Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 144/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 144/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 144/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE C. I. Vicepreședinte Curte
A. I. Președinte Secție
O. D. Judecător
Grefier S. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de partea civilă . prin administrator L. I. împotriva sentinței penale nr. 2979 din 5 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat P. H., apărător ales pentru partea civilă recurentă, lipsind inculpatul D. C. C., reprezentat de avocat G. B., apărător ales..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat P. H. pentru partea civilă a solicitat repararea prejudiciului cauzat în cuantum de 24.353, 01 lei și luarea de măsuri asigurătorii.
Avocat G. B. pentru inculpat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Procurorul a învederat că, deși în scris au fost formulate mai multe critici, oral, prin apărător au fost susținute doar două, care sunt neîntemeiate.
Întrucât cheltuielile de judecată stabilite în sarcina inculpatului sunt prea mici, a solicitat admiterea recursului sub acest aspect.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
P. sentința penală nr. 2979 din 5 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art 215/1 alin 1 C.p., cu aplic. art 41 alin 2 C.p.și aplic. art.320 ind.1 alin.7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul D. C. C., fiul lui A. E. și E., născut la data de 28.01.1985 în C., domiciliat în C., ., județul D., fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare .
In temeiul art.290 alin.1 C.p., cu aplic. art 41 alin 2 C.p. și aplic. art.320 ind.1 alin.7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul D. C. C., la pedeapsa de 4 luni închisoare .
In temeiul art 33 alin 1 lit a C.p., art 34 C.p., au fost contopite pedepsele aplicate in pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
In temeiul art 71 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev de art 64 alin 1, lit a teza a doua, lit b C.p., pe durata executării pedepsei.
In temeiul art 81 – 82 C.p., s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani .
In temeiul art. 71 alin 5 C.p.. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare .
In temeiul art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In temeiul art 14 si 346 C.p.p., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civila S.C. T. B. S.R.L și obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 24.353,01 lei cu dobânzile legale aferente de la data producerii pagubei și până la achitarea integrală a debitului .
In temeiul art 191 alin 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat .
În temeiul art.357 alin.2 lit.f C.p.p., s-a dispus anularea înscrisurilor ( hitanțe)false.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat, că prin rechizitoriul nr._/P/2010, întocmit la data de 05.03.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului D. C. C. , sub aspectul comiterii infracțiunilor de delapidare în formă continuată, prev. de 215/1 alin 1 C.p., cu aplic. art 41 alin 2 C.p și infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 C.p. cu aplic. art 41 alin 2 C.p, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Analizând ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal, instanța a reținut următoarele:
În perioada 03.12.2009-august 2010, inculpatul D. C. C., a fost angajat pe perioadă nederminată, în baza contractului de muncă nr._/03.12.2009 în calitate de agent de vânzări în cadrul . C., societate ce are ca obiect de activitate distribuția de detergenți și cosmetice. În calitate de agent de vânzări în cadrul . C., avea printre atribuții identificarea clientelei, preluarea comenzilor, încasarea contravalorii bunurilor livrate către clienții societății, precum și predarea sumelor astfel încasate reprezentatului societății desemnat în acest sens. Ca modalitate de lucru, atât din fișa postului cât și din declarațiile inculpatului D. C. C. a rezultat că într-un interval de 30 de zile de la data livrării produselor cosmetice și detergenților acesta avea obligația de a merge la punctele de lucru ale clienților pentru a încasa contravaloarea produselor achiziționate, sume ce ulterior erau depuse la sediul societății împreună cu exemplarul 2 al chitanței care atestă efectuarea plății.
