Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 254/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 254/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 254/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ Nr. 254

Ședința publică de la 08 februarie 2013

PREȘEDINTE G. V.- judecător

C. Ș.- judecător

T. M.- judecător

Grefier V. D.

Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

***

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații B. D., I. M. și C. G. I. împotriva sentinței penale nr. 151 din data de 21 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați B. D., în stare de arest, asistat de avocat F. C. care substituie pe avocat F. A., apărător desemnat din oficiu, și I. M., în stare de arest, asistat de avocat F. C., apărător desemnat din oficiu, și inculpatul P. I. A., lipsind recurentul inculpat C. G. I., partea vătămată B. C. și partea civilă S. M. C..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, instanța a pus în discuție excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursurilor formulate în cauză raportat la dispozițiile art. 27 pct. 3 și art. 28¹ pct. 3 C.p.p.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, asupra excepției puse în discuție arată că tribunalului îi revine competența de a soluționa recursurile formulate în cauză în raport de dispozițiile legale indicate de instanță.

Avocat C. F. pentru recurenții inculpați B. D. și I. M., având cuvântul, arată că își însușește concluziile reprezentantului parchetului asupra excepției puse în discuție considerând de asemenea că Tribunalul D. este competent în soluționarea recursurilor formulate în cauză.

Recurenții inculpați B. D., I. M. având pe rând ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției puse în discuție și își însușesc concluziile apărătorului lor.

Intimatul inculpat Petaru I. A., lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța asupra excepției puse în discuție.

CURTEA

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 151 din data de 21 iunie 2012 a Judecătoriei C., în baza art. 180 alin. 2 Cp. raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, art. 74 lit. a CP, art. 75 lit. a Cp. a fost condamnat inculpatul P. I. A., fiul lui V. și E., născut la data de 07.06.1987 în Vânju M., Jud. M., domiciliat în Comuna Piscu Vechi, . nr. 11, Jud. D., CNP_, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81- 82 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp.

În baza art. 71 Cp. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cp., iar în baza art. 71 alin. 5 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 14 alin. 3 lit. b C.p.p. raportat la art. 346 alin. 1 teza I-a C.p.p., a fost obligat inculpatul P. I. A. în solidar cu inculpații C. G. I., I. M. și B. D. la plata sumei de 6000 de lei despăgubiri materiale și 2000 de lei daune morale către partea vătămată B. C..

A fost obligat inculpatul P. I. A. în solidar cu inculpații C. G. I., I. M. și B. D. la plata către partea civilă S. M. C. a sumei de 2.070 lei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.

A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului P. I. A. până la concurența valorii pagubei de 2.070 lei.

În baza art. 193 alin. 1, 2 și 4 C.p.p. raportat la art. 191 alin. 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul P. I. A. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B. C..

În baza art. 191 alin. 1 și 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul P. I. A. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 180 alin. 2 Cp. raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, art. 74 lit. a Cp., art. 75 lit. a Cp. a fost condamnat inculpatul B. D. (zis E.), fiul lui N. și S., născut la data de 10.04.1991 în C., Jud. D., domiciliat în ., Jud. D., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81- 82 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp.

În baza art. 71 Cp. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cp., iar în baza art. 71 alin. 5 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 14 alin. 3 lit. b C.p.p. raportat la art. 346 alin. 1 teza I-a C.p.p., a fost obligat inculpatul B. D. în solidar cu inculpații C. G. I., I. M. și P. I. A. la plata sumei de 6.000 de lei despăgubiri materiale și 2.000 de lei daune morale către partea vătămată B. C..

A fost obligat inculpatul B. D. în solidar cu inculpații C. G. I., I. M. și P. I. A. la plata către partea civilă S. M. C. a sumei de 2.070 lei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.

A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului B. D. până la concurența valorii pagubei de 2.070 lei.

În baza art. 193 alin. 1, 2 și 4 C.p.p. raportat la art. 191 alin. 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul B. D. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B. C..

În baza art. 191 alin. 1 și 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul B. D. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 180 alin. 2 Cp. raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, art. 74 lit. a Cp., art. 75 lit. a Cp. a fost condamnat inculpatul I. M. (fost STĂNCOI M.), fiul lui V. și S., născut la data de 06.02.1987 în ., domiciliat în Comuna G., .. 98, Jud. D., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 - 82 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp.

