Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 28/2013

Dosar nr._ - Legea nr.78/2000 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR.28

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013

PREȘEDINTE V. Mireajudecător

C. A. Ghitajudecător

Grefier F. I.

Ministerul Public reprezentat de procuror R. N.

din cadrul Direcției Naționale Anticorupție

c.c.c.

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 21 ianuarie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de inculpatele P. L. și B. M., împotriva sentinței penale nr.212 din 26 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .

Procedura legal îndeplinită în ziua dezbaterilor.

CURTEA

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.212 din 26 octombrie 2011, Tribunalul M., în baza art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, a condamnat pe inculpata P. L., fiica lui C. Ș. și C. A., născută la 12.10.1981, în Drobeta Tr. S., domiciliată în aceeași localitate, ., ., ., fără forme legale în Drobeta Tr. S., .. DO4, et. 6, ., jud. M., cetățean român, studii medii, fără ocupație, căsătorită, un copil minor, posesor C.I., ., nr._, CNP_ la 3 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal cu infracțiunile pentru care inculpata P. L. a fost condamnată prin sp nr. 1835/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S. în dosarul nr._/225/2009, definitivă prin dec. pen. nr. 82/16.05.2011 a Tribunalului M.

În baza art. 86 ind. 5 cod penal, s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cuantum de 3 ani închisoare, aplicată prin sp nr. 1835/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S. în dosarul nr._/225/2009, definitivă prin dec. pen. nr. 82/16.05.2011 a Tribunalului M..

S-au repus în individualitatea lor pedepsele contopite prin sp nr. 1835/2010 a Judecătoriei Drobeta Tr. S..

În baza art. 33 lit. a – 34 Cod penal și art. 36 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele aplicate prin sp. nr. 1835/2010 a Judecătoriei Drobeta Tr. S. de: câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 215 alin. 1-3 cp și câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a 2 infracțiuni prev. de art. 291 cp, urmând ca inculpata P. L. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal în cond. art. 71 Cod penal.

În baza art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 cp, a fost condamnată inculpata B. M., fiica lui Ț. T. și Ț. Nicolița, născută la 20.02.1968, în ., cu domiciliul în Drobeta Tr. S., ., ., ., jud. M., cetățean român, studii superioare, căsătorită, un copil minor, fără ocupație, posesor C.I., ., nr._, CNP_ la 3 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal în cond. art. 71 Cod penal.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal cu infracțiunile pentru care inculpata B. M. a fost condamnată prin sp nr. 1835/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S. în dosarul nr._/225/2009, definitivă prin dec. pen. nr. 82/16.05.2011 a Tribunalului M.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele contopite prin sp nr. 1835/2010 a Judecătoriei Drobeta Tr. S..

În baza art. 33 lit. a – 34 Cod penal și art. 36 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele aplicate prin sp. nr. 1835/2010 a Judecătoriei Drobeta Tr. S. de: câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a 5 infracțiuni prev. de art. 215 alin. 1-3 cod penal și câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a 5 infracțiuni prev. de art. 291 cod penal, urmând ca inculpata B. M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal în cond. art. 71 Cod penal.

În baza art. 118 lit. e cod penal și art. 19 din Legea nr.78/2000, cu modificările ulterioare, s-a confiscat în folosul statului, de la inculpata P. L. suma de 30 000 lei și de la inculpata B. M. suma de 35 500 lei.

A fost obligată inculpata P. L. la 10.225 lei cheltuieli judiciare statului și inculpata B. M. la 10.150 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 12.07.2010 a fost înregistrat pe rolul instanței rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial C., prin care s-a dispus, trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatelor P. L. și B. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 257 c.p. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 – inculpata P. L. și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 c.p. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal – inculpata B. M..

În fapt, s-a reținut că în ziua de 15.11.2006, martorele Saman E. F. și S. Ninica, s-au deplasat la sediul BCR – Agenția Dr. Tr. S. cu intenția de a contracta un credit pentru nevoi personale, folosind înscrisuri false.

În timp ce Saman E. F. a rămas în afara sediului băncii, S. Ninica s-a prezentat directorului agenției, martora I. M., sub identitatea de B. A. și a solicitat relații cu privire la valoarea creditului pentru nevoi personale pe care l-ar putea obține. În acest scop, martora a prezentat funcționarului bancar o carte de identitate și un cupon de pensie, ambele pe numele B. A., domiciliată în ..

În funcție de valoarea pensiei înscrisă în cupon, martora I. M. a efectuat simularea unui grafic de rambursare în 120 luni calendaristice pentru un credit în valoare de_ Ron de care ar fi putut beneficia solicitanta.

Starea de agitație pe care o manifesta martora, privirile furișe aruncate mereu spre ușa de acces în sediul băncii, au atras atenția funcționarului bancar care a devenit circumspect. Când, la un moment dat, a observat-o pe martora Saman E. F. oprindu-se în fața ușii și privind înăuntru, a realizat că între cele două femei există o legătură.

Potrivit declarației martorei I. M., figura lui Saman E. F. îi era cunoscută, primind avertizări dinăuntrul mediului bancar că aceasta ar fi obținut credite de la mai multe bănci folosind înscrisuri false. În aceste condiții I. M. s-a hotărât să sesizeze organele de cercetare penală ale poliției pentru posibila tentativă de fraudă.

Motivând că la dosarul de credit se păstrează xerocopii ale înscrisurilor prezentate de solicitant, martora I. M., s-a deplasat într-o altă încăpere a sediului băncii, de unde l-a apelat telefonic pe ofițerul de poliție judiciară P. P. în cadrul IPJ M. – Serviciul Investigarea Fraudelor i-a spus acestuia ce constatase și i–a comunicat datele înscrise pe cartea de identitate prezentată de S. Ninica apoi, urmând sfatul polițistului, a xerocopiat documentele și i-a cerut martorei S. Ninica să revină la sediul băncii pentru a semna contractul de credit în dimineața zilei următoare.

Verificările efectuate de învinuitul P. P. în 15.11.2006, în intervalul orar 15.31 -15.41, prin interogarea bazei de date „Evidența Populației” au relevat faptul că, numita B. A. din . deține buletin de identitate, iar . numărul înscris pe cartea de identitate prezentată la bancă de către S. Ninica erau atribuite persoanei cu numele N. C. A..

De la sediul BCR – Agenția Dr. Tr. S., martorele Saman E. F. și S. Ninica s-au deplasat la sediul BRD – G. Tr. S., unde, folosind aceleași înscrisuri false, S. Ninica a solicitat și ridicat un credit pentru nevoi personale nenominalizat, în valoare de 21 000 Ron, astfel cum rezultă din adresa nr. 298/13.05.2008 a BRD – Groupe Societe Generale.

În ziua de 16.11.2006, la sediul BCR – Agenția Dr. Tr. S. s-au prezentat ofițerii de poliție judiciară Tuică C. și P. P. de la IPJ M. – Serviciul Investigarea Fraudelor, care au procedat la prinderea în flagrant a martorei S. Ninica, după ce aceasta completase cererea de credit nr. 2201/16.11.2006, prezentându-se funcționarului bancar I. M. sub o falsă identitate, a cărei dovadă a făcut-o cu actul de identitate și cuponul de pensie pe numele B. A..

În timp ce S. Ninica dădea explicații polițiștilor într-un birou al băncii, aflând acest fapt de la persoana care asigura paza instituției bancare, Saman E. F. a telefonat învinuitei P. L. și martorului E. M., încunoștințându-i despre prinderea în flagrant a martorei S. Ninica, apoi s-a pus la dispoziția polițiștilor care le-au condus la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului M. pentru cercetări.

Apelul efectuat către învinuita P. L. reprezenta semnalul ca aceasta să folosească influența reală pe care o avea asupra cms. șef D. S., șeful Biroului 2 Investigarea Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M. în scopul favorizării numitelor S. Ninica și Saman E. F. cu prilejul cercetărilor ce urmau a fi derulate în cauză.

De relația cu cms. D. S. inculpata P. L. se prevalase cu mai mult timp în urmă, aproximativ în perioada în care acceptase să facă parte din grupul infracțional coordonat de Saman E. F., grup constituit în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare, folosindu-se înscrisuri false. P. L. îl indicase pe cms. D. S. ca fiind polițistul care urma a le da ajutor în sensul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale, în situația în care activitatea infracțională a grupului ar fi fost descoperită. Afirmase despre D. S. că îl cunoaște din copilărie, fiind vecinul mamei sale și că, se află în bune relații cu acesta, făcând și dovada realității afirmațiilor sale în vara anului 2006, când în prezența martorei Saman E. F. a făcut o vizită polițistului la biroul său din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M..

Apelul telefonic efectuat către martorul E. M. a avut scopul de a-l preveni pe acesta despre constatarea făcută de polițiști la sediul BCR, E. M. fiind autorul înscrisurilor false prezentate la bancă de către S. Ninica.