În luna august 2010 constatând că mai mulți clienți cu care societatea avea o lungă colaborare nu au achitat contravaloarea produselor livrate potrivit facturilor întocmite în acest sens, administratorul . C. a decis să se adreseze direct acestora pentru a afla motivul neexecutării obligațiilor în termen, ocazie cu care a aflat că aceștia efectuaseră plata facturilor. Urmare verificărilor efectuate de conducerea societății, s-a constatat existența unor neregularități cu privire la modul în care inculpatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, ce rezultau atât din contractul de muncă cât și din fișa postului precum și faptul că acesta și-a însușit din gestiune suma de 30.753,40 lei.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective stabilirea prejudiciului cauzat de către inculpat . C., în perioada decembrie 2009 - august 2010 precum și modalitatea de producere a prejudiciului constatat. În concluziile raportului de expertiză întocmit la data de 16.11.2010, se precizează că prejudiciul cauzat societății . C. este de 33.403,01 lei.
Cu privire la producerea prejudiciului s-a constatat că inculpatul în momentul în care încasa sumele de la clienți întocmea chitanțe care să ateste efectuarea plății, astfel exemplarul nr.1 era înmânat clientului, iar exemplarul nr.2 se depunea la societate odată cu predarea sumelor încasate. În urma comparării fișelor de client ale . cu cele ale clienților din portofoliu s-au constatat diferențe de sold, ce au rezultat din înscrierea de către inculpat a unei sume pe exemplarul nr.2 de chitanță care se depune la contabilitate și a sumei corect încasate pe exemplarul nr.1 de chitanță care rămâne la client. Diferențele de sold au mai rezultat și din întocmirea unor facturi de vânzare marfă care nu au mai fost duse de către inculpat la clienți, facturi care au fost descoperite de către reprezentanții societății în autoturismul folosit de inculpat pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. De asemenea, inculpatul, în luna iunie 2010 a ridicat de la punctul de lucru al ., client al . C., detergent în valoare de 201,58 lei, detergent ce urma să fie predat societății al cărei angajat este pentru a se întocmi facturi de retur, pe care inculpatul și-a însușit detergentul intenționând să plătească ulterior contravaloarea acestuia, lucru care nu s-a mai întâmplat din cauza lipsei mijloacelor financiare.
Fiind audiat, inculpatul D. C. C. a precizat că încă de la momentul angajării la ., ca urmare a unor probleme de sănătate ale mamei sale și-a însușit din încasările zilnice diverse sume de bani, însă nu a avut reprezentarea cuantumului real al prejudiciului.
Inculpatul a fost citat în cursul judecății la domiciliul cunoscut, fiind emise mandate de aducere pentru acesta. Din procesele verbale întocmite de către organele de poliție însărcinate cu executarea mandatelor de aducere a rezultat că inculpatul D. C. C. este plecat în Spania de aprox. 7 luni. Din ultimul proces verbal întocmit de către organele de poliție a rezultat că de fapt inculpatul D. C. C. este plecat în Irak de aprox. 1 an.
În ședința de judecată la data de 21.09.2012, apărătorul ales al inculpatului D. C. C. a învederat instanței faptul că acesta se află plecat în Irak, solicitând aplicarea procedurii simplificate, întrucât până la acest termen, procedura de citare cu inculpatul nu a fost legal îndeplinită.
Instanța de judecată a admis cererea de judecare a inculpatului D. C. C. potrivit procedurii prev. de art 320 ind.1 C.p.p.
In cursul judecății, inculpatul D. C. C. nu s-a prezentat în fața instanței, dar s-a prevalat de dispozițiile art. 320/1 C.p.p., în acest sens înaintând instanței de judecată o declarație notarială.
P. declarație notarială, inculpatul D. C. C. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute și descrise în actul de sesizare a instanței. Inculpatul poate beneficia de procedura simplificată chiar dacă nu recunoaște încadrarea juridică a faptelor, însă recunoaște faptele descrise în rechizitoriu.
Procedura simplificată se poate desfășura și în lipsa inculpatului, dacă sunt îndeplinite condițiile, în ipoteza în care recunoașterea s-a făcut în baza unui înscris autentic.
Inculpatul trebuie să declare înainte de începerea cercetării judecătorești că înțelege să se judece pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care și le însușește și că nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acel termen de judecată.
Cu privire la latura civilă, societatea S.C. T. B. S.R.L s-a constituit parte civilă cu suma de 24.353,01 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând prejudiciul integral cauzat de către inculpat prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, a solicitat dobânda legală calculată de la momentul comiterii infracțiunilor.