În baza art. 14 alin. 3 lit. b C.p.p. raportat la art. 346 alin. 1 teza I-a C.p.p., a fost obligat inculpatul I. M. în solidar cu inculpații C. G. I., B. D. și P. I. A. la plata sumei de 6.000 de lei despăgubiri materiale și 2.000 de lei daune morale către partea vătămată B. C..

A fost obligat inculpatul I. M. în solidar cu inculpații C. G. I., B. D. și P. I. la plata către partea civilă S. M. C. a sumei de 2.070 lei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.

A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului iovu marian până la concurența valorii pagubei de 2.070 lei.

În baza art. 193 alin. 1, 2 și 4 C.p.p. raportat la art. 191 alin. 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B. C..

În baza art. 191 alin 1 și 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 180 alin. 2 Cp. raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, art. 75 lit. a Cp. a fost condamnat inculpatul C. G. I. (fost STĂNCOI G. I.), fiul lui V. și S., născut la data de 12.06.1981 în ., domiciliat în Comuna Piscu Vechi, ., Jud. D., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 - 82 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp.

În baza art. 14 alin. 3 lit. b C.p.p. raportat la art. 346 alin. 1 teza I-a C.p.p., a fost obligat inculpatul C. G. I. în solidar cu inculpații I. M., B. D. și P. I. A. la plata sumei de 6.000 de lei despăgubiri materiale și 2.000 de lei daune morale către partea vătămată B. C..

A fost obligat inculpatul C. G. I. în solidar cu inculpații I. M., B. D. și P. I. A. la plata către partea civilă S. M. C. a sumei de 2.070 lei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.

A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului C. G. I. până la concurența valorii pagubei de 2.070 lei.

În baza art. 193 alin. 1, 2 și 4 C.p.p. raportat la art. 191 alin. 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul C. G. I. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B. C..

În baza art. 191 alin 1 și 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul C. G. I. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. din 02.03.2012 din dosar nr. 270/P/2011, au fost trimiși în judecată penală inculpații P. I. A., C. G. I., I. M. și B. D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (art. 180 alin. 2 Cp. rap. la art. 41 alin. 2 din OUG 59/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a Cp.).

În fapt, s-a reținut că partea vătămată B. C. lucrează ca pădurar în cadrul Ocolului Silvic Poiana M. și în această calitate, având atribuții de pază a pădurilor de constatare a delictelor silvice, la sfârșitul lunii aprilie 2010, a participat împreună cu alți pădurari la verificarea comiterii de către învinuiți a unor delicte silvice.

În ziua de 05.05.2010, în jurul orelor 19,00, după efectuarea serviciului în cadrul Ocolului Silvic Poiana M., partea vătămată B. C. s-a deplasat la magazinul . din centrul comunei Piscu Vechi, jud. D..

La scurt timp după ce a intrat în curtea magazinului, numitul B. C. a fost acostat de către învinuiții P. I. A., C. G. I., I. M. și B. D. care i-au aplicat toți lovituri cu pumnii doborându-l la sol după care toți i-au aplicat lovituri cu picioarele peste corp.

În urma loviturilor aplicate de către cei patru învinuiți partea vătămată B. C. a suferit leziuni multiple în zona feței, toracelui și ambelor membre inferioare, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1018/A2 din 17.05.2010 a IML C..

Conform declarației părții vătămate, înainte de a fi agresat, învinuiții i-au reproșat acestuia că i-a depistat în timp ce sustrăgeau material lemnos din pădure.

Susținerile părții vătămate se coroborează cu celelalte acte de probațiune administrate (declarațiile martorilor, procese verbale de contravenție pentru delicte silvice) și duc la concluzia că agresarea pădurarului B. C. a avut legătură cu îndeplinirea de către acesta a atribuțiilor de serviciu.

Învinuitul P. I. D. are 24 ani, a absolvit 12 clase, este necăsătorit, nu are ocupație și nu are antecedente penale.

