deoarece erau cetățeni străini, contra sumei de 48 miliarde de lei, bazine pe care apoi i le-a revândut la același preț la care a mai adăugat un adaos comercial de 300 miliarde lei ROL.

Acesta a mai arătat că nu a încasat nicio sumă reprezentând rambursare de TVA pe societatea pe care o administra și că nu a avut reprezentarea faptului că tranzacțiile încheiate cu celelalte societăți administrate de inculpați erau efectuate pentru a se obține rambursări de TVA.

Acesta a recunoscut că respectivele bazine de inox se aflau într-o fermă aparținând . Coțofeni, că în realitate nu a încheiat nici un contract cu . o factură și neachitând nicio sumă de bani cu titlu de preț deoarece aștepta ca banii să-i fie virați de către .> Având în vedere dispozițiile art.V din OUG nr.121/22 dec.2011, potrivit cărora, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a legii nr.202/2012, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art.3201 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a respectivei ordonanțe, la termenele din 22 februarie 2012 și respectiv 07 mar.2012 inculpații Șargarodschi F. și D. R.-C. au declarat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală( filele 61 și 86 vol. VII).

Cu ocazia cercetării judecătorești au fost audiați martorii B. G. ( fila 123, vol.I), R. Jean( fila 124, vol.I),Prițulescu I. ( fila 125, vol.I),S. C. ( fila 126, vol.I), O. C. V. ( fila 170, vol.I), G. F. ( fila 171, vol.I), N. V. M. ( fila 172, vol.I), S. N. ( fila 175, vol.I),Tocae A. ( fila 176, vol.I), U. L. ( fila 177, vol.I), D. C.( fila 178, vol.I), V. E. ( fila 4, vol.II), Udraoica L. ( fila 5, vol.II), M. M. ( fila 6, vol.II), D. D. M. ( fila 7, vol.II), B. D. ( fila 8, vol.II), I. M. ( fila 9, vol.II), S. V. ( fila 10, vol.II), R. A. ( fila 11, vol.II), P. P. D. ( fila 52, vol.II), S. A. ( fila 53, vol.II), O. G.( fila 126, vol.II), V. E.( fila 127, vol.II), P. J.( fila 128, vol.II), C. T. ( fila 129, vol.II), Coroșet D.( fila 130, vol.II), A. M. C.( fila 131, vol.II), B. C. M.( fila 132, vol.II), B. L. M. ( fila 135, vol.II), S. D. A. ( fila 2, vol.III), S. G.( fila 3, vol.III), M. M. ( fila 4, vol.III), D. E.( fila 44, vol.III), D. D.( fila 91, vol.III), Tarburcă Leonid ( fila 96, vol.III), L. L. ( fila 97, vol.III), M. S.( fila 98, vol.III), C. C.( fila 99, vol.III), P. C. ( fila 150, vol.III), G. E.( fila 151, vol.III), I. G.( fila 152, vol.III), E. M. ( fila 153, vol.III), P. Ghimluș( fila 154, vol.III), P. D. ( fila 7, vol.V), D. A.( fila 8, vol.V), P. G. L.( fila 9, vol.V), G. M. R. ( fila 10, vol.V).

La cererea inculpaților a fost admisă și efectuată o expertiză contabilă de către expertul judiciar T. I. pentru a stabili: dacă operațiunile de vânzare-cumpărare descrise în rechizitoriu au fost înregistrate în evidențele contabile ale societăților implicate, dacă societățile furnizoare au înregistrat TVA colectat egal ca valoare cu cel deductibil, dacă era obligatorie plata furnizorilor pentru deductibilitatea TVA, dacă pentru . erau îndeplinite condițiile pentru exercitarea dreptului de ducere a TVA aferent achizițiilor de la . și ., să se verifice dacă pentru toate tranzacțiile comerciale pentru care s-a exercitat dreptul de deducere a TVA și reținute ca ilegale prin rechizitoriu, a fost îndeplinită condiția de deducere a TVA, respectiv dacă bunurile achiziționate erau destinate realizării de operațiuni taxabile și respectiv să se precizeze modalitățile prin care societățile cumpărătoare . și . au achitat bunurile aferente tranzacțiilor menționate.

De asemenea în cursul cercetării judecătorești au fost depuse mai multe seturi de acte de către inculpați în apărare.

S-a menționat că . C. și-a schimbat denumirea în . .

Analizând întregul probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Societatea . C. aceasta a fost înființată la data de 09.07.2001, prin încheierea nr. 1082 din aceeași dată a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului D.( vol. 17, filele 264 – 265 d.u.p.).

Sediul declarat al societății a figurat, succesiv, la următoarele adrese: mun. C., Calea București, ., în mun. Drobeta Turnu Severin, ., jud. M. și respectiv în mun. Tîrgu-J., . nr. 1, parter, jud. Gorj.

Ca și asociați societatea a avut în perioada 06.07.2001 – 26.03.2002 pe S. N. E., zisă „N. S.” cu 85 % din capitalul social (17 părți sociale a 100.000 ROL fiecare) și S. A. cu 15 % din capitalul social (3 părți sociale a 100.000 ROL fiecare) (vol. 17, filele 273 – 278 d.u.p.).

În perioada 26.03.2002 – 06.03.2003 structura acționariatului a fost următoarea: inculpatul B. G. cu 90 % din capitalul social ,S. N. E., cu 5 % din capitalul social și S. A. cu 5 % din capitalul social (vol. 17, filele 249 – 260 d.u.p.).

În perioada 06.03.2003 – 17.12.2003, ca și asociați au figurat: Lancaster European Ventures L.L.C. cu sediul în S.U.A., statul New York, loc. Albany, S. Street Suite nr. 106,_ cu 98 % din capitalul social, S. N. E., cu 1 % din capitalul social și S. A. cu 1 % din capitalul social (vol. 17, filele 198 - 220 d.u.p.).

Din 17.12.2003 și până la momentul trimiterii în judecată, ca și asociați au figurat: Lancaster European Ventures L.L.C. cu sediul în S.U.A., statul New York, loc. Albany, S. Street Suite nr. 106,_ cu 98 % din capitalul social și S. N. E. cu 2 % din capitalul social (vol. 17, filele 181 - 186 d.u.p.).

Calitatea de administrator al respectivei societăți a fost deținută succesiv de următoarele persoane: S. N. E. (06.07._02) ca administrator unic, D. C. (30.07.2002 – 15.11.2002) administrator delegat prin procură, D. C. în perioada (15.11.2002 – 06.03.2003) ca și administrator unic, Șargarodschi F. (06.03._03) administrator unic și Șargarodschi F. și D. C. (15.12.2003 – 21.10.2004) ambii administratori având puteri egale și depline, D. C. (21.10.2004 – 17.01.2005) administrator unic și R. Jean( 12.04.2005 – până la data trimiterii în judecată) administrator unic ( vol. 17, filele 264-265, 273-277, 225-228, 194-195, 199-201, 202-206, 180-193, 159 – 168, 146 – 154 și 158 d.u.p.).

Inculpatul Șargarodschi F. a împuternicit-o pe martora S. C. V. să administreze cu puteri depline . C. prin procura autentificată sub nr. 1646 din data de 24.08.2004 la B.N.P. „P. E.” C. (vol. 76, fila 181 d.u.p.) dar respectiva procură nu a fost depusă la Oficiul Registrului Comerțului.

În fapt întreaga activitate a societății a fost condusă de inculpatul B. G., de la data intrării sale în societate.

Astfel, acesta a condus întreaga activitate a societății în perioada 26.03.2002 – 06.03.2003, în calitate de asociat majoritar ( având 90 % din capitalul social), iar în perioada 28.11._04, în baza procurii autentificate sub nr. 5559 din aceeași dată de B.N.P.A. „V. G. și R. J.”, procură depusă la Oficiul Registrului Comerțului, prin care asociatul majoritar (Lancaster European Ventures L.L.C., S.U.A.), prin reprezentant legal l-a împuternicit pe inculpatul B. G. să exercite, în numele lui și pentru el, toate atribuțiile care-i reveneau în cadrul .. C., și anume: să încheie orice acte adiționale la actele constitutive ale societății, să semneze hotărârea adunării generale a asociaților referitoare la activitățile menționate, să încheie și să semneze contracte civile și comerciale în numele societății, să încheie și să semneze orice acte de dispoziție cu privire la bunurile mobile și imobile ale societății, să efectueze orice fel de operațiuni contabile și bancare; să semneze și să elibereze orice factură în numele societății, să aibă drept de semnătură în bancă în numele societății, să poată contracta credite în bani în numele societății, să efectueze orice operațiuni cu privire la conturile societății, să întocmească orice fel de acte, atât în numele societății, cât și al asociatului majoritar, semnătura inculpatului fiind opozabilă mandantului, să îndeplinească, pentru executarea mandatului, toate formalitățile necesare în fața autorităților de orice fel .

. București a fost autorizată să funcționeze prin sent. civ. nr. 607/30.04.1993 a Judecătoriei Tîrgu-J.. Asociat fondator unic și administrator al societății a fost martora S. N. E., zisă „N. S.”, care era posesoarea tuturor celor 10 părți sociale în valoare de 10.000 lei ROL, sediul societății fiind stabilit la domiciliul acesteia în mun. Tg. J., .. 15, .. 6, jud. Gorj.

Ulterior calitatea de asociat unic și administrator al societății a fost dobândită de către inculpatul D. R.-C. prin cesiunea tuturor părților sociale de către martora S. N. E., fiind schimbată și denumirea societății, din „. București” în „. SRL București”, precum și sediul social la domiciliul inculpatului, respectiv mun. București, . nr. 21 – 23, ., sect. I.

Societatea . a fost înființată la data de 17.11.2003 asociații inițiali ai societății fiind un cetățean român și un cetățean german. La data de 06.05.2004, prin hotărârea adunării asociaților fondatori, activitatea societății a fost suspendată temporar pe o durată de 3 ani, din cauza lipsei de activitate, iar la data de 16.06.2004, inculpatul P. A.-D. a cumpărat de la asociații fondatori a 95 % din părțile sociale, devenind asociat majoritar și administrator al acesteia, restul părților sociale fiind dobândite de către martorul Ș. V., sediul societății fiind mutat la domiciliul din acte al inculpatului P. A. D.(vol 6 filele 172 - 181, 158 – 163, fila 166, vol. 5 filele 41 – 42 d.u.p.)

La data de 18.06.2004, noii asociați au decis reluarea activității societății (vol. 6 fila 165 verso d.u.p.).

Inculpatul B. G. a exercitat un control direct, nemijlocit și exclusiv asupra celor 3 societăți, în acest sens fiind declarațiile martorului D. C.(vol. 4, filele 40 și 34 – 39, dup, vol. I fila 178) precum și cele ale inculpaților Șargarodschi F. și D. R.-C. (vol. 2, filele 177, 190 - 191, vol. 76, filele 12 – 25 și 28 - 36 d.u.p). Cei doi inculpați au fost testați și cu ajutorul tehnicii poligraf, ambele rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. 67.006/04.09.2007 (vol. 5, filele 134 – 142) și respectiv nr. 747.102/30.01.2008 (vol. 76, filele 46 - 52) ale M.I.R.A. – I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică - Laboratorul Central Poligraf concluzionând că persoanele respective nu au prezentat indicii ale comportamentului simulat.

Inculpatul P. A.-D. a fost atras în sfera de influență a inculpatului B., datorită unor dificultăți financiare majore pe care le avea în perioada respectivă.

În perioada 06.10.2003 – 12.12.2003, . C. a achiziționat o plantație de viță de vie nobilă pe rod în suprafața totală de 476,8 hectare situată la fermele 1, 2, 3, 5 și 6 „D. V.” Drobeta Turnu Severin jud. D. (vol. 16, filele 129, 131, 133 d.u.p.).

La sfârșitul lunii ianuarie 2004, în prezența inculpatului Șargarodschi F., martorul S. G. l-a încunoștințat pe inculpatul B. G. despre necesitatea achiziționării unei linii de refrigerare a mustului, care să fie instalată la crama existentă la ferma nr. 4 „D. V.” Drobeta Turnu Severin. Potrivit susținerilor martorului (vol V, filele 44-45 d.u.p. și vol 3 fila 3), inginer oenolog la crama respectivă din anul 1966, montarea instalației de refrigerare era absolut necesară pentru ca mustul să fie menținut pe perioada fermentației la temperaturi controlate, optime producerii unui vin de calitate. Susținerile martorului au fost confirmate de declarațiile inculpaților Șargarodschi și D. (vol. 2 fila 177,vol. 76 filele 21 - 25 d.u.p., vol I filele 98-99, 119-120).

Spre sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie 2004, inculpatul B. G. s-a întâlnit cu martorul O. C.-V., administrator al S.C. Oenolab Consult S.R.L. București, societate comercială ce avea ca principal obiect de activitate importul și distribuția utilajelor de vinificație.

Din declarațiile martorului (vol. 5 filele 198 – 204 d.u.p., respectiv vol.I, fila 170), a reieșit că inculpatul B. G. i-a spus că este interesat de achiziționarea unei instalații de refrigerare a vinului pentru o firmă a sa, . . Martorul i-a spus că îi poate livra o asemenea instalație, făcându-i totodată și o ofertă de vânzare, precizându-i și prețul acesteia de aproximativ 90.000 euro.

Deoarece inculpatul dorea să plătească în avans doar 20-30% din valoarea instalației, iar restul după montarea acesteia, iar martorul nu a fost de acord cu această modalitate de plată, contractul nu a fost finalizat, dar cei doi au păstrat contactul, urmând să reia discuțiile cu privire la modalitatea de plată a prețului.

Urmare a tratativelor purtate, martorul O. a întocmit și un proiect de contract de livrare a instalației respective, contract în care figurau ca și părți contractante S.C. Oenolab Consult S.R.L. București și . C..

În luna aprilie 2004, la cererea inculpatului B., inculpații Șargarodschi și D. au mers la București unde s-au întâlnit cu martorul O., inculpatul Șargarodschi fiind prezentat ca fiind directorul tehnic al .. Cei patru au discutat aspecte tehnice legate de instalația de refrigerare, discutându-se cu același prilej și despre necesitatea dotării cramei cu mai multe bazine de inox de capacitate mare, pentru depozitarea mustului în curs de răcire.

Cu aceeași ocazie, inculpatul B. i-a spus martorului că a decis să achiziționeze respectiv instalație pe o altă societate, respectiv . București, martorul fiind de acord deoarece îl interesa să vândă respectiva instalație fiindu-i indiferentă societatea cumpărătoare.

Urmare a celor stabilite, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/25.05.2004 între S.C. Oenolab Consult S.R.L. București și . București (vol. 3, filele 46 – 48 d.u.p.), contract ce avea ca obiect o linie completă de refrigerare compusă din: 1 centrală frigorifică, 1 schimbător de căldură tub-în-tub, 36 de schimbătoare de căldură tip radiator, 1 set accesorii circuit de răcire, 1 tablou de comandă și control și 1 filtru aluvionar cu pământ fosil. Prețul a fost stabilit la suma de 98.794 euro, inclusiv TVA; preț care includea și montajul instalației și care urma să fie achitat în 5 tranșe succesive.

Contractul a fost semnat pentru . București de către inculpatul D.( în acest sens fiind raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 66.993/28.08.2007 întocmit de Institutul de Criminalistică al m.i.r.a. - I.G.P.R., vol. 5 filele 7- 18 d.u.p.).

În urma semnării contractului, firma vânzătoare a comandat la data de 27.05.2004, instalația respectivă la firma VELO S.P.A din Treviso, Italia (vol. 3, fila 43 d.u.p.).

A doua zi după semnarea contractului de vânzare-cumpărare, mai înainte ca respectiva instalație să fie comandată, inculpatul D. în baza înțelegerii frauduloase anterioare cu inculpatul B., în calitate de administrator la . respectiva instalație către . C., administrată de inculpatul Șargarodschi F. (potrivit raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 66.993/28.08.2007 realizat de Institutul de Criminalistică al m.i.r.a. - I.G.P.Rvol. 5 filele 7 – 18 d.u.p., semnăturile de pe contract au fost realizate de cei doi inculpați).

În acest sens este întocmit contractul de vânzare cumpărare nr. 105 din 26.05.2004 (vol. 27 filele 22 – 23 d.u.p.), precum și 2 facturi de livrare a utilajelor, fact. fiscală . ACT nr._ din 11.06.2004 în valoare de 11._ ROL și fact. fiscală . ACT nr._ din 11.06.2004 în valoare de 2._ ROL (vol. 17, filele 73 - 76 d.u.p.), fapt recunoscut de către cei doi inculpați. Potrivit noului contract ce avea ca și obiect aceeași instalație de refrigerare, prețul a fost stabilit la echivalentul în lei al sumei de 340.539 euro. P. urmare într-o singură zi, prețul a fost majorat de 3,44 ori, fiind create astfel premisele generării ilicite de TVA de rambursat.

Instalația respectivă a sosit în România eșalonat în perioada 20.08._04(vol. 19, fila 53, vol. 3, filele 19,21,20, 22 ,vol. 19, filele 53,55 d.u.p.) fiind transportată direct cu mijloace de transport aparținând S.C. Oenolab Consult S.R.L. București, după care a fost pusă în funcțiune la crama „D. V.” a .. C., unde era necesară, societatea interpusă . SRL București neavând nicio contribuție.

După achiziționarea instalației de refrigerare, conform celor discutate anterior s-a pus problema achiziționării și a unor bazine de depozitare a mustului de capacitate mare.

Inculpatul Șargarodschi F. în scopul testării pieței de profil a contactat telefonic, societatea S.C. TEHNOFRIG S.A. Cluj, solicitând o ofertă de preț pentru bazine de inox noi, cu capacitatea de 30.000 litri și cu specificațiile tehnice (guri de vizitare, racorduri etc.), care erau necesare la cramă. Potrivit ofertei de preț comunicate de societatea respectivă, s-a stabilit ca și preț unitar,1 euro/litru. Având în vedere capacitățile ce erau necesare la cramă, respectiv 27 de bazine de inox cu capacitatea de 24.000 litri și 9 bazine de inox cu capacitatea de 30.000 litri, prețul ar fi fost de aprox. 970.000 euro.

După primirea ofertei, inculpatul Șargarodschi l-a încunoștințat pe inculpatul B. de valoarea respectivelor bazine, rămânând ca acesta să ia o decizie cu privire la acestea.

După o perioadă de timp, inculpatul B., i-a spus inculpatului Șargarodschi, că în loc de bazine noi, vor fi folosite pentru crama „D. V.” din Drobeta T.-S. niște bazine vechi (27 de bucăți cu capacitatea de 24.000 litri și 9 bucăți cu capacitatea de 30.000 litri), care fuseseră în proprietatea S.C. BACHUS-D. S.A. C. și care erau instalate la crama Coțofeni, situată la aprox. 25 km. de C., bazine ce aparțineau grupului de societăți controlate de inculpatul B. G.( în perioada 1998–2001, S.C. BACHUS-D. S.A. C. (fostul VINALCOOL C.) fusese practic devalizată, toate activele sale viabile ajungând în proprietatea societăților controlate de inculpatul B.).

Inculpatul B. a mai stabilit ca bazinele vechi, foste ale S.C. BACHUS-D. S.A. C., să fie trecute mai întâi, exclusiv scriptic, prin societatea . administrată de inculpatul P. A.-D., iar apoi să fie achiziționate de ..

Potrivit planului infracțional, într-o primă etapă, s-a stabilit să fie realizată, o intrare fictivă a respectivelor bazine în patrimoniul .. În acest sens a fost plăsmuită factura fiscală . ACQ nr._ din 16.06.2004, în care prețul a fost de 50.41.112.000 lei ROL (vol. 17, fila 415 d.u.p.), furnizorul scriptic fiind societatea fantomă S.C. NAM STAR 2000 COMIMPEX S.R.L. București.

Fictivitatea respectivei tranzacții rezultă din faptul că respectiva societate nu a funcționat niciodată la sediul social declarat(vol. 3, fila 164, vol. 5, fila 52 și respectiv vol. 20, filele 10, 150 și 182), sediul fiind de altfel valabil doar pentru perioada 25.11.1999 – 25.11.2000 ( vol. 3, fila 144). Pe de altă parte, acordul administrației de locatari, depus la dosarul de înființare a firmei(vol. 3, fila 145), este un înscris falsificat; în acest sens fiind procesul verbal de verificare (vol. 5, filele 53 – 54 d.u.p.), precum și declarația martorei M. M., administratorul imobilului din perioada respectivă (vol. 5 fila 115 d.u.p.), iar la data de 19.12.2005 respectiva societate a fost dizolvată de drept (vol. 3 filele 121 – 125 d.u.p.).

În plus la data tranzacției niciunul din cei doi asociați(cetățenii turci Aslan Suat și respectiv Firinciongulari Namir) nu se afla pe teritoriul României (vol. 3 fila 191 d.u.p.), aceștia neavând în respectiva perioadă nicio reședință declarată în România.

Caracterul fictiv al tranzacției rezultă și din faptul că factura de achiziție (. ACQ nr._) nu aparține S.C. NAM STAR 2000 COMIMPEX S.R.L. București, ci altei societăți (S.C. AGROCOM EXIM 2001 S.R.L. București), tot fantomă și radiată la cererea Oficiului Registrului Comerțului la data de 18.07.2006 (vol. 5 filele 62 – 63 și 170 și respectiv vol. 20 filele 10, 50 și 153 d.u.p.), precum și din declarația inculpatului Șargarodschi F.(vol. 2 filele 184 – 191 d.u.p.).

Deși inițial inculpatul P. recunoscut caracterul fictiv al respectivei tranzacții, ulterior acesta a revenit și a arăta că s-ar fi întâlnit și ar fi negociat cu un cetățean turc achiziționarea respectivelor bazine, în prezența inculpatului Șargarodschi. Această susținere a inculpatului P. nu poate fi reținută întrucât în perioada respectivă (mai – iunie 2004), cetățeanul turc Aslan Suat nu se afla pe teritoriul României, acesta părăsind teritoriul țării la data de 30.03.2000 fără a mai reveni până la data de 05.08.2007 (vol. 3 fila 191 d.u.p.), fiind audiat în calitate de martor în cauza de față, Aslan Suat a negat categoric că l-ar fi întâlnit vreodată pe inculpat, că ar fi tranzacționat vreodată bazine de inox sau că ar fi completat vreo factură de livrare pentru asemenea bunuri (vol. 75 filele 55 – 60 d.u.p.), procedându-se la efectuarea unor recunoașteri reciproce de pe planșă foto, atât de către inculpatul P. A. D., cât și de către martorul Aslan Suat; a rezultat că nici inculpatul nu l-a recunoscut pe martor și nici martorul pe inculpat (vol. 5 filele 97 – 102 și respectiv vol. 75 filele 67 – 73); iar inculpatul Șargarodschi F., a negat categoric versiunea inculpatului P. (vol. 2 fila 188).

P. urmare la data de 16.06.2004 cele 27 de bazine de inox cu capacitatea de 24.000 litri și 9 bazine cu capacitatea de 30.000 litri au intrat ”legal” în proprietatea . C..

La data de 15.06.2004, . C. revinde cele 36 de bazine de inox către .. C. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3 din 15.06.2004( vol.27 d.u.p., filele 20-21), contra sumei de 50._ lei ROL, deci cu mai mult de_ lei ROL mai mult decât le ” cumpărase”. Fictivitatea celor două operațiuni financiare rezultă și din faptul că data încheierii contractului prin care se revindeau respectivele bazine de inox este anterioară, încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin care firma . C. le obținea.

