Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 612/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-03-2012 în dosarul nr. 612/2012
Dosar nr._ - art. 321 cod penal –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 612
Ședința publică de la 14 Martie 2012
PREȘEDINTE L. B. - Judecător
Judecător M. M. Ș.
Judecător C. C.
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
…………….
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. T. O. și de inculpații A. F. și G. A. R., împotriva deciziei penale nr. 84 de la data de 18 mai 2011, pronunțată de T. O. – Secția Penală în dosarul penal nr._, privind și pe intimatul – inculpat S. A. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns; recurentul – inculpat A. F. asistat de avocat I. T.; intimatul – inculpat S. A. G. asistat de avocat desemnat din oficiu I. Ț.; avocat desemnat din oficiu V. T. reprezentând pe recurentul – inculpat G. A. R. (lipsă, aflat în stare de libertate); a lipsit intimatul – parte vătămată A. V..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul recurentului – inculpat A. F. a depus la dosar împuternicire avocațială și, în xerocopii, o . acte medicale, după care, instanța – din oficiu – a invocat excepția tardivității recursurilor declarate de inculpații A. F. și G. A. R., urmând ca părțile să formuleze concluzii și în acest sens.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului declarat de parchet, susținând motivele scrise depuse la dosar, în sensul greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor trei inculpați, cu încălcarea dispozițiilor art. 52 și art. 72 cod penal; astfel, arată că inculpatul A. F. nu s-a prezentat în fața instanței de fond pentru a fi audiat, participația inculpaților la săvârșirea infracțiunilor fiind dovedită cu probele administrate, gradul de pericol social al acestor infracțiuni fiind deosebit de ridicat, astfel încât apreciază că se impune majorarea pedepselor aplicate; periculozitatea ridicată prezentată de cei trei inculpați rezultă și din împrejurarea că aceștia au fost arestați preventiv și, mai mult, nu s-a făcut diferențiere între cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, deși se impunea ca pedeapsa aplicată inculpatului S. să fie mai redusă; solicită, în subsidiar, suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor la care au fost condamnați inculpații.
Avocat I. T., pentru recurentul – inculpat A. F. lasă la apreciere excepția invocată de instanță cu privire la tardivitatea recursurilor declarate de inculpați, menționând însă că inculpatul A. F., la data de 13 aprilie 2011 a fost bolnav, iar ulterior, la data de 04 mai 2011, când au avut loc dezbaterile, nu a mai fost citat și, mai mult, deși sentința s-a pronunțat la 18 mai 2011, nu i-a fost comunicată.; cu privire la recursul declarat de parchet, menționează că pedeapsa aplicată este corespunzătoare și, în acest moment procesual, nu se mai pot face aprecieri cu privire la măsura arestării preventive, inculpatul fiind liberat anterior, cu atât mai mult cu cât măsura arestării preventive este provizorie; menționează că rechizitoriul întocmit în cauză este incomplet, înregistrările video prezentate conținând numai indicii de săvârșire a faptelor, iar declarațiile persoanelor audiate în cauză nu pot fi considerate probe care să dovedească infracțiunea, deoarece acestea au fost cercetate inițial în cauză; menționează, de asemenea, că în momentul scandalului, în stația Peco se aflau numai trei persoane, astfel încât nu se poate vorbi de ultraj contra bunelor moravuri, cu atât mai mult cu cât inculpatul și partea vătămată au aruncat obiecte de la distanță, spărgându-se luneta unuia dintre autoturisme, partea vătămată nu a prezentat nici un act medico-legal; în consecință, apreciază că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare sunt suficiente, deoarece nu a fost indignată nici o persoană și, mai mult, participarea părții vătămate a fost una agresivă; arată, de asemenea, că inculpatul A. F. nun s-a prezentat la instanța de fond, deoarece a fost bolnav, așa cum rezultă și din actele medicale.
Solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței și menținerea pedepsei aplicată inculpatului.
