Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 2527/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2527/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2012 în dosarul nr. 2527/2012
Dosar nr._ - art. 180 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 2527
Ședința publică de la 10 Decembrie 2012
PREȘEDINTE V. M. - Judecător
Judecător C. M.
Judecător C. A. G.
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror N. D. T., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
.....................
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și partea vătămată E. V., împotriva sentinței penale nr. 88 din 12 aprilie 2012 pronunțată de J. Vînju M., în dosarul cu nr._ privind pe intimatul inculpat A. F. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: avocat ales P. C. reprezentând pe recurentul parte vătămată E. V.; avocat desemnat din oficiu D. F., reprezentând pe intimatul inculpat A. F. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public dezvoltă oral motivele de recurs depuse la 09 mai 2012 la J. Vînju M. și critică sentința pentru nelegalitate susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor cu care a fost investită prin actul de sesizare și, de asemenea, a aplicat pedepse în afara limitelor legale.
Apreciază că sentința este lovită de nulitate, în sensul dispozițiilor art. 197 pct. 2 cod procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, la instanța de fond.
Avocat P. C., având cuvântul pentru recurentul parte vătămată E. V., susține oral motivele de recurs depuse la dosar și critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește soluționarea cauzei atât sub aspectul laturii penale, cât și a laturii civile.
Susține că pedepsele au fost stabilite într-un cuantum necorespunzător, cu încălcarea criteriilor generale de individualizare, fără să se aibă în vedere vârsta înaintată a recurentului (80 ani), precum și leziunile suferite și concretizate într-un număr mare de zile pentru îngrijiri medicale.
De asemenea, susține că în mod nelegal s-a respins cererea de despăgubiri civile, deși recurentul pretinde că a făcut dovada pretențiilor solicitate atât în ceea ce privește perioada de spitalizare, cât și imposibilitatea ulterioară de a desfășura fără ajutor activitățile gospodărești.
Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării sentinței, majorării pedepselor aplicate intimatului inculpat și obligarea acestuia la despăgubiri civile.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Public, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la recursul declarat de partea vătămată, solicită admiterea acestuia pentru criticile invocate în recursul declarat de Ministerul Public, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Avocat D. F., pentru intimatul inculpat A. F. D., apreciază că recursul declarat de Ministerul Public este fondat și lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia, precum și recursul declarat de partea civilă E. V..
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 88/12.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, J. Vînju M., în baza art. 192 alin.2 C.pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit.b C.pen. și art. 320 ind. 1 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpatul A. D. F. (fiul lui S. și O., născut la data de 21.05.1988 în Vînju M., județul M., domiciliat în ., județul M., CNP:_, recidivist) la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 180 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit.b și art. 320 ind.1 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpat la 2 luni închisoare; în baza art. 182 alin.1 C.pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit.b și art. 320 ind.1 C.pr.pen, a condamnat inculpatul la 1 an închisoare; în baza art. 217 alin.1 C.pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit.b C.pen. și art. 320 ind.1 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpat la 15 zile închisoare; în baza art. 217 alin.1 C.pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit.b C.pen. și art. 320 ind.1 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpat la 20 zile închisoare, iar conform art. 33 – 34 C.pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.pr.pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. V. S. și a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile 5000 lei daune morale; s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată T. C. și a fost obligat inculpatul să plătească 50.000. daune morale; s-a respins ca nedovedită acțiunea civilă formulată de partea vătămată E. V..
În baza art. 191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 750 lei cheltuieli judiciare, din care, 400 lei onorariu apărător din oficiu, ce s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin plângerea prealabilă adresată organelor de poliție la 12.08.2009, partea vătămată S. V. C. a solicitat cercetarea penală a numitului A. D. F., pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și lovire arătând că în seara de 11.08.2009, acesta a pătruns fără drept în curtea locuinței sale și l-a lovit.
Potrivit certificatului medico-legal, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
La aceeași dată, partea vătămată S. Titel a solicitat cercetarea penală a numitului A. D. F. pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, arătând că în seara de 11.08.2009, acesta a pătruns în locuința sa.
La 19.05.2010, lucrătorii Postului de Poliție Pădina au fost sesizați prin serviciul SNUAU 112 despre faptul că în noaptea de 18/19.05.2010, inculpatul A. D. F. a pătruns în locuințele părților vătămate E. V. și Ș. D., pe care le-a agresat și a spart geamurile.