Ulterior este încheiată și factura fiscală . ACB nr._ din 18.06.2004 (vol. 17 fila 77 d.u.p.), iar respectivele bazine sunt transportate cu autotirul înmatriculat sub nr._ (capul de tractare) și respectiv_ (semiremorca), condus de martorul P. P. D. (vol. 3 filele 276 – 277 d.u.p., vol. II fila 52), de la fostul punct de lucru al S.C. BACHUS-D. S.A. din Coțofeni, jud. D. direct la crama „D. V.” aparținând .. C..

Deși inculpatul P. a negat săvârșirea faptelor, arătând că operațiunile comerciale au fost legale, acesta a arătat pe de o parte că a știut că respectivele bazine, aparțineau societății inculpatului B., ., că se aflau în localitatea Coțofeni și că urmau să fie trecute prin firma sa pentru a reintra în aceeași societate a inculpatului, respectiv .. Susținerea acestuia potrivit căreia, inculpatul Șargarodschi F. nu ar fi vrut să încheie direct contractul cu firma . Comimpex SRL pe motiv că aceasta aparținea unor cetățeni străini, nu poate fi reținută de instanță având în vedere cele declarate de acesta mai sus, respectiv faptul că respectivele bazine de inox se aflau într-o fermă aparținând . să fie cumpărate de aceeași societate ., precum și faptul că acesta a declarat că el personal nu a cumpărat respectivele bazine, ci doar a primit factura prin care le cumpăra, fără a achita vreun preț, prețce ar fi urmat să-l achite după revânzarea respectivelor bazine.

În data de 22.07.2004 .. C. a depus la Direcția G. a Finanțelor P. D. decontul aferent lunii în care figura achiziția celor 2 categorii de bunuri (instalația de refrigerare și respectiv bazinele de inox) și a solicitat rambursarea soldului negativ al TVA (vol. 17, fila 8 d.u.p.).

În data de 26.07.2004 a fost desemnat să efectueze controlul modului de calcul, evidențiere și virare a obligațiilor față de stat, consilier în cadrul D.G.F.P. D.. – Serviciul Control Fiscal III, C. N., (vol. 17, fila 29 d.u.p.).

Inculpatul Șargarodschi F., în calitate de administrator al societății .. C. a semnat personal, în prezența organului de control, o declarație pe proprie răspundere în cuprinsul căreia a atestat, în mod nereal, că documentele de evidență contabilă aferente tranzacțiilor sunt legale și corespund realității (vol. 17, fila 39 d.u.p.), în acest sens fiind atât recunoașterea inculpatului, cât și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 66.978 din 14.08.2007 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul I.g.p.r. (vol. 3, filele 88 – 102 d.u.p.).

P. procesul verbal nr. 3584/2004 întocmit la data de 27.07.2004 de către consilierul D.G.F.P. D., C. N., a fost aprobată rambursarea de TVA pentru .. C. (vol. 17, filele 29 - 33 d.u.p.), în valoare de 11._ lei ROL cu titlul de rambursare de TVA.

Suma respectivă a fost folosită de societate astfel: 2._ lei ROL au fost virați în 5 tranșe către . București societatea respectivă, prin administratorul său inculpatul D. ( din respectiva sumă suma de_ lei ROL au fost retrași în numerar de inculpat, suma de_ lei ROL au fost virați către ., iar cu suma de_ lei au fost făcute plăți către diferite persoane fizice); 1._ lei ROL au fost virați tot către . respectiva sumă_ ROL retrași în numerar de către inculpat,_ lei ROL au fost restituiți inculpatului D. R.-C. (în calitate de împrumutător) de către societatea sa . București (în calitate de împrumutată); cu suma de_ lei ROL au fost efectuate plăți persoane fizice,iar_ lei ROL au fost returnați .. C.; suma de_ lei ROL au fost virați către ., suma de 1._ lei ROL a fost virată către . C.( firmă în care inculpatul Șargarodschi F. avea calitatea de împuternicit pe cont, fiind în cea mai mare parte retrași de acesta sau făcute plăți către alte firme), suma de_ lei ROL a fost virată către . C.( din aceasta suma de_ lei fiind retrasă de către inculpatul P. în numerar), sumele de_ lei ROL și de_ lei au fost virate către . Drobeta T.-S. și respectiv către . Pitești, iar suma de_ lei ROL a fost retrasă în numerar de către inculpatul Șargarodschi F..

P. procesul verbal nr. 47.878/23.05.2005 încheiat de Curtea de Conturi a României – Secția de Control Financiar Ulterior – Divizia a-V-a (vol. 20, filele 3 - 317 d.u.p.), tranzacțiile dintre . București și respectiv . C. cu .. C. au fost calificate drept „nereale și nelegale”. De asemenea informarea nr. V/269/12.05.2005 a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor arată că au fost constatate indicii temeinice ale spălării sumei de bani obținute, în urma acestei tranzacții fictive, de către .. C. cu titlu de rambursare ilegală de TVA (vol. 17, filele 315 - 393 d.u.p.), în același sens fiind și raportul de supraveghere nr. VIII/3/2333/25.02.2005 întocmit de către Banca Națională a României - Direcția Supraveghere (vol. 17, filele 283 - 314 d.u.p.).

În cursul anului 1994, S.C. CPM Internațional Import Export S.R.L. București administrată de martora N. M. C. (vol. 76, filele 106 – 111 d.u.p.), a achiziționat second hand din Italia o linie de producție și îmbuteliere a băuturilor alcolice și nealcoolice, compusă din mai multe instalații și subansamble (rezervoare, prese, pompe, mașini de spălat, umplut, capsat și etichetat sticle, etc.), cu o sumă de aprox. 12.000 $. Respectivele utilaje au fost montate și puse în funcțiune într-un spațiu situat în apropierea sediului social al firmei (P-ța Gării F., sect. IV), iar ulterior, în cursul anilor 1999 – 2000, întreaga instalație a fost mutată într-o hală de producție a aceleiași societăți situată în loc. Otopeni, . 30, ..

Respectiva instalația de producție a fost exploatată de societate până în perioada anilor 2001 – 2002, când activitatea firmei a fost sistată.

În anul 2003 S.C. CPM Internațional Import Export S.R.L. București ,prin martora N. M. C., ce avea calitatea de administrator, a vândut întreaga instalație către S.C. Impact Comerț S.R.L. București, fiind întocmită factura fiscală . nr._.Potrivit mențiunilor din aceasta, data tranzacției a fost 04.07.2003, iar prețul de vânzare a fost de_ lei ROL (vol. 76, filele 115 - 117 d.u.p.).

În urma cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală s-a ajuns la concluzia că societatea cumpărătoare (S.C. Impact Comerț S.R.L. București) era o societate fantomă, aceasta nefuncționând niciodată la sediul social declarat (mun. București, .. 9, ., .) în acest sens fiind filele 118, 119 și 129 din vol. 76 d.u.p.).

În data de 03.03.2004 este întocmită factura fiscală . ACT nr._ datată 03.03.2004 prin care societatea S.C. Corali Trading 2003 S.R.L. București vinde, iar . București cumpără, linia completă de îmbuteliere cu prețul de 18._ lei ROL (vol. 3 filele 80, 81 d.u.p.).

S.C. Corali Trading 2003 S.R.L. București era o societate fantomă, aceasta nefuncționând niciodată la sediul social declarat, respectiv .. 26, . (vol. 5, fila 56 d.u.p.), dovada de sediu a societății fiind falsă.

Astfel, potrivit actelor constitutive ale societății, respectiva societate ar fi funcționat la acea adresă în baza unui contract de închiriere încheiat de către reprezentanții societății cu proprietarul spațiului, numita Ș. M., posesoare a actului de identitate „. nr._” (vol. 3, fila 154 d.u.p.).

În realitate, așa cum rezultă din fila 55,vol.5 d.u.p., imobilul era proprietatea exclusivă a lui C. O., acesta fiind deținut de acesta neîntrerupt din anul 1976.

Pe de altă parte, actul de identitate al pretinsului proprietar al spațiului (Ș. M.), act menționat în contractul de închiriere, aparținea în realitate numitului G. N. ,dom. în mun. S., jud. B., persoană care nu a avut nici o legătură cu respectiva societate (vol. 3, fila 163 și respectiv vol. 5 fila 121 d.u.p.)

De asemenea, având în vedere că urmare a verificărilor efectuate în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că la adresa respectivă există un imobil tip „vilă”, și nu „.. 5, filele 53 – 54 d.u.p.), așa încât în imobil nu a existat și nu există o asociație de locatari sau proprietari, motiv pentru care acordul administrației de locatari, depus la dosarul de înființare a firmei (vol. 3, fila 145), este în mod evident un înscris falsificat.

Faptul că încheierile de autentificare ale actelor constitutive ale societății (vol. 3, fila 150 verso, fila 156 verso, fila 157 verso, fila 158 verso) sunt înscrisuri falsificate,neexistând în evidențele biroului notarial despre care se pretinde că le-a întocmit și autentificat (vol. 5, filele 67 – 68 d.u.p.), că la data pretinsei tranzacții (03.03.2004), nici unul dintre cei 2 asociați ai societății (cetățenii irakieni Khadim N. A. Shlaka și respectiv Nasser N. Namir) nu se aflau pe teritoriul României (vol. 3 fila 191 d.u.p.), aceștia neavând nici o reședință declarată pe teritoriul României (vol. 3 fila 113 d.u.p.), coroborate cu cele arătate mai sus, duc instanța ala concluzia că societatea S.C. Corali Trading 2003 S.R.L. București, era o societate fantomă, respectiva tranzacție fiind fictivă.

Fictivitatea acestei tranzacții a fost recunoscută de cei doi inculpați Șargarodschi F. și D. R.-C.(vol. 2 filele 174 – 191 d.u.p. și respectiv vol. 76, filele 12 – 20 d.u.p.).

P. urmare prin această tranzacție fictivă, linia de producție și îmbuteliere a băuturilor alcoolice, care se afla în incinta halei de producție a S.C. CPM Internațional Import Export S.R.L. București, situată în loc. Otopeni, . 30, ., aceasta a ”intrat” scriptic în proprietatea . București.

Având același mod de operare ca cel folosit cu instalație de refrigerare și bazinele de inox, respectiva linie de producție și îmbuteliere a băuturilor alcoolice a fost revândută către o altă societate, respectiv către .. C., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 101 din 06.03.2004 (vol. 16, filele 112, 113 și 116 d.u.p.), fiind întocmite totodată 3 facturi fiscale, toate datate 10.03.2004, în care a fost divizată linia completă de producție și îmbuteliere tranzacționată, respectiv facturile fiscale . ACT nr._,_ și_ (vol. 16, filele 118, 120, 121 d.u.p.).

Revânzarea instalației s-a făcut la 3 zile după ”cumpărarea” acesteia de către . București,iar până în momentul transportării acesteia în ., aceasta a rămas în același loc respectiv hala din Otopeni a adevăratului proprietar S.C. CPM Internațional Import Export S.R.L. București.

Deși revânzarea către .. C., s-a făcut de către . București la același preț cu care aceasta fusese ”cumpărată”, respectiv 18._ lei ROL, având în vedere fictivitatea primei tranzacții, se realizase deja o majorare semnificativă a prețului scriptic față de cel real( având în vedere că aceasta costase inițial cca 12.000$, după care fusese mai fusese folosită câțiva ani).

Contractele de vânzare-cumpărare au fost semnate de cei doi administratori ai societăților . București și .. C., inculpații Șargarodschi F. și D. R.-C., așa cum rezultă atât din declarațiile acestora cât și din rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 264.762 din 10.09.2007 și nr. 66.993 din 28.08.2007 al Serviciului Criminalistic din cadrul Direcției Generale de Poliție a mun. București (vol. 75, filele 27 și 36 d.u.p. și respectiv vol. 5, filele 8, 10 și 17 d.u.p.).

În luna martie 2004, inculpatul B. G. a i-dat telefonic dispoziție inculpatului Șargarodschi F. să meargă cu alți angajați ai .. C., la un depozit aflat pe centura mun. București pentru a încărca și transporta în localitatea Podari, jud. D. mai multe utilaje și instalații aferente unei linii de îmbuteliere a băuturilor alcoolice, urmând a se întâlni în București cu inculpatul D. care îl va însoți la locul unde se aflau respectivele utilaje depozitate.

Inculpatul Șargarodschi F. împreună cu martorii O. G., Enucă M., P. P. D., M. S. și D. Elvir zis „D.”, angajați ai grupului de firme controlat de inculpatul B. G. s-au deplasat cu autovehiculele înmatriculate sub nr._ ,_ și respectiv_ la hala situată în loc. Otopeni, . 30, ., unde se aflau utilajele, după ce în prealabil, în zona Aeroportului Otopeni, l-au preluat și pe inculpatul D. R.-C., în acest sens fiind declarațiile celor doi inculpați, precum și ale martorilor menționați mai sus (vol. 2, filele 207 – 217, vol. 76 filele 12 – 20, vol. 75 filele 2 – 6, 16 – 21, vol. 76 fila 80 și respectiv vol. 3 filele 276 – 277 și 283 – 286 d.u.p.).

În data de 04.03.2004, cu factura fiscală . ACT nr._, aceeași societate care a figurat și în tranzacția descrisă mai sus, respectiv S.C. Corali Trading 2003 S.R.L. București a vândut către . București,o instalație frigorifică cu tablou de comandă și control automat al temperaturii cu prețul de 12._ lei ROL (vol. 3 filele 82, 83 d.u.p.).

Instalația respectivă era depozitată, ca și instalație de producție și îmbuteliere a băuturilor tot în hala aparținând S.C. CPM Internațional Import Export S.R.L. București, situată în loc. Otopeni, . 30, . 40 A.

Fictivitatea acestei tranzacții rezultă din aceleași considerente analizate anterior, având în vedere că așa cum s-a arătat, din probele administrate a rezultat că S.C. Corali Trading 2003 S.R.L. București era o societate fantomă.

Potrivit aceluiași mod de operare, instalația frigorifică a fost revândută de către . București către .. C. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 102 din 06.03.2004 (vol. 16, filele 114, 115 d.u.p.), respectiv factura fiscală . ACT nr._ din 11.03.2004 (vol. 16, fila 122 d.u.p.)

Revânzarea scriptică a fost făcută la același interval 3 zile, ca și în cazul anterior, de la dobândirea acesteia (03.03.2004 față de 06.03.2004), bunul rămânând în același loc, la proprietarul S.C. CPM Internațional Import Export S.R.L. București.

De asemenea, ca și în cazul anterior, prețul de revânzare a rămas același cu cel cu care se făcuse internalizarea frauduloasă, respectiv 12._ lei ROL, având în vedere că se realizase deja o majorare semnificativă a prețului scriptic față de cel real.

În mod similar cu cel descris anterior, respectiva instalație a fost transportată de la hala din Otopeni, în ..

În data de 26.04.2004 .. C. a depus decontul aferent lunii în care figura achiziția celor 2 utilaje (linia de producție și îmbuteliere a băuturilor și respectiv instalația frigorifică) solicitând rambursarea soldului negativ al TVA (vol. 16, filele 68 – 69 d.u.p.).

Pentru controlul modului de calcul, de evidențiere și virare a obligațiilor față de stat au fost desemnați, în data de 13.05.2004, inspectorii de specialitate în cadrul D.G.F.P. D.. – Serviciul Control Fiscal IV, V. L. și F. M. (vol. 16, fila 34 d.u.p.).

Inculpatul Șargarodschi F., în calitate de administrator al societății verificate, a completat și semnat personal în data de 14.05.2004, în prezența organului de control, o declarație pe proprie răspundere în cuprinsul căreia a atestat, în mod nereal, că documentele de evidență contabilă aferente tranzacțiilor sunt legale și corespund realității (vol. 16, fila 70 d.u.p.).

P. procesul verbal nr. 2246/ 14.05.2004, întocmit de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. D., V. L. și F. M., a fost aprobată rambursarea de TVA pentru .. C. (vol. 16, filele 34 – 48 d.u.p.) în cuantum de 3._ lei ROL.

Suma încasată de către .. C. a avut următoarele ța, cea mai mare parte a sumei fiind retrasă în numerar de inculpatul Șargarodschi F., iar restul fiind virați în contul firmei .; suma de_ lei ROL a fost virată într-un alt cont al societății .. C., deschis la RAIB M.-sucursala Drobeta Turnu Severin; suma de_ lei ROL a fost virată către . București, fiind apoi transferată de inculpatul D. către . București, iar suma de_ lei ROL a fost virată către alte societăți.

Tranzacțiile dintre . București și .. C. au fost calificate drept „nereale și nelegale” prin procesul verbal nr. 1264/29.07.2005 al Curții de Conturi a României – Camera de Conturi D. - Direcția de Control Financiar Ulterior (vol. 16, filele 177 - 371 d.u.p.).

De asemenea prin informarea nr. V/1156/17.08.2005 a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor au fost constatate indicii temeinice ale spălării sumei de bani obținute, în urma acestei tranzacții fictive, de către .. C. ,cu titlu de rambursare ilegală de TVA (vol. 16, filele 407 - 437 d.u.p.), concluzii asemănătoare rezultând și raportul de supraveghere nr. IV/2/12.719/17.11.2005 întocmit de către Banca Națională a României - Direcția Supraveghere (vol. 16, filele 372 – 400 d.u.p.).

În perioada iunie-iulie 2007, la indicațiile inculpatului B., inculpatul D. a constituit o nouă societate comercială, .. C..

Întrucât potrivit art. 14 alin. 1 din legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, una și aceeași persoană nu poate fi asociat unic în 2 sau mai multe societăți comerciale cu răspundere limitată, iar inculpatul D. era deja asociat unic la . București, acesta a convins-o pe martora S. Diana_alice, pe care o cunoștea anterior să figureze ca și asociat alături de el la într-o nouă societate (vol. 15, filele 133 - 141 d.u.p.).

Pentru satisfacerea condițiilor formale pentru înființarea unei noi societăți comerciale ce urma să fie inclusă în circuitul infracțional conceput și condus de inculpatul B. G., în data de 02.07.2004, inculpatul D. R.-C. a închiriat de la martora U. L. garsoniera situată în mun. C., ., . pe o durată de 6 luni cu o chirie lunară de 1.000.000 ROL. (vol. 15 filele 123 - 127 d.u.p.).

Faptul că închirierea a fost doar formală pentru obținerea autorizației de înființare a unei noi societăți, rezultă din declarațiile martorei U. L. și respectiv ale administratorului asociației de proprietari a blocului, potrivit cărora la adresa respectivă nu au fost desfășurate niciodată nici un fel de activități economice, iar inculpatul nu s-a deplasat niciodată la imobil. Proprietara spațiului a declarat că, pe perioada de valabilitate a contractului, a verificat personal starea locuinței în mai multe rânduri și a sesizat că, după cedarea propriu-zisă a folosinței spațiului, nu exista nici cel mai mic semn că în incintă pătrunsese vreo persoană (vol. 4 filele 4 și 143 d.u.p., respectiv fila 197 vol.I).

P. încheierea nr. 5843/2004 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., a fost autorizată la data de 19.07.2004 constituirea .. C. (J161362/2004, CUI R16610811).

Capitalul social subscris și vărsat a fost de 2.000.000 ROL, iar părțile sociale au fost împărțite astfel: inculpatul D. R. C. – 19 părți sociale (95 % din capitalul social), iar martora S. D.-A. - 1 parte socială (5 % din capitalul social); calitatea de administrator cu puteri depline a societății a dobândit-o inculpatul. Scopul înființării acestei societăți a fost atragerea unei noi societăți în schema infracțională concepută de inculpatul B..

În perioada anterevoluționară, plantația situată în incinta Fermei nr. 5 din . și terenul de sub ea au fost proprietatea fostului I.A.S. „D. V.”, redenumit S.C. Hortindustriala S.A. „D. V.”, Drobeta Turnu Severin, jud. M.; plantația de viță-de-vie respectivă, în întregul ei, a avut 338,61 hectare.

Ulterior, după revoluție, atât terenul, cât și plantația au trecut în administrarea Agenția Domeniilor Statului.

La data de 06.10.2003, .. C. (societate din grupul controlat de inculpatul B. G.), a achiziționat o parte din plantația de viță-de-vie de la Ferma nr. 5 S., jud. M., în urma unei proceduri de executare silită, de la S.C. HI „D. V.” Drobeta Turnu Severin, jud. M., (factura fiscală de executare silită . VDA nr._) cu suma de 2._ lei ROL (200.000 RON) – (vol. 16 fila 129 d.u.p.).

Adjudecarea s-a făcut de către .. C., pentru întreaga suprafață compactă a plantației, fiind adjudecată doar cultura, terenul rămânând în proprietatea statului. Pentru teren, .. C. a încheiat contractele de concesiune nr. 3/12.01.2004 și respectiv 88/29.04.2004 cu Agenția Domeniilor Statului pe o durată de 49 de ani (vol. 4 filele 87 – 98 d.u.p.).

În intervalul de timp cuprins între 06.10.2003 (data adjudecării plantației ) și 26.07.2004, nici o parte a plantației, nu a făcut obiectul vreunei tranzacții, rămânând în patrimoniul .. C..

Așa cum s-a reținut din declarațiile martorilor S. C. V. (contabilă la una din firmele grupării) și D. C. (fost administrator al .. C., ambii aflați în anturajul imediat al inculpatului B. G. și remunerați de către acesta, anterior datei de 26.07.2004, au primit dispoziție să întocmească o factură fiscală prin care .. C. să înstrăineze fictiv tarlalele 162, 163 și 172 din cuprinsul plantației de viță-de-vie de la Ferma nr. 5 „D. V.” Șimian, jud. M. către . C. (societatea inculpatului P. A. D.)( filele 18-20, 40-43,vol.IV d.u.p., respectiv filele 126, 178 vol.I) .

În acest sens, la data de 26.07.2004 a fost întocmită factura fiscală . ACB nr._ (vol. 6 fila 107 d.u.p.) prin care .. C. (societatea administrată de inculpatul Șargarodschi F.) vinde către . C. (societatea administrată de inculpatul P. A.-D.), 25,05 hectare plantație de viță de vie situată la Ferma nr. 5 „D. V.” Șimian, jud. M. (tarlalele 162, 163 și 172) cu suma de 1._ lei ROL.Cu aceeași ocazie este întocmită și o anexă la factură în cuprinsul căreia au fost specificate suprafețele fiecărei tarlale, precum și ale parcelelor componente ale tarlalelor (vol. 6 fila 107 bis d.u.p.).

Factura respectivă a fost semnată în numele vânzătorului de S. C. V., iar pentru cumpărător a semnat inculpatul P. A.-D.( în acest sens fiind și raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 66.993/05.09.2007 al Institutului de Criminalistică din cadrul M.I.R.A. – I.G.P.R. - vol. 5 filele 143 – 161 d.u.p.).

Fiecare din cei doi martori S. și D. susțin că au întocmit respectiva factură la cererea celuilalt, cert este însă că aceasta a fost completată personal de martora S..

Potrivit aceluiași mod de operare, respectiva plantație a fost revândută 4 zile mai târziu către .. C., cu suma de 69._ lei ROL prețul fiind majorat de 46,9 ori.

În acest sens a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare (vol. 15 filele 45 - 46 d.u.p.) și o factură fiscală cu . ACB nr._ datată 30.07.2004 (vol. 15, fila 48 d.u.p.), în anexa la factură, fiind specificate suprafețele fiecărei tarlale, precum și ale parcelelor componente ale tarlalelor (vol. 15 fila 49 d.u.p.).