Avocat V. T., având cuvântul pentru recurentul – inculpat G. A. R., arată că recursul inculpatului este formulat în termen, deoarece nu i s-a comunicat hotărârea, lăsând la aprecierea instanței, solicitând admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei și sentinței și, pe fond, achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev de art. 180 alin. 1 cod penal, deoarece, din probele administrate nu rezultă că acesta a lovit-o pe partea vătămat; în subsidiar, solicită reducerea pedepsei, arătând că a fost un conflict spontan, inculpatul nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal; solicită, de asemenea, respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat.
Avocat I. T. solicită admiterea recursului declarat de inculpatul G. A. R., întrucât, așa cum s-a susținut, nu a săvârșit infracțiunea de lovire.
Avocat I. Ț., pentru intimatul – inculpat S. A. G., menționează că recursurile declarate de ceilalți doi inculpați sunt formulate în termen, astfel încât solicită extinderea efectelor recursurilor declarate de acești inculpați și cu privire la inculpatul S., cu consecința casării deciziei și menținerii sentinței, ca legală și temeinică; solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, întrucât nu se justifică majorarea pedepsei, inculpatul S. fiind infractor primar, iar aplicarea dispozițiilor art. 81 cod penal este justificată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații A. F. și G. A. R., ca tardiv introduse.
Recurentul – inculpat A. F., în ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorului ales.
Intimatul – inculpat S. A. G., având cuvântul, declară că regretă fapta săvârșită.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 844/28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în temeiul art.. 334 Cod procedura penala, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice data faptelor prin actul de sesizare a instanței, pusă in discuția părților la cererea apărătorului părții vătămate, iar în temeiul art. 180 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c si alin 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. f teza II Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. F. zis „B.” - fiul lui S. si F., născut la 29.10.1990 în orașul Drăgănești O., jud. O., domiciliat în Drăgănești- O., .. 371, jud. O. cu reședința în Slatina, .-115 jud. O., fără antecedente penale, CNP_ - la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 250 lei; în temeiul art. 217 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a si c si alin 2 Cod penal si art.76 alin 1 lit. f teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. F. la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 450 lei; în temeiul art. 321 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c si alin 2 Cod penal și art. 76 alin 1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. F. la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 11 alin 1 pct.1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a si c si alin 2 Cod penal si art. 76 alin 1 lit. f teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. F. la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 450 lei.
În temeiul art. 33 lit. a si 34 alin. 1 lit. e Cod penal, s-au contopit pedepsele pronunțate pentru inculpatul A. F., în sensul că i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, iar în baza art.71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a si lit. b C.p., cu referire la art.8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 6 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, in condițiile art. 359 Cod procedură penală; în baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, iar conform art. 88 alin 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa s-a dedus timpul reținerii și arestării preventive, respectiv de la 09.06.2010 până la 25.06.2010; în baza art. 350 alin. 3 lit. b C.p.p., s-a dispus retragerea de îndată a mandatului de arestare preventiva nr. 42 din data de 09.08.2010 emis de Judecătoria Slatina, pentru inculpatul A. F., daca nu este arestat in alta cauza.
În temeiul art. 180 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a si c si alin 2 Cod penal si art. 76 alin. 1 lit. f teza II Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. A. R. zis „R.” - fiul lui S. si V., născut la data de 16.12.1991 in Slatina, jud. O., domiciliat in Slatina, .. 28, ., ., fără antecedente penale, CNP_ - la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 250 lei; în temeiul art. 217 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a si c si alin 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. f teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 450 lei; în temeiul art. 321 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a si c si alin 2 Cod penal și art. 76 alin 1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 11 alin 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a si c și alin. 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. f teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. A. R. la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 450 lei.