Actele premergătoare efectuate de ofițerii de poliție Tuică C. și P. P. au fost înregistrate la Inspectoratul de Poliție al Județului M. – Serviciul Investigarea Fraudelor sub nr. P – 1159/16.11.2006, cauza fiind repartizată spre soluționare insp. principal Tuică C..

Acesta a procedat la audierea celor două persoane cercetate, ambele recunoscându-și faptele și indicându-l ca autor al înscrisurilor false pe E. M..

La solicitarea lui Tuică C., martora Saman E. F. l-a apelat de pe telefonul său mobil pe E. M., cerându-i să se întâlnească în apropierea sediului PNȚCD M., polițistul necunoscând faptul că E. M. ar fi știut despre cele derulate la sediul BCR – Agenția Dr. Tr. S..

E. M. s-a prezentat la locul și ora cuvenită, întâlnindu-se cu Saman E. F. și cu ofițerii de poliție Tuică C. și P. P. și acceptând să-i însoțească la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului M. pentru a fi audiat în cauză.

A recunoscut că a falsificat cartea de identitate și cuponul de pensie la solicitarea martorei Saman E. F., care i-a pus la dispoziție buletinul de identitate al numitei B. A., în schimbul sumei de 3 000 lei pe care urma să o primească după ridicarea împrumutului bancar. A declarat că deține la domiciliul său mijloacele tehnice pe care le-a folosit pentru falsificarea documentelor.

În timp ce efectua audierea persoanelor cercetate, Tuică C. a fost chemat de înv. D. S. în biroul său, unde i-a fost prezentată învinuita P. L. ca fiind o persoană ce deține informații despre activitatea frauduloasă derulată de E. M. și Saman E. F..

Afirmațiile inculpatei P. L. cu privire la faptul că E. M. „confecționează” la domiciliul său diverse documente: permise de conducere, cărți de identitate, pașapoarte, dispunând de aparatură de ultimă generație, au fost preluate de Tuică C. și consemnate în cuprinsul unui proces verbal pe care l-a depus la dosarul cauzei.

Prezența inculpatei P. L. în biroul înv. D. S. a fost observată și de martora Saman E. F. când aceasta a trecut prin dreptul biroului ofițerului de poliție, îndreptându-se spre toaletă.

Având în vedere faptul că S. Ninica și Saman E. F. fuseseră prinse în flagrant în timp ce încercau să obțină un credit bancar folosind înscrisuri false, în raport de declarațiile acestora și ale lui E. M., de datele informative comunicate de P. L., prin rezoluția din 16.11.2006, Tuică C. a dispus începerea urmăririi penale față de S. Ninica pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291, 293 și 20 rap. la art. 215 alin. 1,2, 3 cod penal, E. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 și 20 coroborat cu art. 215 alin. 1, 2, 3 cod penal și Saman E. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 288 cod penal și art. 26 rap. la art. 20 coroborat cu art. 215 alin. 1,2, 3 cod penal.

După începerea urmăririi penale, dosarul a fost înregistrat la Serviciul Cercetări Penale al Inspectoratului de Poliție al Județului M. și a fost repartizat spre soluționare ofițerului de poliție judiciară F. B. F., care trebuia să coordoneze activitatea de cercetare penală ce urma să fie derulată împreună cu ofițerul de la Serviciul Investigarea Fraudelor, Tuică C..

Cei doi polițiști au convenit că se impune efectuarea unei percheziții la locuința martorului E. M., spre a se descoperi și ridica obiectele care au fost destinate să servească la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și au adus acest fapt la cunoștința șefilor direcți, respectiv cms. șef H. S., șeful Serviciului Cercetări Penale și cms. șef D. S. – șeful Biroului 2 Investigarea Fraudelor.

În calitate de ofițer de cercetări penale, F. B. F. a întocmit referatul din 16.11.2006 prin care propunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr. S. să solicite instanței competente emiterea unei autorizații de percheziție la locuința martorului E. M..

În jurul orelor 15.00, învinuiții F. B. F. și Tuică C. s-au deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr. S., unde dosarul a primit numărul unic de înregistrare 4810/P/2006 și a fost repartizat spre soluționare procurorului U. G. R..

Prin referatul nr. 4810/P/2006 din 16.11.2006, procurorul a confirmat începerea urmării penale și a formulat către Judecătoria Dr. Tr. S. o solicitare de emitere a autorizației de percheziție domiciliară pentru locuința lui E. M., motivând că „percheziția domiciliară este necesară în vederea descoperirii și strângerii probelor”.

Potrivit declarației martorului M. A., fost procuror la P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., la 16.11.2006 coleg de birou cu învinuitul U. R. G., după ce s-a asigurat că S. Ninica și Saman E. F. se află încă în sediul poliției, U. R. G. a dispus ca celor două femei să nu li se permită să plece din sediu până la momentul efectuării percheziției, spre a fi sigur că locul ce urma a fi percheziționat nu va suferi modificări.

De la parchet, F. B. F. și Tuică C. s-au deplasat la Judecătoria Dr. Tr. S., unde la ora 17.30 a fost emisă autorizația de percheziție pentru imobilul din Tr. S., .. 47, deservită de E. M..

Revenind la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului M. au constatat că martorelor S. Ninica și Saman E. F. li se permisese să părăsească sediul poliției.

Din cercetările efectuate în cauză nu s-a putut stabili cărei persoane i-a aparținut decizia de a se permite martorelor să părăsească sediul poliției.

Acestea s-au deplasat direct la sediul PNȚ- CD M., ale căror membre erau și unde Saman E. F. putea pătrunde oricând, deținând o cheie de la ușa de acces în imobil. Aici s-au întâlnit cu numita P. L. și un timp mai târziu și cu învinuita B. M..

P. L. le-a comunicat că, pentru a-l determina pe învinuitul D. S. să coordoneze cercetările penale pe care subordonații săi le efectuau, astfel încât să nu se ajungă la trimiterea lor în judecată, promisese acestuia că va pretinde bani de la S. Ninica și Saman E. F., învinuitul indicând suma de 30 000 lei.

Saman E. F. și S. Ninica au fost de acord să dea învinuitului suma de 30 000 lei, prin intermediul învinuitei P. L., convenind ca plata să se facă în două tranșe. Pentru a onora prima tranșă, S. Ninica s-a deplasat la locuința sa, de unde a luat suma de 10 000 lei provenită din creditul ridicat de la BRD – G. Dr.Tr. S. în 15.11.2006, pe care a dat-o învinuitei P. L..

Până la revenirea acesteia la sediul PNȚCD, P. Lumința a comunicat martorei Saman E. F. că D. S. îi spusese că urmează să efectueze o percheziție domiciliară la locuința lui E. M. și că polițistul o sfătuise să schimbe unitatea centrală de la calculatorul folosit de E. M. pentru falsificarea de documente cu o alta, care să nu conțină dovezi ce i-ar putea incrimina.

În acest scop, Saman E. F. a cerut sprijin martorului P. A., care a înlocuit unitatea centrală de la calculatorul lui E. M. cu cea de la calculatorul aflat la sediul PNȚ-CD M. și învinuitei B. M., care a adus unitatea centrală de la calculatorul personal la sediul partidului pentru a nu se observa pe termen scurt lipsa obiectului.

Atât P. A., cât și B. M. făceau parte din grupul infracțional coordonat de Saman F. E., fiind și ei „beneficiarii” unor credite bancare pentru obținerea cărora prezentaseră acte false de identitate confecționate de E. M..

Din conținutul procesului verbal de percheziție domiciliară din 16.11.200 a rezultat că, la locuința lui E. M. s-au găsit și ridicat în vederea cercetărilor, unitatea centrală a calculatorului, tastatura și mouse-ul, o imprimantă multifuncțională, un aparat de laminat și o ghilotină.

A mai rezultat că s-a cerut martorului E. M. să prezinte sistemul de operare instalat pe calculator și că, după accesarea meniului CONTROL PANNEL – SISTEM, s-a relevat faptul că pe computer era instalat programul MICROSOFT WINDOWS ME 4.90.300 „PPCD”, fără ca E. M. să fi putut prezenta licențe sau alte documente care să ateste cesionarea drepturilor de proprietate intelectuală.

Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că PPCD reprezintă inițialele Partidului Popular C. Democrat, denumire sub care a funcționat Partidul Național Țărănesc – C. Democrat în perioada 2004-2006.

Absența unității centrale a calculatorului de la sediul PNȚCD a fost observată în zilele următoare de martorii E. A. și M. C. Adelin, președintele și, respectiv, membru al partidului, care au cerut explicații martorei Saman E. F., aceasta afirmând că o dusese la reparat și, ulterior aducând o altă unitate centrală cu explicația că nu mai putuse fi reparată.