Caracterul fictiv al tranzacției rezultă și din faptul că data acordului de voință, înscrisă în contract, este 22.07.2004 (a se vedea fila 2, paragraf ultim din contract, vol. 15 fila 46 d.u.p.), dată la care respectiva plantație aparținea lui .. C., fiind cumpărată de . C., 4 zile mai târziu respectiv în data de 26.07.2004.

Contractul a fost semnat în numele vânzătorului de inculpatul P. A.-D., iar pentru cumpărător a semnat inculpatul D. R.-C., în acest sens fiind și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafică nr. 66._ din 05.09.2007 al Institutului de Criminalistică din cadrul M.I.R.A. – I.G.P.R. (vol. 5 d.u.p.,filele 143 - 161)

.. C. a depus la data de 25.08.2004, decontul aferent lunii în care figura achiziția plantației de viță de vie și a solicitat rambursarea soldului negativ al TVA (vol. 15, fila 12 d.u.p.).

La data de 30.08.2004 au fost desemnați să efectueze controlul modului de calcul, evidențiere și virare a obligațiilor față de stat martorii G. F. A. C. și N. M., inspectori de specialitate în cadrul D.G.F.P. D.. – Serviciul Control Fiscal III (vol. 15, fila 5 d.u.p.).

Inculpatul D. R. C., în calitate de administrator al societății verificate, a completat și semnat personal în data de 03.09.2004, în prezența organului de control, o declarație pe proprie răspundere în cuprinsul căreia a atestat, în mod nereal, că documentele de evidență contabilă aferente tranzacțiilor sunt legale și corespund realității (vol. 15, fila 28 d.u.p.), în acest sens fiind recunoașterea inculpatului și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 66.978 din 14.08.2007 întocmit de către Institutul de Criminalistică din cadrul I.g.p.r. (vol. 3, filele 88 – 102 d.u.p.).

P. procesul verbal nr. 4143/ 06.09.2004 întocmit de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. D., G. F. A. C. și N. M., a fost aprobată rambursarea de TVA pentru .. C. (vol. 15, filele 5 - 9 d.u.p.) în cuantum de 11._ lei ROL.

Suma încasată a avut următoarele destinații: suma de 2._ lei ROL a fost retrasă în numerar de către inculpatul D.; suma de 4._ lei ROL a fost virată în contul . București, unde administrator și împuternicit pe cont era tot inculpatul D.( cea mai mare parte a bani au fost retrași în numerar sau virați către ale conturi ale sale de către inculpatul D., o parte din sumă a fost virată către . București, restul fiind folosit pentru efectuarea de plăți către diferite societăți); suma de_ lei ROL a fost virată către . C., cea mai mare parte fiind retrasă în numerar de inculpatul P.; suma de 1._ lei ROL a fost virată către .. C., cea mai mare parte fiind retrasă de inculpatul D. iar restul virat către .. C.; suma de 1._ lei ROL a fost virată către .. C., cea mai mare parte fiind ridicată în numerar de către martora S. C. V. care era împuternicit pe cont, restul fiind folosit pentru plata unor debitori, iar suma de_ lei ROL a fost virată către mai multe persoane juridice.

P. procesul verbal nr. 965/21.06.2005 încheiat de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi D. - Direcția de Control Financiar s-a concluzionat că tranzacția dintre . C. și .. C. a fost „nereală și nelegală” (vol. 22, filele 17 - 210 d.u.p.).

De asemenea din informarea nr. C VII/1626/11.09.2005 a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor rezultă că au fost constatate indicii temeinice ale spălării sumei de bani obținute, în urma acestei tranzacții fictive, de către .. C. cu titlu de rambursare ilegală de TVA (vol. 75, filele 38 - 54 d.u.p.), concluzii identice reieșind și din raportul de supraveghere nr. XIII/7287/17.08.2007 întocmit de către Banca Națională a României Direcția Supraveghere (vol. 4, filele 150 – 182 d.u.p.).

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, rezultă din recunoașterea inculpaților D. R.- C. și Șargarodschi F. conform art.3201 C.pr.pen., care se coroborează și este susținută de restul probelor administrate respectiv: procesele- verbale de verificare ale Curții de Conturi a României, informări ale Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor; rapoarte de supraveghere ale Băncii Naționale a României; rapoarte de constatare tehnico-științifică grafoscopică; declarațiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești; procese verbale de cercetare la fața locului; procese verbale de recunoaștere de pe planșe foto; procese verbale de verificare în teren; rapoarte tehnice de evaluare bunuri( filele 316-540, vol XII d.u.p., filele 74-251, vol XIII d.u.p.), raport de expertiză contabilă.

Potrivit raportului de expertiză contabilă realizat în cauză ( vol.VI filele 75-95, 138-140), s-a concluzionat că tranzacțiile descrise în rechizitoriu au fost evidențiate în contabilitatea societăților respective, acestea având la bază facturi fiscale ce respectau prevederile art.6 alin1 din legea nr.82/1991 R. De asemenea s-a stabilit că întrucât . achiziționat bunuri pe care le-a revândut cu o valoare mult mai mare, valoarea TVA-ului colectat aferent fiind egal cu valoarea cu diferența de valoare, constituie un drept de creanță al satului, în condițiile în care respectivele contracte de vânzare-cumpărare ar fi anulate.

La data efectuării respectivelor tranzacții, bunurile respective urmau a fi utilizate pentru operațiuni care dădeau drept de deducere, atâta timp cât persoana impozabilă avea o factură fiscală sau un document legal prin care justifica taxa pe valoare adăugată aferentă bunurilor achiziționate( art.145 din Codul Fiscal și pct 45 alin4 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal).

De asemenea s-a stabilit că . a achitat prin Banca Transilvania o mică parte din sumele datorate furnizorilor pentru bunurile achiziționate, respectiv 459.500 lei RON către ..000 lei RON către ., din sumele rambursate cu titlu de TVa, restul sumelor restituite fiind transferate la alte bănci în conturile ., fiind plătiți alți furnizori sau fiind ridicate în numerar de inculpatul Șargarodschi F..

. a plătit din TVA-ul restituit o mică parte furnizorilor pentru bunurile achiziționate la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare. S-a precizat totodată că disponibilul din conturi care provenea din operațiunile curente nu era suficient pentru achitarea furnizorilor, iar din rambursările de TVA, s-au plătit acestora sume infime.

Expertiza a mai concluzionat că în cazul în care contractele de vânzare-cumpărare ce au stat la baza rambursării de TVA vor fi anulate, prejudiciul cauzat ANAF București ( cuprinzând atât paguba efectivă cât și beneficiul nerealizat) este de 6.794.432 lei RON, din care . cu suma de 3.961.343 lei RON și . cu suma de 2.833.089 lei RON.

În raport de această stare de fapt reținută mai sus instanța reține următoarele:

În perioada martie-septembrie 2004 cei patru inculpați din prezenta cauză, sub conducerea inculpatului B. au organizat o activitate infracțională, ce a avut ca scop obținerea de la stat, în mod ilegal a sumei de 26,5 miliarde lei ROL, prin rambursări ilegale de TVA.

Inculpații au pus bazele uni grupări infracționale, acționând în baza calității acestora de administratori a patru societăți comerciale, respectiv .. C., . C., . București și .. C., ce avea ca scop obținerea unor rambursări nelegale de TVA. Aceste rambursări erau obținute prin vânzarea succesivă a unor bunuri( bunuri care fie deja erau patrimoniul grupării, fie erau introduse pe parcurs în patrimoniul respectivelor societăți), bunuri a căror valoare era majorată considerabil prin interpunerea unei alte societăți( în general a unei societăți fantomă).

Statutul de lider al grupului a fost deținut de inculpatul B. G., acesta fiind cel care a inițiat gruparea, a structurat-o, a determinat rolul fiecărui membru, a stabilit modul de operare, fiind totodată cel care a beneficiat cel mai mult de pe urma activității infracționale desfășurate.

Inculpații Șargarodschi F., D. R.-C. și P. A.-D., au avut roluri de executanți ai planurilor stabilite de către liderul grupării, inculpatul B. G.. Inculpații Șargarodschi și D. au dat declarații concordante în legătură cu rolul de lider al inculpatului B.( fiind și testați în legătură cu poziția de control avută de acesta și cu ajutorul tehnicii poligraf, stabilindu-se că nu au avut un comportament simulat). Faptul că inculpatul B. a fost liderul grupului rezultă și din declarația martorului D. C. (vol.IV d.u.p., filele 40-43, vol.I, fila 178). De altfel, din prezentarea modului în care au fost utiliza și bani obținuți din rambursările de TVA rezultă că cea mai mare parte a acestora au fost virați către .. C., societate la care inculpatul B. a fost inițial asociat, iar apoi reprezentant legal al acționarului majoritar( Lancaster European Ventures LLC, SUA), având deci o autoritate deplină asupra acesteia.

Potrivit art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, iar în conformitate cu prevederile art. 7 alin.1 din aceeași lege, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Pentru existența infracțiunii este necesar deci să existe o structură organizată, care să acționeze coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpați sau la care aceștia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, structură, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit. În accepțiunea textelor menționate, există un grup infracțional organizat, a cărui inițiere sau constituire se încadrează în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, dacă inculpații au acționat coordonat, fiecare dintre aceștia îndeplinind roluri determinate, în scopul comiterii unei anumite infracțiuni( în speță fiind vorba de scopul urmărit fiind același, respectiv prejudicierea bugetului de stat prin solicitarea, în baza unor operațiuni fictive, a mari sume de bani cu titlu de rambursare de T.V.A.), pentru a obține un beneficiu financiar ori alt beneficiu material.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acțiuni: inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.Acțiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârșirea oricăreia dintre acestea realizează conținutul infracțiunii.

P. acțiunea de inițiere a unui grup infracțional organizat se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să pregătească constituirea grupului, intrând în această noțiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracțional.

P. acțiunea de constituire se înțelege ., activitatea acestuia fiind caracterizată prin durată în timp și realizarea unui scop infracțional comun.

Activitatea infracțională desfășurată nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfășurat în timp, în mod repetat, respectându-se, în principiu, aceeași modalitate de săvârșire a faptelor, iar grupul infracțional a fost organizat în scopul prejudicierii bugetului de stat, așa încât nu se poate reține cererea apărătorului inculpatului B. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor descrise mai sus din prev. art.7 alin1 din legea nr.39/2003 în art.75 lit.a C.pen.

În primul rând, s-a reținut că nu este vorba de o schimbarea a încadrării juridice, apărătorul inculpatului urmărind de fapt achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni ( apreciind probabil că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni) și reținerea faptului că celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite prin participație penală de 3 sau mai multe persoane. Pe de altă parte, date fiind cele arătate mai sus, nu se poate reține că inculpații au acționat în baza unei participații penale, având în vedere modul concret de organizare al acestora, de concepere a planului infracțional, fiecare dintre cei 4 inculpați având un rol bine stabilit, precum și desfășurarea în timp, pe durata a mai multor luni a activității infracționale.

Prima instanță a apreciat că îndeplinirea unor roluri prestabilite în cadrul grupului infracțional organizat, grup constituit de inculpatul B. G. și care îndeplinește condițiile prevăzute în art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003 - grup structurat, format din mai mult de trei persoane, care a existat pentru o perioadă, având continuitate și a acționat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave, cum este infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, sub forma constituirii( pentru inculpatul B. G.) și respectiv sprijinirii sub orice formă a unui astfel de grup( pentru inculpații Șargarodschi F., D. R.-C. și P. A.-D.).

Din probele administrate în cauză, analizate cu prilejul reținerii stării de fapt, s-a reținut fictivitatea operațiunilor comerciale ce au stat la baza obținerii rambursărilor de TVA.

Faptul că unele din societățile interpuse nu aveau o existență reală, fiind așa cum s-a arătat societăți fantomă, faptul că bunurile erau revândute uneori înainte de a intra chiar scriptic în patrimoniul societăților care le vindeau, prețul acestora fiind achitat societăților vânzătoare, din suma primită cu titlu de rambursare de TVA, după ce între timp respectivul preț crescuse exponențial, confirmă faptul că scopul respectivelor tranzacții a fost acela de a induce în eroare reprezentanții DGFP și a obține pe nedrept respectivele sume.

Potrivit dispozițiilor art.215 alin1 C.pen., constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Infracțiunea de înșelăciune presupune sub aspectul laturii obiective, în primul rând o acțiune de inducere în eroare. Această acțiune poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv înseamnă a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurarea care nu există, care a fost inventată.

În speță, prin prezentarea organelor fiscale a contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv a facturilor fiscale, precum și prin declarațiile date pe proprie răspundere de administratorii societăților menționate mai sus, declarații potrivit cărora operațiunile comerciale evidențiate în respectivele documente au fost unele legale și reale (în condițiile în care acestea erau fictive), a realizat elementul material al infracțiunii de înșelăciune. Scopul inducerii în eroare a fost obținerea rambursării de TVA pentru societățile respective, între acțiunea de inducere în eroare și folosul material injust obținut existând legătură de cauzalitate.

Având în vedere că inculpații au acționat în vederea obținerii unor foloase materiale injuste, realizând toți acest lucru, realizând totodată că datorită acțiunilor de inducere în eroare vor produce o pagubă, urmare pe care și-au dorit-o a fost realizată și latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune.

Inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în seama lor din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art.8 alin1 din legea nr.241/2005, cerere respinsă de instanță înainte de acordare cuvântului pe fondul cauzei.

Potrivit legii, evaziunea fiscala este sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului asigurărilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice si persoanele juridice române sau străine( contribuabilii).

Pe scurt, evaziunea fiscala este definita în doctrină ca o sustragere de la impunere a plătitorului de impozite. În înțelesul obișnuit termenul de "sustragere" semnifica o acțiune cu caracter ilicit,constând în luarea unui lucru aflat în posesia sau în deținerea altei persoane, fără consimțământul acesteia, cu scopul de a si-l însușii pe nedrept. În cazul evaziunii fiscale, prin "sustragere" se înțelege, în general, fie nedeclararea, fie diminuarea surselor de venit, în scopul neplății impozitelor sau taxelor datorate ori, după caz, în vederea micșorării cuantumului acestora.

În general modalitățile normative de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală reliefate atât de practica judiciara, cât si de literatura de specialitate constă în: întocmirea de declarații false cu privire la veniturile obținute, alcătuirea de registre contabile ce conțin date nereale, nedeclararea materiei impozabile, întocmirea unor documente de plata fictive, ținerea de registre de evidenta duble, efectuarea de vânzări fără factură ori emiterea de facturi fără vânzarea efectiva, ascunzând în felul acesta operațiuni reale supuse impozitării, micșorarea materiei impozabile prin reducerea cifrei de afaceri, acțiune ce consta în înregistrarea în cheltuielile societății a unor cheltuieli personale a patronilor, înregistrarea unor cheltuieli care nu s-au efectuat în realitate.

Este adevărat că infracțiunea de evaziune fiscală reglementează în esență o formă specială a infracțiunii de înșelăciune, săvârșită față de reprezentanții organelor fiscale însă are în vedere o formă a înșelăciunii comisă în condiții speciale, ceea ce nu este cazul de față.

Potrivit art.8 alin 1 din legea nr.241 /2005, constituie infracțiune stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.

Subiectul activ al acestei infracțiuni este calificat respectiv poate fi orice persoană care întrunește calitatea de contribuabil definită de art. 2 lit. b din Legea 241/2005 și art. 17 alin. 2 C.p.fiscală, respectiv orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat.

Ca și cerință esențială a laturii obiective a acestei infracțiuni, trebuie îndeplinită condiția prevăzută de lege, respectiv acel contribuabil să aibă dreptul sau obligația de a calcula și de a stabili impozitele și taxele, ca atare chiar datorează impozitul și taxa, urmând însă să obțină, fără drept o sumă de bani cu titlu de rambursări .

Subiecții infracțiunii prevăzute de art.8 alin 1 din legea nr.241/2005 ,sunt practic subiecții obligațiilor fiscale prevăzute de art. 20 Codul de Procedură Fiscală lit. a – d, între care există și obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele și taxele datorate

În consecință, achiziția de bunuri există în această situație, contribuabilul stabilind însă în mod greșit, cu rea-credință ,TVA de recuperat prin determinarea și evidențierea unor sume în mod nereal drept TVA deductibilă și TVA colectată.

Având în vedere că elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 8 al. 1 din Legea 241/2005 constă tocmai în acțiunea de stabilire cu rea credință a impozitelor și taxelor sau contribuțiile datorate bugetului, situație ce nu se regăsește în speța de față, când sunt induși în eroare reprezentanții DGFP, în scopul însușirii pe nedrept a TVA prin prezentarea ca adevărată a achiziționării mai multor bunuri.

Pe de altă parte, obiectul special al infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. 1 din legea nr.241/2005 se referă la stabilirea corectă a impozitelor și taxelor, având deci o sferă mai restrânsă decât infracțiunea de înșelăciune ( oricum în cauză operațiunile comerciale fictive realizate de inculpați nu au avut ca scop determinarea incorectă a impozitelor și taxelor datorate de societățile ale căror administratori erau, ci obținerea unor mari sume de bani pe nedrept).

S-a arătat că nu se poate susține că prin încriminarea acestei noi infracțiuni, aplicabilitatea disp. art. 215 C.p. a încetat, întrucât această nouă infracțiune acoperă numai anumite forme de înșelăciune, comise în condițiile speciale arătate, în domeniul TVA și în legătură cu fenomenul de evaziune fiscală.

Față de cele arătate mai sus prima instanță a apreciat că faptele inculpaților realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin1 C.pen.

Având în vedere ca infracțiunea a fost săvârșită prin mijloace frauduloase, respectiv încheierea de înscrisuri false, declarații false făcute în fața inspectorilor fiscali, au fost reținute și dispozițiile alin2 ale art.215 C.pen.

Întrucât inculpații au săvârșit faptele la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, fiecare acțiune în parte prezentând conținutul aceleiași infracțiuni, au fost reținute și disp.art.41 alin2 C.pen., neputându-se susține că pentru fiecare infracțiune a existat o rezoluție infracțională distinctă, dat fiind tocmai modul de operare aproximativ identic folosit cu ocazia celor 3 rambursări nelegale de TVA. Pentru aceste motive instanța a respins cererea apărătorului inculpatului B. G. ( cerere însușită și de apărătorii celorlalți inculpați) de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin1,2, și 5 C.pen în 3 infracțiuni de înșelăciune distincte aflate în concurs.

În cazul infracțiunii de înșelăciune comisă în formă continuată, rezultatul infracțiunii este unic și reprezintă suma prejudiciilor produse prin fiecare acțiune ce intră în conținutul infracțiunii continuate și, prin urmare, dacă valoarea totală a prejudiciului cauzat prin infracțiunea de înșelăciune în formă continuată depășește suma de 200.000 RON, sunt incidente prevederile art. 215 alin. 5 C. pen. referitoare la înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave. În cazul infracțiunilor comise în formă continuată, care constituie potrivit art. 41 alin. 2 C. pen. o unitate legală infracțională, rezultatul infracțiunii este unic și reprezintă suma urmărilor produse prin fiecare acțiune ce intră în conținutul infracțiunii.

În speță, întrucât activitatea infracțională a inculpaților a fost finalizată prin obținerea sumei totale de 26,5 miliarde de lei ROL( 2,65 milioane lei RON), au fost reținute și dispozițiile art.215 alin 5 C.pen.

Având în vedere că operațiunile comerciale ce au stat la baza rambursărilor de TVA au fost concretizate în mai multe înscrisuri( contracte de vânzare-cumpărare, facturi fiscale), înscrisuri ce consemnau operațiuni fictive, ce nu corespundeau adevărului, s-a apreciat că inculpații cu prilejul întocmirii acestora au săvârșit și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art.290 C.pen. Deși legea nu definește noțiunea de înscris sub semnătură privată, în literatura de specialitate, s-a arătat că prin înscris sub semnătură privată se înțelege orice înscris ce emană de la o persoană particulară( în speță fiind vorba de societăți comerciale cu capital privat), care conține o manifestare de voință ori constatarea unui act, fapt sau împrejurări cu semnificație juridică și care este susceptibil de a dovedi existența, modificarea sau stingerea unui drept sau obligații.

P. urmare pentru existența elementului material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, un înscris trebuie să îndeplinească două condiții: să emane de la o persoană particulară și să fie producător de consecințe juridice, condiții îndeplinite în speță de înscrisurile menționate mai sus.

Pe de altă parte, sub aspectul laturii obiective a acestei infracțiuni este necesar ca înscrisul falsificat să fie folosit de autorul lui( cum este cazul în speța de față) sau încredințat unei alte persoane spre folosire. Având în vedere că respectivele înscrisuri au fost înregistrate în contabilitatea societăților respective, au fost prezentate organelor de control fiscale, iar ulterior fiind considerate reale, în baza lor au fost obținute sume nedatorate din bugetul de stat, instanța apreciază că sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, sub aspectul elementului material aceasta presupune în primul rând o declarație necorespunzătoare adevărului, făcută în fața unui organ sau instituții de stat sau unei alte unități din cele la care se referă art.145 C.pen. Pe de altă parte, este necesar ca respectiva declarație trebuie să fie una din acele declarații care potrivit legii sau împrejurărilor servește la producerea de consecințe juridice. Declarațiile pe proprie răspundere făcute de inculpații Șargarodschi F. și D. R.-C. în prezența organului de control, prin care au atestat, în mod nereal, că documentele de evidență contabilă aferente tranzacțiilor sunt legale și corespund realității, realizează fiecare în parte elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev.și ped. de art.292 C.pen.

Potrivit art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 21/1999, constituie infracțiunea de spălare a banilor, între altele, transferul de valori cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni. Pentru existența infracțiunii de spălare a banilor, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două condiții, și anume să existe o activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni și proveniența banilor să fie rezultatul săvârșirii uneia din infracțiunile arătate în textul de lege incriminator.

În cauza de față rezultă cu prisosință că ambele condiții sunt îndeplinite, cei 26,5 miliarde lei ROL fiind obținuți din rambursarea ilegală de TVA. Astfel, suma de bani a fost obținută prin comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prin intermediul firmelor administrate sau controlate de inculpați, respectiv prin intermediul unor societăți fantomă, edificatoare în acest sens fiind atât situația premisa cât și cea de a doua condiție respectiv proveniența sumelor de bani din infracțiuni cât și ulterior introducerea acestora într-un circuit legal aparent, astfel încât să se albească acești bani, proveniența lor fiind dovedită.

Doctrina este unitară în a recunoaște că ascunderea provenienței ilicite a produsului financiar provenit dintr-o infracțiune implică 3 faze independente: plasarea-plasamentul cantității de bani ca atare; stratificarea-separarea banilor proveniți din activitatea criminală de originea lor, prin intermediul unor activități financiare; integrarea, găsirea unei explicații plauzibile pentru banii iliciți sau procesul de onorabilizare a lor.

Având în vedere cele arătate mai sus, prima instanță a apreciat că în speță sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prev. și ped. de art.23 alin1 din legea nr.656/2002.

Având în vedere că sumele obținute din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave au fost introduse în circuitul financiar al societăților respective, cu acestea fiind achitate anumite datorii ale firmelor respective, încercându-se astfel a se da o aparență de legalitate, nu s-a reținut că ar fi incidente dispozițiile art.23 alin1 lit.c din Legea nr.656/2002, întrucât acest text de lege incriminează dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, situație ce nu se regăsește în speța de față. Pentru aceste motive se va respinge cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptei din disp.art.23 alin1 lit a din Legea nr.656/2002 în disp. art.23 alin1 lit.c din Legea nr.656/2002.