Prin plângerile adresate organelor de poliție, părțile vătămate E. V., E. A. și Ș. D. au solicitat cercetarea penală a numitului A. D. F., arătând că în noaptea de 18/19.05.2010, acesta a pătruns în locuințele lor, le-a agresat și a spart geamurile.
Conform certificatului medico-legal, partea vătămată E. V. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată Ș. D. 10-11 zile îngrijiri medicale.
În contextul întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că faptele reținute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, lovire, vătămare corporală și două infracțiuni de distrugere, prevăzute de art.192 alin.2, art.180 alin.2 C.pen., art.182 alin.1 C.pen. și art.217 alin.1 C.pen., iar vinovăția fiind dovedită, s-a dispus condamnarea inculpatului.
Sub aspectul individualizării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, pe lângă pericolul social al faptei și persoana inculpatului, faptul că se află în stare de recidivă postexecutorie, atitudinea procesuală penală sinceră a acestuia, precum și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, criterii prevăzute în art.72 C.pen. S-a reținut că fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere modul exercitării agresiunii, respectiv zona corpului asupra căreia s-a exercitat ., nefiind de neglijat nici diferența de vârstă dintre agresor și părțile vătămate, care depășesc vârsta de 50, 60 și respectiv 80 de ani, inculpatul fiind mult mai tânăr față de acestea.
Aceste elemente au fost de natură să formeze instanței de fond convingerea că, pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum și regim eficient, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată peste minimul special prevăzut de lege, pentru fiecare infracțiune, cu executare în regim de detenție, va fi de natură să ducă la reeducarea inculpatului și la atingerea scopului preventiv și coercitiv al legii penale.
Săvârșind mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, inculpatului i-au fost aplicate disp.art.33-34 C.pen, cu privire la concursul de infracțiuni.
Referitor la acțiunile civile formulate de părțile vătămate S. V. S. și T. C., instanța de fond a dispus admiterea acestora, având în vedere acordul inculpatului, obligându-l pe inculpat să-i plătească 5000 lei daune morale părții vătămate S. V. S. și suma de 50.000 lei daune morale părții vătămate T. C..
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată E. V., instanța de fond a respins-o, având în vedere faptul că acesta nu a făcut dovada prejudiciului material.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. Vînju M. și partea vătămată E. V..
În motivarea recursului, P. de pe lângă J. Vînju M. a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece nu s-a pronunțat asupra unor fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și pentru că a aplicat pedepse în afara limitelor prevăzute de lege.
Partea vătămată nu a dezvoltat în scris motivele de recurs.
Prin decizia penală nr. 245 de la 06 iunie 2012, Tribunalul M., în baza art. 42 C.p.p. rap. la art. 28 indice 1 pct. 3 C.p.p., a declinat competența de soluționare a recursurilor declarate de P. de pe lângă J. Vînju-M. și de recurentul-parte vătămată E. V., în favoarea Curții de Apel C., cheltuielile judiciare urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei, iar suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A. D. F., conform delegației nr. 1934/29.05.2012 eliberată de Baroul M., s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, tribunalul, procedând la verificarea competenței de soluționare a căii de atac declarate, a constatat că nu este instanță competentă material, deoarece, prin . 25.11.2010, a Legii nr. 202/2010, la punctul 3 al art. 27 din C.p.p. s-a prevăzut că tribunalul, ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
De asemenea, au fost modificate dispozițiile privind competența materială a curților de apel, prin art. 28 ind. 1 pct. 3 C.p.p. prevăzându-se competența curților de apel, care „ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.”
Astfel, din interpretarea prevederilor art. 27 pct. 3 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 5 din Legea nr. 202/2010 și ale art. 281 pct. 3 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește competența de soluționare a recursului în materie penală, curtea de apel are competență generală, iar tribunalul are competență specială, limitată strict la cazurile prevăzute în art. 27 pct. 3 C. proc. pen..
Cum, în speță, pentru infracțiunile de „vătămare corporală gravă” și „violare de domiciliu” prev. de art.182 alin.1 cod penal și art. 192 alin.2 cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, a rezultat că, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 3 cod procedură penală, tribunalul nu este instanță competentă material să judece recursurile ce fac obiectul cauzei, ci, conform art. 281 pct. 3 cod procedură penală, competența revine Curții de Apel C..
Cauza a fost astfel înregistrată - spre competenta soluționare a recursurilor declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și partea vătămată E. V. - pe rolul Curții de Apel C., Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori, la data de 14 iunie 2012, sub nr._ .