Bunurile ridicate la percheziție nu au fost depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție al Județului M., ci au fost depozitate în biroul polițiștilor Tuică C. și P. P., intenționându-se a le supune unei percheziții în sistem informatic.

Cum, la momentul respectiv, administrarea unei astfel de probe reprezenta un element de noutate, atât pentru procuror cât și pentru polițiștii de caz, în perioada ce a urmat, polițiștii s-au preocupat să afle ce instituții erau abilitate să efectueze percheziții în sistem informatic, stabilind că puteau fi efectuate și de specialiștii din cadrul Centrelor Zonale de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog.

În această perioadă de timp, F. B. F., Tuică C. și P. P. au efectuat și audierea în calitate de învinuiți a numiților Saman E. F., S. Ninica și E. M..

Audierile în calitate de învinuiți ale numiților E. M. și S. Ninica s-au realizat în 17.11.2006, iar Saman E. F. a fost audiată în 20.11.2006.

În 17.11.2006, înainte de a se prezenta la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului M., martorul E. M. s-a întâlnit cu Saman E. F. și cu învinuita P. L. la sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor de pe ., unde învinuita lucra ca asistentă medicală cu normă redusă.

Potrivit declarațiilor lui E. M., acesta s-a dus la întâlnire urmare a insistențelor formulate de Saman E. F.. A comunicat celor două femei că se teme pentru ceea ce făcuseră și le-a încunoștințat că intenționează să-și angajeze un apărător. Învinuita P. L. i-a cerut să nu-și angajeze avocat, să nu declare organelor de poliție mai mult decât spusese în declarația olografă și l-a asigurat că nu se dispune trimiterea sa în judecată, ci va primi doar o amendă administrativă.

Tot în 17.11.2006, martora Saman E. F. a cerut inculpatei P. L. să fie prezentă când aceasta urma să remită învinuitului D. S. diferența de 20 000 lei până la concurența sumei de 30 000 lei pretinsă în ziua anterioară. Învinuita i-a comunicat că ofițerul de poliție va refuza să primească banii în prezența sa, dar la insistențele martorei a acceptat să dea banii într-un spațiu public, pentru ca aceasta să poată vedea că banii ajung la polițist.

Astfel fiind, în jurul orei 16.00, inculpata P. L., martora Saman E. F. și învinuita B. M. s-au deplasat până în părculețul amplasat vis-a-vis de blocul în care locuiește D. S., iar când, în jurul orei 16.30 învinuita P. L. le-a indicat autoturismul marca RENAULT MEGANE de culoare albastru închis ce oprise în fața blocului, a scos din poșetă punga din material plastic în care fuseseră depuși banii, la sediul PNȚ-CD și introducând-o sub haină, a mers să se întâlnească cu D. S., cu care a discutat câteva momente pe treptele de acces în imobil.

Martora Saman E. F. a declarat că a văzut când învinuita P. Lumința a introdus mâna sub haină și imediat după aceea a dat ofițerului de poliție punga în care se aflau depuși banii.

În declarația olografă, învinuita P. L. a susținut că doar a făcut gestul de a scoate banii de sub haină și a da ceva polițistului spre a fi observată de martoră, dar în realitate nu a dat nimic învinuitului D. S., ci a păstrat banii primiți de la Saman E. F., folosindu-i în interes personal.

Învinuita B. M. a declarat că a asistat doar la momentul remiterii banilor către P. L., după care a părăsit părculețul, fără să fi observat ce s-a petrecut la întâlnirea înv. P. L. cu D. S..

Acesta din urmă a negat că ar fi pretins sau primit bani de la Saman E. F. prin intermediul lui P. L.. A declarat că o cunoștea pe învinuita P. L. de circa 10 ani, locuind în același cartier cu acesta și părinții săi, dar că niciodată învinuita nu l-a vizitat la biroul său din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M.. A negat că ar fi avut cunoștință despre intenția de a se efectua percheziție domiciliară la locuința lui E. M., declarând că nici nu a știut că în cauză se efectuează cercetări și față de acesta.

Învinuitul D. S. a mai declarat că, în perioada ce a urmat demarării cercetărilor în dosarul privind pe Saman E. F., B. M. și E. M., în mai multe rânduri a fost așteptat în fața blocului în care locuiește de către învinuita P. L., care se interesa de evoluția stării de sănătate a fiului său. Cu prilejul uneia dintre aceste întâlniri susține că i-ar fi cerut învinuitei să furnizeze informații despre locația unde era instalat calculatorul folosit pentru falsificarea de înscrisuri și pentru că P. L. a acceptat, i-a comunicat lui Tuică C. faptul că poate obține de la aceasta informații despre activitatea frauduloasă a grupului infracțional.

A susținut că, ulterior, Tuică C., i-a spus că îi parveneau informații de la P. L. imediat după ce locația în care se falsificau documentele era schimbată.

D. S. a mai declarat că ulterior demarării cercetărilor din prezenta cauză a întrebat-o pe învinuita P. L. dacă primise bani de la Saman E. F. în scopul declarat de aceasta, învinuita recunoscând primirea banilor și faptul că i-a cheltuit în interes propriu.

Potrivit declarației învinuitului F. B. F., în 27.11.2006, acesta a întocmit un referat în dosarul nr. 4810/P/2006, prin care propunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. să se solicite instanței de judecată o autorizație de percheziție în sistem informatic pentru calculatorul ridicat de la locuința martorului E. M..

În ideea că procurorul U. G. R. va formula imediat propunerea și îi va trimite pe polițiști la sediul Judecătoriei Dr. Tr. S. pentru obținerea autorizației, așa cum făcuse cu autorizația de percheziție domiciliară, F. B. F. a declarat că nu a mai efectuat toate formalitățile de înaintare a dosarului către parchet, fiind convins că nu va ieși din posesia dosarului.

A susținut că procurorul U. G. R. a motivat că nu are timp să formuleze în ziua respectivă propunerea către instanța de judecată și i-a cerut să –i lase dosarul și referatul, urmând să-l anunțe când va fi obținută autorizația de percheziție informatică.

Potrivit declarației martorului M. A., dosarul a fost lăsat colegului său U. G. R., iar în perioada ce a urmat F. B. F. l-a căutat insistent pe U. G. R. la sediul parchetului.

Din 27.11.2006 până la finele lunii aprilie 2007, dosarul nr. 4810/P/2006 a rămas în nelucrare.

În acest interval de timp, în cauză a fost audiată de către ofițerul de poliție judiciară P. P. și numita B. A., persoana ale cărei date de identitate au fost folosite la falsificarea cărții de identitate prezentată la sediul BCR – Agenția Dr. Tr. S..

Această declarație nu s-a găsit la dosarul cauzei deși, atât martora B. A., cât și polițiștii Andănuță D. și V. D. de la Postul de Poliție O., județul M. au declarat că audierea martorei s-a realizat de către P. P. la domiciliul acesteia din .> Ofițerul de poliție P. P. a declarat că, în perioada respectivă s-a deplasat de mai multe ori în . luat declarații mai multor persoane, fără a mai putea preciza dacă a audiat-o și pe B. A.. A susținut că dacă declarația acesteia a fost luată, el a depus-o la dosarul cauzei.

Verificările cu privire la declarația martorei B. A. au fost făcute avându-se în vedere susținerile denunțătoarei Saman E. F. că o parte din suma de bani dată pentru a nu se dispune trimiterea sa în judecată a fost pretinsă pentru a nu se depune la dosarul cauzei declarația martorei B. A..

U. R.-Geroge a negat că dosarul ar fi rămas în posesia sa, iar din verificările efectuate la Inspectoratul de Polițe al Județului M. și la P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. a rezultat că în perioada 27.11.2006 – 01.05.2007, dosarul nr. 4810/P/2006 nu a fost introdus în corespondența efectuată între cele două unități.

La finele lunii aprilie 2007, Serviciul Inspecție Judiciară pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. faptul că, în cursul lunii mai 2007, procurori anume desemnați din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești vor efectua un control având ca obiect verificarea dosarelor mai vechi de 6 luni de la începerea urmării penale și mai vechi de un an de la prima sesizare la P. de pe lângă Curtea de Apel C. și unitățile de parchet arondate, printre acestea fiind și P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S..

Pe lista dosarelor înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., ce făceau obiectul controlului, pe care prim-procurorul ceruse să fie întocmită, a ajuns și dosarul 4810/P/2006, deși nu avea nici mai mult de un an de la sesizare, nici mai mult de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

În aceste condiții, la finele lunii aprilie 2007 învinuitul U. G. R. s-a deplasat la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului M. spre a cere ofițerilor de cercetare penală să finalizeze cercetările în dosarele ce făceau obiectul controlului dispus de Consiliul Superior al Magistraturii.

