Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 505/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 505/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 505/2015
Ședința publică de la 09 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte - A. I. S. – Judecător
Judecător - M. D. N.
Grefier - B. F. Țacu
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă C. de A. C.
……………..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul D. G. împotriva sentinței penale nr. 132 din data de 09 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: avocat D. F. (în substituire pentru avocat desemnat din oficiu T. N.) reprezentând pe apelantul inculpat D. G. și intimații părți civile O. I. și D. I..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care instanța de control judiciar pune în discuția părților excepția tardivității apelului declarat în cauză de inculpat, acordând cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. F., pentru apelantul inculpat D. G., lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța privitor la excepția ridicată, avându-se în vedere și termenul destul de lung scurs de la data pronunțării hotărârii instanței de fond până la data formulării de către inculpat a cererii de apel.
Intimatul parte civilă O. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca fiind tardiv formulat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând cheltuielile de transport la instanța de apel, depunând înscrisuri în dovedirea celor solicitate.
Intimatul parte civilă D. I. lasă soluția la aprecierea instanței.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției ridicată de instanță, solicitând în consecință respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind tardiv, cererea de apel fiind înregistrată la data de 09.02.2015 (data poștei). În final, a solicitat obligarea apelantului la plata corespunzătoare a cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Dezbaterile fiind încheiate,
CURTEA
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 132 din data de 09 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul cu nr._, în temeiul art. 386 C.p.p. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul nr. 824/P/2013 din data de 25.08.2013, din infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal de la 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal de la 1969, din infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal de la 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1, lit. a Cod penal de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal de la 1969 (două fapte) și din infracțiunea prev. de art. 193 Cod penal de la 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 193 Cod penal de la 1969 cu aplic. art. 5 Noul Cod Penal și, în temeiul art. 193 C.p. cu aplic. art. 5 N.C.P. a fost condamnat inculpatul D. G. zis “B.” (fiul lui I. și al M., născut la data de 26.03.1952, în ., județul Gorj, domiciliat în ., ., județul Gorj) la 10 luni închisoare; în temeiul art. 217 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 N.C.P. a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare, cu privire la fapta săvârșită în data de 07.08.2013; în temeiul art. 217 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 N.C.P. a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare cu privire la fapta săvârșită în data de 16.07.2013; în temeiul art. 192 C.p. cu aplic. art. 5 N.C.P., inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare. .
În baza art. art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.p., s-au contopit pedepsele aplicate mai sus inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, care s-a sporit cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și urm. C.p. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. 1 și alin. 2 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege; în baza art. 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării pedepsei principale aplicate.
În baza art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 Codul de procedură penală, cu referire la art. 1357, art. 1372, art. 1381 și art. 1382 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă D. I. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de despăgubiri față de acesta, reprezentând contravaloarea geamurilor distruse; în baza art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 1357, art. 1372, art. 1381 și art. 1382 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă O. I. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei față de acesta, reprezentând contravaloarea daunelor produse autovehiculului deținut de acesta.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului; onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției, urmând să rămână, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.p.p., în sarcina statului.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci nr. 824/P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. G. (zis B.) pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere (două fapte) și amenințare, fapte prev. de art. 192 alin. 1 C.p., art. 217 alin. 1 C.p și respectiv art. 193 C.p.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al
cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat în fapt următoarele:
În data de 16.07.2013, în jurul orei 13:30, inculpatul a pătruns pe poarta închisă, dar neasigurată, în curtea imobilului aparținând părții O. I., ocazie cu care a spart parbrizul și a înfundat ușa laterală din dreapta-față a autoturismului Opel Astra C. cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate.
De asemenea, la data de 07.08.2013, în jurul orei 16,30, inculpatul D. G., în urma unui conflict avut cu vecinii săi D. I. și D. R. legat de raporturile de vecinătate, a luat o cărămidă pe care a aruncat-o în fereastra situată pe latura de sud a casei părții vătămate D. I., distrugând două ochiuri de geam cu dimensiunile de 88/48 cm.
La data de 22.08.2013, inculpatul D. G. pe fondul unui conflict mai vechi avut cu vecinii săi D. I. și D. R. i-a amenințat pe aceștia că le dă foc, având în preajma sa și o butelie.
S-a constatat că, în drept, faptele inculpatului D. G. zis “B.”, săvârșite în condițiile mai sus expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 C.p., distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.p., ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.p., respectiv ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 192 C.p.
Întrucât infracțiunile au fost săvârșite de același subiect activ, înainte de rămânerea definitivă a unei condamnări pentru oricare dintre ele, în cauză s-a apreciat de prima instanță că sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma concursului real de infracțiuni, prevăzută de art. 33 lit. a C.p., sens în care s-a constatat că este vorba despre o conexitate etiologică, în cazul faptelor săvârșite împotriva părții vătămate O. I., infracțiunea de violare de domiciliu fiind săvârșită pentru înlesnirea comiterii infracțiunii de distrugere.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 C.p.p., în sensul că faptele săvârșite de inculpat există dincolo de orice îndoială rezonabilă, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, iar la aplicarea pedepselor pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina acestuia, s-au avut în vedere gradul de pericol social (prejudiciul produs a vizat două părți vătămate diferite, faptele au fost săvârșite în timpul zilei), modul de săvârșire (în curtea locuinței părții vătămate O. I. unde acestea ar fi trebuit să se simtă ocrotită și liberă să își desfășoare viața privată fără vreun amestec nedorit, circumstanțele personale ale inculpatului (are antecedente penale, deși în privința faptelor pentru care a fost condamnat anterior s-a împlinit termenul de reabilitare, nu a avut o atitudine sinceră, are loc de muncă).
D. fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, însă în privința sancțiunilor aplicate s-a împlinit termenul de reabilitare, astfel că acestea nu mai pot constitui primul termen al recidivei. D. această perspectivă s-a apreciat că modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, împrejurarea comiterii (în plină zi), gravitatea infracțiunilor, privite prin prisma săvârșirii împotriva a două părți vătămate, justifică alegerea pedepsei închisorii în dauna celei constând în amendă penală, prevăzută alternativ cu închisoare pentru infracțiunile de amenințare și distrugere; aceleași criterii, la care s-au adăugat și cele ținând de specificul contextului în care s-au aflat părțile, pedeapsa a fost cuantificată astfel încât să asigure atât funcția represivă și pe cea preventivă, însă, în echilibru cu acestea, numai în măsura gradului de pericol social concret pe care l-a produs inculpatul, privit, printre altele, și prin prisma motivației sale.
Având în vedere ansamblul acestor criterii, instanța de fond a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 C.p.p, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.p. (fapta săvârșită în data de 07.08.2013 împotriva părții vătămate D. I.), la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.p. (fapta săvârșită în data de 16.07.2013 împotriva părții vătămate O. I.) și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 C.p.
Cât privește modalitatea judiciară de individualizare a executării pedepsei, criteriile enunțate mai sus, la care s-a adăugat faptul că, în privința celorlalte condamnări, s-a împlinit termenul de reabilitare, s-a concluzionat de prima instanță că scopul preventiv și represiv sunt atinse în cauză chiar fără executarea în regim de detenție, astfel încât s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 și alin. 2 fiind îndeplinite.
Sub aspectul laturii civile a prezentei cauze, instanța de fond a reținut în esență că partea vătămată O. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunului distrus, iar partea vătămată D. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 100 de lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunului distrus și, având în vedere că inculpatul a recunoscut cu ocazia audierii pretențiile civile formulate de partea civilă D. I. și a fost de acord cu plata acestora, în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.p.p. cu raportare la cele ale art. 1357, art. 1372, art. 1381 și art. 1382 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de această parte civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de despăgubiri față de acesta, reprezentând contravaloarea geamurilor distruse. În privința cuantumului despăgubirilor solicitate de partea vătămată, instanța de fond a constatat că suma solicitată nu a reieșit în nici un fel din actele dosarului, fiind indicată aleatoriu.
În raport cu părțile distruse din autovehiculul părții vătămate, având în vedere răspunsurile transmise de RAMAGIM SRL (conform adreselor de la filele 23 și 24 din dosarul de cercetare penală, potrivit cărora prețul unui parbriz pentru autoturismul părții vătămate este de 320 lei cu TVA iar reparația unei uși este 300 lei) și faptul că înlocuirea parbrizului presupune alte cheltuieli privind manopera, precum și faptul că reparația integrală a autovehiculului presupune alocarea unui timp în vedere deplasării la unitatea service, instanța de fond a apreciat că contravaloarea acestora se ridică la suma de 800 lei, cuantumul fiind apreciat ca suficient pentru acoperirea prejudiciului suferit de partea vătămată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. G., în motivele de apel depuse la dosar la data de 07 aprilie 2015, criticând-o sub aspectul laturii penale a cauzei, respectiv în privința cuantumului pedepsei stabilit de instanța de fond, pe care l-a apreciat ca fiind foarte mare în raport cu împrejurările comiterii faptelor, modalitatea de comitere a acestora și circumstanțele sale personale, precum și de împrejurarea că a cooperat cu organele de urmărire penală, a recunoscut faptele săvârșite împotriva fratelui său D. I., precizând că a comis aceste fapte pe fondul consumului de alcool, aflându-se în stare de beție voluntară.
A apreciat astfel că aplicarea unei pedepse mai mici și menținerea modalității de executare a acesteia, conform dispozițiilor art. 81 vechiul Cod Penal, va fi de natură a realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei aplicate, solicitând în consecință admiterea apelului, desființarea sentinței de fond și, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu menținerea modalității de executare a acestei pedepse, conform celor dispuse de prima instanță.
Apelul este tardiv și urmează a fi respins ca atare.
Potrivit dovezii de primire aflată în dosarul primei instanțe la fila 78, inculpatului i-a fost comunicată minuta sentinței penale nr. 132 din data de 09 septembrie 2014 la data de 11 septembrie 2014, când a semnat personal de primirea acesteia.
Potrivit art. 410 alin. 1 C.p.p., termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei minutei.
În aceste condiții, apelul declarat de inculpat, înregistrat la Judecătoria Novaci la data de 16 februarie, chiar luând în considerare data poștei, 9 februarie 2015, este formulat cu mult peste termenul prevăzut de lege, astfel că, admițând excepția tardivității declarării căii de atac, ridicată din oficiu de instanța de control judiciar și, văzând și art. 275 alin. 2 C.p.p., se va respinge apelul declarat de inculpat și se va dispune obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 276 alin. 6 C.p.p., se va admite cererea formulată de intimatul parte civilă O. I. și se va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare suportate de aceasta în apel.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul D. G. împotriva sentinței penale nr. 132 din data de 09 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul cu nr._, ca tardiv.
Obligă apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare, către partea civilă O. I..
Obligă apelantul inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
A. I. S. M. D. N.
Grefier,
B. F. Țacu
Red. Jud. A. I. S.
Jud. fond: D. Ș.
Dact. 6 ex./A.T. - 15 aprilie 2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 538/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 526/2015.... → |
|---|
