Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 2479/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2479/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2012 în dosarul nr. 2479/2012
Dosar nr._ - art. 192 cod penal; art. 321 cod penal; OUG
nr. 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 2479
Ședința publică de la 05 Decembrie 2012
PREȘEDINTE A. D. - Judecător
Judecător L. B.
Judecător M. M. Ș.
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
......................
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. J. N. împotriva sentinței penale nr. 136 de la 01 octombrie 2012, pronunțată de J. N. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul inculpat M. D. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat asistat de avocat ales Buduran I., precum și intimatul parte vătămată C. D. I..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat - în condițiile prevăzute de lege - intimatul inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului conform motivelor scrise criticând sentința sub aspectul individualizării pedepsei pe care o apreciază excesiv de blândă întrucât prima instanță nu a avut în vedere în totalitate criteriile prev. de art. 72 Cp.; arată că deși părțile s-au împăcat pentru infracțiunile de lovire și distrugere, tamponarea intenționată și repetată a autoturismului părții vătămate în centrul localității N., precum și violarea de domiciliu pe timpul nopții pentru a continua pedepsirea părții vătămate, nu pot fi separate de motivul determinat al inculpatului, faptele constituind o pluralitate de infracțiuni ce aduc o serioasă atingere ordinii de drept; mai mult arată că inculpatul a negat o parte din faptele săvârșite astfel încât în mod greșit prima instanță a reținut că a avut o atitudine sinceră, astfel încât pedeapsa rezultantă de șase luni închisoare precum și modalitatea de executare stabilită sunt neadecvate.
Avocat Buduran I., pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea recursului parchetului va nefondat întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, pedeapsa fiind corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de lege, arătând de asemenea că inculpatul nu are antecedente penale și că a avut o atitudine sinceră.
Intimatul - parte vătămată C. D. I., menține declarația dată la instanța de fond.
Intimatul - inculpat M. D. L., în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 136 de la 01 octombrie 2012, pronunțată de J. N. în dosarul cu nr._, în baza art.86 alin. 2 din OUG. nr.195/2002, republicată, cu art.74 lit.a și b Cod penal și art.76 lit. e Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. D.-L., fiul lui S. și D., cetățean român, născut la data de 15.09.1990, în orașul Tg-Cărbunești, județul Gorj, domiciliat în N., .. 245, Județul Gorj, CNP_, la 500 lei amendă; în baza art.87 alin. 5 din OUG nr.195/2002, republicată, cu art.74 lit. a și b Cod penal și art.76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. D. -L., la trei luni închisoare; în baza art.321 alin. 1 Cod penal, cu art.74 lit. a și b Cod penal și art.76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. D. -L., la trei luni închisoare, iar în baza art.192 alin. 2 Cod penal, cu art.74 lit.a și b Cod penal și art.76 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. D.-L., la 6 luni închisoare.
În baza art.33-34 lit.d Cod penal, s-a aplicat inculpatului M. D.-L. pedeapsa cea mai grea, de șase luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de șase luni închisoare; în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe perioada prevăzută de art.82 Cod penal și s-au pus în vedere inculpatului M. D.-L., dispozițiile art.83 și urm. Cod penal; în baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II-a și b Cod penal; în baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata de arest preventiv de la data de 04.04.2012, la data de 27.04.2012.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
În baza art.180 alin. 2 din Codul penal, cu art.74 lit. a,b și c Cod penal și art.76 lit. e Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. I. T., fiul- și al E., născut la data de 10 ianuarie 1987, în municipiul .Tg-J., județul Gorj, domiciliat în orașul N., ., județul Gorj, CNP_, la 500 lei amendă; în baza art.192 alin. 2 Cod penal, cu art.74 lit. a, b și c Cod penal și art.76 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare; în baza art.264 alin. 1 Cod penal, cu art.74 lit. a,b și c Cod penal și art.76 lit. e Cod penal, același inculpat a fost condamnat la o lună închisoare; în baza art.33-34 lit. d Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de șase luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de șase luni închisoare; în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe perioada prevăzută de art.82 Cod penal și s-au pus în vedere inculpatului D. I.-T., dispozițiile art.83 și următ. Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza II-a și b Cod penal; în baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. N., Județul Gorj nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: M. D. L., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin.5 și art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002-rep., art. 321 alin. 1, alin 2 cod penal, art. 192 alin.2 cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.; D. I. T., aflat în stare de libertate, pentru săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin.2 cod penal, art. 192 alin.2 cod penal, art.264 alin.l C.penal cu aplicarea art. 33 lit.a din C.penal.
În fapt, s-a constatat că în noaptea de 08/09 martie 2012, orele 24,00, inculpatul M. D. L., în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_, pe . . orașul N., pe scaunul din dreapta față al autoturismului aflându-se numitul D. B., a fost depistat de către organele poliției rutiere aflate în patrulare, iar la semnalele regulamentare de oprire efectuate de către organele de poliție, inculpatul a continuat deplasarea spre . necesară urmărirea acestuia pe . în punctul de lucru al Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice SA din orașul N., unde inculpatul lucrează, abandonând autoturismul și intrând în incinta acestei societăți, de unde s-a întors la autoturism după aproximativ 10 minute.
Organele de poliție rutieră i-au solicitat acestuia să fie supus testării cu aparatul etilotest sau să fie condus la unitate sanitară, pentru recoltarea de probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul a refuzat, în prezența martorului asistent C. D. I., testarea cu etilotestul, precum și conducerea la unitate medicală pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În dimineața de 25.03.2012, orele 4:30, inculpatul M. D. L. a condus autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_, fiind însoțiți de D. T. I. și D. B., pe . N., a tamponat intenționat și în mod repetat din spate autoturismul marca Audi nr._, condus de numitul C. D. I. pe toată . N., împingându-l în gardul Monumentului Eroilor din capătul străzii, în urma tamponărilor intenționate s-a produs avarierea autoturismului marca Audi cu numărul Gj 10 VYO, aparținând lui C. D. I., în proporție de 60%.