Inculpatul D. C. C., a achitat către . C., suma de 9050 lei, reprezentând contravaloarea parțială a lipsei în gestiune constatată.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D. C. C., care în perioada martie-august 2010, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de agent de vânzări în cadrul . C., și-a însușit suma totală de 33.403,01 lei provenită din încasările efectuate, în cadrul atribuțiilor de serviciu, de la clienții societății, după ce în prealabil a falsificat mai multe documente contabile( chitanțe) pentru a justifica însușirea banilor din gestiune, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de 215/1 alin 1 C.p., cu aplic. art 41 alin 2 C.p și infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 C.p. cu aplic. art 41 alin 2 C.p.
Infracțiunea de delapidare prev de art 215/1 Cp consta in însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, in interesul sau ori pentru altul de bani valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.
Subiectul activ al infracțiunii este calificat, trebuind a îndeplini condiția de a fi un funcționar, si care in aceasta calitate gestionează sau administrează bani sau bunuri. Noțiunea de funcționar, include conform art 147 alin 2 Cp noțiunea de funcționar public, dar cuprinde si orice salariat care îndeplinește o însărcinare in serviciul unei alte persoane juridice decât cea prev de art 147 alin 1 Cp. Nu interesează daca însărcinarea are caracter permanent sau temporar, daca este sau nu retribuita, după cum nu interesează nici titlul cu care se exercita si nici modul in care a fost investita.
Gestionarul este persoana care are ca principale atribuții de serviciu primirea, păstrarea si eliberarea de bunuri. Îndeplinind ca principale atribuții de serviciu activitățile de primire, păstrarea si eliberare de bunuri, gestionarul se afla . materiala cu bunurile din gestiunea sa, toate aceste atribuții fiind si in sarcina inculpatului, astfel cum rezulta din fișa postului. Infracțiunea de delapidare este o infracțiune comisiva, cu conținuturi alternative, una dintre acțiunile ce constituie elementul material al acestei fapte penale constând in însușirea de bani, valori si alte bunuri aflate in gestiunea sau administrarea inculpatului.
Inculpatul îndeplinește cerințele esențiale pentru a fi subiect activ al infracțiunii prev de art. 215/1 Cp, întrucât, astfel cum rezulta din fișa postului si din declarațiile martorilor angajați ai aceleiași societăți, in funcția de agent de vânzări, îndeplinea atribuții de gestionar, având ca principale însărcinări: identificarea clientelei, preluarea comenzilor, încasarea contravalorii bunurilor livrate către clienții societății, precum și predarea sumelor astfel încasate reprezentatului societății desemnat în acest sens.
Elementul material al infracțiunii prev. de art 215/1 C.p. consta in însușirea de către funcționar in interesul sau a banilor aflați in posesia sa, posesia fiind exercitata din momentul in care i-a primit de la societățile cumpărătoare până când îi preda casieriei unității. Aceste sume de bani corespunzătoare produselor vândute se aflau in gestiunea sa, întrucât inculpatul le primea in temeiul atribuțiilor sale de serviciu, având obligația de a-i păstra si a-i elibera unitatii vânzătoare pe baza chitanțelor încheiate.
Însușirea a constat in luarea in stăpânire a sumelor de bani reprezentând diferența dintre sumele de bani reprezentând prețul, consemnate in primul exemplar al chitanței predat cumparatorilor si sumele de bani mai mici consemnate in exemplarul doi ale aceleiași chitanțe, exemplare care ulterior erau descărcate in gestiunea societatii .
P. aceasta activitate inculpatul a creat posibilitatea de a se comporta fata de aceste sume de cu titlu de adevărat proprietar, efectuând acte de dispoziție prin folosirea in scopul satisfacerii unor necesitați personale .