Totodată având în vedere că instanța a respins înainte de acordarea cuvântului pe fondul cauzei cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor acestora din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebite de grave, în infracțiunea de evaziune fiscală, s-a respins și cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebite de grave, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații într-o singură infracțiune de evaziune fiscală, prev. și ped. de art.8 alin1 din legea nr.241/2005( cerere formulată în considerarea deciziei nr.4 /2008 pronunțată de I.C.C.J într-un recurs în interesul legii), ca rămasă fără obiect.

Fată de cele reținute mai sus prima instanță a apreciat că:

Fapta inculpatului D. R. C. constând în aceea că în perioada 06.03.2004 – 03.09.2004, în calitate de asociat și administrator al S.C. K. I. .. C. și respectiv .. C. în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane și prin mijloace frauduloase, i-a indus în eroare pe reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor P. D. și a obținut în mod ilegal suma totală de 26._ lei ROL cu titlu de rambursări ilegale de TVA pentru .. C. și respectiv pentru .. C. realizează conținutul constitutiva la infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că în perioada 06.03.2004 – 30.07.2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit și semnat în fals mai multe înscrisuri sub semnătură privată (contracte, facturi fiscale, etc.), în scopul producerii de consecințe juridice respectiv în obținerea frauduloasă de rambursări ilegale de TVA, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că la data de 03.09.2004, în calitate de asociat și administrator al .. C. a completat și semnat o declarație pe proprie răspundere prin care a atestat realitatea și legalitatea documentelor prezentate inspectorilor D.G.F.P. D. care au aprobat rambursarea ilegală de TVA în sumă de 11._ ROL pentru aceeași societate realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în declarații prev.și ped. de art.292 C.pen.

Fapta inculpatului D. care în perioada 18.05.2004 – 27.01.2005, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dispus, direct sau prin intermediar, retragerea sau transferarea din conturi deschise la unități bancare din mun. București și C. a sumei de 26._ lei ROL, cunoscând că aceasta provine din rambursări ilegale de TVA, realizează conținutul constitutiv la infracțiunii de spălare de bani, prev. și ped. de art.23 alin. 1 lit. a din legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că în perioada martie – septembrie 2004, a aderat și sprijinit în mod nemijlocit o grupare infracțională organizată care a acționat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, grupare din care mai făceau parte inculpații P. A.-D., Șargarodschi F. și B. G., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de aderare la un grup infracțional, infracțiune prev. și ped. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 14 din legea nr. 656/2002.

Fapta inculpatului P. A.-D. constând în aceea că în perioada 15.06.2004 – 07.09.2004, în calitate de administrator al . C., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane și prin mijloace frauduloase, i-a indus în eroare pe reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor P. D. și a obținut în mod ilegal suma totală de 22._ lei ROL cu titlul de rambursări ilegale de TVA pentru .. C. și respectiv .. C., realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.215 alin1,2 și 5 C.pen. cu aplicarea art.41 alin 2 C.pen.

Deși inculpatul a negat că ar fi cunoscut scopul tranzacțiilor încheiate, această apărare nu a fost reținută având în vedere că a acceptat să cumpere pe firma administrată de el de la o societate ai căreia acționari și asociați îi cunoștea, iar apoi să revândă către o altă societate, în care de asemenea îl cunoștea pe administrator, acesta făcând parte din același grup cu persoanele de la care cumpăra, majorând prețul de mai multe ori. Este evident că a realizat că prin intermediul societății sale se urmărea prejudicierea organelor fiscale, neputându-se susține că acesta a crezut că este vorba de o afacere legală, cinstită, în condițiile în care dacă ar fi fost vorba într-adevăr de o vânzare-cumpărare directă, societățile respective ar fi cumpărat una de la alta, fără a mai fi nevoie să fie interpusă societatea sa( este vorba de cumpărarea și revânzarea plantației de viță de vie).

De asemenea, s-a arătat că nu se poate susține nici cu privire la intermedierea vânzării bazinelor de inox, că nu ar fi cunoscut scopul acesteia, sau că nu ar fi urmărit prejudicierea bugetului statului. Acesta a recunoscut că știa că respectivele bazine de inox se aflau depozitate la o firmă a inculpatului B., astfel încât explicația acestuia potrivit căreia ar fi vrut să-l ajute pe inculpatul Șargarodschi F., care nu putea să le cumpere de la asociații firmei Namstar, deoarece erau cetățeni străini, nu poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut că în realitate nu a încheiat nici un contract cu . o factură și neachitând nicio sumă de bani cu titlu de preț deoarece aștepta ca banii să-i fie virați de către .. C..

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că în perioada 15.06.2004 – 30.07.2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit și semnat în fals mai multe înscrisuri sub semnătură privată (contracte, facturi fiscale, etc.), în scopul producerii de consecințe juridice respectiv, obținerea frauduloasă de rambursări ilegale de TVA realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, infracțiune prev. și ped. de art.290C.pen cu aplic.art.41 alin2 C.pen.

Fapta inculpatului P. constând în aceea că în perioada 29.07.2004 – 27.01.2005, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dispus, direct sau prin intermediar, retragerea sau transferarea din conturi deschise la unități bancare din mun. București și C. a sumei de 22._ lei ROL, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată prev. și ped. de art.23 alin1 lit.a din legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat de a sprijini în mod nemijlocit o grupare infracțională organizată care a acționat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, grupare din care făceau parte inculpații D. R.-C., Șargarodschi F. și B. G., faptă săvârșită în perioada martie-septembrie 2004, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. și ped. de art.7 alin1 rap. la art.2 lit.b pct.14 din legea nr.39/2003.

Fapta inculpatului B. G. care în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, i-a determinat pe inculpații Șargarodschi F. (administrator al .. C.) și D. R.-C. (administrator al .. C.) ca prin mijloace frauduloase, să-i inducă în eroare pe reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor P. D. și să obțină în mod ilegal suma totală de 26._ lei ROL cu titlu de rambursări ilegale de TVA pentru .. C., faptă comisă în perioada 06.03.2004 – 03.09.2004, realizează conținutul constitutiv al instigării la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 25 C.pen rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Deși inculpatul a negat săvârșirea acestei fapte, așa cum s-a arătat cu prilejul analizării încadrării în drept a stării de fapt reținute de instanță, acesta este cel care inițiat săvârșirea acestei infracțiuni, rolul fiecărui inculpat, modul de operare, fiind totodată cel care a beneficiat cel mai mult de pe urma activității infracționale desfășurate.

Fapta aceluiași inculpat care în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, în perioada 06.03.2004 – 30.07.2004, i-a determinat pe inculpații Șargarodschi F. D. R.-C. și P. A.-D. să întocmească și să semneze în fals mai multe înscrisuri sub semnătură privată, în scopul producerii de consecințe juridice respectiv obținerea frauduloasă de rambursări ilegale de TVA, realizează conținutul constitutiv al instigării la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, infracțiune prev. și ped. de art. art. 25 C.pen rap. la art. 290 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, anterior datelor de 14.05.2004, 26.07.2004 și respectiv 03.09.2004, i-a determinat pe inculpații Șargarodschi F. și D. R.-C. să completeze și să semneze declarații pe proprie răspundere prin care aceștia au atestat realitatea și legalitatea documentelor prezentate inspectorilor D.G.F.P. D., declarații în baza cărora s-a dispus rambursarea unei sume totale de 26._ lei ROL pentru .. C. și respectiv pentru .. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 25 C.pen rap. la art. 292 C.pen cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului B. G. constând în aceea că în perioada 18.05.2004 – 25.01.2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, i-a determinat pe inculpații Șargarodschi F. și D. R.-C. să dispună, direct sau prin intermediar, retragerea sau transferarea din conturi deschise la unități bancare din mun. București și C. a sumei de 26._ lei ROL, cunoscând că aceasta provine din rambursări ilegale de TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 25 C.pen rap. la art. 23 alin. 1 lit. a din legea nr 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.î

Fapta aceluiași inculpat de a iniția și sprijini în mod nemijlocit o grupare infracțională organizată care a acționat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, grupare din care mai făceau parte inculpații D. R.-C., Șargarodschi F. și P. A.-D., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. și ped. de art.7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 14 din legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului Șargarodschi F. care în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 06.03.2004 – 29.07.2004 în calitate de administrator al .. C., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane și prin mijloace frauduloase, i-a indus în eroare pe reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor P. D. și a obținut în mod ilegal suma totală de 15._ lei ROL cu titlul de rambursări ilegale de TVA pentru societatea respectivă realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat care în perioada 06.03.2004 – 30.07.2004, în calitate de administrator al .. C. în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit și semnat în fals mai multe înscrisuri sub semnătură privată în scopul producerii de consecințe juridice, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 290 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului Șargarodschi F. în datele de 14.05.2004 și 26.07.2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al .. C., a completat și semnat 2 declarații pe proprie răspundere prin care a atestat realitatea și legalitatea documentelor prezentate inspectorilor D.G.F.P. D. care au aprobat rambursările ilegale de TVA în sumă totală de de 15._ lei ROL pentru aceeași societate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 292 C.pencu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat care în perioada 20.05.2004 – 18.08.2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dispus, direct sau prin intermediar, retragerea sau transferarea din conturi deschise la unități bancare din mun. București și C. a sumei de 15._ lei ROL, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea unei infracțiuni realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. și ped. de art. 23 alin. 1 lit. a din legea nr.656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului Șargarodschi F. a sprijinit în mod nemijlocit gruparea infracțională organizată din care mai făceau parte inculpații D. R.-C., P. A.-D. și B. G., grupare ce a acționat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 14 din legea nr.39/2003.

Fiind stabilite elementele răspunderii penale, instanța va aplica inculpaților sancțiunile penale corespunzătoare pentru faptele reținute în sarcina acestora, prin individualizarea cuantumului pedepselor în vederea realizării unei juste proporționalizări a sancțiunilor expres prevăzută de legiuitor, ce trebuie realizată doar prin prisma dispozițiilor art.72 C.pen.

Având în vedere declarațiile din datele de 22 februarie 2012 și respectiv 07 mar.2012 date de inculpații Șargarodschi F. și D. R.-C. prin care aceștia au arătat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precum și dispozițiile art.V din OUG nr.121/22 dec.2011, instanța va reține în ceea ce-i privește dispozițiile art.3201C.pr.pen., având în vedere că recunoașterea acestora se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Având în vedere că prejudiciul a fost recuperat parțial, că inculpații P. A.-D., D. R.-C. și Șargarodschi F. sunt la primul conflict cu legea penală, că deși au săvârșit infracțiunile reținute în seama lor, planul infracțional a fost conceput de către inculpatul B., acesta fiind cel care i-a instigat să săvârșească respectivele infracțiuni, dându-le indicații precise cu privire la activitățile pe care aceștia urmau să le desfășoare, prima instanță a reținut în favoarea lor circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin1 lit.a și alin 2 C.pen.

Având în vedere că o parte a prejudiciului a fost recuperată, chiar dacă nu la inițiativa sa, prima instanță a reținut și în favoarea inculpatului B. G. dispozițiile art.74 alin 2 C.pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților prima instanță a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială Codului penal pentru infracțiunile deduse judecății, și respectiv în legile speciale, de gradul de pericol social concret, rezultat din modul în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, respectiv modul concret de comitere a faptelor, de materializare și implicit de finalizare a activităților infracționale, de persoana inculpaților( în favoarea cărora așa cum s-a arătat vor fi reținute circumstanțe atenuante).

Din interpretarea textului de lege invocat a rezultat că aceste criterii sunt obligatorii, trebuie avute în vedere în totalitate în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definit de legiuitor în cuprinsul art.52 C.pen. trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpaților dar și a aptitudinii acestora de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

P. urmare este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acestuia revenind instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, precum și durata și modalitatea de executare a sancțiunii pe de altă parte. Firește, în procesul individualizării sancțiunii nu poate fi scăpat din vedere contextul social, recrudescenta fenomenului infracțional, frecvența crescută a acestui gen de infracțiuni, dar ceea ce trebuie să prevaleze este analiza elementelor concrete ale dosarului, determinarea capacității de îndreptare a inculpaților din cauză.

Având în vedere cele arătate mai sus, precum și disp. art.76 C.pen, respectiv art.3201alin7 C.pen, de valoarea prejudiciului efectiv produs de acesta, de contribuția sa la săvârșirea infracțiunilor, prima instanță a aplicat pentru fiecare din infracțiunile reținute în seama inculpatului D. R.-C. pedepse sub minimul special, acesta urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.

In baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive .

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. A.-D., la stabilirea pedepselor, prima instanță a avut în vedere contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunilor, că acesta a încercat să neutralizeze rolul său în întreaga activitate infracțională, aspecte față de care având în vedere și disp. art.76 C.pen aplicând pentru fiecare din infracțiunile reținute în seama acestuia pedepse sub minimul special, acesta urmând să execute în final o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 6 luni închisoare.

In baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive.

La stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului B. G. prima instanță a avut în vedere pe lângă contribuția efectivă a acestuia la săvârșirea infracțiunilor, de faptul că acesta a avut un rol determinat în săvârșirea infracțiunilor fiind cel care a inițial grupul infracțional, instigându-i pe ceilalți inculpați să săvârșească mai multe infracțiuni, infracțiuni al căror principal beneficiar a fost, motiv pentru care a aplicat pedepse coborâte sub minimul special, pedepsele aplicate unele mai aspre în raport cu cele aplicate celorlalți inculpați, acesta urmând să execute în final o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.

In baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive .

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului Șargarodschi F., instanța va avea în vedere pe lângă contribuția sa efectivă la comiterea infracțiunilor reținute în seama sa și faptul că prejudiciul produs prin faptele sale este mai mic decât în cazul celorlalți inculpați, de disp. art.76 C.pen, respectiv art.3201alin7 C.pen aspecte față de care pentru fiecare din infracțiunile reținute în seama acestuia pedepse sub minimul special, acesta urmând să execute în final o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi s-a dispus aplicarea acesteia, pentru fiecare dintre inculpați ( în cuantum diferit, față de contribuția efectivă fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor), constând în interzicerea drepturilor prev. de art art.64 alin.1, lit.a teza a II a și b C.pen, aceasta urmând a fi executată conform prevederilor art. 66 C.p., după executarea pedepsei principale. Față de gravitatea infracțiunilor comise de către inculpați, precum și față de gradul concret de pericol social, instanța consideră că nu se impune interdicția dreptului electoral de a alege.

Potrivit dispozițiilor art.71 C.pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art.64 C.pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale.

Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, rațiunea pedepsei accesorii rezidă în necesitatea accentuării condamnării moral politice a infractorului condamnat la pedeapsa închisorii și în incompatibilitatea și imposibilitatea menținerii și exercitării eficiente a drepturilor sau calităților pe care le avea cel condamnat, anterior pronunțării condamnării.

În baza art.71 alin.2 C.p. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II a,b C.p., pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește cererile inculpaților privind constatarea încetării procesului penal pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de disp. art.290 și 292 C.pen. apreciindu-se că a intervenit prescripția răspunderii penale, prima instanță a apreciat că acestea sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art.122 alin 1 lit.d C.pen rap. la art.124 C.pen termenul de prescripție a răspunderii penale pentru săvârșirea respectivelor infracțiuni( pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea nedepășind 5 ani), este de 7 ani și 6 luni, termen care curge de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Prezenta cauză a fost suspendată în baza art. 29 alin 5 din legea nr.47/1992 ( în prezent abrogat) din data de 25 mai 2009 până în data de 23.03.2010 pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate ridicate de către inculpatul B. G..

Potrivit dispozițiilor art.128 C.pr.pen cursul termenului prescripției este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală împiedică continuarea procesului penal.

Suspendarea cauzei în temeiul art.29 alin 5 din legea nr.47/1992 este o astfel de dispoziție, motiv pentru care termenul scurs pentru rezolvarea acestei excepții (10 luni), nu va fi avut la calcularea termenelor de prescripție prev. de art.122 și respectiv art.124 C.pr.pen.

Având în vedere cele arătate mai sus prima instanță a constatat că nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, pentru niciuna din infracțiunile reținute în seama inculpaților, având în vedere că cel mai devreme acest termen se va împlini la data de 29.11.2012( pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în perioada 06.03._04 ) și respectiv la data de 02.01.2013 ( pentru infracțiunea de fals în declarații).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, la data de 07 feb.2012 a fost depusă la dosarul cauzei o adresa nr.168/06.02.2012, emisă de . calitate de administrator al . SRL( filele 34-39 vol. VII), prin care s-a arătat că respectiva societate se află încă în procedură de reorganizare, în respectiva procedură având loc trei distribuții de către debitoare sub supravegherea administratorului judiciar. S-a arătat că au fost vândute o parte din imobilele asupra cărora s-a instituit sechestru de către M. Finațelor, respectiv un imobil situat în C., .( fost nr.146), jud. D., în suprafață de 23.160,15 m.p. și construcțiile aferente, un teren situat în C., ..188( fost nr.146), jud. D. în suprafață de 235,45 m.p., un spațiu comercial situat în mun. C., cartier Rovine, . o suprafață construită de 300,96 m.p.p, un imobil situat în . compus din teren în suprafață de 20.160,62m.p. și construcțiile aferente. Precum și ansamblul Ferma nr.5 din localitatea Șimian, jud,. M. compus din cămin de nefamiliști, clădire dormitor și copertine pentru tractoare.

Potrivit aceleiași adrese s-a arătat că a fost virată în contul DGFP Gorj suma de 1.804.240,35 lei.

Urmare a acesteia adrese M. de Finanțe, A.N.A.F, prin DGFP D. și-a precizat cererea de constituire de parte civilă (filele 92-94 vol.VII), solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 3.343.916 lei, respectiv inculpații Șargarodschi F., D. R.-C., P. A.-D. și B. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente . SRL Tg-J. (fostă .. C.), . și S.C. K. I. .. C. la plata sumei de 2.227.219 lei iar inculpații D. R.-C., P. A.-D. și B. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente .. C. și . la plata sumei de 1.116.697 lei.

Instanța a reținut că prin faptele lor corelate s-a produs un prejudiciu bugetului de stat, respectiv Ministerului de Finanțe, Agenției Naționale de A. Fiscală de 2.650.100 lei, reprezentând valoarea TVA-ului rambursat pe nedrept, sumă la care se adaugă penalități.

În baza art.14 coroborat cu art.346 alin 1 C.pr.pen și art.998 și urm. C. Civ prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită-fapta prevăzută de legea penală, săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prejudiciul-rezultatul negativ suferit de partea civilă ca urmare a activității infracționale, cert și nereparat încă, constând în contravaloarea rambursării nelegale de TVA, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția fiind sub forma intenției.

Pentru aceste motive a fost admisă acțiunea civilă așa cum a fost precizată de partea civilă.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă de procuror asupra bunurilor părții responsabile civilmente . SRL Tg. J. (fostă .. C.).

În baza art.348 C.pr.pen prima instanță a dispus desființarea totală a înscrisurilor despre care a constatat că sunt falsificate, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare nr. 105 din 26.05.2004, fact. fiscală . ACT nr._ din 11.06.2004, fact. fiscală . ACT nr._, factura fiscală . ACQ nr._ din 16.06.2004, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 15.06.2004, factura fiscală . ACB nr._ din 18.06.2004, factura fiscală . ACT nr._ din data de 03.03.2004, contractul de vânzare-cumpărare nr. 101 din 06.03.2004, facturile fiscale . ACT nr._,_ și_ toate trei din data de 10.03.2004, factura fiscală . ACT nr._ din data 04.03.2004, contractul de vânzare - cumpărare nr. 102 din 06.03.2004, factură fiscală . ACT nr._ datată 11.03.2004, contractul de vânzare-cumpărare fără număr și dată existent la filele 45 - 46 vol.15 d.u.p. și factura fiscală . ACB nr._ datată 30.07.2004.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel DIICOT – Serviciul Teritorial C., inculpații D. R. C., B. G., Șargarodschi F. și P. A. D., și partea civilă D.G.R.F.P. C. prin M. E. și Finanțelor – A.N.A.F.

P. motivele de apel depuse în scris de M. public s-a criticat sentința primei instanțe, sub greșitei soluționări a laturii civile, întrucât a fost admisă acțiunea civilă cu privire la o sumă are nu corespunde prejudiciului real, precum și sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților, solicitându-se înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în mod neoportun față de natura și gravitatea faptelor săvârșite.

P. motivele scrise de apel depuse în scris de partea civilă D.G.R.F.P. C. prin M. E. și Finanțelor – A.N.A.F s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pe latură civilă și obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata accesoriilor aferente sumei de 1.116.697 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpați prin activitatea infracțională.

P. motivele de apel depuse în scris de inculpatul Șargarodschi F., acesta a solicitat să se facă aplicarea principiului legii penale mai favorabile, să se aplice o pedeapsă cu reținerea art. 320 ind.1 C.P.P și a art. 74-76, sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea art. 86 ind. C.p.

P. motivele de apel depuse în scris de inculpatul P. A. D., a solicitat achitarea sa, pentru infracțiunile care au făcut obiectul trimiterii în judecată, iar în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, într-un cuantum care să permită aplicarea art. 86 ind.1 C.pen.

Referitor la activitatea infracțională reținută în actul de sesizare a susținut că aceasta a constat în două tranzacții comerciale prin care S.C.S. & DESIGN S.R.L., atât în calitate de cumpărător, cât și în calitate de vânzător a respectat obligațiile care se impunea din punct de vedere contabil și fiscal. S-a susținut că în mod greșit, instanța a reținut în motivare că, inculpatul P. ar fi știut că respectivele bazine de inox se aflau depozitate la o firmă a inculpatului B., deoarece acesta știa de la inculpatul Șargarodschi că bazinele erau în evidențele contabile al societății .., al cărui asociat era acesta.

Referitor la tranzacția prin care societatea inculpatului P. S.C. S. & DESIGN S.R.L. a achiziționat plantația de viță de vie, s-a arătat că, inculpatul Șargarodschi, în calitatea de administrator al ..a întocmit factura fiscală cu suma de 1._ lei Rol, prin care societatea inculpatului P. a achiziționat tarlalele respective, respectând obligațiile contabile și fiscale, inculpatul P. achitând prin virament bancar prețul. S-a susținut că, ulteror, reprezentantul firmei .. i-a solicitat inculpatului P. și i-a oferit un preț foarte bun pentru achiziționarea acestor terenuri. Or, instanța nu a ținut seama de modalitatea concretă a faptelor, de contribuția celorlalți coinculpați și de contextul săvârșirii și implicarea concretă a inculpatului P. în săvârșirea acestora, în sensul că toate actele materiale executate de acesta nu au fost comise cu vinovăție.

Referitor la modalitatea prin care s-au desfășurat cele două tranzacții comerciale, s-au arătat următoarele:

Tranzacția încheiată de . S.C. S. & DESIGN S.R.L. și S.C.NAM STAR 2000 COMIMPEX S.R.L. presupunea întocmirea următoarele documente:

- încheierea și semnarea actelor de vânzare cumpărare, act care a fost încheiat și evidențiat în evidențele contabile

- emiterea facturii fiscale cu respectarea prevederilor art. 155 alin.1 Cod fical, act ce a fost întocmit și evidențiat în contabilitate.

S-a arătat că, la acea dată singurul act ce trebuie predat cumpărătorului pentru a putea deduce TVA-ul era factura fiscală, iar în baza facturii emisă de vânzător - S.C.NAM STAR 2000 COMIMPEX S.R.L., inculpatul avea de verificat din punct de vedere calitativ și cantitativ bunurile achiziționate, după care să efectueze recepția, document ce a fost întocmit.

