Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 201/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 201/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 201/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
PREȘEDINTE G. C. A. Judecător
C. M. Judecător
V. M. Judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 1047 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat S. A., apărător ales, pentru intimatul inculpat G. P., lipsă, avocat B. A., apărător din oficiu pentru intimatul inculpat S. I. C., lipsă, de asemenea lipsind și parte civilă . P. R. L. C. MINEL.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea incadrarii juridice a infractiunii retinute in sarcina inculpatului S. din infractiunea de furt calificat prev de art 208- 209 alin. 1 lit. a),e),g) și i) C.p. in infractiunea de furt calificat prev 208-209 alin 1 lit a, g, i c.p.
Avand in vedere faptul ca inculpatul G. a ramas in . care bunurile au fost sustrase din incinta societatii comerciale s-a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in scarcina acestuia din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a),e),g) și i) C.p. in infr. prev de art 26 rap. La art 208-209 lit a),e),g) și i) C.p.
S-a solicitat de catre reprezentantul Ministerului Public casarea hotararii instantei de fond si, in rejudecare, condamnarea inculpatilor pentru infractiunile de furt calificat si respectiv complicitate la furt calificat.
In acest sens s-a aratat faptul ca bunurile au fost insusite de cei doi inculpati pe nedrept neexistand consimtamantul partii civile.
De altfel, inculpatul S. a recunoscut in fata organelor de urmarire penala savarsirea faptei.
Aparatorii inculpatilor au solicitat respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat avand in vedere faptul ca inculpatii au luat bunurile avand consimtamantul partii civile.
S-a aratat ca plangerea penala nu a fost formulata de partea civila proprietara a bunurilor ci de concubina acesteia.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
P. sentința penală nr. 1047 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de J. S. în dosarul nr._, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d) C.p.p., au fost achitați inculpații:
-G. P., fiul lui S. și M., născut la data de 01.03.1990, în mun. S., jud. O., domiciliat în mun. S., ., jud. O., CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii 6 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a),e),g) și i) C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.p.
- S. I. C., fiul lui M. și M., născut la data de 19.02.1991, în mun. S., domiciliat în mun. S., ., jud. O., CNP_, cetățean român, studii 5 clase, necasatorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a),e),g) și i) C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) C.p.
În baza art. 191 alin. 1, pct. 1 lit.a) C.p.p. cheltuielile judiciare în cuantum de 1600 lei din care suma de 600 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ( av. S. G. A. - delegație pentru asistență juridica obligatorie nr. 2692/23.02.2011) au rămas în sarcina părții vătămate C. Minel, domiciliat în mun. S., ., jud. O., CNP_.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriu Parchetului de pe langa Judecatoria S. nr 3791/P/2010 din data de 13.01.2011 inregistrat pe rolul Judecatoriei S. sub nr_ s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor G. P. si S. I. C. pentru savarsirea infractiunii prev de art 208 alin 1, art 209 alin 1 lit a, e, g si i Cod penal cu aplic art 75 alin 1 lit c Cod penal.
În fapt, s-a retinut ca, in seara zilei de 13.07.2010, inculpatii G. P. si S. I. C., impreuna cu martorii Banica B. F. si Bucuresteanu C. s-au întâlnit în incinta localului ce aparține S.C. M. & M. S.R.L., situat în mun. S., ., societate administrată de numitul C. Minel, și au hotărât să sustragă bunuri din incinta acestui local după închiderea programului de funcționare, iar în acest scop, martorul B. B. F., fiind acoperit vizual de corpurile celorlalți inculpati, a blocat sistemul de închidere al unei ferestre de la parterul imobilului care nu era prevăzut cu gratii.