Învinuitul C. G. I. are 30 ani, a absolvit 8 clase și nu are ocupație. Din fișa de cazier a acestuia s-a reținut că a mai fost condamnat în anii 2003 și respectiv 2005 la câte un an închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de tentativă de furt calificat, respectiv furt calificat, însă nu este recidivist întrucât fapta descrisă în prezentul rechizitoriu a fost comisă la mai mult de trei ani după ultima pedeapsă aplicată, pedeapsă care nu a depășit un an închisoare. Din verificările efectuate a rezultat că numele anterior al numitului C. G. I. a fost Stăncoi G. I., învinuitul luând numele C. după căsătoria sa cu numita C. M. A..

Învinuitul I. M. are 24 ani, a absolvit opt clase, nu are ocupație și nu are antecedente penale. Din verificările efectuate a rezultat că numele anterior al numitului I. M. a fost Stăncoi M., învinuitul luând numele I. după căsătoria sa cu numita I. D. V..

Învinuitul B. D. are 20 ani, a absolvit opt clase, este necăsătorit, fără antecedente penale. Din verificările efectuate a rezultat că numitul B. D. este cunoscut pe raza comunei sub numele de (Stăncoi) E..

S-a reținut și faptul că învinuiții B. D., I. M. și C. G. I. sunt frați, fiind cunoscuți sub numele de „frații C.”.

Pe parcursul cercetărilor, învinuiții au uzat de dreptul prevăzut de art. 70 alin. 2 C.p.p. de a nu face nici o declarație în cauză.

Faptele învinuiților P. I. A., C. G. I., I. M. și B. D., constând în aplicarea concomitentă, la data de 05.05.2010, în jurul orelor 19,00, a mai multor lovituri cu pumnii și picioarele asupra părții vătămate B. C., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Poiana M., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cp.

Întrucât agresiunile exercitate de către cei patru învinuiți asupra pădurarului au avut legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, infracțiunea de lovire și alte violențe a fost reținută în sarcina învinuiților cu aplicarea art. 41 alin. 1 din OUG nr. 59/2000 privind Statutul Pădurarului.

Faptul că învinuiții l-au agresat pe pădurar în legătură cu atribuțiile acestuia de serviciu rezultă atât din declarația părții vătămate, din împrejurarea că pădurarul a participat anterior comiterii faptei la verificări privind săvârșirea de delicte silvice de către învinuiți precum și din depozițiile martorilor, inclusiv ale martorilor oculari, potrivit cărora învinuiții l-au acostat și l-au lovit direct pe pădurar aparent fără motiv și fără a exista vreo altercație anterioară între aceștia și pădurar. Mai mult, pădurarul D. Pitel L. a precizat că și el a primit anterior amenințări din partea învinuiților.

De asemenea infracțiunea de lovire și alte violențe a fost reținută în sarcina celor patru învinuiți și cu aplicarea art. 75 lit. a Cp. deoarece acțiunile agresive concomitente ale acestora au condus la provocarea leziunilor descrise în certificatul medico legal.

Faptul că învinuiții au acționat concomitent agresiv asupra părții vătămate s-a reținut că rezultă atât din declarațiile părții vătămate și a martorilor oculari cât și din examinarea certificatului medico legal care descrie mai multe leziuni de violență produse prin lovire cu corpuri dure în zone diferite ale corpului părții vătămate( politraumatism prin agresiune).

Analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat că starea de fapt și de drept descrisă în rechizitoriu cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (art. 180 alin. 2 Cp. rap. la art. 41 alin. 2 din OUG 59/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a Cp.) este corectă, fiind dovedită cu probatoriul administrat în cauză și astfel instanța o va reține ca atare.

Așadar, prima instanță a constatat că fapta inculpaților de a o lovi pe partea vătămată, provocându-i leziuni care au necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale în legăturile cu atribuțiunile de serviciu ale acestuia (partea vătămată este pădurar) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. 2 Cp. rap. la art. 41 alin. 2 din OUG 59/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a Cp.