Cu acest prilej l-a contactat și pe F. B. F., cerându-i să finalizeze dosarul nr. 4810/P/2006. Cu motivarea că nu sunt probe suficiente pentru trimiterea în judecată, procurorul i-a cerut să propună soluția de scoatere de sub urmărirea penală și aplicare a unei sancțiuni administrative. Totodată, i-a comunicat că dorește să scape de dosar și pentru că urmează să vină un control la parchet și nu vrea să fie evidențiat cu un dosar vechi.

Pentru ca procurorul să nu aibă probleme cu ocazia controlului, F. B. F. a acceptat să finalizeze dosarul, deși știa că cercetările penale sunt incomplete, astfel că, în data de 02.05.2007 a întocmit referatul prin care propunea scoaterea de sub urmărirea penală a învinuiților Saman E. F., S. Ninica și E. M. și aplicarea față de aceștia a sancțiunii administrative constând în amendă.

În aceeași zi, 02.05.2007, dosarul a trecut pe la șeful Serviciului Cercetări Penale și pe la șeful Inspectoratului de Poliție al Județului M., care au semnat adresa de înaintare a dosarului către P., pe la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., care a făcut pe adresa de înaintare mențiunea olografă „02.05.2007 R. U.”, pe la grefierul șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. care a făcut mențiunile necesare privind . dosarului în registrul cauzelor penale și l-a predat pe condică procurorului U. G. R. și tot în 02.05.2007, procurorul a emis ordonanța nr. 4810/P/2006, prin care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor trei învinuiți din cauză și aplicarea față de aceștia a sancțiunii administrative constând în amendă în cuantum de câte 800 lei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 293, 291, 288 și 26 rap. la art. 288.

Prin aceeași ordonanță, U. G. R. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților E. M. și Saman E. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 comb. cu art. 20 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 C.p. și a învinuitei S. Ninica pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 C.p. precum și restituirea către E. M. a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, păstrând la dosar ca mijloace materiale de probă cartea de identitate și cuponul de pensie false.

Soluția dispusă în cauză a fost comunicată de către învinuitul U. G. R. la aceeași dată celor trei învinuiți și Serviciului Cercetări Penale al IPJ M., cu mențiunea de a proceda la restituirea către E. M. a bunurilor ridicate de la locuința sa cu prilejul percheziției domiciliare.

Soluția dispusă în cauză nu a fost comunicată și părții vătămate, respectiv BCR – Agenția Dr. Tr. S., deși potrivit art. 249 alin. 2 comb. cu art. 246 C.p.p. trebuia să-i fie comunicată.

Verificând condica de corespondență a Serviciului Cercetări Penale al Inspectoratului de Poliție al Județului M. s-a constatat că dosarul nr. 4810/P/2006 a fost predat la P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. în data de 03.05.2007, adică la o zi după ce procurorul adoptase soluția în cauză.

Această soluție a fost explicată de martorul V. D. P., agentul procedural al Inspectoratului de Poliție al Județului M. prin faptul că dosarul a fost efectiv predat la parchet în 02.05.2007, fără îndeplinirea formalităților de predare-primire, iar în 03. 05.2007 s-a realizat doar îndeplinirea formalităților.

Din conținutul Raportului înregistrat sub nr. 760/_ /2007 la Serviciul inspecției judiciare pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a rezultat că în perioada aprilie – mai 2007, procurori anume desemnați din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești au efectuat un control tematic la P. de pe lângă Curtea de Apel C. și unitățile de parchet arondate, nefiind evidențiate pt. P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. vreo situație concretă privind nesoluționarea în termen a vreunui dosar penal din cauze imputabile procurorului.

Prin procesul verbal din 27.02.2007 ofițerii de poliție judiciară Tuică C. și P. P. s-au sesizat din oficiu cu privire la obținerea frauduloasă de credite de la mai multe unități bancare, folosindu-se acte false pe numele Ș. E..

Noul dosar a fost înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. sub nr. 925/P/2007 în 02.03.2007, fiind repartizat procurorului B. Popsecu spre a supraveghea cercetările penale.

Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că, în perioada decembrie 2006 – ianuarie 2007, B. M., însoțită de Saman E. F. s-a prezentat sub numele de Ș. E. la Agenția C. a BRD – G. Dr. Tr. S., ING Dr. Tr. S. și . Dr. Tr. S., de unde a împrumutat sume de bani ori a achiziționat produse electrocasnice, folosind înscrisuri (carte de identitate, cupon de pensie, factură telefonică, decizie de pensionare, factură pentru plata energiei electrice) falsificate de E. M..

Înregistrarea noului dosar a fost de natură a o alarma pe Saman E. F. care a căutat să găsească o altă persoană care să aibă influență asupra polițiștilor din cadrul Serviciului Investigarea Fraudelor al Inspectoratului de Poliție al Județului M. și procurorilor de la P. de pe lângă Judecători Dr. Tr. S..

Învinuita B. M., cercetată și ea în noul dosar, a adus la cunoștința denunțătoarei că un prieten apropiat de-al său, G. I., poate interveni pe lângă Tuică C., prin intermediul ofițerului de poliție judiciară Ș. V. de la Serviciul Investigarea Fraudelor al Inspectoratului de Poliție al Județului M., în vederea soluționării favorabile a noului dosar penal, dar și pe lângă procurorul U. G. R. pentru ca acesta să adopte o soluție favorabilă denunțătorului în dosarul nr. 4810/P/2006.

În schimbul traficării de către G. I. a influenței pretins a fi avute asupra polițiștilor și procurorului, învinuita B. M. a pretins de la Saman E. F. în perioada februarie – mai 2007, în mai multe rânduri diverse sume de bani totalizând 35.500 lei.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, la solicitarea învinuitei B. M., martorul G. I. l-a contactat pe ofițerul de la poliție Ș. V. pe care l-a rugat să se intereseze de dosarul în care învinuita era cercetată. Acesta l-a întrebat pe Tuică C. ce urmează a dispune cu privire la B. M. și polițistul i-a comunicat că, va propune trimiterea sa în judecată, fără a-i furniza date din dosarul de urmărire penală.

În declarația olografă, învinuita B. M. a consemnat faptul că, după efectuarea de către G. I. a demersurilor pe lângă Ș. V., G. I. i-a comunicat inițial faptul că, dacă vor achita creditele bancare contractate cu înscrisurile false, ea și Saman E. F. ar trebui să primească câte o amendă administrativă. În aceste condiții, după ce a obținut de la Saman E. F. promisiunea că va achita contravaloarea creditelor, a folosit în interes personal banii primiți de la denunțătoare spre a interveni pe lângă polițiști și procuror. A mai declarat că, din proprie inițiativă a achitat cu suma de 1500 RON contravaloarea primelor de asigurare RCA pe trei luni pentru autovehiculele din parcul auto al firmei pe care G. I. o administra (învinuita fiind angajată a firmei de asigurări), iar 2000 RON i-a dat martorului G. I. pentru că se interesase de dosarul său, fără ca acesta să fi pretins sau primit banii în schimbul intervenției pe lângă polițiștii de la Serviciul Investigarea Fraudelor.

Martorul G. I. a recunoscut că învinuita B. M. a plătit contravaloarea primei de asigurare, susținând că ulterior i-a restituit banii. A declarat că nu a pretins și primit banii prevalându-se de influența reală pe care o avea asupra ofițerului de poliție Ș. V., că nu a cerut acestuia să intervină pe lângă colegul său Tuică C. în vederea soluționării favorabile pentru învinuită a dosarului în care era cercetată, ci doar i-a cerut să se intereseze cu privire la soluția ce va fi dispusă, fără să fi promis sau să fi dat bani polițistului.

A mai declarat că despre faptul că B. M. primise bani de la Saman E. F. a aflat mult mai târziu dar și că la solicitarea învinuitei B. M. a comunicat denunțătoarei Saman E. F., cu prilejul singurei întâlniri pe care a avut-o cu aceasta, că din discuțiile pe care le avusese cu polițistul Ș. V. înțelesese că nu se va dispune trimiterea în judecată în dosarul în care era cercetată, deși polițistul nu-i comunicase acest lucru.

Martorul Ș. V. a declarat că, la solicitarea lui G. I., a cerut colegului său Tuică C. să-i spună ce soluție apreciază că se va adopta față de B. M., comunicându-i că se va dispune trimiterea în judecată. A susținut că nu a pretins sau primit bani ori alte foloase de la B. M. sau G. I. pentru a se interveni pe lângă ofițerul de poliție judiciară Tuică C. să adopte o soluție favorabilă învinuitei în dosarul în care era cercetată.

Nu s-a stabilit vreo legătură între martorul G. I. și învinuitul U. R. G..

Dosarul nr. 925/P/2007 privind pe Saman E. F., B. M. și E. M. a fost înaintat la 24.05.2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. cu propunerea de a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 cp.