- înregistrarea în contabilitate a documentele justificative

- înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile și imobile la valoarea de achiziție

- întocmirea jurnalului de cumpărături și a balanței de verificare, întocmirea și depunerea la organul fiscal competent a decontului TVA. Referitor la acest aspect, s-a susținut că în urma acestor acțiuni, S.C. S. & DESIGN S.R.L. s-a înregistrat la bugetul de stat cu un TVA colectat de 37.620.000 Rol, mai mare decât cel deductibil.

- să întocmească balanța de verificare, la finele anului să întocmească și să depună bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, documente care au fost întocmite.

În acest context, s-a susținut buna credință cu care inculpatul P. a acționat la perfectarea actelor privind bazinele de inox, reținându-se greșit că prețul acestora ar fi fost mult mai mare.

Referitor la tranzacția prin care societatea inculpatului P. a achiziționat plantația de viță de vie, a susținut că, în mod greșit, s-a susținut că tranzacția a fost pur scriptică, deoarece inculpatul a fost personal la vizionarea și achiziționarea acesteia, fiind îndeplinite toate procedurile legale ce se impunea în vederea perfectării legale a tranzacției. În acest sens, s-a susținut că, inculpatul Șargarodschi a întocmit factura fiscală cu suma de 1_ lei prin care societatea inculpatului P. a achiziționat tarlalele respective, acesta achitând prin virament o parte din preț, iar bunul achiziționat a fost înregistrat în contabilitate la valoarea de achiziție și a fost evidențiat în registrul de evidență a mijloacelor fixe. S-a susținut că, ulterior, reprezentantul firmei .. i-a solicitat inculpatului P. și i-a oferit un preț foarte bun pentru achiziționarea acestor terenuri.

.., prin administrator D. R. C. a depus cerere pentru returnare de TVA, inculpatul D. recunoscând că inculpatul P. nu a avut cunoștință de această cerere de rambursare TVA. S-a susținut că, la data la care inculpatul P. a aflat de cererea de rambursare TVA, a solicitat ștornarea facturii.

Conform concluziilor raportului de expertiză s-a arătat că, în cazul în care contractele care au stat la baza rambursării de TVA ar fi anulate, furnizorul S.C. S. & DESIGN S.R.L. a achiziționat bunuri pe care le-a vândut către .., cu un preț mai mare astfel încât TVA colectat în plus constituie un drept de creanță al statului cu diferența de valoare. P. egalarea TVA ului aferent tranzacțiilor efectuate de către furnizorul S.C.K. I. .., rambursarea de TVA ar constitui prejudiciu pentru buget numai în cazul în care contractele ar fi anulate, iar TVA ul aferent tranzacțiilor . - S.C. S. & DESIGN S.R.L. nu constituie prejudiciu pentru bugetul de stat, din punct de vedere al formalităților fiind îndeplinite condițiile de rambursare. Totodată, s-a invocat faptul că prin același raport de expertiză, s-a concluzionat că răspunzătoare sunt societățile care au beneficiat de sumele rambursate .. și ..

De asemenea, s-a susținut că, inculpatul P. nu a fost chemat, verificat și informat cu ocazia controalelor de către organele fiscale, iar în autodenunțul inculpatului B. cu privire la societățile implicate în rambursările de TVA, nu figurează societatea inculpatului P..

După . Noului Cod penal, apelantul inculpat P. A. D. a depuse concluzii scrise prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, din infracțiunea prev. de art. 215 alin.1,2 și 5 C.p.anterior în art. 244 alin.1 și 2 C.p., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în art. 367 C.p.și din infracțiunea prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 în art. 29 alin.1 lit.a) din Legea nr. 656/2002 cu modif.ulterioare.

Totodată, a solicitat în baza art. 17 alin.2 C.p.p., încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C.p.anterior, pentru infracțiunea de înșelăciune și constituire a unui grup infracțional organizat, având în vedere că s-a împlinit termenul de prescripție, conform art. 124 C.p.anterior cu aplicarea art. 5 C.p. Astfel, pentru pentru infracțiunea de înșelăciune și constituire a unui grup infracțional organizat s-a arătat că termenul de prescripția s-a împlinit la data de 02.01.2013.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani a solicitat achitarea în baza art. 16 lit.c) C.p.p, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special cu aplicarea art. 91 C.p. S-a susținut că, societatea inculpatului nu a fost precizată în nicio informare a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, existând indicii numai cu privire la .. și .., invocând și dec.pen. nr. 836/2013 a ICCJ.

P. motivele de apel depuse în scris de inculpatul B. G., s-a criticat sentința primei instanțe pentru următoarele considerente:

Cu privire la aplicarea față de o parte din inculpați a disp.art. 320 ind.1 C.p.p., a arătat că recunoaștere faptelor de către inculpații Sargarodschi F. și D. R. C., s-a făcut la termene diferite, iar judecata a continuat, pronunțându-se o hotărâre mixtă din a cărei motivare nu rezultă ce anume probatorii au fost avute în vedere pentru inculpații care ș-au recunoscut vinovăția și în ce măsură recunoașterea faptelor de către aceștia a influențat hotărârea de condamnare față de inculpații B. și P.. S-a susținut că, faptele pentru care au fost trimiși în judecată implică o pluralitate de participanți (art. 7 din Legea nr. 39/2003), ceea ce înseamnă că, recunoașterea faptelor de către doi din aceștia creează o situație defavorabilă celorlalți doi inculpați. De asemenea, s-a arătat că inculpații care și-au recunoscut vinovăția sunt trași la răspundere penală în calitate de autori ai infracțiunilor de înșelăciune și spălare de bani, cu privire la care inculpatul Boerica are calitatea de instigator, ceea ce înseamnă că, în concret recunoașterea învinuirilor are efect direct asupra stabilirii participației penale și vinovăției inculpatului care nu și-a recunoscut faptele. S-A apreciat, că soluția corectă era aceea ca magistratul fondului să se pronunțe față de inculpații care și-au recunoscut vinovăția să disjungă restul cauzei și să se abțină de la judecata ei, întrucât soluția pronunțată față de inculpații rămași era în mod vădit influențată de poziția procesuală a primilor doi. A susținut că, față de inculpații P. și B., judecata trebuia să se realizeze pe baza întregului probatoriu administrat de către un alt magistrat și fără referire la poziția de recunoaștere a celorlalți doi inculpați. P. urmare, față de acest motiv, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu privire la intervenirea prescripției, a arătat că deși a intervenit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, care este de 7 ani, calculat de la data comiteriii ultimului act material, instanța a apreciat că sunt incidente disp.art. 128 C.p., în sensul că a intervenit o cauză legală de suspendare a cursului prescripției pe perioada cât cauza a fost pe rolul Curții Constituționale., apreciiind că suspendarea judecății ca efect al sesizării Curții Constituționale nu reprezintă o cauză de suspendare a cursului prescripției, nefiind vorba nici de o dispoziție legală nici de o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat care ar împiedica continuarea procesului penal.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei de rambursare nelegală de TVA reținută față de inculpatul B. în forma de participație a instigării la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 25 rap.la art. 215 alin.1, 2 și 5 C.p., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 8 din Legea nr. 241 /2005. În esență, s-a susținut că, adoptarea Legii nr. 241/2005 nu a dus la abrogarea art. 215 C.p., ci prin adoptarea art. 8 din aceeași lege, legiuitorul a înțeles să sancționeze fapta contribuabilului care cu rea credință își calculează impozitele taxele și contribuțiile și solicită rambursări necuvenite de TVA, prin urmare există un text special aplicabil unei situații juridice determinate și care derogă de la reglementarea cadru a C.p. Astfel, s-a susținut că există situația de retroactivitate a legii penale mai favorabile, reglementată de art.13 C.p.

Totodată, s-a criticat soluția de condamnare a inculpatului B. pentru aceasta infracțiune, respectiv instigare la rambursare nelegală de TVA.

Cu privire la actele materiale deduse judecății, chiar instanța a reținut că, au vizat bunuri existente care au fost identificate scriptic și care au făcut obiectul tranzacțiilor între societățile comerciale. Faptul că aceste firme au vândut bazine de inox, instalații de refrigerare, linii de îmbuteliere a băuturilor sau o plantație de viță de vie, toate aceste operațiuni fiind purtătoare de TVA și au solicitat ulterior rambursarea sumelor pe care le-au considerat cuvenite, nu pot fi considerate drept o operațiune frauduloasă, chiar dacă tranzacțiile s-au realizat între societăți administrate de persoane din anturajul inculpatului B.. S-a susținut că verificările efectuate au stabilit că, pentru fiecare din aceste operațiuni, au fost întocmite contracte de vânzare cumpărare, au fost emise facturi, fiind irelevant că sediile acestora se aflau în imobile necorespunzătoare. De asemenea, s-a mai arătat că, toate operațiunile comerciale prezentate au fost însoțite de trasferuri bancare, deci sumele au fost efectiv plătite de către cumpărători și toată documentația a fost pusă la dispoziția inspectorilor DGFP D. care în virtutea pregătirii lor profesionale, aveau îndatorirea de a verifica existența bunurilor și realitatea tranzacțiilor și a respinge solicitările de rambursare de TVA în situația în care apreciau că acestea au caracter ilicit. Referitor la declarațiile inculpaților D. și Sargarodschi care au susținut că tranzacțiile nu s-au realizat decât scriptic și că inițiatorul lor a fost inc. B. servesc în mod evident unui interes procesual propriu și nu pot să reprezinte probe de vinovăție care să susțină condamnarea acestui inculpat. Față de aceste considerente, s-a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit.c) C.p.p., pentru că acesta nu a participat la săvârșirea faptelor. În teză subsidiară, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.d) C.p.p., întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, având în vedere considerentele ce se vor expune. Astfel, s-a arătat că obiectul juridic special al infracțiunii de înșelăciune sunt relațiile sociale cu caracter patrimonial și încrederea pe care trebuie să se bazeze aceste relații, însă raportul fiscal nu se bazează pe relații de încredere, aceste norme aparținând dreptului public, având caracter imperativ și fiind obligatorii pentru persoanele care au calitatea de contribuabil. S-a mai susținut că, sumele rambursate de la bugetul de stat era întotdeauna rezultatul verificărilor consemnat în actul administrativ fiscal denumit proces verbal de control. Din punct de vedere al laturii obiective, organele fiscale nu pot fi subiecți pasive asupra cărora să se exercite acțiunea de inducere în eroare, pentru aceasta ar fi necesar ca organele fiscale să nu aibă atribuții de control, iar restituirea sumelor cu titlu de TVA să se facă pe baza afirmațiilor și înscrisurilor depuse de contribuabil. S-a arătat că, în privința sumelor rambursate către .. există și o hotărâre de condamnare ( s.p. nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C.) pentru persoanele cu atribuții de control pentru infracțiunea de abuz în serviciu, reținându-se că nu au fost respectate dispozițiile legislației fiscale cu prilejul controalelor efectuate la societățile care au solicitat și obținut rambursările de TVA. Referitor la folosul material injust și paguba pricinuită, s-a susținut că acestea nu pot fi analizate decât tot prin prisma fiscalității. Astfel, fiecare factură fiscală de achiziționare a bunurilor a dat naștere unui drept de creanță al statului pentru TVA – ul colectat înregistrat la societățile furnizoare. În acest sens, s-au formulat concluzii prin raportul de expertiză T. și prin opinia expertului asistent G., rezultând fără echivoc că în măsura în care s-ar fi achitat TVA –ul colectat, prejudiciul era 0. În ceea ce privește suma rambursată către .., a susținut că, suma din care s-au făcut încasările la bugetul de stat reprezintă în parte, și prețul vânzării bunurilor prin contractele și facturile pretins false.Bunurile aveau o valoare, iar paguba nu poate fi TVA ul aferent întregii valori de pe facturi, ci numai cel aferent supraevaluării. A susținut că, nu se poate vorbi de pagubă, având în vedere în plus că în paralel statul efectuează demersuri de executare și împotriva societăților furnizoare pentru TVA ul colectat. A susținut astfel, că a accepta ideea că există o pagubă deoarece nu s-a recupera integral sau parțial TVA ul colectat de la furnizori echivalează cu a transforma o pagubă eventuală într-una cu caracter de certitudine și prin urmare nu se poate proba nici aceasta parte a laturii obiective.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a susținut că soluția primei instanțe este nelegală, întrucât raționamentul instanței în sensul că inculpatul ar fi acționat din poziția de lider, iar ceilalți trei coinculpați au alcătuit palierul de execuție, nu se fundamentează pe probatoriul cauzei, aceștia din urmă nici măcar nu se cunoșteau între ei. Chiar cei doi inculpați care au uzat de procedura simplificată, au dat declarații în acest sens, depoziții care se coroborează cu cea a inculpatului B., în sensul că i-a cunoscut doar pe inculpații Șargarodschi și D.. În concluzie, a susținut că, toate acestea confirmă ideea că, nu există o structură organizată, textul de lege incriminând existența a cel puțin trei persoane care să compună o structură organizată ierarhic, coordonată de un lider și a cărei membrii să aibă reprezentarea acțiunilor lor, solicitând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.d) C.P.P.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, în forma instigării, faptă prev. de art. 23 alin.1 lit.a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., a arătat că, faptul de a dispune transferuri bancare nu reprezintă prin el însuși fapta de spălare de bani, cât timp nu se face dovada că au avut scop ascunderea sau disimularea originii ilicite a fondurilor. S-a susținut că, tranzacțiile efectuate cu bunurile ce au format obiectul contractelor de vânzare cumpărare între societățile implicate au fost urmate firesc de transferul sumelor de bani, reprezentând costul din contul unei societăți în contul celeilalte, respectiv de la cumpărător la vânzător, ceea ce reprezintă o dovadă de netăgăduit a faptului că operațiunile au fost reale. Totodată, s-a mai susținut, că sumele respective au fost transferate în alte conturi în vederea efectuării unor plăți, ceea ce nu are semnificația elementului material al spălării de bani. Referitor la încadrarea juridică, s-a solicitat reținerea art. 23 alin.1 lit.c) din legea nr. 656/2002, întrucât scopul a fost acela de a folosi sumele de bani obținut și nu de a ascunde proveniența acestora, fapt care oricum nu se putea realiza, date fiind caracteristicile operațiunilor bancare. În consecință, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru aceasta infracțiune, în baza art. 10 lit.a) C..p.p. susținându-se totodată că, nu este posibilă scoaterea urmării imediate din conținut constitutiv al infracțiunii de prejudiciu și transformarea ei( folosirea sumelor de bani) într-o altă faptă aflată în concurs cu cea dintâi.

Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei, a susținut că, la dosar exista o adresă din partea parchetuluim din care rezulta că inculpatul a formulat un denunțt în legătură cu comiterea unor fapte de corupție, care s-a confirmat și finalizat cu trimiterea în judecată a persoanelor respective. P. urmare, instanța trebuia să ia act de acest înscris si să constate că inculpatul beneficia de reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă și să aplice coroborat și circumstanțele atenuante personale.

După . Noului Cod penal, inculpatul a depus concluzii scrise prin care a solicitat, pe latură penală să se dispună în temeiul art. 421, 396 alin. 6 rap la art. 16 lit.f) C..p.p., încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale prev. de art. 124 rap. la art. 122 C.p. 1969. Astfel, s-a susținut că infracțiunea prev. de art. 215 alin.1, 2 și 5 C.p. 1969 își găsește corespondent în art. 244 alin.2 C.pen., limita maximă a pedepsei fiind de 5 ani, iar întrucât ultimele acte materiale se situează la finele anului 2004, termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni a fost împlinit. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a arătat că aceasta se regăsește în art. 367 alin.1 C.p., limita maximă fiind de 5 ani, termenul de prescripție fiind de asemenea împlinit. Referitor la infracțiunile de fals acestea se regăsesc în Noul Cod penal în art. 322 și 326 C.p. cu pedepse de până la 3, respectiv 2 ani. De asemenea, s-a mai învederat că, nu s-a solicitat continuarea procesului penal.

Cât privește solicitarea parchetului de a schimbare a încadrării juridice în dispozițiile art. 8 alin.1 și 2 din legea nr. 241/2005, a solicitat respingerea cererii cu motivarea că aceasta lege nu era în vigoare la momentul săvârșirii faptei, ultimul act material situându-se cu peste 6 luni anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. A susținut că legea penală nu poate retroactiva decât dacă dezincriminează sau constituie lege mai blând, fiind exclusă ipoteza aplicabilității acestui act normativ, în prezent art. 244 C.p. constituind legea mai blândă. Cu privire la latura civilă a cauzei solicitat să se lase nesoluționată acțiunea civilă, în baza art. 25 alin.5 C.p.p.

Referitor la infracțiunea de spălare de bani, s-a susținut că autorul infracțiunii predicat nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani în legătură cu bunurile ce constituie produs al acestei infracțiuni. S-a arătat că, în dreptul național, Legea nr. 656/2002 definește acțiunile de spălare de bani prin preluarea aproape literală a Directivei 2001/97/CE, nefiind reglementată în mod special situația autorului infracțiunii predicat. Întrucât, noțiunea de deținere/utilizare de bunuri se circumscrie noțiunii de însușire și dispoziție fac parte din conținutul legal al infracțiunii predicat. S-a susținut că, este cazul infracțiunilor contra patrimoniului, al căror rezultat constă în paguba produsă prin însușirea bunurilor sau foloaselor obținute prin activitatea infracțională. P. urmare, s-a considerat că s-ar încălca principiul non bis in idem dacă s-ar include în sfera subiecților activi ai infracțiunii de spălare de bani autorul sau participantul la infracțiunea predicat.

P. motivele de apel depuse în scris de inculpatul D. R. C., s-a criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, în sensul că nu a fost reținut cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 9 alin.2 din Legea nr. 39/2003 și art. 18 din Legea nr. 508/2004, astfel încât în mod nelegal, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare, sub minimul special, deși minimul special devenea d 3 ani și 6 luni. P. urmare, s-a susținut că, fiind concurs între două cauze de reducere a pedepsei și circumstanțe atenuante, pedeapsa ce trebuia aplicată inculpatului era de cel mult 3 ani închisoare. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, a solicitat să se dispună suspendarea conform art. 81 C.p.

După . Noului Cod penal, inculpatul a depuse în scris motive, prin care a cerut încetarea procesului penal pentru infracțiunile de înșelăciune, constituite/aderarea la un grup infracțional organizat și fals în înscrisuri sub semnătură privată. S-a arătat că potrivit ambelor reglementări, în cazul infracțiunilor ce au limite de pedeapsă între 1 an și 5 ani, termenul de prescripție este de 5 ani, iar aplicând prevederile art. 140 C.p. anterior, în lumina reducerii limitei maxime de pedeapsă pentru infracțiunile de înșelăciune și constituire a unui grup infracțional la 5 ani, termenul de prescripție specială este de 7 ani și 6 luni, care s-a împlinit la data de 2 ianuarie 2013 raportat la anul 2004, data săvârșirii infracțiunilor.În acest sens, s-a invocat Dec. Nr. 2 /2014 a ICCJ.

De asemenea, inculpatul a reiterat criticile privind incidența cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 9 alin.2 din Legea nr. 39/2003 și art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Sub aspectul individualizării pedepsei, pentru infracțiunea de spălare de bani, a solicitat să se dea eficiență cauzelor legale de reducere a pedepsei, prev. de art. 9 alin.2 din Legea nr. 39/2003 art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 320 ind.1 C.p.p (art. 377 rap. la art. 396 alin.10 C.p.p.) și să se aplice inculpatului o pedeapsă cuprinsă între 1 an și 3 ani și 6 luni, învederând că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 6 luni, în condițiile reținerii unei singure cauze de reducere a pedepsei și a reținerii circumstanțelor atenuante. Referitor la apelul parchetului, a susținut contrar motivelor invocate, că este posibilă reținerea dispozițiilor art. 320 ind.1 C.p.p și a art. 74 lit.a) și alin.2 C.p., apreciind în plus că instanța r fi trebuit să rețină și dispozițiile art. 74 lit.c) C.p.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, a solicitat aplicarea art. 81 Cp., cu aplicarea art. 5 C.p., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cu privire la cuantumul pedepsei, dar și cu privire la persoana inculpatului. În acest sens, s-au invocat următoarele împrejurări: inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, fiind la primul conflict cu legea penală, la data săvârșirii faptelor avea vârsta de 24 de ani cu experiență de viață redusă, de la momentul săvârșirii faptelor au trecut aproximativ 9 ani, inculpatul este cunoscut cu o bună conduită anterior săvârșirii faptelor, a depus stăruință pentru diminuarea consecințelor infracțiunii, transferând în contul . suma de 6 mld de lei vechi înainte de a se începe urmărirea penală împotriva sa, din caracterizările depuse de societățile la care a fost sau este angajat rezultă că își îndeplinește corespunzător sarcinile de serviciu, este căsătorit are doi copii minori, în timpul urmăririi penale și a judecății s recunoscut și regretat fapta, referatul de evaluare a relevat date favorabile, s-a prezentat la toate termenele de judecată dovedind că și-a asumat responsabilitatea, iar perioada petrecută în penitenciar în arest preventiv a fost un avertisment serios pentru conduita lui viitoare. În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 91 N.C.p.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând și dispozițiile art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea reține că, apelurile inculpaților și apelul Parchetului sunt fondate, pentru următoarele considerente:

În privința stării de fapt, verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse, Curtea constată faptul că în cauză prima instanță, a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală anterior (ce își găsesc corespondent în actualul art. 101 alin.1 Cod procedură penală), referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.

Fără a relua întreaga situație de fapt reținută de prima instanță în mod corect și cu prezentarea detaliată a materialului probator avut în vedere de aceasta, Curtea va analiza apelurile inculpaților cu analizarea aspectelor contestate de aceștia.

Astfel, se constată că după . Codului penal, în esență, inculpații au formulat critici cu privire la încadrarea juridică din perspectiva art. 5 Cod penal și la intervenirea prescripției răspunderii penale pentru o parte din infracțiunile ce au făcut obiectul trimiterii în judecată, aceștia neprevalându-se de dreptul de cere continuarea procesului penal.

Sub aspectul încadrării juridice, constată că, de la data săvârșirii faptelor până la soluționarea definitivă a cauzei, respectiv la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind Codul penal precum și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, fiind necesar să se analizeze eventuala incidență a art.5 Cod penal actual, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzațiile formulată față de apelanții inculpații, instanța de apel urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt acuzați. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării apelului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

c) Instituțiile autonome în raport de incriminare și sancțiune decurgând din incriminare, respectiv art.41 alin.2 Cod penal anterior, art. 122 raportat la art. 124 Cod penal.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Astfel, se reține că, pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintre-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.

În ceea ce privește efectele abrogării art. 7 din Legea nr. 39/2002, art. 215 alin. 1, 2 și 5, art. 290 și art. 292 Cod penal anterior și reincriminarea faptei de constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat în art. 367 Cod penal, a faptei de înșelăciune în art. 244 Cod penal și a celor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații în art. 322 și art. 326 Cod penal, instanța de apel constată că este în prezența situației descrise de art. 5 Cod penal și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Astfel, instanța de apel a comparat conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de legea veche, vechiul Cod penal și Legea nr. 39/2003 față de conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de legea nouă (Codul penal în vigoare). Comparația este necesară pentru a verifica și incidența art. 4 Cod penal și art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

De asemenea, pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

P. urmare, Curtea va expune dispozițiile legilor succesive pentru fiecare faptă în parte și le examina comparativ, așa cum s-a arătat anterior.