In baza acestei rezoluții infracționale, în jurul orei 03.00 ale dimineții zilei de 14.07.2010, inculpatii G. P. si S. I. C. impreuna cu martorii Banica B. F. si Bucuresteanu C. au revenit la spațiul comercial sus menționat, au pătruns în interior prin escaladarea ferestrei al cărei sistem de închidere îl blocaseră în seara zilei de 13.07.2010, și au sustras mai multe bunuri, pe care le-au transportat apoi la domiciliul inculpatului G. P.. Bunurile sustrase au constat în aproximativ 100 sticle de vin alb și roșu din soiul Perla Harghitei, mai multe sticle de-vermut Angeli precum si un expresor de cafea marca Nestle și un cântar electronic. O parte din băuturile alcoolice a fost consumată de către inculpati impreuna cu martorii Banica B. F. si Bucuresteanu C., iar un număr de 7 baxuri de câte 6 sticle cu vin au vândut-o martorului D. V.-C. în schimbul sumei de 150 lei, banii proveniți din vânzarea băuturilor fiind împărțiți în mod egal între cei patru faptuitori.
Conștientizând consecințele faptelor comise, în noaptea următoare, inculpatii au transportat cântarul electronic și expresorul de cafea și le-au abandonat în curtea locuinței numitului C. M., fratele administratorului societății S.C. M. & M. S.R.L., acesta din urmă reintrând astfel în posesia bunurilor sustrase. Ulterior, inculpatii G. P. si S. I. C. impreuna cu martorii Banica B. F. si Bucuresteanu C. s-au dus la numitul C. Minel și i-au plătit integral prejudiciul creat, în cuantum de 5.000 lei, astfel că acesta nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
In cursul urmaririi penale a fost audiat martorul D. V. C., care a declarat că a încuviințat ca martorii B. C. și B. B.-F. să depoziteze în locuința lui circa 80 de sticle de vin alb și roșu, din soiul Perla Harghitei, precum și un număr de 10 - 12 sticle de vermut Angeli, fără a cunoaște proveniența băuturilor alcoolice, iar ulterior a cumpărat de la aceștia 7 baxuri de câte 6 sticle de vin fiecare, pentru care a plătit martorului B. C. suma de 150 lei, restul băuturilor fiind luate din locuința lui de către martorul B. B. F..
Fiind audiati in cursul cercetarii judecatoresti inculpatii S. I. C. si G. P. nu au recunoscut savarsirea faptei pentru care au fost trimisi in judecata.
Inculpatul G. P. a aratat ca la data de 13.07.2010 impreuna cu ceilalti faptuitori au sustras mai multe sticle cu alcool din incinta localului apartinand partii vatamate C. Minel insa totul s-a petrecut la propunerea acestuia din urma intrucat partea vatamata le-a spus inculpatilor si martorilor ca are nevoie de bani si ca le va lasa un geam deschis pentru a intra in incinta localului. Suma de bani obtinuta din vanzarea sticlelor de alcool urma sa fie predata partii vatamate C. Minel. Motivul pentru care partea vatamata le-a cerut acest lucru este acela ca se ferea de sotia sa care ii luase cheia localului iar faptuitorii si partea vatamata C. Minel aveau nevoie de bani pentru a-si cumpara substante etnobotanice.
Inculpatul S. I. C. a declarat ca la data de 13.07.2010 impreuna cu partea vatamata, cu inculpatul G. P. si martorii Banica si Bucuresteanu au consumat bauturi alcoolice in barul apartinand partii vatamate C. Minel, iar la un moment dat partea vatamata le-a solicitat sa-l ajute sa sustraga din interiorul barului o cantitate de alcool care urma a fi vanduta iar din banii obtinuti toti cei implicati sa-si cumpere substante etnobotanice.
Acesta a mai aratat ca o parte din cantitatea de alcool sustrasa au reusit sa o vanda iar suma de bani obtinuta i-au dat-o partii vatamate pentru a-si cumpara substante etnobotanice.
Inculpatul a mai declarat ca in timpul cand s-au sustras sticlele cu alcool partea vatamata C. Minel se afla impreuna cu cei care sustrageau.