Elementul material consta in acțiunea de falsificare prin alterarea mențiunilor pe care exemplarele chitanțelor trebuiau sa le cuprinda . Alterarea a presupus denaturarea conținutului pe care trebuiau sa il exprime exemplarul nr.2 ale chitanței predate in gestiunea societății angajatoare, conținut care trebuia sa fie identic cu cel al primului exemplar al chitanței, întrucât ambele exemplare se refereau la același raport juridic de vânzare cumpărare a unor produse comerciale, încheiat intre aceleași parți contractante, cu același obiect. P. obiectul unui contract de vânzare cumpărare se înțelege prețul si bunul cumpărat respectiv vândut, conform art 1361 Cod civil, astfel incat este necesar ca toate înscrisurile care constata aceasta operațiune comerciala sa fie identice din punct de vedere al conținutului..
Ulterior acțiunii de falsificare a înscrisurilor sub semnătura privata reprezentate de chitanțe fiscale ce sunt emise de o persoana juridica de drept privat, inculpatul le-a folosit, in sensul ca le-a predat la casieria societatii pentru a justifica activitatea sa, insa diferența dintre sumele înscrise in chitantele eliberate cumparatorilor si cele înscrise in chitanțele predate angajatorului si-a însușit-o in mod nelegal. P. predarea către societatea angajatoare a exemplarului nr.2 al chitanțelor care cuprindeau sume mai mici decât cele primite in mod real de la cumparatori si care erau consemnate numai in primul exemplar al chitanței predat cumparatorilor, inculpatul a creat aparenta îndeplinirii in mod corespunzător a atribuțiilor de serviciu.
Fapta inculpatului de a completa in mod diferit cele două exemplare ale chitantelor care se emiteau in activitatea de vânzare a produselor către societatile contractante, in sensul ca pe primul exemplar care se elibera societatii cumparatoare inscria suma de bani corecta, egala cu cea incasata efectiv, insa in exemplarul nr.2 care se preda societatii vânzătoare la care era angajat inscria sume mai mici, însușindu-si diferența, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătura privata prev de art 290 Cp.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p., scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C.p., reținând în acest sens gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora –printr-un plan bine determinat, instanța urmând a avea în vedere și lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că inculpatul este o persoană tânără.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea civilă ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Deși prin motivele scrise depuse la dosar s-au invocat mai multe critici, oral, în dezbateri apărătorul ales a precizat și a susținut doar două: luarea măsurii asiguratorii pentru repararea prejudiciului în cuantum de 24.353,01 lei cu dobânda aferentă și obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată, instanța de fond omițând să se pronunțe asupra acestei cereri.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate dar și sub toate aspectele, conform prev. art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat care a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare a instanței și a solicitat aplicarea prev. art. 3201 cod pr.penală referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Sub aspect civil, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă . C. conform constituirii de parte civilă, respectiv 24.353,01 lei, cu dobânzile legale aferente de la data producerii pagubei și până la achitarea integrală a debitului.
Critica părții civile referitoare la luarea măsurii asigurătorii este neîntemeiată; această solicitare nu a fost formulată nici în timpul urmăririi penale și nici la instanța de judecată, așa încât nu poate fi dispusă direct de către instanța de recurs.
Această cerere poate fi formulată în cadrul executării hotărârii, partea civilă având latitudinea de a alege modul de recuperare a prejudiciului.
Neîntemeiată este și critica referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 193 cod pr.penală, inculpatul este obligat să plătească părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de aceasta.
Această prevedere se coroborează cu prev. art. 274 cod pr.civilă – sediul în materia cheltuielilor de judecată care prevede că obligarea la cheltuieli se dispune doar „la cerere”.
Cum, din observarea părții introductive a sentinței atacate se constată că reprezentantul părții civile, avocat P. H. nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate, în mod corect prima instanță nu le-a acordat.
Așa fiind, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de partea civilă . prin administrator L. I. împotriva sentinței penale nr. 2979 din 5 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat
Obligă recurenta la 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei către B.A.C., se va suporta din fondurile avansate statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
C. I. A. I. O. D.
Grefier,
S. V.
Red.jud.OD.
j.f.S.C.M.
IB
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 201/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