Prin rezoluția din 25.09.2007, procurorul B. P. a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta prev. de art.323 c.p. trimițând dosarul la Inspectoratul de Poliție al Județului M. pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215, 288, 291, 293 cod penal.

După declanșarea de către Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. a urmăririi penale în prezenta cauză, Tuică C. a conexat într-un singur dosar penal toate plângerile formulate de diverse instituții bancare prejudiciate prin faptele comise de Saman E. F. și grupul său infracțional.

Prin rechizitoriul nr. 8855/P/2007 din 22.09.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. întocmit de procurorul E. Ș. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei Saman E. F. și în stare de libertate a altor 17 inculpați, printre care se afla și P. L., B. M., S. Ninica, P. M. A. pentru obținerea frauduloasă prin folosirea de acte false de credite bancare în valoare totală de787.842 și 38.126 Euro, sume cu care instituțiile bancare s-au constituit părți civile în cauză.

S-a reținut că în perioada 2005-2007, Saman E. F. a falsificat mai multe documente de identitate, adeverințe de venit, cupoane de pensie, decizii de pensionare, carnete de muncă, facturi de utilități etc…ce au fost folosite de ceilalți inculpați pentru a contracta credite de la mai multe instituții financiare.

În sarcina denunțătoarei Saman E. F. s-a reținut săvârșirea a 54 infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, 20 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, 11 infracțiuni de fals privind identitatea, 55 infracțiuni de complicitate la înșelăciune și o infracțiune de complicitate la tentativă la înșelăciune.

Deși, în cursul urmării penale efectuate în dosarul nr. 8855/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., atât Saman E. F., cât și alți inculpați l-au indicat pe E. M. ca autor al falsurilor materiale în înscrisuri oficiale, nu s-a putut realiza punerea sub învinuire a acestuia în absența mijloacelor materiale de probă.

Din probatoriul administrat în dosarul nr. 8855/P/2007 a rezultat că numai în perioada 16.11.2006 – 02.05.2007, grupul coordonat de Saman E. F. a obținut credite bancare în valoare totală de152.150 RON.

Pe parcursul urmăririi penale, in declarațiile olografe date în prezenta cauză, învinuitele B. M. și P. L. au recunoscut că au pretins și primit bani de la Saman E. F. pentru a interveni pe lângă polițiștii din cadrul Serviciului Investigarea Fraudelor al Inspectoratului de Poliție M. și pe lângă procurorul U. R. G. în scopul favorizării denunțătoarei și a celorlalte persoane cercetate în dosarele 4810/P/2006 și 925/P/2007, declarând că banii i-au folosit în interes personal.

Aceleași aspecte au fost susținute de învinuita B. M. și cu prilejul materialului de urmărire penală.

După începerea urmării penale B. M. s-a prelevat de dreptul de a nu mai da declarații în cauză, iar P. L. și-a retractat declarația olografă, susținând că recunoscuse primirea sumei de 30 000 lei întrucât fusese astfel sfătuită de Saman E. F.. A declarat că în perioada 2006 – 2007 a primit de la Saman E. F. suma totală de aproximativ 1 000 lei ca și cadou precum și suma de 5 000 lei cu titlu de împrumut.

P. L. a mai declarat că, în data de 17.11.2006 (a doua zi după prinderea în flagrant) s-a întâlnit în fața blocului în care locuiește învinuitul D. S. cu Saman E. F. și cu B. M., la solicitarea acestora, curioase să vadă copilul bolnav al polițistului, ci nu pentru a-i remite bani învinuitului.

A recunoscut că în 16.11.2006, imediat după prinderea în flagrant a martorei S. Ninica, fusese contactată telefonic de Saman E. F., care doar a încunoștințat-o despre cele întâmplate la sediul băncii, fără să-i fi cerut să-i ajute în vreun fel.

Potrivit rechizitoriului întocmit, din verificarea cursului valutar leu/euro stabilit de Banca Națională a României în perioada 01.02._07 a rezultat că media acestuia s-a situat la valoarea de 3,3429 lei/euro. În aceste condiții suma totală de 35 500 lei pretinsă și primită de învinuita B. M. reprezentând aproximativ_ EURO atrage competența de efectuare a urmăririi penale a Direcției Naționale Anticorupție potrivit disp. art. 13 alin. 1din OUG 43/2002.

Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul din 29.09.2010, a fost audiată inculpata P. L. care nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, susținând că, l-a urmărirea penală, în declarația olografă dată a recunoscut primirea sumei de 30 000 lei întrucât fusese astfel sfătuită de Saman E. F. însă, în realitate, nu a primit bani pentru a-i da polițiștilor sau procurorului.

P. L. a mai declarat că, în data de 17.11.2006 s-a întâlnit în fața blocului în care locuiește D. S. cu Saman E. F. și cu B. M., la solicitarea acestora, curioase să vadă copilul bolnav al polițistului, și nu pentru a-i remite bani învinuitului. Inculpata a menționat că nu avea o relație apropiată cu polițistul, că îl cunoștea din copilărie, fiind vecinul mamei sale însă nu a vorbit vreodată cu acesta despre dosarul penal în care era cercetată Saman.

Inculpata P. L., în apărarea ei a depus la dosar o declarație dată de numita Saman E. F. în fața unui notar public prin care retractează tot ce a spus contra inculpatei în denunțul făcut la D.N.A. – fila 76,77.

La termenul din 27.10.2010 a fost audiată și inculpata B. M. care și-a menținut declarația dată la DNA C. la data de 30.08.2007. Inculpata a declarat că la cererea numitei Saman F. a făcut credit ( sub un nume fals – Ș.) la o bancă (I.N.G.) și că de toate actele necesare s-a ocupat Saman, iar banii luați i-a dat lui Saman. A precizat că actele necesare obținerii creditului le-a falsificat E. M.. Inculpata B. M. a mai precizat că, după ce numita Saman a început să aibă probleme cu poliția, referitor la creditele luate de la bănci, cu acte false, ea s-a oferit să o scape de probleme, motiv pentru care, în cursul anului 2007, Saman i-a dat suma de 5. 000 lei ( 50 milioane lei vechi) pentru a-i da unei persoane pe nume „G.” ca acela să apeleze la un polițist ( Tuică )care se ocupa de cazul respectiv.

B. M. a mai arătat că numita Saman i-a spus că a dat bani și inculpatei P. L. pentru ca aceasta să intervină pe lângă polițistul D. pentru ca acesta să o „scape” de problemele legale. A menționat că, într-o zi, era împreună cu Saman, care avea în mână o plasă în care spunea că are 20 000 lei ( 200 milioane lei vechi), bani pe care urma să-i dea inculpatei P. pentru ca aceasta din urmă să-i dea polițistului D.. A susținut că într-un parc din zona Aluniș, din Municipiul Tr. S., s-au întâlnit cu inculpata P., care a discutat cu Saman despre copilul bolnav al polițistului și le-a lăsat în parc pentru a-l aștepta pe polițist.

B. M. a recunoscut că a mai primit de la Saman, în mai multe rânduri, diverse sume de bani, pentru a interveni pe lângă polițiștii și procurorul care se ocupau de cauzele penale în care era cercetată atât ea cât și S. însă banii nu i-a dat nimănui ci i-a cheltuit ea și că, în realitate nu cunoștea nici un polițist și nici un procuror.

În cauză au fost audiați și martorii: Saman E. F., S. Ninica, Tuică C., F. B. F., P. P., D. S., M. A., B. N., D. L., I. M., E. M., P. M. A., M. C. Adelin, E. A., P. C., B. A., Andănuță D., Grangore E., H. S. D., V. A. C., M. G. G., G. I., Ș. V., V. D. P. și P. P. A..

Întrucât nu a putut fi audiat martorul P. G., dat fiind că la adresa indicată în declarația dată la urmărirea penală martorul nu mai domiciliază, la termenul din 05.10.2011 s-a dat citire declarației dată de acesta la urmărirea penală.

La dosar au fost depuse fișele de cazier reactualizate ale inculpatelor și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. privind pe inculpata B. M..

La termenul din 19 oct. 2011 apărătorul inculpatei P. L. a depus la dosar un CD conținând înregistrarea unei convorbiri telefonice între inculpată și martora Saman, și s-a luat o declarație suplimentară inculpatei P. referitoare la convorbirea telefonică înregistrată de ea.