În temeiul art. 33 lit. a si 34 alin. 1 lit. e Cod penal, s-au contopit pedepsele pronunțate pentru inculpatul G. A. R., în sensul că i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare; în baza art.71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a si lit. b C.p., cu referire la art.8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 6 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, in condițiile art. 359 Cod procedură penală; potrivit art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei; în baza art. 88 alin 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa perioada reținerii si arestării preventive executata începând din 10.06.2010 si pana la data de 01.07.2010, respectiv 09.08.2010, la zi, iar conform art. 350 alin. 3 lit. b C.p.p., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G. A. R. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 43 din data de 09.08.2010 emis de Judecătoria Slatina, daca nu este arestat in alta cauza.
În temeiul art. 321 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a si c și alin. 2 Cod penal și art. 76 alin 1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. A. G. zis „T.” - fiul lui N. si G., născut la 22.09.1990 in Slatina, jud. O., domiciliat in Slatina, .. 23, ., jud. O., fără antecedente penale, CNP_ - la pedeapsa de 6 luni închisoare; în temeiul art. 11 alin 1 pct. 1 din legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c si alin. 2 Cod penal și art. 76 alin 1 lit. f teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 450 lei, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c Cod penal, a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 33 lit a si 34 alin.1 lit. d Cod penal, s-au contopit pedepsele pronunțate în cazul inculpatului S. A. G., în sensul că i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare; în baza art.71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a si lit. b C.p., cu referire la art.8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 6 luni, reprezentând termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, in condițiile art. 359 Cod procedură penală; în baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, iar conform art. 88 alin 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă perioada de reținere si arest preventiv, respectiv din data de 10.06.2010 pana la data de 28.06.2010.
S-a luat act ca nu exista constituire de parte civila in cauzași, în baza art. 191 alin 1 si 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de cate 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (in total 1.500 lei), din care, suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu (cate 100 lei pentru fiecare avocat).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.2958/P/2010 al Parchetului de pe linga Judecătoria Slatina, au fost trimiși in judecata inculpații: A. F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin 1, art. 217 alin 1,art. 321 alin 1 Cod penal și art. 11 alin 1 pct. 1 din legea nr. 61/1991, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; S. A. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin 1, art.321 alin 1 Cod penal și art. 11 alin 1 pct. 1 din legea nr. 61/1991, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; G. A. R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin 1, art. 217 alin 1, art. 321 alin 1 Cod penal si art. 11 alin. 1 pct. 1 din legea nr. 61/1991, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a constatat că între familia inculpatului A. F. si partea vătămată A. V., in data de 07.06.2010, a avut loc o altercație, deoarece partea vătămată a intrat in casa peste inculpat si familia acestuia, a bătut-o pe mama inculpatului (cumnata părții vătămate) si a spart geamuri, fapt pentru care inculpatul A. F. formulase o plângere penală la Poliția Drăgănești-O..
În ziua de 08.06.2010, inculpatul A. F. trebuia sa meargă sa dea niște declarații la Poliția Drăgănești-O. si, fiindu-i teamă de familia unchiului sau, i-a luat pe ceilalți doi inculpați și pe martori cu el, iar la întoarcere spre Slatina, la Stația Peco din . s-au întâlnit cu partea vătămata, aceasta din urmă coborând din mașină înarmat cu o sabie, Inculpații au coborât și ei înarmați cu arme albe, aflate in mașina inculpatului A. F. si au agresat-o pe partea vătămată, incidentul durând câteva minute, interval de timp în care inculpatul A. F. a sărit pe capota motor a autoturismului Mercedes și a lovit-o pe partea vătămată care, la rândul său a ripostat, folosind în acest scop sabia tip macetă pe care oavea asupra sa.
În urma altercației fizice cu inculpatul A. F., partea vătămată a suferit leziuni traumatice la nivelul degetelor mâinii stângi.
De asemenea, s-a mai reținut că partea vătămata s-a retras in incinta magazinului din benzinărie, iar inculpatul A. F. a spart cu o bâtă luneta autoturismului Mercedes; de asemenea, inculpatul G. A. R., având în mână un obiect contondent (bâtă/țeavă din fier), a agresat-o pe partea vătămată, după care a spart parbrizul autoturismului Mercedes aparținând părții vătămate.