Declaratia martorului Bucuresteanu C. a confirmat cele sustinute de inculpati, acesta aratand ca partea vatamata a fost persoana care le-a facut propunerea de a sustrage sticle cu alcool din incinta barului si totodata acesta le-a deschis fereastra si i-a lasat sa intre.
Martorul Banica B. F. a declarat ca nu stie cine a venit cu propunerea ca ei sa sustraga bauturi alcoolice din incinta barului insa partea vatamata este cel care le-a lasat fereastra deschisa.
Din declaratia partii vatamate C. Minel a rezultat ca la data de 13.07.2010 impreuna cu cei doi inculpati si martorii Bucuresteanu C. si Banica B. F. au consumat bauturi alcoolice in incinta barului pe care il administreaza. Intrucat nu avea bani pentru a-si cumpara substante etnobotanice le-a propus celorlalti faptuitori sa ia o parte din bautura aflata in bar, sa o vanda iar din banii obtinuti sa cumpere substante etnobotanice.
Partea vatamata a mai declarat ca ea este cea care le-a lasat deschisa fereastra si totodata i-a ajutat pe inculpati si martori sa sustraga sticlele cu alcool din incinta barului. In ziua urmatoare sotia sa a observat ca lipseste o parte din bautura si a formulat plangere la organele de politie. De asemenea partea vatamata a precizat ca declaratia data in ziua urmatoare savarsirii infractiunii nu corespunde adevarului iar sotia sa nu a stiut ca si el este implicat in savarsirea faptei.
Fiind audiata sotia partii vatamate, numita F. M., a declarat ca la cateva zile dupa savarsirea infractiunii a aflat ca si sotul acesteia i-a ajutat pe inculpati sa sustraga sticlele cu alcool, el fiind cel care le-a deschis fereastra barului si i-a ajutat sa scoata din bar sticlele cu alcool.
In raport de probele administrate in cursul cercetarii judecatoresti instanta de fond a apreciat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev de art. 208 alin 1 c.p. unde se prevede ca constituie infractiune luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia fara consimtamantul acestuia in scopul de a si-l insusi pe nedrept.
P. urmare pentru existenta infractiunii de furt este necesar sa fie indeplinite trei conditii si anume: sa fie luat un bun mobil din posesia sau detentia altuia, bunul sa fie luat fara consimtamantul celui in a carui posesie sau detentie se afla si sa fie luat cu scopul de a fi insusit.
Instanta de fond a constatat ca din cele trei conditii esentiale pentru existenta infractiunii de furt au fost intrunite numai doua si anume prima si a treia conditie.
In ceea ce priveste cea de a doua conditie si anume ca bunul sa fie luat fara consimtamantul celui in a carui posesie sau detentie instanta a constatat ca aceasta conditie esentiala pentru existenta laturii obiective a infractiunii de furt nu este indeplinita din materialul probator administrat in cursul cercetarii judecatoresti rezultand faptul ca inculpatii G. P. si S. I. C. impreuna cu martorii Banica B. F. si Bucuresteanu C. au patruns in incinta barului si au sustras bunurile respective la propunerea partii vatamate C. Minel acesta ajutandu-i totodata sa scoata bunurile din incinta barului.
Avind in vedere cele expuse instanta de fond a apreciat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat sub aspectul laturii obiective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. S..
In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea de achitare a inculpatilor pronuntata de instanta de fond este nelegala si netemeinica fiind inlaturate in mod nejustificat de catre prima instanta probele administrate in cursul urmaririi penale din care rezulta cu certitudine ca, in noaptea de 13/14.07.2010, inculpatii G. P. si S. I. impreuna cu martorii Banica B. si Bucuresteanu C. au patruns prin efractie in incinta localului apartinand S.C. M. & M. S.R.L de unde au sustras mai multe bunuri in valoare de 5000 lei.
S-a mai aratat faptul ca instanta de fond a stabilit in mod eronat subiectul pasiv al infractiunii pentru savarsirea careia au fost trimisi in judecata inculpatii.