Examinând actele și lucrările de la dosarul cauzei prima instanță a constatat că starea de fapt descrisă în cuprinsul rechizitoriului este în concordanță cu probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și că este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțurile și declarațiile martorilor Saman E. F. și S. Ninica; actele de urmărire penală din dosarul nr. 4810/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S.; procesul verbal privind verificările efectuate asupra tuturor dosarelor în care au fost cercetați membrii grupului infracțional coordonat de Saman E. F.; procesul verbal privind verificările efectuate de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S. și Inspectoratul de Poliție al Județului M. privind circuitul dosarului nr. 4810; declarațiile martorilor M. A., E. M., Grangore E., P. M. A., I. M., M. Adelin C., E. A., P. C., P. P. A., B. A., V. D., Andănuți D., P. G., H. S. D., V. A. C., M. G. G., G. I., Ș. V., D. L. S., B. N., V. D. P. – date atât la urmărirea penală cât și cu prilejul cercetării judecătorești; declarațiile învinuiților B. M., P. L., U. G. R., D. S., Tuică C., F. B. F., P. P., declarațiile date de aceștia în fața instanței în calitate de martori; declarații de învinuite/inculpate și copia d.p. nr. 82/2011 a Tribunalului M..

În acest sens, s-a reținut că prin declarațiile olografe date în prezenta cauză, în cursul urmăririi penale, inculpatele B. M. și P. L. au recunoscut că au pretins și primit bani de la Saman E. F. pentru a interveni pe lângă polițiștii din cadrul Serviciului Investigarea Fraudelor al Inspectoratului de Poliție M. și pe lângă procurorul U. R. G. în scopul favorizării denunțătoarei și a celorlalte persoane cercetate în dosarele 4810/P/2006 și 925/P/2007, declarând că banii i-au folosit în interes personal.

Aceleași aspecte au fost susținute de inculpata B. M. și cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală precum și în declarația dată în fața instanței.

În schimb, inculpata P. L., ulterior, în cursul urmăririi penale și cu prilejul audierii în instanță, și-a retractat declarația olografă, susținând că recunoscuse primirea sumei de 30 000 lei întrucât fusese astfel sfătuită de Saman E. F.. A declarat că în perioada 2006 – 2007 a primit de la Saman E. F. suma totală de aproximativ 1 000 lei ca și cadou precum și suma de 5 000 lei cu titlu de împrumut.

P. L. a mai declarat că, în data de 17.11.2006 (a doua zi după prinderea în flagrant) s-a întâlnit în fața blocului în care locuiește martorul D. S. cu Saman E. F. și cu B. M., la solicitarea acestora, curioase să vadă copilul bolnav al polițistului, și nu pentru a-i remite bani acestuia.

Potrivit primei instanțe, aceste ultime declarații date de inculpata P. L. au fost infirmate de celelalte probe din dosar, respectiv depozițiile inculpatei B. M. și depozițiile martorilor Saman E. F., S. Ninica, D. S., Tuică C., P. M. A., Tuică C., P. C. și B. N..

Astfel, martorul B. N. a susținut că într-o împrejurare a văzut-o pe aceasta în biroul martorului D. S. ( deși inculpata neagă acest lucru), în perioada când se efectuau cercetări în dosarul cu creditele bancare luate cu acte false.

De altfel, prezența inculpatei P. L. în biroul martorului D. S. a fost observată atât de martora Saman E. F. cât și de martorul Tuică C..

În acest sens, instanța de fond a reținut că martorul Tuică C. a declarat că, în timp ce se efectua audierea făptuitorilor Saman, S. și E., la sediul IPJ M., a fost chemat de șeful său, comisarul D. S. și, ducându-se în biroul acestuia a găsit-o acolo pe inculpata P. L. despre care șeful său i-a spus că aceasta poate să-i furnizeze informații cu privire la făptuitorul E. M., care se ocupa cu falsificarea unor înscrisuri, la acea dată polițistul Tuică C. întocmind și un proces-verbal pe care l-a pus în dosarul cauzei.

Chiar și martorul D. S., în declarațiile date a recunoscut că, în perioada când se efectuau cercetări în dosarul creditelor luate cu acte false, inculpata P. L. l-a căutat în mai multe rânduri, așteptându-l în fața blocului în care locuiește întrebându-l despre starea de sănătate a fiului său dar că, niciodată nu i-a dat vreo sumă de bani sau alte foloase pentru a interveni în favoarea vreunei persoane pe lângă subordonații lui. Martorul a mai precizat și faptul că, după declanșarea anchetei de către DNA C., inculpata P. i-a confirmat faptul că a primit de la Saman E. suma de 30 000 lei pentru a o folosi în interesul ei.

Martorul P. M. A. a susținut că martora Saman F. i-a spus că prin intermediul inculpatelor P. L. și B. M. dăduse bani polițiștilor care o cercetau penal pentru a nu fi trimisă în judecată. Martorul a mai susținut că ulterior a întrebat-o pe P. dacă cele afirmate de Saman sunt reale iar inculpata a confirmat că banii primiți de la Saman i-ar fi dat polițistului D..

Tot astfel a declarat și martorul P. C. care a arătat că de la Saman F. știe că aceasta a dat sume de bani inculpatelor P. L. și B. M. pentru ca acestea să le dea polițiștilor care efectuau cercetări penale în dosarele cu creditele luate de la bănci, cu acte false.

În opinia primei instanțe, toate aceste depoziții au confirmat aspectele relatate de martorele denunțătoare S. Ninica și Saman E. F. referitoare la suma de 30 000 lei dată inculpatei P. L. pentru a interveni pe lângă polițistul D. S. spre a-l determina să coordoneze cercetările penale efectuate de subordonații săi într-un dosar penal astfel încât să se dispună o soluție favorabilă denunțătoarelor și celorlalte persoane cercetate în acea cauză.

În ceea ce o privește pe inculpata B. M. s-a constatat că aceasta, atât în declarația din 30.08.2007 dată în cursul urmăririi penale cât și în declarația dată în cursul cercetării judecătorești a recunoscut comiterea faptelor, recunoaștere ce se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză, așa cum au fost analizate anterior, astfel că apărarea făcută de avocatul său ales, cu ocazia dezbaterilor, prin care a solicitat achitarea, întrucât fapta nu există, nu are suport probator.

Instanța de fond a înlăturat ca probe în apărare, depuse de inculpata P. L., declarația extrajudiciară, dată în fața unui notar public de martora Saman E. F. precum și CD-ul conținând înregistrarea unei convorbiri telefonice dintre inculpată și martoră, depus cu ocazia dezbaterilor, ca fiind probe făcute pro causa, cu atât mai mult cu cât, audiată fiind la termenul din 17.11.2010, ( după depunerea declarației extrajudiciare ) martora denunțătoare Saman E. și-a menținut denunțul și declarațiile date în tot cursul urmăririi penale.

Prima instanță a reținut, totodată, că nu se poate stabili în ce condiții s-a realizat înregistrarea convorbirii telefonice de către inculpată pentru a o reține ca o probă veridică și concludentă.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei P. L. de a pretinde și primi de la Saman E. F. și S. Ninica suma de 30 000 lei pentru a interveni pe lângă cms. șef D. S., asupra căruia avea o influență reală, cunoscându-l de câțiva ani de zile, fiind vecini, pentru a-l determina să coordoneze cercetările penale efectuate de subordonații săi în dosarul nr. 4810/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S. astfel încât să se dispună o soluție de netrimitere în judecată față de denunțătoare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatei B. M. de a pretinde și primi de la Saman E. F., în perioada februarie – mai 2007 diverse sume de bani totalizând 35 500 lei, pretinzând că are influență, prin intermediul martorului G. I., asupra polițiștilor din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M. – Serviciul Investigarea Fraudelor și asupra procurorului U. G. R., pentru a-i determina să efectueze cercetările penale astfel încât să se dispună o soluție de netrimitere în judecată, în dosarul nr. 925/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S. și respectiv, 4810/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 din L. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.

Reținând că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor două inculpate există, constituie infracțiune și au fost săvârșite cu vinovăție, sub forma intenției directe, prima instanță a dispus condamnarea celor două inculpate.

La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 cod penal și 72 cod penal.

Astfel, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 257 alin. 1 C.p.,de gradul de pericol social al faptelor comise de cele două inculpate, de poziția procesuală nesinceră a inculpatei P. L. și atitudinea sinceră a inculpatei B. M. din cursul procesului penal ( cu excepția cuvântului în dezbateri), de datele care rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. pentru inculpata B. M., de faptul că, prin sp nr. 1835/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S. în dosarul nr._/225/2009, definitivă prin dec. pen. nr. 82/16.05.2011 a Tribunalului M., ambele inculpate au fost condamnate definitiv la pedepse rezultante de câte 3 ani închisoare în condițiile art.86 ind. 1 cp, pentru infracțiuni de înșelăciune și uz de fals, faptele fiind concurente cu cele deduse judecății, instanța a apreciat că aplicarea față de ambele inculpate a unor pedepse cu executare în regim de detenție, într-un cuantum orientat între minim și mediu – de 3 ani și 6 luni închisoare - este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei.

Cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, solicitată de reprezentanta DNA cu prilejul dezbaterilor instanța de fond a reținut că, potrivit art. 65 cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Chiar dacă prima condiție a textului este formal îndeplinită (pedeapsa să fie mai mare de 2 ani), aplicarea pedepsei complementare este facultativă pentru instanță și, ținând seama de multitudinea de elemente, așa cum sunt enumerate anterior se apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei complementare.

Referitor la inculpata P. L. s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă, în cond. art. 33 lit. a Cod penal cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sp nr. 1835/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S. în dosarul nr._/225/2009, definitivă prin dec. pen. nr. 82/16.05.2011 a Tribunalului M.

Prin urmare, în baza art. 86 ind. 5 cod penal s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cuantum de 3 ani închisoare, aplicată prin sp nr. 1835/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S., s-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin această hotărâre și în baza art. 33 lit. a – 34 Cod penal și art. 36 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele aplicate prin sp. nr. 1835/2010 a Judecătoriei Drobeta Tr. S. stabilindu-se ca inculpata P. L. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal în cond. art. 71 Cod penal.

De asemenea, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății, reținută în sarcina inculpatei B. M., este concurentă, în cond. art. 33 lit. a Cod penal cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sp nr. 1835/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S. în dosarul nr._/225/2009, definitivă prin dec. pen. nr. 82/16.05.2011 a Tribunalului M.

În baza art. 86 ind. 5 cod penal s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cuantum de 3 ani închisoare, aplicată prin sp nr. 1835/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S. în dosarul nr._/225/2009, definitivă prin dec. pen. nr. 82/16.05.2011 a Tribunalului M., s-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin hotărârea menționată și în baza art. 33 lit. a – 34 Cod penal și art. 36 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele aplicate prin sp. nr. 1835/2010 a Judecătoriei Drobeta Tr. S. urmând ca inculpata B. M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal în cond. art. 71 Cod penal.

Având în vedere faptul că banii dați de către martorele denunțătoare celor două inculpate provin din săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune în dauna unor unități bancare ( credite luate de la bănci cu acte false) conform art. 118 lit. e cod penal și art. 19 din L. 78/2000 cu modificările ulterioare s-a confiscat, în folosul statului, de la inculpata P. L. suma de 30 000 lei și de la inculpata B. M. suma de 35 500 lei.

Împotriva acestei sentinței au declarat apel inculpatele P. L. și B. M..

Inculpata P. L. în cuprinsul motivelor scrise de apel și cu ocazia dezbaterilor a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală.

În susținerea apelului declarat, a arătat că instanța nu a dat dovadă de rol activ, încălcând astfel dispozițiile art.287 Cod pr.penală, întrucât pentru stabilirea unei stări de fapt corecte ar fi trebuie să procedeze la audierea în calitate de martori a numitelor O. M. N. și U. E., pentru a da relații referitoare la împrejurările în care denunțătoarea Saman E. a dat declarația autentificată sub nr.263/4.04.2008 în fața Biroului Notarului Public B. M. P. și procura specială autentificată sub nr.1223/26.08.2008.

S-a arătat, totodată, că instanța de fond a interpretat eronat probele administrate în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești, înlăturând nejustificat unele dintre acestea și dând o valoare probatorie exagerată altora sau trecând sub tăcere o . contradicții existente între declarațiile acelorași martori sau între denunțul și declarațiile pe care le-au dat denunțătoarele Saman E. și S. Ninica.

În acest sens, s-a precizat că: în denunțul din data de 4.07.2007, declarația olografă din 9.10.2007 și declarația tipizată din 30.03.2009, denunțătoarea Saman E. a afirmat că a apelat-o telefonic pe inculpata P. pentru a interveni pe lângă martorul D. S., iar în declarația din 1 aprilie 2008, a susținut că i-a trimis acesteia un mesaj; în denunțul formulat și declarațiile olografe, denunțătoarea Saman E. a afirmat că S. Ninica avea asupra sa suma de 10.000 lei, iar în declarațiile tipizate a relatat că S. Ninica avea numai o parte din bani asupra sa; denunțătoarele Saman E. și S. Ninica au relatat că susținerile lor pot fi confirmate de martorii G. E. și P. P. martori care nu au confirmat însă susținerile acestora, afirmând dimpotrivă că sunt mincinoase; a fost reținută în mod vădit eronat declarația martorului D. S. conform căreia inculpata P. i-a confirmat că a primit de la Saman E. suma de 30.000 lei, câtă vreme acesta a afirmat că în cursul cercetărilor efectuate de DNA a aflat că P. ar fi primit sume de bani de la Saman E. pentru a i le preda lui; denunțătoarea Saman E. a afirmat în mod constant că inculpata B. M. a fost de față când martorul D. S. a primit banii, iar inculpata B. M. a relatat constant că a plecat din locul respectiv și nu cunoaște dacă sumele de bani au fost sau nu remise martorului.

În susținerea apelului declarat a fost invocată, de asemenea, împrejurarea că în baza acelorași probe care au stat la baza trimiterii în judecată a celor două inculpate, P. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a mai multor învinuiți (procurori și ofițeri de poliție), reținând că lipsește latura obiectivă specifică infracțiunilor pentru care au fost cercetați sau că nu rezultă că faptele au fost săvârșite de aceștia.

În cuprinsul motivelor scrise de apel dar și cu ocazia dezbaterilor inculpata B. M. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.10 lit.a sau art.10 lit.d Cod pr.penală. A arătat că din probele administrate în cauză rezultă că martorii audiați nu o cunosc, amintindu-și doar numele denunțătoarelor Saman și S. și că a recunoscut săvârșirea faptei pe parcursul urmăririi penale la instigarea lui Saman E., aceasta convingându-o că în acest fel nu va mai fi cercetată.

A precizat, totodată, că afirmațiile denunțătoarei Saman E. sunt nesincere, întrucât este cunoscută cu antecedente penale și este descrisă de martorii audiați în cauză ca o persoană mincinoasă.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, ca urmare a reținerii în favoarea sa a dispozițiilor art.74, 76 Cod penal, întrucât nu este cunoscută cu antecedente penale.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Din actele de la dosarul cauzei, rezultă că denunțătoarea Saman E. F. în mod constant în cuprinsul denunțului formulat la data de 4 iulie 2007, dar și în declarațiile date în zilele de 9 octombrie 2007 și 1 aprilie 2008, a relatat în fața organelor de urmărire penală că inculpata P. L. i-a cerut bani pentru a interveni pe lângă D. S., ofițer de poliție în cadrul IPJ M., cu scopul de a obține o soluție favorabilă într-o cauză penală, în care denunțătoarea era cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Potrivit denunțului și declarației denunțătoarei, pentru că cealaltă denunțătoare, S. Ninica prezentă la discuție avea asupra sa suma de 10.000 lei, i-a predat-o inculpatei P. L.. A doua zi, pentru că inculpata i-a comunicat că suma este insuficientă, fără a preciza însă un anumit cuantum, denunțătoarea i-a mai dat inculpatei suma de 20.000 lei (fila 43-47, 54-60 dosar u.p.).

Cu ocazia audierii de către procuror în zilele de 1 aprilie 2008 și 30 martie 2009, denunțătoarea Saman E. a menținut aspectele relatate în cuprinsul denunțului și declarațiilor menționate și a făcut precizări suplimentare în legătură cu circumstanțele în care l-a cunoscut pe martorul D. S., circumstanțele în care a fost schimbată unitatea centrală a calculatorului lui E. M., persoană cercetată pentru infracțiuni de fals în același dosar cu denunțătoarea, precum și circumstanțele în care denunțătoarea susține că i-a fost predată martorului D. S. suma de 20.000 lei, de către inculpata P. L., în timp ce se aflau în fața blocului acestuia.

Denunțătoarea a detaliat în mod similar circumstanțele în care văzând că dosarul nu este soluționat, i-a dat inculpatei B. M. diverse sume de bani, totalizând 35.000 lei, pentru a fi predați mai multor lucrători de poliție din cadrul IPJ M., care efectuau acte de urmărire penală în dosarul în care era cercetată penal, precum și procurorului care urma să adopte soluția - fila 61-76 dosar u.p.

Aspectele relatate de denunțătoarea Saman E. sunt susținute de denunțătoarea S. Ninica, aceasta sesizând în cuprinsul denunțului formulat faptul că în cursul lunii noiembrie 2006, a fost surprinsă de lucrători de poliție în timp ce încerca împreună cu denunțătoarea Saman E. să semneze un contract de credit cu BCR, folosind în acest scop acte false.

Potrivit denunțului formulat, în ziua în care au fost surprinse de organele de poliție, cele două denunțătoare s-au întâlnit cu inculpata P. L. la sediul PNȚCD, iar aceasta le-a cerut bani pentru a interveni pe lângă martorul D. S., în scopul obținerii unei soluții favorabile.