Ministerul Public a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor cu care a fost investită prin actul de sesizare și, de asemenea, a aplicat pedepse în afara limitelor legale.
A apreciat că sentința este lovită de nulitate, în sensul dispozițiilor art. 197 pct. 2 cod procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, la instanța de fond.
Partea vătămată E. V. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește soluționarea cauzei atât sub aspectul laturii penale, cât și a laturii civile, susținând că pedepsele au fost stabilite într-un cuantum necorespunzător, cu încălcarea criteriilor generale de individualizare, fără să se aibă în vedere vârsta sa înaintată (80 ani), precum și leziunile suferite și concretizate într-un număr mare de zile pentru îngrijiri medicale.
De asemenea, a susținut că, în mod nelegal s-a respins cererea de despăgubiri civile, deși el a făcut dovada pretențiilor solicitate, atât în ceea ce privește perioada de spitalizare, cât și imposibilitatea ulterioară de a desfășura fără ajutor activitățile gospodărești.
Partea vătămată a concluzionat în sensul admiterii recursului, casării sentinței, majorării pedepselor aplicate intimatului inculpat și obligarea acestuia la despăgubiri civile.
Recursurile sunt fondate.
Prin rechizitoriul din 30 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă J. Vînju M., în dosarul nr. 1513/P/209, inculpatul A. D. F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a patru infracțiuni de violare calificată de domiciliu prev de art. 192 alin. 2 cod penal, două infracțiuni de lovire în varianta prev de art. 180 alin. 2 cod penal, o infracțiune de lovire prev de art. 180 alin. 1 cod penal, o infracțiune de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. 1 cod penal și două infracțiuni de distrugere prev de art. 217 alin. 1 cod penal, în concurs real, conform art. 33 lit. a cod penal și în stare de recidivă, conform art. 37 lit. b cod penal.
J. Vînju M., prin sentința penală nr. 88/12.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 192 alin.2 C.pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit.b C.pen. și art. 320 ind. 1 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 180 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit.b și art. 320 ind.1 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpat la 2 luni închisoare; în baza art. 182 alin.1 C.pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit.b și art. 320 ind.1 C.pr.pen, a condamnat inculpatul la 1 an închisoare; în baza art. 217 alin.1 C.pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit.b C.pen. și art. 320 ind.1 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpat la 15 zile închisoare; în baza art. 217 alin.1 C.pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit.b C.pen. și art. 320 ind.1 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpat la 20 zile închisoare, iar conform art. 33 – 34 C.pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.pr.pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. V. S. și a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile 5000 lei daune morale; s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată T. C. și a fost obligat inculpatul să plătească 50.000. daune morale; s-a respins ca nedovedită acțiunea civilă formulată de partea vătămată E. V..
În consecință, Curtea constată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor infracțiunilor pentru care a fost sesizată prin rechizitoriu, ceea ce atrage nulitatea hotărârii, conform art. 197 pct. 2 cod procedură penală.
De asemenea, pedepsele stabilite pentru infracțiunile de vătămare corporală gravă (art. 182 cod penal) și distrugere (art. 217 alin. 1 cod penal), sunt într-un cuantum nelegal.
În consecință, constatând nelegalitatea sentinței, Curtea urmează a, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c cod procedură penală, să admită recursurile și să dispună casarea sentinței cu trimitere pentru rejudecare la instanța de fond - J. Vînju M..
Cu ocazia rejudecării, instanța va stabili infracțiunile pentru care a fost investită prin actul de sesizare și se va pronunța cu privire la fiecare dintre acestea, urmând să aplice pedepse în limite legale, cu reținerea dispozițiilor art. 3201 cod procedură penală.
De asemenea, va evalua întregul material probator referitor la pretențiile civile formulate de părțile civile constituite în cauză, urmând să dispună eventual obligarea intimatului inculpat la despăgubiri către acestea.
În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, suma de 300 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu, urmând a fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și partea vătămată E. V., împotriva sentinței penale nr. 88 din 12 aprilie 2012 pronunțată de J. Vînju M., în dosarul cu nr._ privind pe intimatul inculpat A. F. D..
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Suma de 300 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. M. C. M. C. A. G.
Grefier,
F. I.
Red. jud. C. M.
Jud. fond: A. N.
Dact. 3 ex./A.T.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2342/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