In acest sens s-a aratat faptul ca bunurile sustrase de inculpati apartineau patrimoniului S.C. M. & M. S.R.L, patrimoniu distinct de patrimoniul reprezentantului legal al societatii, C. Minel.
P. urmare, rationamentul instantei de fond potrivit careia nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii, bunurile fiind insusite de inculpati cu consimtamantul celui in a carui posesie sau detentie se aflau nu este corect, inculpatii neavand consimtamantul S.C. M. & M. S.R.L.
Pentru a fi existat, consimtamantul S.C. M. & M. S.R.L., ar fi trebuit materializat printr-o decizie scrisa a administratorului societatii, consimtamantul verbal al administratorului societatii, C. Minel, neputand avea vreo valoare juridica.
S-a mai aratat faptul ca, nefiind materializat printr-o decizie scrisa, consimtamantul administratorului S.C. M. & M. S.R.L. nu poate avea vreo valoare juridica mai ales ca acesta a actionat contra intereselor si obiectului de activitate al societatii pe care o administra.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile invocate dar și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
In exercitarea rolului activ, instanta de fond a administrat în totalitate probele necesare si utile solutionarii cauzei si, apreciind asupra acestora, a reținut o situatie de fapt confirmata de ansamblul probator.
Situatia de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat rezultând că, inculpatii S. I. C. si G. P., impreuna cu Bucuresteanu C. si Banica B. F., au luat mai multe sticle cu alcool din incinta localului apartinand partii vatamate C. Minel insa totul s-a petrecut la propunerea acestuia din urma, care le-a spus inculpatilor si martorilor ca are nevoie de bani si ca le va lasa un geam deschis pentru a intra in incinta localului.
Motivul pentru care partea vatamata le-a cerut inculpatilor sa ia din interiorul barului o cantitate de alcool fost acela ca ulterior marfa sa fie vanduta iar din banii obtinuti sa se cumpere substante etnobotanice.
Situatia de fapt retinuta de instanta de fond rezulta din analiza declaratiilor date de inculpati in timpul cercetarii judecatoresti coroborata cu declaratia martorului Bucuresteanu C. care a confirmat cele sustinute de inculpati, acesta aratand ca partea vatamata C. Minel a fost persoana care le-a facut propunerea de a sustrage sticle cu alcool din incinta barului si totodata acesta le-a deschis fereastra si i-a lasat sa intre.
Martorul Banica B. F. a declarat in fata instantei de judecata ca partea vatamata este cel care le-a lasat fereastra deschisa.
C. Minel, administratorul S.C. M. & M. S.R.L. a aratat in cuprinsul declaratiei date instantei de fond faptul ca, intrucat nu avea bani pentru a-si cumpara substante etnobotanice, le-a propus celorlalti faptuitori sa ia o parte din bautura aflata in bar, sa o vanda iar din banii obtinuti sa cumpere substante etnobotanice. C. Minel a mai aratat ca el le-a lasat deschisa fereastra si totodata i-a ajutat pe inculpati si martori sa ia sticlele cu alcool din incinta barului.
Curtea nu poate retine critica parchetului privind inlaturarea nejustificata de catre instanta de fond a probelor administrate in cursul urmaririi penale, avand in vedere disp. art 63 alin 2 c c.p.p. potrivit carora probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecarei probe facandu-se de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
P. urmare probele administrate in faza de urmarire penala nu au o valoare superioara celor administrate in cursul cercetarii judecatoresti de catre instanta de judecata.
In prezenta cauza, desi in cursul urmaririi penale C. Minel, administratorul S.C. M. & M. S.R.L., a declarat ca inculpatii au sustras bunurile din incinta societatii comerciale, in fata instantei acesta a precizat ca declaratia data in ziua urmatoare savarsirii infractiunii nu corespunde adevarului, aratand ca el le-a propus inculpatilor sa ia o parte din bautura aflata in bar, lasandu-le deschisa fereastra.