În ce privește pe inculpatul S. A. G., prima instanță a reținut că a aruncat cu un cuțit în direcția părții vătămate, fără însă a o nimeri, după care s-a retras spre mașina Skoda ce aparține inculpatului A. F. și a luat o țeava metalică, pe care a aruncat-o spre partea vătămată, fără a o nimeri, apoi a lovit cu piciorul portiera dreaptă-față a autoturismului Mercedes.
In cursul desfășurării incidentului, în magazinul din benzinărie se aflau trei persoane, dintre care una de sex feminin și două de sex masculin, care, la vederea celor întâmplate, erau mod vizibil sub imperiul temerii provocate de incidentul violent la care asistau, fapt ce a rezultat din înregistrarea video a camerelor de supraveghere. Cele trei persoane au revenit ulterior, pentru a vedea ce s-a mai întâmplat.
Pe platoul din fața magazinului se aflau alte două persoane, care au rămas pe tot parcursul desfășurării incidentului lângă un autoturism marca Dacia de culoare verde, al cărui număr de înmatriculare nu a putut fi identificat.
Totodată, instanța de fond a reținut că incidentul din 08.06.2010 a fost în replică la un sir de conflicte violente petrecute pe raza orașului Drăgănești-O., în zilele de 05, 06 si 07 iunie 2010, generate de neînțelegerile dintre familia părții vătămate A. V. și cea a fratelui său, A. S. zis „B. Mondialul", tatăl inculpatului A. F., cu privire la achiziționarea de către cei din urma a unui imobil în orașul Drăgănești-O..
În raport de situația de fapt descrisă mai sus, prima instanță a apreciat că, în drept, faptele inculpaților A. F. si G. A. R. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin 1, art. 217 alin 1, art. 321 alin. 1 Cod penal si art.11 alin 1 pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal, iar faptele inculpatului S. A. G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin 1 Cod penal si art. 11 alin 1 pct. 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violente pentru care inculpatul S. A. G. a fost trimis in judecata, prima instanță a apreciat ca, in cauza, sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin 1 lit. c Cod penal, întrucât nici una din acțiunile acestui inculpat nu a dus in vreun fel la vătămarea corporala a părții vătămate, obiectele pe care inculpatul le-a aruncat in direcția acestuia, neatingând-o, lucru ce a rezultat cu certitudine din întreg probatoriul cauzei, respectiv declarațiile celor doi martori si imaginile video ale camerelor de supraveghere.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, prima instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv: dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorilor si atitudinea acestora in timpul desfășurării procesului penal, circumstanțele concrete in care a fost comisă fapta dar și atitudinea sincera a inculpaților audiați în cursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești, vârsta inculpaților, urmările faptelor lor si circumstanțele concrete in care au fost comise faptele, elemente în baza cărora s-a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpați la pedepse cu amenda penala, respectiv cu închisoarea, orientate sub minimul special prevăzut de lege, considerându-se că sunt de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prevăzute de art. 52 C.p., reținându-se totodată ca împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante, conduita buna a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunilor, atitudinea inculpaților S. A. G. si G. A. R. după săvârșirea infracțiunilor, rezultând din prezentarea lor in fata instanței si comportarea sinceră in cursul procesului penal, starea de tulburare in care se afla inculpatul A. F. ca urmare a incidentelor violente din zilele anterioare, în care el si familia sa au fost agresați de partea vătămată, precum si starea de sănătate a acestuia, conform actelor medicale de la dosar, astfel ca s-a făcut aplicația dispozițiilor art. 74 și art. 76 Cod penal referitoare la efectele circumstanțelor atenuante.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a apreciat ca scopul sancționator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fără executare efectivă a acestora, fiind îndeplinite în speță îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.p. privind suspendarea condiționata a executării pedepselor.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul părții vătămate, în sensul de a fi reținută si infracțiunea prevăzută de art. 323 Cod penal, prima instanță a respins-o, întrucât, in dosar nu exista nici un fel de date din care sa rezulte ca inculpații s-au hotărât anterior sa se înarmeze și să meargă să o caute pe partea vătămată pentru a o agresa, ci, dimpotrivă, din întreg probatoriul cauzei rezulta ca, deși violent, conflictul a fost unul spontan, influențat de acțiunile violente din zilele anterioare.