Cu aceeași ocazie, denunțătoarea S. Ninica a susținut că i-a predat inculpatei P. L. suma de 10.000 lei, pe care, spre deosebire de denunțătoarea Saman E., care a susținut că-i avea asupra sa, denunțătoarea S. Ninica a relatat că a mers și i-a luat de la domiciliu personal.

Potrivit aceluiași denunț, S. Ninica a fost prezentă și a doua zi, când inculpata P. L. le-a comunicat că suma nu este suficientă, motiv pentru care Saman E. i-a predat personal suma de 20.000 lei și cunoaște de la denunțătoarea Saman E. că a dat și alte sume de bani pentru a interveni pe lângă polițiști din cadrul Serviciului economic, inculpatei B. M. (fila 48-49 dosar u.p.).

În cuprinsul declarației date în zilele de 13 martie 2008 și 9 martie 2009, denunțătoarea S. Ninica a menținut aspectele relatate în cuprinsul denunțului și a făcut precizări suplimentare în legătură cu împrejurările în care s-au întâlnit cu inculpata P. L. la sediul PNȚCD și i-au predat sumele de 10.000 lei, respectiv 20.000 lei, cu circumstanțele în care s-a schimbat unitatea centrală a calculatorului martorului E. M., dar și în legătură cu faptul că denunțătoarea Saman E. a dat bani inculpatei B. M. în același scop.

Cu ocazia audierii de către instanța de fond, atât martora Saman E., cât și S. Ninica, au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și au relatat circumstanțele în care au fost comise faptele (fila 97-98, 122-123 dosar instanță fond).

Declarațiile celor două martore se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză și nu în ultimul rând cu declarațiile celor două învinuite.

În acest sens, martorul P. M. A. a declarat atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, că la cererea martorei Saman E. a înlocuit unitatea centrală a calculatorului martorului E. M. cu unitatea centrală a calculatorului aparținând PNȚCD și că a auzit-o pe martora Saman E. afirmând că a dat bani inculpatelor P. L. și B. M. pentru a nu se dispune trimiterea sa în judecată.

Potrivit declarației martorului, inculpata P. L. a confirmat realitatea afirmațiilor martorei Saman și a precizat că banii primiți i-a predat „unui polițist cu numele D.” (fila 92-94 dosar u.p. și 156 dosar instanță fond).

Chiar dacă nu confirmă aspecte esențiale în legătură cu acțiunile de predare a unor sume de bani către inculpată și scopul în care au fost predate, martorii M. C. și E. A., în cuprinsul declarațiilor date, confirmă susținerile acesteia în legătură cu împrejurările în care a fost înlocuită unitatea centrală a calculatorului PNȚCD (fila 101-103 dosar u.p., fila 171-172 dosar instanță fond).

Martorul P. C. a confirmat, parțial, susținerile martorei Saman E., în sensul că a relatat că de la aceasta cunoaște faptul că a dat suma de 500 euro inculpatei B. M. în scopul de a nu i se întocmi dosar penal pentru faptul că a obținut cu titlu de credit diverse sume de bani, folosind acte false (fila 104 dosar u.p, fila 157 dosar instanță fond).

Martora Grangore E. în cuprinsul declarațiilor date a afirmat în mod constant că Saman F. i-a spus că i-a dat inculpatei B. M. suma de 30.000 lei pentru a o preda polițiștilor care instrumentau dosarul în care era cercetată și procurorului care urma să adopte soluția, iar inculpata B. M. i-a confirmat faptul că a primit banii, dar că nu i-a dat vreunui polițist sau procuror.- fila 117 dos. urm pen, fila 183 dos. fond.

În contextul administrării mijloacelor de probă menționate și al analizării conținutului acestora, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că faptele deduse judecății există, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor două inculpate și au fost săvârșite cu vinovăție de către acestea.

Curtea apreciază că deosebirile constatate de apărarea inculpatei P. L. între declarațiile martorilor audiați în cauză sunt irelevante sub aspectul justei soluționări a cauzei, în condițiile în care în ceea ce privește aspectele esențiale pentru justa soluționare a cauzei nu există astfel de contradicții.

Curtea constată, astfel, că în ceea ce privește acțiunile inculpatelor de pretindere și primire a unor sume de bani, influențele pe care acestea au lăsat să se înțeleagă că le au pe lângă lucrători de poliție din cadrul IPJ M., precum și momentul în care au solicitat și primit aceste sume de bani în raport cu actele care intrau în atribuțiunile de serviciu ale acestora și pe care urmau să le îndeplinească nu există deosebiri nici între denunțurile și declarațiile denunțătoarelor și nici între depozițiile martorilor.

Prin urmare, cum în legătură cu aceste aspecte, care sunt esențiale pentru existența infracțiunii de trafic de influență, nu există nici un dubiu, în mod corect prima instanță a dispus condamnarea celor două inculpate.

Existența unor deosebiri în legătură cu împrejurarea că denunțătoarea S. Ninica a avut suma de 10.000 lei asupra sa, s-au a mers și a luat-o de la locuința personală, s-au cu împrejurarea că denunțătoarea Saman E. a apelat-o telefonic pe inculpata P. L. s-au i-a trimis un SMS sunt justificate, în opinia instanței, de timpul care s-a scurs de la data comiterii faptelor sau de factorii subiectivi care intervin în procesul de receptare a unor realități faptice.

Curtea constată, totodată, că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în mod activ și că stabilirea condițiilor în care a fost autentificată sub nr. 263/04.04.2008 declarația denunțătoarei Saman E. și procura specială cu nr. 1223/26.08.2008 nu este de natură să contribuie la aflarea adevărului în condițiile în care denunțătoarea, cu ocazia audierii în mod nemijlocit de către prima instanță și-a menținut denunțul formulat și declarațiile date în faza de urmărire penală.

Pentru aceleași considerente Curtea consideră că prima instanță, in mod corect nu a ținut seama, cu ocazia judecării cauzei, nici de conținutul convorbirilor telefonice efectuate de inculpata P. L. cu martora Saman E., convorbiri depuse cu ocazia dezbaterilor de către inculpată.

Aceasta pentru că rolul activ al magistratului investit cu soluționarea unei cauze trebuie să se manifeste în legătură cu administrarea din oficiu a unor probe pertinente, concludente și utile cauzei și nu în legătură cu elemente de fapt irelevante sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunilor pentru care se efectuează cercetări.

În ceea ce privește critica privind împrejurarea că în baza acelorași probe s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a unor persoane și trimiterea în judecată a altora, Curtea constată că nu poate verifica legalitatea și temeinicia soluției de scoatere de sub urmărire penală, întrucât obiectul judecății îl reprezintă, potrivit art.317 Cod pr.penală, faptele și persoanele inculpatelor P. L. și B. M.. Pe de altă parte, tocmai pentru că nu s-a dovedit că cele două inculpate au predat banii primiți de la martorele Saman E. și S. Ninica lucrătorilor de poliție și procurorului care au fost cercetați în aceeași cauză s-a reținut vinovăția acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.257 Cod penal, întrucât în cazul în care s-ar fi dovedit această împrejurare și încadrarea juridică dată faptelor comise de cele două inculpate ar fi fost alta (trafic de influență și dare de mită ).

În legătură cu solicitarea inculpatei B. M. de aplicare a unei pedepse întru-n cuantum situat sub limita minimă prevăzută de textul de lege, instanța de control judiciar apreciază că în raport de circumstanțele în care au fost comise faptele, de totalul sumelor de bani pretinse și primite, de împrejurarea că a mai fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pentru alte fapte penale și, nu în ultimul rând, în raport de atitudinea oscilantă manifestată pe parcursul procesului penal, în cauză nu există împrejurări cărora să li se poată atribui caracter atenuant și care, pe cale de consecință, să conducă la reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge apelurile declarate de inculpatele P. L. și B. M., ca nefondate.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpata P. L. va fi obligată la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar inculpata B. M. la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care, suma de 300 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.

În ceea ce privește cererea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata B. M., privind majorarea onorariului acordat cu 100%, instanța va respinge cererea acestuia ca neîntemeiată, întrucât nu suntem în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 5 al 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților, respectiv asistența juridică din oficiu nu a fost asigurată între orele 20.00-08.00 ori în zile nelucrătoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de inculpatele P. L. și B. M., împotriva sentinței penale nr.212 din 26 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, ca nefondate.

Obligă inculpata P. L. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Obligă inculpata B. M. la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care, suma de 300 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.

Respinge cererea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata B. M. - avocat B. A. - de majorare a onorariului fixat-300 lei, cu 100%.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2013.

Pentru judecător

V. MireaCiprian A. G.

Transferat Curtea de Apel București

Semnează președinte complet

Grefier,

F. I.

Red.jud.VM

j.f.D.M.N.

PS/21.03.2013

← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 244/2013. Curtea...		Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 144/2013. Curtea... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel CRAIOVA