Aceasta declaratie se coroboreaza cu declaratiile inculpatilor si martorilor Bucuresteanu C. si Banica B. F. care au aratat instantei de judecata ca inculpatii au luat bunurile din incinta S.C. M. & M. S.R.L. cu acordul administratorului societatii C. Minel.
Curtea reaminteste faptul ca potrivit art 63 c.p.p. probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe facandu-se în scopul aflării adevărului si justei soluționari a cauzei.
P. urmare, interpretarea probelor administrate in cursul procesului penal trebuie realizata in scopul justei soluționari a cauzei.
Or, in vederea realizarii acestui obiectiv, nu se poate face abstractie de declaratia data in fata instantei de C. Minel, administratorului S.C. M. & M. S.R.L., confirmata de declaratiile martorilor Bucuresteanu C. si Banica B. F., din care rezulta ca inculpatii au luat bunurile din incinta S.C. M. & M. S.R.L. cu acordul administratorului societatii.
Ignorarea acestei declaratii date in fata instantei de administratorul S.C. M. & M. S.R.L. ar insemna ignorarea principiului de drept civil retihabitio mandato aequiparatur ( ratificarea valoreaza mandat ) dar si a dispozitiilor art. 1533 si art 1546 cod civil, in vigoare la data savarsirii faptei deduse judecatii (de 13.07.2010 ).
Astfel, potrivit principiului de drept civil retihabitio mandato aequiparatur si art. 1546 alin. 2 C.civ., declaratia data de C. Minel, administratorului S.C. M. & M. S.R.L., in fata instantei de judecata nu poate fi nicicum ignorata, aceasta fiind obligatorie pentru instanta, avand valoarea unui mandat care ratifica cu caracter retroactiv actul inculpatilor de insusire a bunurilor. ( a se vedea si I.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2330 din 23 martie 2005)
P. urmare, Curtea nu poate ignora declaratia data in fata instantei de judecata de C. Minel, administratorului S.C. M. & M. S.R.L., confirmata de declaratiile inculpatilor si ale martorilor Bucuresteanu C. si Banica B. F., fiind obligata sa tina seama de valoare de mandat cu caracter retroactiv al acestei declaratii.
Curtea nu poate retine argumentul parchetului in sensul ca, pentru a fi existat, consimtamantul S.C. M. & M. S.R.L., ar fi trebuit materializat printr-o decizie scrisa a administratorului societatii, consimtamantul verbal al administratorului societatii, C. Minel, neputand avea vreo valoare juridica.
Asta pentru ca, potrivit art. 1533 alin 1 din codul civil in vigoare la momentul insusirii bunurilor de catre inculpati, mandatul putea fi atat expres cat si tacit. In conditiile in care mandatul putea fi si tacit, este evident ca mandatul putea fi exprimat atat in forma scrisa cat si in forma verbala.
Nu poate fi retinut nici argumentul invocat de parchet in sensul ca, consimtamantul dat de administratorului S.C. M. & M. S.R.L. nu a fost valabil deoarece acesta a incalcat dispozitiile legii nr. 31/1990, legea societatilor comerciale, actionand contrar intereselor societatii.
Aceasta deoarece dispozitiile legii nr. 31/1990 privesc raporturile dintre societate si admnistrator, neavand relevanta in raporturile civile intervenite intre administratorul persoana fizica si alte persoane fizice, raporturi guvernate de dispozitiile Codului civil si nu de legea speciala de drept comercial.
In masura in care, in calitatea sa de administrator al S.C. M. & M. S.R.L., C. Minel a depasit puterile acordate prin contractul de societate acesta urmeaza sa raspunda fata de societatea comerciala, imprejurare care insa nu inlatura valoarea consimtamantului dat de C. Minel inculpatilor din prezenta cauza pentru ca acestia sa ia diferite bunuri din incinta S.C. M. & M. S.R.L.
In calitatea sa de administrator al S.C. M. & M. S.R.L., C. Minel, avea posibilitatea de a dispune de bunurile societatii si, in masura in care a actionat contrar intereselor acesteia, urmeaza sa raspunda fata de societatea comerciala ale carei interese le-a pagubit prin actele sale fara insa ca aceasta sa influenteze validitatea actelor incheiate de el cu terte persoane precum inculpatii din prezenta cauza.