Nu s-a putut retine nici faptul ca nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 321 C.p., pentru motivul ca incidentul ar fi fost o problema de familie, întrucât, de fata la incident au fost mai multe persoane, fiind imposibil ca astfel de acte violente sa nu fi tulburat liniștea si ordinea publica, iar din înregistrarea video a camerelor de supraveghere s-a putut observa chiar faptul că, pe lângă lucrătorii stației de benzină, erau prezente si alte persoane care au venit cu un autoturism ce nu a putut fi însă identificat.
Instanța de fond a constatat că, în speță, nu a existat constituire de parte civila in cauza.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Slatina, partea vătămată A. V. și inculpații S. A. G., A. F. și G. A. I., iar prin decizia penală nr. 84 din 18 mai 2011, T. O. a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slatina, desființând parțial sentința, sub aspect penal, cu privire la inculpații A. F., G. A. R. și S. A. G. și descontopind pedepsele la care S. A. G. a fost condamnat, pe care le-a repus în individualitatea lor.
Astfel, în baza art. 180 al. 1 C.p. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a și c C.p. cu aplicarea art. 76 al. 1 lit. e teza a II-a C.p., a fost condamnat inculpatul S. A. G. la 250 lei amendă penală, iar în baza art. 33 lit. a C.p. – 34 al. 1 lit. e C.p., s-a aplicat inculpatului S. A. G. pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, care s-a sporit cu o lună, urmând ca inculpatul să execute 7 luni închisoare; în baza art. 81 și 82 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 7 luni.
În baza art. 34 al. 1 lit. e C.p. rap.la art. 34 al. 1 lit. b C.p., s-au sporit pedepsele aplicate inculpaților A. F. și G. A. I. cu câte 2 luni închisoare, urmând ca aceștia să execute câte 8 luni închisoare și, în baza art. 81 și 82 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate acestora, pe o durată de 2 ani și 8 luni.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată A. V. și de inculpații S. A. G. ,A. F. și G. A. R.,.
A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului și inculpați la plata a câte 100 lei cu același titlu, către stat, din care, câte 50 lei onorariu avocați oficiu, sumele urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați O..
Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că există probe concludente care atestă că infracțiunile pentru care inculpații au fost condamnați, sesizate de procuror prin rechizitoriu, s-au consumat, iar aceștia au calitatea de infractor în cadrul raporturilor de drept penal deduse judecății.
În privința faptei prevăzută de art. 180 alin. 1 C.p., pentru care, în cazul inculpatului S. A. G. s-a dat o soluție de achitare în baza art. 10 alin. 1 lit. c C.p.p., s-a apreciat că hotărârea instanței de fond este netemeinică, existând probe concludente care dovedesc comiterea acestei infracțiuni de lovire sau alte violențe împotriva părții vătămate, sens în care, caracter concludent reprezintă probele din imaginile înregistrate în timpul incidentului de la data de 8.06.2010, la benzinăria ., consemnate în procesul verbal al organelor de urmărire penală, din care a reieșit că, inițial, inculpatul S. A. G. a aruncat cu diverse obiecte contondente spre partea vătămată, la finalul acțiunilor sale a luat din autoturismul inculpatului A. F. o bâtă, s-a apropiat și a aruncat-o, lovind-o pe partea vătămată, aceste probe coroborându-se declarația părții vătămate, dar și cu declarația martorei A. O..