I. „Art. 215 Cod penal anterior – Înșelăciunea:

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

"Art. 244 Cod penal în vigoare – Înșelăciunea:

Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Împăcarea înlătură răspunderea penală."

„Art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005

Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, ori compensări” datorate bugetului general consolidat.”

Acest din urmă articol trebuie analizat în raport de cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptei din dispozițiile art. 215 alin.1, 2 și 5 Cod penal anterior în art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005.

Această cerere nu este însă întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Astfel, arată instanța de apel că, la data săvârșirii faptelor, Legea nr. 241/2005 nu exista motiv pentru care procurorul a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 Cod penal de la 1969, singurul text de lege la acea dată, în care puteau fi încadrate faptele.

Totodată, este de observat că Legea nr. 87/2004 nu conținea o prevedere similară celei din art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005, așa încât doar prin reținerea ca lege mai favorabilă a acesteia din urmă era posibilă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați în cursul anului 2004, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005.

Pe parcursul procesului penal a intrat în vigoare Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

În opinia Curții, infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 241/2005 reprezintă o formă specială de săvârșire a infracțiunilor de înșelăciune față de organele fiscale, având consecință directa producerea unui prejudiciu bugetului de stat, așa cum de altfel a susținut și reprezentantul parchetului, dar și inculpații, înainte de . Noului Cod penal.

Astfel, în cazul infracțiunii de înșelăciune obiectul juridic este mai cuprinzător și constă în relațiile sociale cu caracter patrimonial, care trebuie să se bazeze pe încredere și bună credință.

În schimb, la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 241/2005 obiectul juridic este mai restrâns și este alcătuit numai din relațiile sociale referitoare la stabilirea corectă a impozitelor, taxelor și contribuțiilor și securitatea fondurilor publice, relații care se bazează tot pe încredere și buna credință a contribuabilului.

Obiectul material la înșelăciune poate consta în bunuri mobile sau imobile precum și în înscrisuri cu valoare patrimonială, pe când la infracțiunea prevăzute de art. 8 din Legea 241/2005, obiectul material este restrâns doar la documentele de evidență financiar-contabilă întocmite de contribuabil la diferite intervale de timp, prin care sunt consemnate operațiunile financiar - contabile desfășurate, documente care susțin cererile ulterioare de rambursare sau compensare a unor sume datorate bugetului.

În cazul infracțiunii de înșelăciune subiectul activ și pasiv nu trebuie să aibă o anumită calitate, putând fi orice persoană în comparație cu infracțiunea prevăzută în legea specială, unde subiectul activ este calificat în sensul că trebuie să aibă calitatea de contribuabil, așa cum a fost definit de Legea nr. 241/2005, iar subiectul pasiv este statul reprezentat de organele fiscale induse în eroare și prejudiciate prin rambursarea sau compensarea nelegală a unor sume de bani.

Cu privire la latura obiectivă a celor două infracțiuni, elementul material la înșelăciune se realizează printr-o acțiune de inducere în eroare, săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, existând așadar două modalități, în comparație cu infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 241/2005 în cazul căreia elementul material se realizează printr-o singură modalitate, respectiv acțiunea de stabilire cu rea credință a impozitelor, taxelor sau a contribuțiilor datorate bugetului general consolidat.

În acest sens trebuie menționat că potrivit Codului procedură fiscală, contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror coordonate organului fiscal.

Ori, cu ocazia îndeplinirii acestei sarcini, în cazul infracțiunii prevăzută de legea specială, contribuabilul stabilește cu rea credință impozitele, taxele sau contribuțiile datorate bugetului general consolidat.

La înșelăciune se urmărește obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, iar urmarea imediată constă în pricinuirea unei pagube de orice fel, oricărei persoane, pe când la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 241/2005 se urmărește obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlul de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, ori compensări datorate acestui buget, iar urmarea imediată presupune producerea unui prejudiciu pentru bugetul statului.

În cazul ambelor infracțiuni trebuie să existe raport de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, iar latura subiectivă presupune intenția directă, deoarece la înșelăciune făptuitorul acționează în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, iar la infracțiunea prevăzută de legea specială, această concluzie rezultă din condițiile cumulative prevăzute de legiuitor, expresia „stabilirea cu rea credință" presupune o acțiune determinată și însoțită de factorul volitiv.

Totodată ambele infracțiuni se consumă la data producerii pagubei, respectiv obținerii unei sume de bani de la bugetul general consolidat.

Față de toate aceste argumente, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 5 Cod penal anterior în infracțiunea prevăzută de art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005, anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal, ar fi fost justificată atât pe considerentul caracterului special al normei prevăzute în Legea nr. 241/2005 față de dispozițiile Codului penal anterior, dar și considerentul incidenței prevederilor art. 13 alin.1 din Codul penal anterior, fiind în prezența unui concurs de legi în timp, legea penală mai favorabilă fiind Legea nr. 241/2005, față de limita maximă a pedepsei închisorii prevăzută de art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005 – de 10 ani închisoare-raportat la limita maximă a pedepsei închisorii prevăzută de art.215 alin.5 din Codul penal anterior – 20 ani închisoare.

În speță însă, deși aplicabilitatea art. 8 din Legea nr. 241/2005 ar fi justificată de argumentele prezentate mai sus, nu se poate trece peste aspectul că, după . art. 244 alin.1 și 2 din Noul Cod penal, încadrarea în dispozițiile legii speciale ar înfrânge principiul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile inculpaților.

Potrivit articolului 3 Cod penal „Legea penală se aplică în timpul cât ea se află în vigoare", iar dispozițiile art. 5 Cod penal, prevăd că „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă".

Acest principiul al legii penale mai favorabile a primit și o consacrarea constituțională, legea fundamentală prevăzând în art. 15 alin.2 că: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”

P. urmare, pentru stabilirea unei corecte încadrări juridice și în acord cu principiile enunțate mai sus, trebuie analizate toate textele legale începând cu cel în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, legea nouă fiind aplicabilă doar dacă se dovedește a fi mai favorabilă decât cea în vigoare când s-a săvârșit infracțiunea.

Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din Codul penal de la 1969, Legea nr. 241/2005 și efectele acuzației în legea nouă – art. 244 alin.1 și 2 Cod penal.

Sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, Curtea constată că, elementul material al laturii obiective nu prezintă diferențe între art. 215 Cod penal anterior și art. 244 alin.1 și alin.2 din Noul Cod penal

În schimb, modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat, respectiv producerea unor consecințe deosebit de grave, circumstanță agravantă care nu a mai fost preluată de legiuitor.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este, însă, echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce noile texte de lege cuprind toate elementele din acuzațiile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații.

Sub aspectul sancțiunilor prevăzute de legile penale succesive, Curtea constată că, spre deosebire de art. 215 alin.1, 2 și 5 Cod penal de la 1969 și respectiv art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005, care prevedea pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și respectiv de la 3 la 10 ani, în prevederile art. 244 alin.1 și 2 Cod penal actual, limitele de pedeapsă sunt mult reduse acestea situându-se între 1 an și 5 ani închisoare.

Astfel, prin . actualului Cod penal, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune (art. 244 alin.1 și 2 Cod penal) s-au redus simțitor, respectiv între 1 și 5 ani închisoare, motiv pentru care legea mai favorabilă nu mai poate fi considerată Legea nr. 241/2005, art.8 fiind sancționat, așa cum s-a arătat anterior, cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Analiza celor trei texte de lege, evidențiază în mod clar că legea mai favorabilă este legea în vigoare la acest moment, astfel că o corectă aplicare a dispozițiilor art. 5 Cod penal, impune ca pentru faptele respective să se rețină dispozițiile actuale ale art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, din punct de vedere al sancțiunii, aceste text prevăzând pedepse mai blânde, legea nouă urmând să retroactiveze.

P. urmare, față de caracterul favorabil al legii nouă, faptele inculpaților trebuie analizate în raport de dispozițiile în vigoare ale art. 244 alin.1 și 2 Cod penal.

II. „Art. 7 din Legea nr. 39/2002

Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.

„Art. 367 Cod penal în vigoare

Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Dacă faptele prevăzute în alin. 1 și alin. 2 au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.”

Așa fiind, cât privește infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2002, se constată că, aceasta se regăsește sub același conținut constitutiv în actualul art. 367 Cod penal, limitele de pedeapsă fiind mai reduse în noua reglementare, 1 la 5 ani închisoare față de 5 la 20 ani închisoare cât se prevedea anterior.

III. “ Art. 290 - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

„Art. 322 - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Din analiza reglementărilor succesive, în vederea determinării mitior lex, în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Curtea constată că, potrivit art. 290 Cod penal de la 1969, aceasta era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă, în timp ce în prezent este pedepsită, conform art. 322 alin.1 Cod penal, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Determinarea legii penale mai favorabile se va face în acest caz, după criteriul legii care prevede limite mai reduse de pedeapsă, legea penală mai blândă pentru inculpat fiind Codul penal anterior, respectiv art. 290 Cod penal de la 1969.

IV. „Art. 292 – Falsul în declarații

Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

„Art. 326 – Falsul în declarații

Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Referitor la infracțiunea de fals în declarații se constată că aceleași limite de pedeapsă sunt prevăzute în ambele legi, atât art. 292 Cod penal de la 1969, cât și art. 326 Cod penal prevăzând pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă, astfel încât nu este caz de incidență a art. 5 Cod penal.

Deși justificat aspectul că în acest caz instanța ar trebui să facă aplicarea art. 3 Cod penal, referitor la principiul activității legii penale, aceasta ar părea totuși excesiv de formală și minimal sterilă, având în vedere că, practic, ar fi lipsită de consecințe juridice.

V. Cât privește reglementările succesive în privința formelor de participație penală la săvârșirea unei infracțiuni, se constată că, modificarea textelor de lege cu privire la instigare nu produce efecte în cauză, atât potrivit art. 25 Cod penal de la 1969, cât și potrivit art. 47 Cod penal, instigator fiind persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală, pedeapsa prevăzută de legea fiind cea prevăzută de lege pentru autor.

Referitor la instituțiile autonome în raport de incriminare și sancțiune decurgând din incriminare, în special prescripția specială a răspunderii penale, Curtea reține următoarele:

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de incriminare și sancțiune este impusă de lege ( respectiv art. 9, art. 10, art.15, art.22, art. 17 din Legea nr. 187/2012), precum și jurisprudența Curții Constituționale ( respectiv decizia Curții Constituționale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile, cu referire la art. 320 ¹alin. 7 Cod procedură penală anterior)

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. In aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că, nu trebuie să ignorat niciun moment că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală, sau contravențională, după caz.

Întrucât în cauza dedusă judecății inculpații Șargarodschi F. și D. R. –C. au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ Cod procedură penală, Curte apreciază că nu există diferențe între art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală anterior și art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală, ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime.

Cât privește infracțiunea continuată reglementată de art. 41 alin.2 Cod penal anterior, instanța de apel constată că, din perspectiva art. 5 Cod penal, sunt mai favorabile dispozițiile art. 35 alin.1 Codul penal actual, fiind îndeplinită condiția unității de subiect pasiv, întrucât în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator aplicabil, acestea prevăd posibilitatea aplicării unui spor facultativ de maxim 3 ani, pe când potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, întinderea sporului ce se poate aplica este de până la 5 ani.

Referitor la instituției prescripției speciale a răspunderii penale, nu poate fi ignorată împrejurarea că la momentul pronunțării prezentei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțase o decizie în dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv Decizia nr. 2/2014, cu efect definitiv și obligatoriu, prin care statuat că: „În aplicarea art. 5 din Codul penal, stabilește că prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei.”

Astfel, pornind de la calificarea ca instituție autonomă a instituției prescripției răspunderii penale, Curtea reține următoarele:

Conform jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 1092/18.12.2012 publicată în M.O.nr. 67/31.01.2013, prescripția aparține dreptului material, și nu dreptului procesual penal, aceasta fiind o cauză de înlăturarea a răspunderii penale. P. urmare, dat fiind caracterul de norma de drept material, în cazul conflictului de legi în timp, soluția de urmat ține de aplicarea legii penale mai favorabile inculpaților.

Comparând Codul penal de la 1969 cu actualul Cod penal, se constată, așa cum s-a arătat și mai sus că, există deosebiri în ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a celor două legi, precum și modificări ale modului de calcul al prescripției răspunderii penale.

În acord cu opinia doctrinară manifestată după . Noului Cod penal ( M. U./ F.Streteanu), instanța va proceda la determinarea legii penale mai favorabile în două etape, mai întâi determinând legea mai favorabilă cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi (etapă analizată anterior) și, ulterior, având în vedere maximul special mai favorabil, prin compararea modalității de aplicare a prescripției răspunderii penale conform celor două legi. Astfel, legea penală mai favorabilă va fi considerată cea conform căreia termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit.

În același sens, sunt și considerentele Deciziei nr.2/14.04.2014, publicată în M.O.nr. 319/30.04.2014, prin care instanța supremă a statuat că, în ceea ce privește mecanismul de aplicare legii penale mai favorabile în cazul instituției autonome a prescripției speciale a răspunderii penale că, în situația concretă, în care Noul Cod penal prevede limite de pedeapsă și mod de calcul al termenelor de prescripție diferit de vechiul Cod penal, într-o primă etapă se va determina legea penală mai favorabilă cu privire la pedeapsă, iar într-o a doua etapă se va stabili legea penală mai favorabilă în cazul instituției autonome a prescripției speciale, situație care va presupune observarea în cuprinsul aceleiași legi a tuturor dispozițiilor incidente (durata termenului de prescripție, întreruperea și suspendarea cursului prescripției).

Comparând cele două reglementări în materia prescripției speciale a răspunderii penale, Curtea constată că:

Cât privește termenele generale de prescripție se constată că, acestea sunt aceleași în ambele Coduri, respectiv 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani, acestea urmând a fost stabilite în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile nou încadrate în dispozițiile art. 367 Cod penal, art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, art. 290 și art. 292 Cod penal din 1969.

Cât privește calcularea termenelor de prescripție, se constată că, potrivit ambelor reglementări în materie ( art. 122 alin.2 Cod penal de la 1969 – art. 154 alin.2 Cod penal) acestea încep să curgă, în cazul infracțiunilor continue ( în speță, infracțiunea prevăzută de art. 367 Cod penal) de la momentul încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Potrivit art. 124 Cod penal de la 1969: „Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă o dată.”

Conform art.155 alin.4: „ Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni”.

Aplicând în prezenta cauză decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a stabilit cu titlu obligatoriu, potrivit art. 477 alin.3 Cod procedură penală, că în aplicarea art. 5 Cod penal, prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, termenul de prescripție specială va fi calculat potrivit art. 124 Cod penal anterior, dispoziții cu caracter de lege penală mai favorabilă inculpaților.

În consecință, se va analiza împlinirea prescripției speciale comparativ în raport de ambele reglementări.

Cât privește infracțiunea de înșelăciune, reținută în sarcina inculpatului D. R. C., sub aspectul laturii obiective, aceasta a constat în aceea că, în perioada 06.03.2004 – 03.09.2004, în calitate de asociat și administrator al S.C. K. I. .. C. și respectiv .. C. în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane și prin mijloace frauduloase, i-a indus în eroare pe reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor P. D. și a obținut în mod ilegal suma totală de 26._ lei ROL cu titlu de rambursări ilegale de TVA pentru .. C. și respectiv pentru .. C..

În ceea ce privește infracțiunile de fals (fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații) reținute în sarcina aceluiași inculpat, acestea au constat în aceea că în perioada 06.03.2004 – 30.07.2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a întocmit și semnat în fals mai multe înscrisuri sub semnătură privată (contracte, facturi fiscale, etc.), în scopul producerii de consecințe juridice respectiv în obținerea frauduloasă de rambursări ilegale de TVA, precum și în aceea că la data de 03.09.2004, în calitate de asociat și administrator al .. C. a completat și semnat o declarație pe proprie răspundere prin care a atestat realitatea și legalitatea documentelor prezentate inspectorilor D.G.F.P. D. care au aprobat rambursarea ilegală de TVA în sumă de 11._ ROL pentru aceeași societate.

Fiind vorba de săvârșirea unor infracțiuni continuate, așa cum s-a arătat anterior, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data ultimei acțiunii, în speță, 03.09.2004.

Totodată, instanța va avea în vedere dispozițiile art. dispozițiilor art.128 Cod penal de la 1969, conform cărora, cursul termenului prescripției este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală împiedică continuarea procesului penal, întrucât cauza a fost suspendată în baza art. 29 alin 5 din legea nr.47/1992 ( în prezent abrogat) din data de 25. 05.2009 până în data de 23.03.2010 (10 luni) pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate ridicate de către inculpatul B. G..

Conform Codului penal de la 1969, termenul de prescripție specială pentru infracțiunea de înșelăciune este de 7 ani și 6 luni, acesta fiind compus din termenul de 5 ani (prevăzut de art. 122 lit.d) - în cazul când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani, infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin.1 și 2 Cod penal având ca limite speciale pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani) și jumătate din acesta, adică 2 ani și 6 luni, conform art. 124 Cod penal de la 1969.

Aplicând aceleași reguli de calculare a termenului de prescripție specială în cazul infracțiunilor fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, se constată că, acesta este de 7 ani și 6 luni, conform art. 122 lit. e) raportat la art. 124 Cod penal de la 1969 plus durata suspendării.

Aplicând aceste dispoziții în cazul inculpatului D. R. C., se constată că, termenele de prescripție specială pentru infracțiunile săvârșite s-au împlinit după cum urmează: la data de 03.01.2013 pentru infracțiunea de înșelăciune, la data de 30.11.2012 pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la data de 03.01.2013 pentru infracțiunea de fals în declarații.

În ceea ce privește infracțiunea nou încadrată în dispozițiile art. 367 Cod penal, sancționată de lege cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare, constând în aceea că, în perioada martie – septembrie 2004, a aderat și sprijinit în mod nemijlocit o grupare infracțională organizată care a acționat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, grupare din care mai făceau parte inculpații P. A. - D., Șargarodschi F. și B. G., acesta fiind săvârșită în modalitatea aderării, este o infracțiune continuă, situație în care termenul de prescripție curge de la momentul consumării, respectiv momentul în încetării acțiunii sau inacțiunii incriminate.

Relativ la acest moment, așa cum se susține și în rechizitoriu, activitatea ilicită a rețelei infracționale a luat sfârșit la data de 03.10.2004, o dată cu arestarea preventivă a inculpatului B. G., alături de alți membri ai grupării pentru fapte de același gen în cauza nr. 165/P/2003 a DIIICOT – Structura centrală, astfel că data de 03.10.2004 se va reține ca fiind data consumării infracțiunii.

P. urmare, termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni, calculat conform art. 122 lit.d) raportat la art. 124 Cod penal de la 1969, la care se adaugă perioada în care cauza a fost suspendată de 10 luni, s-a împlinit în cazul infracțiunii prevăzute de art. 367 Cod penal la data de 03.02.2013.

Efectuând un calcul comparativ prin aplicarea dispozițiilor Codul penal în vigoare, cu privire la instituția prescripției speciale a răspunderii penale, se constată că, termenele de prescripție ar fi mai lungi, de 10 ani, conform art. 154 lit. d) raportat la art. 155 alin.4 Cod penal la care se adaugă intervalul de timp cât cauza a fost suspendată, potrivit art. 156 Cod penal, iar acestea la momentul pronunțării prezentei decizii nu erau împlinite.

P. urmare, Codul penal de la 1969, sub aspectul instituției autonome a prescripției speciale, reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului, astfel încât fiind incident temeiul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 lit. f) Cod procedură penală, va dispune încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Referitor la fapta de înșelăciune săvârșită de inculpatul P. A.-D., acesta s-a făcut vinovat de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, în formă continuată, s-a reținut că aceasta a fost comisă în perioada 15.06.2004 – 07.09.2004, când inculpatul, în calitate de administrator al . C., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane și prin mijloace frauduloase, i-a indus în eroare pe reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor P. D. și a obținut în mod ilegal suma totală de 22._ lei ROL cu titlul de rambursări ilegale de TVA pentru .. C. și respectiv .. C..

Cât privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aceasta s-a comis în perioada 15.06.2004 – 30.07.2004, inculpatul, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, întocmind și semnând în fals mai multe înscrisuri sub semnătură privată (contracte, facturi fiscale, etc.), în scopul producerii de consecințe juridice respectiv, obținerea frauduloasă de rambursări ilegale de TVA.

Față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, încadrate, ca urmare a aplicării art. 5 Cod penal, în dispozițiile art. 244 alin.1 și 2 Cod penal și art. 290 Cod penal de la 1969, sunt aplicabile dispozițiile art. 122 lit.d) Cod penal de la 1969, termenul de prescripție specială calculat conform art. 124 Cod penal, la care se adaugă și perioada suspendării cauzei pe parcursul soluționării excepției de neconstituționalitate, este de 8 ani și 4 luni.

Având în vedere că în cazul infracțiunilor continuate, așa cum s-a arătat anterior, termenul de prescripție începe să curgă de la momentul săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, în speță, de la datele de 07.09.2004, pentru infracțiunea de înșelăciune și respectiv de la data de 30.07.2004, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, se constată că, potrivit vechiului Cod penal, acesta s-a împlinit la data de 07.01.2013 și respectiv la 30.11.2012.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 367 Cod penal, se constată că, aceasta a fost reținută ca fiind comisă de inculpat în modalitatea sprijinirii unui grup infracțional, fiind susceptibilă de a îmbrăca caracter continuat, infracțiunea epuizându-se la data comiterii ultimului act incriminat. Așa cum s-a reținut și în actul de sesizare, grupul infracțional a fost destructurat la data de 03.10.2004, termenul de prescripție urmând să curgă cel mai târziu de la acest moment.

În raport de maximul special prevăzut de legea în vigoare în cazul acestei infracțiuni, sunt incidente dispozițiile art. 122 lit.d) din Codul penal de la 1969 raportat la art. 124 din același Cod, termenul de prescripție specială împlinindu-se la data de 03.02.2013.

Spre deosebire de Codul penal de la 1969, Codul penal în vigoare, stabilește un termen de prescripție specială mai lung ( art. 155 alin. 4 Cod penal), în speță, de 10 ani plus durata suspendării cauzei, conform art. 156 Cod penal, care calculat de la data epuizării infracțiunilor, nu ar fi împlinit în prezent, astfel încât ca și în cazul precedent se constată că, instituția prescripției este reglementată mai favorabil potrivit vechiului Cod penal.

Pentru aceleași argumente, în cazul inculpatului Șargarodschi F., ca și în cazul celorlalți inculpați, în ceea ce privește instituția prescripției speciale a răspunderii penale, se constată că, aplicarea obligatorie a art. 5 Cod penal presupune reținerea dispozițiilor mai favorabile ale art. 122 lit.d) raportat la art. 124 Cod penal, termenele de prescripție împlinindu-se însă la date diferite, în cazul infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații.