P. urmare, Curtea apreciaza ca, in mod corect, s-a apreciat de catre instanta de fond ca fapta inculpatilor nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat sub aspectul laturii obiective, lipsind conditia ca bunul sa fi fost insusit fara consimtamantul celui in a carui posesie sau detentie se afla.
Curtea nu va dispune nici schimbarea încadrării juridice a faptei data prin actul de sesizare a instantei, avand in vedere considerentele expuse mai sus in sensul ca fapta inculpatilor nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat sub aspectul laturii obiective.
Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 1047 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de J. S. în dosarul nr._, ca nefondat,
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate
Respinge recursul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 1047 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de J. S. în dosarul nr._, ca nefondat,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza judecății recursului rămîn în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpații G. P. și S. I. C. în cuantum de câte 300 lei pentru fiecare inculpat vor fi suportate din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2013.
G. C. A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud.GCA
j.f.C.L.
IB
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de P. de pe lîngă J. S., casării hotărârii atacate și pe fond condamnarea inculpatului S. I. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i CP cu aplicarea art. 75 lit. c CP iar pe inc. G. P. pentru săvîrșirea infracțiunii prev. de art. 26 CP rap.la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i,CP cu aplic. art. 75 lit.c CP.
V. M.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, constat că recursul declarat de P. de pe lângă J. S. este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 14 iulie 2010, partea vătămată C. Minel, administrator al ., a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu faptul că în noaptea de 13/14 iulie 2010, persoane necunoscute au sustras de la punctul de lucru al societății situat în municipiul S., ., mai multe bunuri (fila 15 dosar u.p.)
În cuprinsul declarațiilor date ulterior (14 iulie 2010, 2 august 2010, 28 septembrie 2010), partea vătămată C. Minel a făcut precizări suplimentare în legătură cu sistemul de închidere cu care era prevăzut imobilul, bunurile care au fost sustrase (expresor cafea, cântar electric, 6o sticle de Fetească și altele), împrejurarea că în dimineața zilei de 15 iulie 2010 a găsit expresorul și cântarul în curtea fratelui său, precum și în legătură cu valoarea prejudiciului suferit care a fost estimat la suma de 5.000 lei (fila 16-19 dosar u.p.).
Pe parcursul urmăririi penale martorii B. B. F. și B. C., participanți la faptă, față de care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative prin rechizitoriul parchetului, au relatat constant în cuprinsul celor două declarații date în zilele de 4 august 2010, respectiv 12 august 2010, că în seara zilei de 13 iulie 2010, în timp ce se aflau în localul ce aparține ., împreună cu inculpații G. P. și S. I., acesta din urmă a propus să blocheze unul dintre geamurile magazinului pentru a putea ulterior să pătrundă în scopul sustragerii unor bunuri. Conform declarațiilor celor doi martori, martorul B. B. a blocat un geam de la parterul localului cu o cheiță detașabilă, iar după ce localul a fost închis, martorii și inculpații au revenit și au sustras mai multe bunuri pe care le-au dus ulterior la domiciliul inculpatului G. (fila de la 37-41 și de la 51-55 dosar u.p.).
Potrivit declarației martorului B. B., în interiorul magazinului au pătruns cei doi martori și inculpatul S. I., inculpatul G. P. rămânând în stradă, iar potrivit declarației martorului B. C., în interior au pătruns decât cei doi martori, iar în stradă au rămas ambii inculpați.
Declarațiile celor doi martori se coroborează cu declarațiile celor doi inculpați, care, în mod constant, cu ocazia audierii pe parcursul urmăririi penale au recunoscut că în noaptea de 13/14 iulie 2010 au hotărât să sustragă bunuri din interiorul localului, aparținând părții vătămate.