Starea de fapt indicată de către inculpații P. I. A. și C. G. I., în cuprinsul declarațiilor date în fața instanței (în cursul urmăririi penale cei patru inculpați și-au rezervat dreptul de a nu face nici o declarație, iar în fața instanței inculpații I. M. și B. D. nu s-au prezentat fiind plecați în străinătate), cum că nu s-ar face vinovați de săvârșirea faptei pentru care au fost trimiși în judecată, C. G. I. declarând că nu a fost prezent la locul conflictului, însă nu a indicat unde ar fi fost în momentul conflictului și nici o persoană care să certifice acest lucru, iar P. I. A. declarând că el și I. M. s-au întâlnit cu partea vătămată la barul unde s-a desfășurat conflictul și au stat împreună la aceeași masă, întrucât aceștia executau anumite munci pentru partea vătămată, pentru care erau plătiți cu lemne, iar în aceeași zi tunseseră oile părții vătămate și nu fuseseră plătiți, iar atunci când acesta le-a solicitat să-l ajute la alte munci, aceștia i-au spus că nu au fost plătiți, iscându-se o ceartă, iar partea vătămată, fiind în stare de ebrietate, a căzut de pe scaun și s-a lovit; nu a fost reținută de instanță întrucât, s-a reținut că este contrazisă de declarațiile martorilor oculari D. I. și Pirlogea M., care și la urmărirea penală și în instanță au declarat că au perceput în mod direct cum cei patru inculpați au lovit-o pe partea vătămată cu pumnii până a căzut jos, după care au lovit-o cu picioarele, de declarația martorului V. M., care au observat leziunile suferite de partea vătămată după încheierea conflictului și au aflat de la partea vătămată că a fost lovită de cei patru inculpați și de declarația martorului B. F., care îi localizează pe cei patru inculpați lângă magazinul unde a avut loc conflictul, anterior începerii acestuia, motiv pentru care prima instanță a înlăturat-o.

Prin urmare prima instanță constatând că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (art. 180 alin. 2 Cp. rap. la art. 41 alin. 2 din OUG 59/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a Cp.) pentru care au fost trimiși în judecată urmează a-i condamna pe aceștia.

La individualizarea judiciară a pedepselor privind pe inculpații P. I. A., I. M. și B. D. prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpaților, care sunt la primul conflict cu legea penală, neavând antecedente penale, și care nu au recunoscut săvârșirea faptei.

Prima instanță a reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp. având în vedere faptul că aceștia sunt la primul conflict cu legea penală neavând antecedente penale iar în defavoarea inculpaților circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a Cp. având în vedere că aceștia au săvârșit fapta împreună, fapta fiind săvârșită de patru persoane împreună.

Prin urmare s-a orientat spre pedeapsa închisorii și a apreciat că aplicarea față de inculpați a unei pedepse de 1 an închisoare este îndestulătoare pentru ca rolul educativ și preventiv al acesteia să poată fi atins.

În baza art. 81 - 82 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 Cp. a fost aplicată inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cp., iar în baza art. 71 alin. 5 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

La individualizarea judiciară a pedepsei privind pe inculpatul C. G. I. prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind cunoscut cu antecedente penale, și care nu a recunoscut săvârșirea faptei.

S-a reținut în defavoarea inculpatului circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a Cp. având în vedere că acesta a săvârșit fapta împreună cu ceilalți trei inculpați, fapta fiind săvârșită de patru persoane împreună.

Prin urmare prima instanță s-a orientat spre pedeapsa închisorii și a apreciat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare este îndestulătoare pentru ca rolul educativ și preventiv al acesteia să poată fi atins.

În baza art. 81 - 82 Cp. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp.

În baza art. 71 Cp. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua și lit. b Cp, iar în baza art. 71 alin. 5 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. C. și, în baza art. 14 alin. 3 lit. b C.p.p. raportat la art. 346 alin. 1 teza I-a C.p.p., au fost obligați inculpații P. I. A., C. G. I., I. M. și B. D. în solidar la plata către partea vătămată B. C. a sumei de 6.000 lei despăgubiri materiale (sumă care reprezintă contravaloarea lucrării dentare conform devizului depus la dosarul cauzei) și 2.000 lei daune morale.

Au fost obligați în solidar inculpații P. I. A., C. G. I., I. M. și B. D. la plata către partea civilă S. M. C. a sumei de 2.070 lei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.