Astfel, infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului s-a consumat în perioada 06.03.2004 – 29.07.2004, interval de timp în care acesta, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al .. C., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane și prin mijloace frauduloase, i-a indus în eroare pe reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor P. D. și a obținut în mod ilegal suma totală de 15._ lei ROL cu titlul de rambursări ilegale de TVA pentru societatea respectivă.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aceasta a fost săvârșită în perioada 06.03.2004 – 30.07.2004, când inculpatul, în calitate de administrator al .. C. în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit și semnat în fals mai multe înscrisuri sub semnătură privată în scopul producerii de consecințe juridice, iar în ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, se reține că, la datele de 14.05.2004 și 26.07.2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al .. C., a completat și semnat 2 declarații pe proprie răspundere prin care a atestat realitatea și legalitatea documentelor prezentate inspectorilor D.G.F.P. D. care au aprobat rambursările ilegale de TVA în sumă totală de de 15._ lei ROL pentru aceeași societate.

Având în vedere data epuizării infracțiunilor, săvârșite în formă continuată, moment de la care încep să curgă termenele speciale de prescripție de 8 ani și 4 luni (calculate conform art. 122 lit.d) Cod penal de la 1969 și art. 124 Cod penal), prelungite cu durata de timp a suspendării cauzei, se constată că, în cazul infracțiunii de înșelăciune prescripția specială a răspunderii penale s-a împlinit la data de 30.11.2012, în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la data de 29.11.2012, iar în cazul infracțiunii de fals în declarații la data de 26.11.2012.

Cât privește infracțiunea încadrată în art. 367 Cod penal, termenul de prescripție specială a răspunderii penale s-a împlinit tot la data de 03.02.2013, pentru aceleași argumente prezentate anterior.

Referitor la inculpatul B. G., se constată că, spre deosebire de ceilalți inculpați, vinovăția acestuia se reține, sub o altă formă de participație penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații.

Această împrejurarea nu este de natură să atragă consecințe juridice diferite, din perspectiva aplicării dispozițiilor legale referitoare la instituției prescripției speciale a răspunderii penale, întrucât momentul de început al termenului de prescripție a răspunderii penale pentru toți participanții la săvârșirea infracțiunii este data săvârșirii infracțiunii de către autor, respectiv data epuizării infracțiunii continuate. Nu prezintă astfel importanță sub aspectul curgerii termenului de prescripție specială a răspunderii penale data comiterii actelor de instigare.

Reținându-se sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la înșelăciune că, din punct de vedere al conținutului constitutiv aceasta a constat în aceea că, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, inculpatul i-a determinat pe inculpații Șargarodschi F. (administrator al .. C.) și D. R.-C. (administrator al .. C.) ca prin mijloace frauduloase, să-i inducă în eroare pe reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor P. D. și să obțină în mod ilegal suma totală de 26._ lei ROL cu titlu de rambursări ilegale de TVA pentru .. C., se vor avea în vedere datele la care au fost săvârșite ultimele acte materiale ce intră în conținutul infracțiunilor ce au fost săvârșite de acești din urmă doi inculpați, respectiv 29.07.2004 și 03.09.2004.

În mod similar, se va proceda și pentru determinarea momentului de început al prescripției răspunderii penale, în cazul infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată - 30.07.2004 și fals în declarații - 03.09.2004.

În ceea ce privește calcularea termenului de prescripție, trebuie pornit de la premisa că potrivit ambelor reglementări ( art. 27 Cod penal de la 1969, respectiv art. 49 Cod penal actual), pedeapsa aplicabilă participanților la săvârșirea unei infracțiuni este aceeași cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Așa cum s-a reținut anterior, conform Codului penal de la 1969, termenul de prescripție specială pentru infracțiunea de înșelăciune este de 7 ani și 6 luni, acesta fiind compus din termenul de 5 ani (prevăzut de art. 122 lit. d) - în cazul când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani, infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin.1 și 2 Cod penal având ca limite speciale pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani) și jumătate din acesta, adică 2 ani și 6 luni, conform art. 124 Cod penal de la 1969.

Aplicând aceleași reguli de calculare a termenului de prescripție specială în cazul infracțiunilor fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, se constată că, acesta este de 7 ani și 6 luni, conform art. 122 lit. e) raportat la art. 124 Cod penal de la 1969.

Totodată, se va avea în vedere că împlinirea termenelor de prescripție se prelungește cu durata suspendării cauzei, astfel că prescripția se va considera împlinită după trecerea unui interval total de 8 ani și 4 luni.

În raport de considerentele anterior expuse, în cazul inculpatului B. G., se constată că, termenele de prescripție specială pentru infracțiunile săvârșite s-au împlinit după cum urmează: la data de 03.01.2013 pentru infracțiunea de instigare la înșelăciune, la data de 30.11.2012 pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la data de 03.01.2013 pentru infracțiunea de fals în declarații.

În ceea ce privește infracțiunea nou încadrată în dispozițiile art. 367 Cod penal, sancționată de lege cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare, constând în aceea că, iniția și sprijini în mod nemijlocit o grupare infracțională organizată care a acționat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, grupare din care mai făceau parte inculpații D. R.-C., Șargarodschi F. și P. A.-D., termenul de prescripție curge de la momentul destructurării grupului infracțional la data de 03.10.2004.

În raport de maximul special prevăzut de legea în vigoare în cazul acestei infracțiuni, sunt incidente dispozițiile art. 122 lit.d) din Codul penal de la 1969 raportat la art. 124 din același Cod, se constată că, termenul de prescripție specială s-a împlinit la data de 03.02.2013.

Examinarea comparativă a dispozițiilor Noului Cod penal, a relevat că, potrivit art. 155 alin.4 Cod penal, prescripția răspunderii penale va produce efecte, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de lege, calculat de la data săvârșirii infracțiunii a fost depășit încă o dată, ceea ce în speță, ar determina calcularea unui termen de 10 ani plus durata suspendării conform art. 156 Cod penal, neîmplinit până la data soluționării definitive a cauzei.

P. urmare, cum legea penală mai favorabilă cu privire la instituția autonomă a prescripției speciale, o reprezintă dispozițiile art. 122 – 124 Cod penal de la 1969, Curtea va face aplicarea art. 5 Cod penal,în baza art. 386 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în sensul considerentelor anterioare, iar în baza art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 lit.f) Cod procedură penală va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru infracțiunile analizate anterior.

Incidența acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale are efecte și sub aspectul acțiunii civile, întrucât în prezent dispozițiile art. 25 alin. 5 Cod procedură penală prevăd în mod expres că: „ În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin.1 lit.b) teza întâi, lit.e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin.2, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.”

În consecință, față de temeiul soluției de încetare a procesului penal adoptată de instanța de apel, se impune desființarea hotărârii atacate și sub aspectul modalității de soluționare a acțiunii civile, urmând a se lăsa nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă DGFP C., iar apelul exercitat de aceasta, urmează a fi respins ca nefondat.

Referitor la infracțiunea de spălare de bani, criticile inculpaților, dar și ale Ministerului public, astfel cum au fost suplimentate cu ocazia dezbaterilor publică, au privit încadrarea juridică și temeinicia soluției de condamnare a inculpaților.

Cu titlu de premisă, acuzația de spălare de bani astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a constat în cazul inculpaților D. R. C., P. A. D., Sargarodschi F. în aceea că, în diferite perioade de timp, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, au dispus, direct sau prin intermediar, retragerea sau transferarea din conturi deschise la unități bancare din mun. București și C., a sumelor de bani, provenind din rambursările ilegale de TVA. În sarcina inculpatului B. G. s-a reținut infracțiunea de instigare la spălare de bani, întrucât acesta, în perioada 18.05.2004 – 25.01.2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, i-a determinat pe inculpații Sargarodschi F. și D. R. Constatntin să dispună, direct sau prin intermediar, retragerea sau transferarea în conturi deschise la unități bancare a sumelor provenind din rambursările de TVA.

Sub aspectul încadrării juridice, faptele inculpaților au fost încadrate în dispozițiile art. 23 alin.1 lit.a) din Legea nr. 656/2002 în vigoare la momentul trimiterii în judecată, și respectiv art. 25 raportat la art. 23 alin.1 lit.a) din Legea nr. 656/2002.

Această lege a suferit mai multe modificări în timp de la momentul săvârșirii faptelor până la data pronunțării prezentei decizii, fiind în prezența unui conflict de legi în timp, situația în care instanța are de ales, în urma analizării comparative a legilor succesive, legea mai favorabilă inculpaților.

Potrivit art. 23 alin.1 din Legea nr. 656/2002, în forma aflată în vigoare la data trimiterii în judecată, constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Potrivit art. 29 alin.1 din Legea nr. 656/2002, republicată în M.O. nr. 702 din 12 octombrie 2012, constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 656/2002 prin Legea nr. 187/2012 și respectiv Legea nr. 255/2013, art. 29 alin. 1 prevede că infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și constă în:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Dacă sub aspectul elementelor constitutive, infracțiunea nu a suferit modificări de substanță, din punct de vedere al limitelor de pedeapsă se constată că, în prezent infracțiunea de spălare de bani este pedepsită mai blând, legea prevăzând pedeapsa închisorii având ca limite speciale de la 3 la 10 ani, spre deosebire de limitele mai ridicate prevăzute anterior de la 3 la 12 ani.

Având în vedere că legea nouă prevede un maxim special mai redus, minimul special fiind același în toate reglementările succesive ale infracțiunii, rezultă că legea penală mai favorabilă inculpaților sunt dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată în prezent.

Cât privește încadrarea faptelor săvârșite de inculpați într-una din variantele alternative ale elementului material al infracțiunii se spălare de bani, instanța de apel consideră că, activitatea infracțională a inculpaților se circumscrie art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002.

Consideră instanța că scoaterea unor sume de bani din bancă sau efectuarea unor plăți către alte persoane fizice sau juridice nu poate fi echivalată cu o schimbare sau transfer de bunuri în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri, în scopul de a ajuta persoana ce a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la tragerea la răspunderea penală, pentru că, neexistând nicio tranzacție fictivă și nicio disimulare, organele judiciare pot constata cu ușurință traseul sumelor de bani.

În schimb, faptele inculpaților îmbracă forma folosirii sumelor de bani, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

O condiție esențială pentru existența acestei infracțiuni este preexistenta unor alte infracțiuni ce au ca rezultat material bunurile ce formează obiectul infracțiunii de spălare de bani, urmată apoi de alte operații licite sau ilicite, în cadrul cărora dobândirea, deținerea sau folosirea acelor bunuri îmbracă o aparență legală.

În speță, această condiție este îndeplinită, contrar susținerilor apărării, faptul că infracțiunile de înșelăciune s-au prescris este lipsit de relevanță pe planul vinovăției inculpaților pentru infracțiunile de spălare bani, întrucât deși nu se mai poate atrage răspunderea penală a inculpaților pentru activitatea infracțională referitoare la rambursările de TVA, nu se poate face abstracție că probele cauzei relevă că aceasta au avut caracter ilegal, îmbrăcând forma infracțională.

Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, analiza probatoriului administrat în cauză a confirmat fictivitatea operațiunilor comerciale care au stat la baza obținerii rambursărilor de TVA., Curtea însușindu-și sub acest aspect, argumentele din sentința apelată, această posibilitate fiind statuată de practica CEDO, potrivit căreia poate constitui o motivare și preluarea motivelor instanței inferioare (a se vedea cauza Helle împotriva Finlandei). Aceste considerente se vor reține numai pentru a evidenția caracterul nelegal al rambursărilor de TVA, fără a se pune în discuție răspunderea penală a inculpaților, din acest punct de vedere.

Reluând pe scurt situația faptică, reține instanța de apel, că în ceea ce privește instalația de refrigerare, se constată că, aceasta a fost achiziționată prin contractul de vânzare cumpărare nr._/15.05.2004 încheiat între S.C.Oelonab Consult S.R.L. și S.C.K. I. S.R.L.. A doua zi, înainte ca instalația să fie comandată, aceasta a fost revândută către .., administrată de inculpatul Sargarodschi F., prețul fiind majorat într-o singură zi de 3,44 ori, vânzarea - cumpărarea atestată de contractul de vânzare cumpărare nr. 105 din 26.05.2004 și cele două facturi de livrare a utilajelor . ACT nr._ din 11.06.2004 și respectiv . ACT nr._ din 11.06.2004 fiind fictivă, fiind vorba numai de operațiuni scriptice, în scopul de a obține restituire ilegală de TVA. Astfel, instalația respectivă a fost transportată direct la .. C., unde era necesară, societatea interpusă . SRL București neavând nicio contribuție.

Cât privește bazinele de depozitare, se constată că, acestea au fost trecute mai întâi, scriptic, prin societatea S.C. STOENART&DESIGN S.RL. administrată de inculpatul P. A. D., iar apoi achiziționate de ..

În acest sens, se are în vedere fictivitatea tranzacției efectuate cu furnizorul S.C.NAM STAR 2000 COMIMPEX S.R.L. București (societate fantomă), fiind plăsmuită factura fiscală . ACQ nr._ din 16.06.2004, aceasta rezultând din mai multe împrejurări reținute, în mod corect, de instanța de fond, care nu vor mai fi reluate.

Ulterior, S.C. STOENART&DESIGN S.RL. a revândut bazinele de inox către .. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3 din 15.06.2004, având o dată ulterioară contractul de achiziție de către prima societate și un preț de 50._ lei Rol, mai mare cu_ lei Rol. În fapt, bunurile respective aparțineau, de fapt, S.C.BACHUS D. S.A., aflată în zona de influență a inculpatului G. B. și transportate de la punctul de lucru al acestei societăți din . D. V. aparținând ..C.. În mod evident, operațiunile fictive efectuate au avut ca scop obținerea rambursărilor ilegale de TVA, așa cum s-a reținut de către instanța de fond.

Același modalitate a fost aplicată și în cazul achizițiilor de la S.C. CORALI TRADING 2003 S.R.L.București (societate fantomă), constând în linia de îmbuteliere și instalația frigorifică, acestea intrând scriptic în proprietate S.C.K. I. S.R.L. și revândute către ..

Fictivitatea tranzacțiilor cu S.C. CORALI TRADING 2003 S.R.L.București, a fost dedusă din împrejurarea că, aceasta se comporta ca o societate fantomă. Așa cum a reținut și judecătorul fondului, aceasta nefuncționând niciodată la sediul social declarat, respectiv .. 26, . (vol. 5, fila 56 d.u.p.), dovada de sediu a societății fiind falsă. De asemenea, și încherile de autentificare ale actelor constitutive ale societății (vol. 3, fila 150 verso, fila 156 verso, fila 157 verso, fila 158 verso) erau înscrisuri falsificate, neexistând în evidențele biroului notarial despre care se pretinde că le-a întocmit și autentificat (vol. 5, filele 67 – 68 d.u.p.), iar la data pretinsei tranzacții (03.03.2004), nici unul dintre cei 2 asociați ai societății (cetățenii irakieni Khadim N. A. Shlaka și respectiv Nasser N. Namir) nu se aflau pe teritoriul României (vol. 3 fila 191 d.u.p.), aceștia neavând nici o reședință declarată pe teritoriul României (vol. 3 fila 113 d.u.p.). De asemenea, inculpații Sargarodschi F. și D. R. C. au recunoscut faptul că operațiunile nominalizate au fost nereale.

Revânzarea acestor bunuri s-a făcut, în ambele cazuri, la trei zile de la achiziționare, către .., prețul de revânzare fiind același, având în vedere că se realizase o majorare a prețului scriptică față de cel real. În concluzie și în aceste cazuri, obținerea rambursării de TVA aferente achiziționării celor două utilaje a avut caracter fraudulos.

Aceeași concluzie se impune și în cazul tranzacțiilor având ca obiect tarlalele nr. 162, 163 și 172 din cuprinsul plantației de viță de vie de la ferma nr. 5 D. V.. Astfel, ca și în cazurile precedente, inițial, s-a procedat la o vânzare fictivă a imobilului de la .. către S.C. STOENART&DESIGN S.R.L., ulterior, la 4 zile, planația fiind revândută către .., prețul fiind majorat de 46, 9 ori, iar data acordului de voință era anterioară datei de achiziționare de către S.C. S.C. STOENART&DESIGN S.R.L.

De altfel, tranzacțiile respective, enumerate mai sus, au fost calificate „nereale și nelegale” prin procesele verbale ale Curții de Conturi a României nr._/23.05.2005( vol. 20 filele nr. 3-317 d.u.p), nr. 1264/29.07.2005 (vol 16, filele nr. 177- 371 d.u.p.) și respectiv nr. 965/21.06.2005 ( vol. 22, filele nr. 17-210 d.u.p.).

P. procesul verbal nr. 3584/2004 întocmit la data de 27.07.2004 a fost aprobată rambursarea de TVA pentru .. C. în valoare de 11._ lei ROL cu titlul de rambursare de TVA.

Suma respectivă a fost folosită de societate astfel: 2._ lei ROL au fost virați în 5 tranșe către . București societatea respectivă, prin administratorul său inculpatul D. ( din respectiva sumă suma de_ lei ROL au fost retrași în numerar de inculpat, suma de_ lei ROL au fost virați către ., iar cu suma de_ lei au fost făcute plăți către diferite persoane fizice); 1._ lei ROL au fost virați tot către . SRL București( din respectiva sumă_ ROL retrași în numerar de către inculpat,_ lei ROL au fost restituiți inculpatului D. R.-C. (în calitate de împrumutător) de către societatea sa . București (în calitate de împrumutată); cu suma de_ lei ROL au fost efectuate plăți persoane fizice,iar_ lei ROL au fost returnați .. C.; suma de _ lei ROL au fost virați către ., suma de 1._ lei ROL a fost virată către . C.( firmă în care inculpatul Șargarodschi F. avea calitatea de împuternicit pe cont, fiind în cea mai mare parte retrași de acesta sau făcute plăți către alte firme), suma de _ lei ROL a fost virată către . C.( din aceasta suma de_ lei fiind retrasă de către inculpatul P. în numerar), sumele de _ lei ROL și de _ lei au fost virate către . Drobeta T.-S. și respectiv către . Pitești, iar suma de _ lei ROL a fost retrasă în numerar de către inculpatul Șargarodschi F..

P. procesul verbal nr. 2246/ 14.05.2004, a fost aprobată rambursarea de TVA pentru .. C. în cuantum de 3._ lei ROL.

Suma încasată de către .. C. a avut următoarele ța, cea mai mare parte a sumei fiind retrasă în numerar de inculpatul Șargarodschi F., iar restul fiind virați în contul firmei .; suma de _ lei ROL a fost virată într-un alt cont al societății.. C., deschis la RAIB M.-sucursala Drobeta Turnu Severin; suma de _ lei ROL a fost virată către . București, fiind apoi transferată de inculpatul D. către . București, iar suma de _ lei ROL a fost virată către alte societăți.

P. procesul verbal nr. 4143/ 06.09. a fost aprobată rambursarea de TVA pentru .. C. în cuantum de 11._ lei ROL.

Suma încasată a avut următoarele destinații: suma de 2._ lei ROL a fost retrasă în numerar de către inculpatul D.; suma de 4._ lei ROL a fost virată în contul . București, unde administrator și împuternicit pe cont era tot inculpatul D.( cea mai mare parte a bani au fost retrași în numerar sau virați către ale conturi ale sale de către inculpatul D., o parte din sumă a fost virată către . București, restul fiind folosit pentru efectuarea de plăți către diferite societăți); suma de_ lei ROL a fost virată către . C., cea mai mare parte fiind retrasă în numerar de inculpatul P.; suma de 1._ lei ROL a fost virată către .. C., cea mai mare parte fiind retrasă de inculpatul D. iar restul virat către .. C.; suma de 1._ lei ROL a fost virată către .. C., cea mai mare parte fiind ridicată în numerar de către martora S. C. V. care era împuternicit pe cont, restul fiind folosit pentru plata unor debitori, iar suma de_ lei ROL a fost virată către mai multe persoane juridice.

Din informările primite de la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, rezultă că au fost constatate date privind spălarea sumelor de bani obținute ca urmare a rambursărilor TVA, aspecte care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpații D. R. - C. și Șargarodschi F..

P. urmare, dat fiind că, sumele de bani care au făcut obiectul spălării de bani, au fost obținute din rambursările ilegale de TVA, răspunderea penală a inculpaților poate fi antrenată pentru această infracțiune, chiar dacă inculpații nu mai pot fi trași la răspundere penală, pentru activitatea desfășurată în vederea obținerii frauduloase de TVA, ca urmare a incidenței prescripției răspunderii penale, cererile de achitare a apelanților inculpați neputând fi primite, în condițiile în care instanța de apel apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 29 lit.c) din Legea nr. 656/2002.

Critica privind subiectul activ al infracțiunii de spălare de bani, care în opinia apărării, este altul decât participantul la săvârșirea infracțiunii din care provin banii sau bunurile respective, nu poate fi reținută, fiind în contradicție cu textul incriminator și cu practica publicată a instanței supreme. Nefondate sunt și susținerile apelanților inculpați, în sensul de a se avea în vedere dispozițiile cuprinse în Directivele 2005/60/CE și 2001/97/CE, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului, având în vedere că motivul invocat pornește de la o premisă eronată.

Dispozițiile legii române, care au transpus directiva europeană, răspunde cerințelor prevederilor Convenției europene încheiată la Strasbourg la data de 8 noiembrie 1990 și ratificată de România prin Legea nr. 263/2002, art. 6 parag. 2 din convenție prevăzând doar că se poate prevede că infracțiunile anunțate în alin.1 al aceluiați articol (de spălare de bani) nu se aplică autorilor infracțiunii principale. Or, legiuitorul român nu a apelat la această sintagmă, permisă de convenție, aspect constatat de instanța supremă anterior prin decizia penală nr._.07.2007.

În același sens, prin decizia penală nr.836/13.02.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi orice persoană, fizică care îndeplinește condițiile generale ale subiectului activ al infracțiunii, inclusiv participantul la infracțiunea principală, fiind esențial eronat raționamentul juridic potrivit căruia în sarcina persoanei care a săvârșit infracțiunea principală nu poate fi reținută și infracțiunea subsecventă, pe motiv că s-ar încălca principiul non bis in idem.

A reținut instanța supremă că, sintagma „cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni” trebuia a fi interpretată în legătură cu poziția psihică a autorului infracțiunii principale, însemnând că se impune ca acesta să nu se afle în eroare asupra caracterului penal al faptei săvârșite.

Lipsa intervenției exprese a legiuitorului prin care să se stabilească explicit că persoana care a săvârșit infracțiunea din care provine bunul este exceptată din cadrul sferei persoanelor ce pot avea calitatea de subiect al infracțiunii de spălare a banilor demonstrează că intenția acestuia a fost aceea ca orice persoană să poată avea această calitate.

În plus, similar instanței supreme, se reține că, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 656/2002 asigură autonomia infracțiunii de spălare de bani, nefiind necesară o condamnare anterioară sau simultană, ca situație premisă pentru constatarea existenței infracțiunii de spălare de bani. Mai mult, voința legiuitorului român este în concordanță cu normele internaționale adoptate în materie, dublul caracter al infracțiunii de spălare de bani de infracțiune de consecință și infracțiune autonomă exprimând regimul juridic complex al combaterii faptelor de spălare de bani.

În consecință, rezultă fără echivoc voința legiuitorului de a nu condiționa infracțiunea de spălare de bani, respectiv condamnarea pentru această infracțiune de condamnarea pentru infracțiunea predicat.

Față de cele arătate, apar ca neîntemeiate susținerile inculpaților în sensul achitării pentru infracțiunea de spălare de bani, în contextul constatării intervenirii prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea principală (înșelăciunea), neputându-se verifica, în opinia apărării, dacă proveniența banilor este consecința săvârșirii unei infracțiuni

Fiind una dintre cauzele care înlătură răspunderea penală, prescripția răspunderii penale reprezintă un act de renunțare a statului de a exercita acțiunea penală împotriva făptuitorului și de a-l trage la răspundere penală datorită intervalului lung de timp scurs de la data săvârșirii infracțiunii, rațiunea prescripției constând în faptul că odată cu trecerea timpului consecințele infracțiunii săvârșite se estompează în memoria colectivității, iar pedepsirea tardivă a infractorului nu mai satisface scopul procesului penal.