Singurele deosebiri între declarațiile celor doi inculpați constau în aceea că inculpatul G. P. a declarat că nu poate preciza care dintre cei doi martori sau inculpatul S. au intrat în interiorul localului, întrucât a rămas în exteriorul acestuia, iar inculpatul S. I. a declarat că în local au pătruns doar cei doi inculpați, iar el și inculpatul G. P. au rămas în afara acestuia (fila 22-24 și de la 29-30 dosar u.p.).
Tot pe parcursul urmăririi penale, martorul D. V. C. a relatat că într-o zi de la mijlocul lunii iulie 2010, nepotul său, S. I. i-a adus la domiciliu mai multe sticle de vin și vermut, fără să-i comunice proveniența acestora (fila 60-61 u.p.).
Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul din 30 septembrie 2011, atât martorul B. C., cât și inculpatul S. I. au recunoscut că în bar a intrat și inculpatul S. I., în afara barului rămânând doar inculpatul G. P., însă atât martorii, cât și cei doi inculpați au precizat că au luat bunurile din interiorul localului, cu acordul părții vătămate C. Minel, în scopul valorificării și ulterior achiziționării de substanțe etnobotanice și în prezența acesteia (fila 61, 63-64 dosar instanță fond).
Declarațiile celor doi martori și a celor doi inculpați au fost susținute de partea vătămată, care a declarat în fața instanței de fond că în seara zilei de 13 iulie 2010, le-a propus acestora să ia o parte din băutura aflată în bar să o vândă, iar din banii obținuți să cumpere etnobotanice. Potrivit declarației părții vătămate, aceasta i-a ajutat să scoată băutura din local, iar a doua zi, sesizând lipsa, soția sa a formulat plângere la organele de urmărire penală (fila 62 dosar instanță fond).
Tot pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiată concubina părții vătămate martora F. M., care a relatat că a aflat despre sustragerea bunurilor în seara zilei de 14 iulie 2010, iar la câteva zile după comiterea faptei a aflat că inculpații au fost ajutați de concubinul său. A precizat, de asemenea, că la data comiterii faptei era cea care vindea bunuri în magazin (fila 72 dosar instanță fond).
Având în vedere probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale și cu ocazia judecării cauzei de către instanța de fond, se poate constata că prima instanță cu ocazia soluționării cauzei a făcut o greșită analiză și interpretare a probelor administrate și pe cale de consecință, în mod greșit a reținut că nu este realizată latura obiectivă specifică infracțiunii de furt, întrucât bunurile au fost luate cu consimțământul părții vătămate și a dispus achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În acest sens, se poate constata ușurința cu care prima instanță a împărtășit apărarea formulată de cei doi inculpați cu ocazia judecării cauzei, apărare care a fost confirmată de partea vătămată prin declarația dată în fața instanței de fond.
Cunoscând dispozițiile art.63 alin.2 Cod pr.penală, potrivit cărora probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, constat că nu poate fi ignorat faptul că, potrivit aceluiași text de lege, aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor, în scopul aflării adevărului.
Aflarea adevărului reprezintă unul dintre principiile de bază care guvernează procesul penal, reglementat de art.3 Cod pr.penală, iar scopul procesului penal îl reprezintă, potrivit art.1 Cod pr.penală, constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiune, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, consider că în mod greșit s-a reținut că inculpații au sustras bunurile din localul părții vătămate cu consimțământul acesteia, întrucât în realitate, acest consimțământ nu a existat.
În acest sens, se poate constata că în condițiile în care partea vătămată era administratorul localului din care s-au sustras bunuri, este lipsită de orice logică afirmația acesteia că a urmărit să le valorifice prin intermediul celor doi martori și a celor doi inculpați, în scopul procurării resurselor financiare necesare pentru achiziționarea unor produse etnobotanice, câtă vreme partea vătămată însăși se ocupa de valorificarea bunurilor în cadrul localului respectiv, astfel că nimic nu o împiedica să folosească banii obținuți din vânzarea lor în scopul menționat.