În continuare, inculpatul M. D. L. împreună cu D. I. T. l-au urmărit pe jos pe C. D. I., care a fugit, prinzându-l la poarta acestuia, unde l-au lovit cu pumnii și picioarele și un levier metalic, după care au intrat după acesta în curtea locuinței, până pe scară, continuând să-l lovească, renunțând în momentul în care a apărut mama lui C. D. I.. Ca urmare a acestui fapt, lui C. D. I. i-au fost produse leziuni ce au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico–legal nr.299 din 26.03.2012.
Partea vătămată C. D. I. și inculpatul M. D. L., au declarat pe parcursul urmăririi penale că s-au împăcat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere și lovire, pentru aceste infracțiuni urmând să se dispună scoaterea de sub urmărire penală.
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele săvârșite de inculpatul M. D. L. (respectiv, refuzul de a se supune recoltării probelor biologice de sânge, precum și atestării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, precum și conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, violare de domiciliu, infracțiunile fiind săvârșite în concurs real) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin.5, art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep, art.321 alin. l, art. 192 alin. 2 din C penal, cu aplicarea art. 33, lit a, cod penal, texte de lege în baza cărora a fost condamnat; de asemenea, s-a constatat că faptele inculpatului D. I. T. (constând în lovirea părți vătămate, violare de domiciliu și favorizarea infractorului, aflate în concurs real) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin.2, art. 192 alin.2, art. 264 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, texte de lege în baza cărora a fost condamnat.
La stabilirea și aplicarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile art.72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților, de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În raport de aceste criterii și având în vedere vârsta inculpaților (necunoscuți cu antecedente penale), s-a ajuns la concluzia că pedeapsa ce urmează a le fi aplicată, își va putea atinge scopul educativ și preventiv și prin aplicarea prevederilor art.81 Cod penal.
Pe de altă parte, conduita anterioară bună a inculpaților, faptul că realizează venituri din muncă, că au recunoscut în parte faptele comise, s-a apreciat că reprezintă circumstanțe atenuante, în sensul prevederilor art.74 Cod penal, având drept consecință reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. N., criticând sentința sub aspectul individualizării pedepsei pe care o apreciază excesiv de blândă întrucât prima instanță nu a avut în vedere în totalitate criteriile prev. de art. 72 Cp.; s-a arătat că deși părțile s-au împăcat pentru infracțiunile de lovire și distrugere, tamponarea intenționată și repetată a autoturismului părții vătămate în centrul localității N., precum și violarea de domiciliu pe timpul nopții pentru a continua pedepsirea părții vătămate, nu pot fi separate de motivul determinat al inculpatului, faptele constituind o pluralitate de infracțiuni ce aduc o serioasă atingere ordinii de drept; mai mult s-a arătat că inculpatul a negat o parte din faptele săvârșite astfel încât în mod greșit prima instanță a reținut că a avut o atitudine sinceră, astfel încât pedeapsa rezultantă de șase luni închisoare precum și modalitatea de executare stabilită sunt neadecvate.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazului de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 14 C.p.p. și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3856 alin. ultim C.p.p. se constată că este legală și temeinică în concordanță cu actele existente la dosar.
Astfel, intimatul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, art. 87 alin. 5 din aceeași lege, art. 321 alin. 1 Cp., art. 192 alin. 2 Cp., faptele fiind săvârșite în împrejurările descrise de instanță în sentința recurată iar instanța de fond reținând starea de fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea.
Apreciem că prima instanță s-a orientat la un cuantum al pedepselor care să aibă drept consecință recuperarea inculpatului întrucât ceea ce contează, în esență este ca pedeapsa aplicată să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el dorința ca pe viitor că aibă o conduită corectă.
Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă ține seama de natura umană a omului și de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî într-o conduită compatibilă cu interesele societății. Or, având în vedere împrejurarea că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată pentru infracțiunile de amenințare și distrugere, la instanța de recurs având o atitudine de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite, a proceda în sensul majorării acestor pedepse așa cum s-a solicitat ar însemna ca pedeapsa să nu își atingă finalitatea înscrisă în disp. art. 52 Cp.
De asemenea nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei stabilită de prima instanță întrucât la stabilirea modalități se are în vedere, că atingerea dublului scop, preventiv și educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, și durat sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.
Față de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor dar și de datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului care evidențiază posibilitatea reală a reeducării acestuia, instanța de recurs apreciază, ca și instanța de fond că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia și de asemenea analiza întregului material probator aflat la dosarul cauzei a relevat existența unor elemente ce justifică aprecierea că nu este necesară să fie dispusă o măsură specială în legătură cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aceste elemente demonstrând că inculpatul oferă suficiente garanții că se va îndrepta în viitor în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei astfel cum este reglementată în disp. art. 81 Cp.
În raport de aceste considerente, instanța de recurs constată, așadar că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a reținut și a dat eficiență, atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate de inculpat, interpretând și aplicând corect prevederile art. 72 Cp.
Ca urmare, recursul declarat de parchet este nefondat, astfel încât în baza art. 38515 pct. 2 lit. b C.p.p., va fi respins.
Potrivit art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul P. DE PE L. J. N. împotriva sentinței penale nr. 136 de la 01 octombrie 2012, pronunțată de J. N. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul inculpat M. D. L., ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. D. L. B. M. M. Ș.
Grefier,
M. N.
Red. jud. L. B.
Jud. fond: E. D.
Dact. 2 ex./A.T. - 14 Decembrie 2012
| ← Art. 210 Cod Penal. Decizia nr. 2441/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