În aceste condiții, nu se mai poate susține că, încetarea procesului penal ca urmare de intervenirii prescripției răspunderii penale echivalează cu constatarea nevinovăției infractorului sau cu planarea unei incertitudini cu privire la vinovăția acestuia, întrucât pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal pe acest temei echivalează cu o condamnare, soluție care s-ar fi pronunțat în situația în care definitivarea procesului penal s-ar fi realizat înainte de împlinirea termenului de prescripție.

Pornind de la conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani, astfel cum a fost consacrat prin dispozițiile legii speciale, s-ar putea ajunge la concluzia inexistenței acestei fapte, dacă s-ar constata inexistența infracțiunii principale, în speță, a infracțiunii de înșelăciune.

În cauză însă, inculpații, deși aveau dreptul legal, derivat din dreptul la apărare, să solicite continuarea procesului penal pentru a constatarea nevinovăției lor, nu au procedat în acest mod, solicitând să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva lor.

Este de reținut că, indiferent de faza procesuală în care intervin aceste cazuri de stingere a acțiunii penale, inculpatul nu poate împiedica incidența lor în cauza respectivă, dar poate cere ca procesul penal să continue pentru aflarea adevărului în ceea ce privește existența faptei și a vinovăției sale.

În speță, cauza a fost soluționată în primă instanță prin condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile ce au făcut obiectul actului de sesizare și, inițial, inculpații au declarat apeluri inclusiv sub aspectul temeiniciei soluției privind infracțiunea de înșelăciune. În cursul soluționării apelului, ca urmare a noilor modificări legislative, aceștia au solicitat să se constate intervenirea prescripției răspunderii penale, fără a solicita expres continuarea procesului penal, situație în care, în lipsa manifestării de voință a inculpaților în sensul de a cere continuarea procesului penal, instanța de apel nu poate proceda la o nouă reevaluare a materialului probator, în sensul constatării nevinovăției lor sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, ceea ce ar fi fost de natură a atrage cel puțin concluzia, că inculpații nu au cunoscut că sumele de bani folosite proveneau din comiterea unei infracțiuni..

Așa cum a decis și instanța supremă într-o decizie de speță (Decizia penală nr. decizia nr. 982 din 2 aprilie 2012 a ICCJ) în cazul în care constată că a intervenit prescripția răspunderii penale, în lipsa cererii inculpatului de continuare a procesului penal, instanța dispune încetarea procesului penal, fără a efectua cercetarea judecătorească și fără a constata că nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin.1 lit. a) - e) Cod procedură penală anterior (ce își găsesc corespondent în actualul art. 16 lit. a) – d) Cod procedură penală).

În cazul în care constatarea cauzei de încetare a procesului penal are loc în faza apelului, iar inculpatul nu solicită continuarea procesului penale, dispozițiile art. 18 Cod procedură penala instituie, totodată, o limită a devoluției căii de atac exercitate, instanța de apel neputând examina hotărârea prin prisma incidenței cazurilor de achitare reglementate de art. 16 lit. a) –d) Cod procedură penală.

În concluzie, reține instanța de apel că, deși este adevărat că în situația constatării împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, în cursul cercetării judecătorești, instanța de judecată dispune încetarea procesului penal, fără a mai administra probe, în lipsa unei cereri expres a inculpatului de continuare a procesului penal, dar aceasta nu conduce la concluzii unei incertitudine legate de vinovăția inculpatului, ci reprezintă expresia unei lipse de interes a statului, concretizată în norme procedurale, de a mai continua un proces penal în care nu mai este posibilă tragerea la răspundere penală a inculpatului și a unei lipse de interes a inculpatului de a se constata nevinovăția sa.

În consecință, nu se poate trece peste aspectul că modalitatea în care s-au obținut rambursările de TVA este de natură infracțională, iar inculpații au dispus de sumele de bani provenite din acestea cunoscând caracterul fraudulos al operațiunilor desfășurate. Apărarea inculpatului P. A. D., în sensul că nu a cunoscut că sumele retrase provin din rambursările TVA nu poate fi reținută, având în vedere că, caracterul fictiv al tranzacțiilor a fost cunoscut de inculpatul care a fost conștient că activitatea respectivă a avut caracter nelegal, nefiind necesar ca inculpatul să aibă reprezentarea exactă a infracțiunii săvârșite.

Pentru adoptarea acestei soluții, instanța de apel a avut în vedere și decizia nr.836/13.02.2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, cu caracter de principiu că, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, chiar dacă pentru infracțiunea principală, a intervenit prescripția răspunderii penale. Totodată, în sensul reținerii concursului de infracțiuni între infracțiunea principală și cea de spălare de bani, s-a pronunțat instanța supremă prin deciziile penale nr. 1386/11 martie 2004 și respectiv nr. 3615/05 iulie 2007.

De asemenea, practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o speță similară, a confirmat că, se poate antrena răspunderea penală a inculpaților pentru infracțiunea de spălare de bani, în situația în care pentru infracțiunea de înșelăciune a intervenit prescripția specială a răspunderii penale – Decizia nr. 1695/ 2014, pentru aceleași considerente expuse anterior.

P. urmare, susținerile apărării, în sensul că, în lipsa posibilității examinării în apel a cauzei sub aspectul vinovăției inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune, instanța nu poate decât să constate lipsa de suport a acuzației vizând spălarea de bani este lipsită de fundament, cererile de achitare a apelanților inculpați neputând fi primite, în condițiile în care instanța de apel apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 29 lit.c) din Legea nr. 656/2002.

P. urmare, cu privire la infracțiunea de spălare de bani, criticile apelanților sunt întemeiate numai în ceea ce privește încadrarea juridică, instanța urmând ca, în baza art. 386 Cod procedură penală, să dispună, în cazul inculpaților Sargarodschi F., D. R. C. și P. A. D., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 23 alin.1 lit.a) din Legea nr. 656/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu modificările ulterioare, iar pentru inculpatul B. G. din infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 23 alin.1 lit.a) din Legea nr. 656/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 47 raportat la art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002 rep. texte de lege în baza căruia inculpații vor fi condamnați la pedepse cu închisoarea în cuantumuri ce vor fi stabilite prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 74 Cod penal, în raport de limitele de pedeapsă stabilite în textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social concret sporit al faptelor comise, mecanismul real de săvârșire a acestora, sumele de bani ce fac obiectul material al infracțiunilor de spălare de bani, cât și datele care circumstanțiază persoana acestora.

Concomitent, Curtea va avea în vedere și elementele derivate din condițiile realizării scopurilor și finalităților pedepsei, respectiv să fie atât o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpaților, cât și să asigure prevenția generală a săvârșirii de noi infracțiuni de spălare de bani rezultați, precum și configurarea unei atitudini corecte față de muncă și față de ordinea de drept pentru inculpați.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor, instanța de apel va reține criticile formulate de M. Public, referitor la greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților, apreciind că, datorita semnificației deosebite și a impactului social pe care le are săvârșirea în societate a unor astfel de infracțiuni nu pot fi valorificate în favoarea inculpaților ca și circumstanțe atenuante, circumstanțele personale ale acestora întrucât au lezat profund valorile sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea infracțiunilor cu privire la care au fost condamnați.

Din acest considerent, instanța de apel, la aprecierea legii penale mai favorabile, a comparat numai limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, fără a avea în vedere și consecințele circumstanțelor atenuante.

Referitor la inculpații Sargarodschi F. și D. R. C., Curtea reține, în primul rând, că în favoarea acestora operează cauza de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 18 din Legea nr.508/2004.

În cuprinsul rechizitoriului întocmit de DIICOT – Serviciul Teritorial C. s-a reținut că, pe parcursul urmăririi penale, cei doi inculpați nominalizați au dat dovadă de sinceritate și au recunoscut integral faptele reținute în sarcina lor, precum și contribuția celorlalți participanți la săvârșirea infracțiunilor cercetate în cauză, apreciindu-se că ar fi aplicabile dispozițiile art. 9 alin.2 din Legea nr. 39/2002 și respectiv ale art. 18 din Legea nr._.

Dacă dispozițiile art. 9 din Legea nr. 39/2002 au fost abrogate prin Legea nr. 187/2012, dispozițiile art. 18 din Legea nr. 598/2004 sunt perfect aplicabile, acestea prevăzând că ”Persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta lege în competența Direcției de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

În consecință, reținând incidența cauzei special de reducere cu jumătate a limitelor de pedeapsă, dar și a cauzei speciale reglementate de actualul art. 396 alin.10 Cod procedură penală, care acționează succesiv asupra limitelor de pedeapsă, instanța va aplica inculpaților Sargarodschi F. și D. R. C., câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, apreciind sub aspectul modalității de executare că se impune executarea în regim de detenție.

De altfel, în cazul inculpatului Sargarodschi F., nici nu ar fi oportună aplicarea unei modalități de executare neprivativă de libertate, dat fiind că acesta se află în prezent în executarea pedepsei dintr-o altă cauză.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P. A. D., față de criteriile generale de individualizate, în special gravitatea faptei săvârșite și conduita ulterioară săvârșirii infracțiunii, poziție procesuală nesinceră și de negare a infracțiunilor comise, dar și datele personale favorabile, respectiv lipsa antecedentelor penale și situația familială, instanța de apel apreciază că, se impune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, situată la minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenție.

Referitor la inculpatul B. G., instanța de apel apreciază că, pe lângă faptul că fapta săvârșită de inculpat sunt neîndoielnic gravă, acesta fiind inițiatorul întregii activități infracționale, nu se poate face abstracție nici de atitudinea constant nesinceră de care au dat dovadă acesta, pe parcursul procesului penal, încercând să împiedice aflarea adevărului. Neasumarea și neconștientizarea gravității faptei comise, în condițiile existenței unor probe de vinovăție, conduc la concluzia că pentru acest inculpat, scopul educativ al pedepseI poate fi atins decât prin aplicarea unui tratament sancționator mai sever. Totodată, nu se poate ignora că la ultimele termene de judecată, inculpatul nu s-a mai prezentat, existând date că acesta s-ar sustrage de la executarea unei alte pedepse, pentru infracțiuni similare.

În raport de toate cele mai sus expuse și numai pentru aspectul că de la data faptelor săvârșite a trecut un timp de aproape 10 ani, va fi aplicată inculpatului B. G. pentru infracțiunea de spălare de bani o pedeapsă de 6 ani închisoare, așadar la nivelul mediu al limitelor de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminatoriu (fără luarea în considerare a vreunei cauze de reducere, neincidentă în cauză), cu executare în regim de detenție, unicul ce are aptitudinea de a asigura scopurile deja analizate.

De asemenea, se constată că și cererea inculpatului D. R. C., referitoare la greșita modalitate de executare a pedepsei aplicată, este neîntemeiată.

În primul rând, instanța de apel constată că, deși solicitarea apărării a fost în sensul aplicării art. 91 Cod penal, analiza comparativă a dispozițiilor din cele două reglementări succesive conduce la concluzia că, prevederile art. 86 ¹ și urm. din Codul penal de la 1969 sunt mai favorabile (acestea corespunzând modalității de executare nou introdusă prin art. 91 Cod penal).

Astfel, art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal prevede că: „Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 Cod penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.”

Textul furnizează criteriile pe baza cărora urmează a fi determinată legea penală mai favorabilă, și având în vedere că, noua reglementare instituie o obligație importanță care nu se regăsește în Codul penal anterior – munca în folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, se poate concluziona pe baza criteriilor impuse de art. 16 alin.2 din Legea de punere în aplicare a Codului penal că vechea reglementare este în realitate mai favorabilă.

P. urmare, instanța va lua în discuție oportunitatea aplicării suspendării sub supraveghere reglementată de art. 86 ¹ și urm. Cod penal de la 1969.

Reține instanța de apel, că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o sancțiune alternativă la pedeapsa închisorii și face parte din cadrul măsurilor de individualizare judiciară a pedepsei.

La stabilirea modalității de executare a unei pedepse, instanța este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 86 ¹ și urm. Cod penal de la 1969, instanța poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani sau amendă; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a condițiilor referitoare la cuantumul sancțiunii, nu conduce la aplicarea în mod obligatoriu a dispozițiilor art. 86 ¹ și urm. Cod penal de la 1969.

Totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o măsură bazată pe încrederea în posibilitățile de îndreptare a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate și supunerea lui la încercare în acest scop, prin această măsură se evită dezavantajele privațiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familial și social obișnuit.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, în acord cu prima instanță Curtea apreciază că în raport de natura și de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșită de inculpat - infracțiunea de spălare de bani - singura modalitate de a-l determina pe acesta să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială și deprinderi conforme cu morala majorității membrilor societății, este executarea prin privare de libertate a pedepsei ce i-a fost aplicată.

Așa fiind, se constată că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, având în vedere că, astfel cum a fost stabilită, pedeapsa aplicată este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată.

Referitor la pedepsele complementare și accesorii, instanța reține că, urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Așa fiind, în temeiul 67 Cod penal, instanța va aplica fiecărui inculpat, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, pe o durată de 1 an – în cazul inculpaților Sargarodschi F. și D. R. C., de 2 ani – în cazul inculpatului P. A. D. și respectiv de 3 ani – în cazul inculpatului B. G., iar în baza art.65 Cod penal va interzice acelorași inculpați, cu titlu de pedepse accesorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal.

Cât privește măsura confiscării dispusă de către instanță, aceasta este obligatorie conform art. 33 alin.1 din Legea nr. 656/2002, acest text prevăzând expres că, în cazul infracțiunilor de spălare a banilor se aplică dispozițiile art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor.

În prezent măsura confiscării speciale este reglementată în art. 112 Cod penal, care prevede, pe de o parte, consacrarea unei noi ipoteze de confiscare precum și renunțarea la caracterul facultativ al bunurilor care fac parte din mijloacele de existență, trebuință zilnică, s.a., astfel încât pornind de la ideea că măsura de siguranță funcționează autonom față de pedeapsă, se vor reține dispozițiile mai favorabile ale vechiului Cod penal.

În consecință, instanța de apel va dispuse confiscarea de la inculpați a sumelor de bani retrase în numerar de către aceștia, precum și sumele de bani care au fost folosite pentru efectuarea unor plăți către persoane fizice, cu excluderea celor care au făcut obiectul plăților cu titlu de taxe datorate bugetului de stat și plăți către persoane juridice – furnizori (aceștia având calitatea de creditori ai societăților), partea civilă urmând să recupereze despăgubirile pe cale separată, de la societățile cărora le-au fost virate rambursările de TVA, respectiv .. ȘI ..

P. urmare, în baza art. 33 alin.1 și 2 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit.d) Cod penal, confiscă de la inculpatul B. G. suma de 706.892,1 lei. de la inculpatul P. A.-D. suma de 8.021,9 lei și de la inculpatul D. R. –C. suma de 503.106, 4 lei.

Totodată, având în vedere dispozițiile art. 397 alin. 5 Cod procedură penală, Curtea urmează să mențină măsurile asiguratorii luate măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă de procuror asupra bunurilor părții responsabile civilmente . SRL Tg. J., prin lichidatorul judiciar T. S. (fostă .).

În consecință, în baza dispozițiilor art. 421 pct.1 lit.a) Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de DIICOT – Serviciul Teritorial C., inculpații D. R. C., B. G., Șargarodschi F. și P. A. D. împotriva sentinței penale nr. 217 din data de 22 mai 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, va desființa sentința penală atacată și rejudecând,

Va respinge cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice.

Va descontopi pedepsele rezultante aplicate fiecăruia dintre inculpații D. R. –C., P. A.-D., Șargarodschi F. și B. G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Va înlătura aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) și alin. 2 Cod penal de la 1969 reținute în favoarea inculpaților D. R. –C., P. A.-D., Șargarodschi F. și respectiv a dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal de la 1969 reținute în favoare inculpatului B. G..

Va reține în favoarea inculpaților D. R. –C. și Șargarodschi F. cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 18 din Legea nr. 508/2004.

1. În baza art. 386 C.proc.pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. R. –C. după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea nr. 39/ 2003, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art. 396 alin.10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal,

În baza art. 17 alin.2 raportat la art. 16 lit. f) C.proc.pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. R. –C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal, art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal, art. 290 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen. și respectiv art. 292 Cod penal, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, art. 396 alin.10 C.proc.pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 5 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului D. R. –C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul 67 C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a și b C.pen, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.

În baza art.65 C.pen., va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. de art. 66 lit.a și b C.pen pe durata executării pedepsei.

În baza art.74 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, respectiv din data de 06.07._07.

2. În baza art. 386 C.proc.pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. A.-D. după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea nr. 39/ 2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

În baza art. 17 alin.2 raportat la art. 16 lit.f) C.proc.pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. A.-D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, art. 290 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului P. A.-D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul 67 C.pen, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a și b C.pen, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art.65 C.pen., va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. de art. 66 lit.a și b C.pen pe durata executării pedepsei.

În baza art.74 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, respectiv din data de 06.07._07.

3. În baza art. 386 C.proc.pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. G. după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea nr. 39/ 2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 47 raportat la art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

În baza art. 17 alin.2 raportat la art. 16 lit.f) C.proc.pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 47 raportat la art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, art. 25 raportat la art. 290 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, art. 25 raportat la art. 292 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 47 raportat la art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului B. G. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul 67 C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a) și b) C.pen, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art.65 C.pen., va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. de art. 66 lit.a) și b) C.pen pe durata executării pedepsei.

În baza art.74 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 16.06.2007 până în data de 18.06.2007, respectiv din data de 06.07._07.

4. În baza art. 386 C.proc.pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului Șargarodschi F. după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea nr. 39/ 2003, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen.anterior în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal,

În baza art. 17 alin.2 raportat la art. 16 lit.f) C.proc.pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Șargarodschi F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal, art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, art. 290 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen. și respectiv art. 292 Cod penal, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 C.proc.pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 5 Cod penal, va dispune condamnarea pe inculpatului Șargarodschi F. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul 67 C.pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a) și b) C.pen, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.

În baza art.65 C.pen. va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. de art. 66 lit.a) și b) C.pen pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 alin.1 și 2 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit.d) Cod penal, va confisca de la inculpatul B. G. suma de 706.892,1 lei.

În baza art. 33 alin.1 și 2 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit.d) Cod penal, va confisca de la inculpatul P. A.-D. suma de 8.021,9 lei.

În baza art. 33 alin.1 și 2 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit.d) Cod penal, va confisca de la inculpatul D. R. –C. suma de 503.106, 4 lei.

În baza art. 25 alin.5 C.proc.pen., va lasa nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin ANAF București.

În baza art. 397 alin.5 C.proc.pen., va menține măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă de procuror asupra bunurilor părții responsabile civilmente . SRL Tg. J., prin lichidatorul judiciar T. S. (fostă .).

Totodată, în baza art. 421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D.G.R.F.P. C. prin M. E. și Finanțelor – A.N.A.F.

În baza art. 423 Cod procedură penală, va menține dispozițiile din sentință, referitoare la anularea înscrisurilor false și la cheltuielile judiciare către stat, precum și celelalte dispoziții, care nu contravin prezentei decizii.

Conform art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de DIICOT – Serviciul Teritorial C., inculpații D. R. C., B. G., Șargarodschi F. și P. A. D. împotriva sentinței penale nr. 217 din data de 22 mai 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ . Desființează sentința penală atacată și rejudecând,

Respinge cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice.

Descontopește pedepsele rezultante aplicate fiecăruia dintre inculpații D. R. –C., P. A.-D., Șargarodschi F. și B. G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) și alin. 2 Cod penal de la 1969 reținute în favoarea inculpaților D. R. –C., P. A.-D., Șargarodschi F. și respectiv a dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal de la 1969 reținute în favoare inculpatului B. G..

Reține în favoarea inculpaților D. R. –C. și Șargarodschi F. cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 18 din Legea nr. 508/2004.

1. În baza art. 386 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. R. –C. după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea nr. 39/ 2003, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art. 396 alin.10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal,

În baza art. 17 alin.2 raportat la art. 16 lit. f) C.proc.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului D. R. –C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal, art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal, art. 290 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen. și respectiv art. 292 Cod penal, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, art. 396 alin.10 C.proc.pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul D. R. –C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul 67 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a și b C.pen, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.

În baza art.65 C.pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. de art. 66 lit.a și b C.pen pe durata executării pedepsei.

În baza art.74 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, respectiv din data de 06.07._07.

2. În baza art. 386 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. A.-D. după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea nr. 39/ 2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

În baza art. 17 alin.2 raportat la art. 16 lit.f) C.proc.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P. A.-D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, art. 290 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul P. A.-D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul 67 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a și b C.pen, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art.65 C.pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. de art. 66 lit.a și b C.pen pe durata executării pedepsei.

În baza art.74 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, respectiv din data de 06.07._07.

3. În baza art. 386 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. G. după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea nr. 39/ 2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 47 raportat la art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

În baza art. 17 alin.2 raportat la art. 16 lit.f) C.proc.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 47 raportat la art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, art. 25 raportat la art. 290 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, art. 25 raportat la art. 292 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 47 raportat la art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul B. G. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul 67 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a) și b) C.pen, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art.65 C.pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. de art. 66 lit.a) și b) C.pen pe durata executării pedepsei.

În baza art.74 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 16.06.2007 până în data de 18.06.2007, respectiv din data de 06.07._07.

4. În baza art. 386 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului Șargarodschi F. după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 14 din Legea nr. 39/ 2003, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen.anterior în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.pr.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal,

În baza art. 17 alin.2 raportat la art. 16 lit.f) C.proc.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Șargarodschi F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 Cod penal, art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, art. 290 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen. și respectiv art. 292 Cod penal, cu aplicarea art.320/1 alin 7 C.proc.pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 29 alin.1 lit.c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea 255/2012 și Legea 187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 C.proc.pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul Șargarodschi F. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul 67 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a) și b) C.pen, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.

În baza art.65 C.pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. de art. 66 lit.a) și b) C.pen pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 alin.1 și 2 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit.d) Cod penal, confiscă de la inculpatul B. G. suma de 706.892,1 lei.

În baza art. 33 alin.1 și 2 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit.d) Cod penal, confiscă de la inculpatul P. A.-D. suma de 8.021,9 lei.

În baza art. 33 alin.1 și 2 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit.d) Cod penal, confiscă de la inculpatul D. R. –C. suma de 503.106, 4 lei.

În baza art. 25 alin.5 C.proc.pen. lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin ANAF București.

În baza art. 397 alin.5 C.proc.pen., menține măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă de procuror asupra bunurilor părții responsabile civilmente . SRL Tg. J., prin lichidatorul judiciar T. S. (fostă .).

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D.G.R.F.P. C. prin M. E. și Finanțelor – A.N.A.F.

Menține dispozițiile din sentință, referitoare la anularea înscrisurilor false și la cheltuielile judiciare către stat, precum și celelalte dispoziții, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 aprilie 2014.

Președinte, Judecător,

A. D. M. E. P.

Grefier,

V. D.

Red.jud.A.D.

j.f.

← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466...		Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 635/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 569/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 563/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 640/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 643/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 635/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Şantajul. Art.207 NCP. Decizia nr. 597/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 608/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 605/2015. Curtea de Apel CRAIOVA