Pe de altă parte, se constată că partea vătămată a făcut afirmații care nu corespund realității în fața primei instanței și în legătură cu faptul că soția sa ar fi sesizat organele de urmărire penală, în urma constatării furtului.
Contrar afirmației făcute în fața primei instanțe, din actele de la dosarul cauzei rezultă fără niciun dubiu că partea vătămată este cea care a formulat plângere penală, sesizând furtul comis. La dosarul cauzei se regăsesc, astfel, atât plângerea scrisă și semnată de partea vătămată, prin care a solicitat „măsuri legale”, cât și procesul-verbal întocmit de lucrători de poliție din cadrul Poliției municipiului S., în care se constată că în ziua de 14 iulie 2010, orele 8:45, au fost sesizați de numitul C. Minel cu privire la faptul că în noaptea de 13/14 iulie 2010, persoane necunoscute, prin efracție, au pătruns în incinta magazinului, de unde au sustras mai multe bunuri.
Lipsa de veridicitate a afirmațiilor făcute de partea vătămată, dar și de concubina acestuia, martora F. M., reiese și din faptul că în timp ce partea vătămată a declarat că soția sa a sesizat lipsa bunurilor în dimineața zilei de 14 iulie 2010, martora a declarat că a sesizat lipsa acestora în seara zilei de 14 iulie 2010.
Totodată, se constată că în timp ce martora F. M. a declarat că la data comiterii faptei ea era cea care vindea marfă în magazin, martorii B. C. și B. B. audiați fiind de către instanța de recurs au declarat că partea vătămată era cea care vindea marfă în noaptea comiterii faptei.
În acest context, este evident faptul că declarațiile părții vătămate și a concubinei acesteia, date cu ocazia judecării cauzei de către instanța de fond, nu corespund adevărului și au avut ca unic scop exonerarea de răspundere a celor doi inculpați.
O dovadă a faptului că apărarea formulată pe parcursul judecării cauzei nu este reală, o constituie și împrejurarea că niciunul dintre cei doi martori sau cei doi inculpați nu au formulat o astfel de apărare și pe parcursul urmăririi penale.
Ori, în condițiile în care organele de urmărire penală au început urmărirea penală împotriva acestora, reținând că există probe de vinovăție, atât cei doi martori, cât și cei doi inculpați, aveau interesul, în condițiile în care ar fi existat consimțământul părții vătămate, să dovedească lipsa de temeinicie a probelor administrate, aducând la cunoștință organelor de urmărire penală acest aspect.
În concluzie, fără a nega faptul că partea vătămată, în calitate de administrator și asociat al . ar fi putut să-și exprime consimțământul în legătură cu luarea bunurilor, chiar și verbal, iar această manifestare de voință a părții ar fi condus în mod inevitabil la exonerarea de răspundere a celor doi inculpați, apreciez că din ansamblul probelor administrate, rezultă că bunurile nu au fost luate cu consimțământul părții vătămate.
Chiar dacă inculpatul pe parcursul procesului penal poate retracta declarația dată în faza de urmărire penală, instanța de judecată nu este obligată să țină seamă de ultima poziție a acestuia, tocmai pentru că probele nu au valoare diferită atunci când sunt administrate în faza de urmărire penală sau în faza de judecată și tocmai pentru că instanței îi revine obligația ca în urma analizării întregului material probator să aprecieze dacă acestea corespund sau nu adevărului.
În aceste condiții, ținând seama de declarațiile celor doi martori și ale celor doi inculpați, referitoare la contribuția efectivă a fiecăruia dintre ei la sustragerea bunurilor, consider că în cauză s-ar fi impus admiterea apelului declarat de P. de pe lângă J. S., casarea hotărârii primei instanțe și pe fond, condamnarea inculpatului S. I. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, cu aplic.art.75 lit.c Cod penal, iar a inculpatului I. P., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 Cod penal rap.la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, cu aplic. art.75 lit.c Cod penal.
V. M.
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 144/2013. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