A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpaților P. I. A., C. G. I., I. M. și B. D. până la concurența valorii pagubei de 2.070 lei, având în vedere că partea civilă S. M. C. nu a făcut în nici un fel dovada că există pericolul ca inculpații să înstrăineze bunurile pe care le au și să devină insolvabili.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații B. D., I. M. și C. G. I. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei în raport de fapta săvârșită și persoana inculpaților – infractori primari, care în societate au avut un comportament corespunzător, au familie și copii, astfel că trebuia să se aibă în vedere dispozițiile art. 74 - 76 C.p. și să se aplice o pedeapsă mult mai mică.

Prin decizia penală nr. 460 din data de 14 septembrie 2012 a Tribunalului D., în baza art. 42 C.p.p. rap. la art. 27 pct. 3 C.p.p. s-a dispus declinarea cauzei privind pe recurenții inculpați B. D., I. M. (fost Stăncoi M.) și C. G. I. (fost Stăncoi G. I.) în favoarea Curții de Apel C. - Secția Penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul examinând sentința criticată sub toate aspectele de fapt și de drept și în raport de actele și lucrările dosarului, a constatat că este necompetent material să soluționeze recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 151 din 21 iunie 2012 a Judecătoriei C., având în vedere următoarele:

Prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, a fost modificat art. 27 pct. 3 C.p.p., care reglementează competența tribunalului ca instanță de recurs, în sensul că tribunalul, „ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege”.

Prin legea sus-menționată a fost modificat și art. 28¹ pct. 3 C.p.p., care reglementează competența curții de apel ca instanță de recurs, potrivit căruia curtea de apel, „ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege”.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate s-a reținut că, în ceea ce privește competența de soluționare a recursului în materie penală, prin modificările aduse Codului de procedură penală, curtea de apel a dobândit o competență generală, iar tribunalul, o competență specială, limitată la cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 27 pct. 3 C.p.p.

În speță, având în vedere reținerea art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, tribunalul a constatat că în cauză infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații nu se urmăresc la plângerea prealabilă a pății vătămate ci din oficiu, astfel competența de soluționare a cauzei nu revine tribunalului ci curții de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 26 septembrie 2012 sub nr._, dispunându-se citarea părților.

La termenul din data de astăzi s-a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea recursurilor în raport cu disp. art. 27 pct. 3 și art. 28¹ pct. 3 C.p.p.

Referitor la această excepție, instanța reține că este fondată pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 180 alin. 3 Cp. acțiunea penală în situația infracțiunii de loviri sau alte violențe se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate cu excepția faptelor prevăzute în alin. 1¹ și alin. 2¹ din cuprinsul normei de incriminare respectiv în ipoteza în care fapta de lovire sau alte violențe în varianta sa tip sau în varianta agravată prev. de art. 180 alin. 2 Cp. este săvârșită asupra membrilor familiei.

În speță, deși inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe în formă agravată, incriminată în art. 180 alin. 2 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, această ultimă împrejurare nu influențează modul de sesizare al organelor de urmărire penală, declanșarea procesului penal fiind condiționată și în această ipoteză de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Se are în vedere în acest sens și faptul că art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000 reglementează o cauză legală de majorare a pedepsei pentru infracțiunile săvârșite asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, expres indicate în cuprinsul acestui text fără însă a avea vreo influență asupra modului de sesizare sau necesității formulării plângerii prealabile în situația în care dispozițiile legale impun această cerință.

În consecință, în speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 pct. 3 C.p.p. potrivit cărora tribunalul ca instanță de recurs judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate.

Ca urmare, văzând și dispozițiile art. 42 și 43 C.p.p. Curtea urmează a declina competența de soluționare a recursurilor formulate în cauză în favoarea Tribunalului D..

Deoarece tribunalul și-a declinat la rândul său competența privind soluționarea recursurilor în favoarea Curții de Apel C., se va constata intervenit conflictul negativ de competență și va înainta dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție spre competentă soluționare a conflictului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Declină competența de soluționare a cauzei, privind soluționarea recursurilor declarate de inculpații B. D., I. M. și C. G. I. împotriva sentinței penale nr. 151 din data de 21 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului D..

Constată intervenit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 februarie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

G. V. C. Ș. T. M.

Grefier,

V. D.

Red.jud.G.V.

j.f.C.N.M.

O.A.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 254/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 254/2013. Curtea de Apel CRAIOVA