Astfel, tribunalul a apreciat că această conduită a inculpatului S. A. G. întrunește, din punct de vedere al laturii obiective dar și al celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 1 C.p., pentru care s-a dispus condamnarea.
În favoarea inculpaților nu a putut fi reținută legitima apărare, cu titlul de cauză care înlătură caracterul penal al faptei, întrucât nu sunt întrunite condițiile de la art. 44 alin. 1 și 2 C.p., neputându-se constata că partea vătămată a întreprins un atac material direct, imediat și injust împotriva inculpaților, care să impună o apărare din partea acestora din urmă, în vedea înlăturării atacului, actele de violență ale părții vătămate - comise cu o zi înainte împotriva inculpatului A. F. – neîndeplinind aceste condiții, dat fiind intervalul de timp scurs între acestea, iar actele de amenințare ale părții vătămate din ziua incidentului, la care s-au referit inculpații, s-a apreciat de instanța de apel că nu reprezintă un atac material.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A. F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 C.p., tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 C.p., în favoarea căruia s-au reținut și circumstanțele atenuate prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c C.p., al căror efect s-a materializat prin pronunțarea unei pedepse cu amenda penală, în baza art. 76 alin. 1 lit. e teza II-a C.p.
De asemenea, instanța de apel a procedat, în baza pluralității de infracțiuni sub forma concursului real, conform art. 33 lit. a C.p., la contopirea pedepselor pronunțate în cazul inculpatului S. A. G., în baza normelor cu caracter imperativ ale art. 34 alin. 1 lit. e C.p. la aplicarea pedepsei mai grele de 6 luni închisoare, care,în baza normelor cu caracter dispozitiv ale aceluiași text legal, a fost sporită cu o lună închisoare, astfel că pedeapsa totală a acestui inculpat s-a stabilit a fi de 7 luni închisoare; tot în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei, în baza art. 81 alin. 2 și art. 82 alin. 1 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată acestui inculpat.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că în mod temeinic instanța de fond a rezolvat acțiunea penală, prin condamnarea inculpaților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât P. de pe lângă T. O. cât și inculpații A. F. și G. A. R..
Parchetul de pe lângă T. O. a solicitat admiterea recursului, în sensul greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor trei inculpați, cu încălcarea dispozițiilor art. 52 și art. 72 cod penal; astfel, a arătat că inculpatul A. F. nu s-a prezentat în fața instanței de fond pentru a fi audiat, participația inculpaților la săvârșirea infracțiunilor fiind dovedită cu probele administrate, gradul de pericol social al acestor infracțiuni fiind deosebit de ridicat, astfel încât a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate celor trei inculpați; periculozitatea ridicată prezentată de cei trei inculpați rezultă și din împrejurarea că aceștia au fost arestați preventiv și, mai mult, nu s-a făcut diferențiere între cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, deși se impunea ca pedeapsa aplicată inculpatului S. să fie mai redusă; a solicitat, în subsidiar, suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor la care au fost condamnați inculpații.
Inculpatul A. F. menționează că la data de 13 aprilie 2011 a fost bolnav, iar ulterior, la data de 04 mai 2011, când au avut loc dezbaterile, nu a mai fost citat și, mai mult, deși sentința s-a pronunțat la 18 mai 2011, nu i-a fost comunicată.; a menționat că rechizitoriul întocmit în cauză este incomplet, înregistrările video prezentate conținând numai indicii de săvârșire a faptelor, iar declarațiile persoanelor audiate în cauză nu pot fi considerate probe care să dovedească infracțiunea, deoarece acestea au fost cercetate inițial în cauză; a menționat, de asemenea, că în momentul scandalului, în stația peco se aflau numai trei persoane, astfel încât nu se poate vorbi de ultraj contra bunelor moravuri, cu atât mai mult cu cât atât el cât și partea vătămată au aruncat obiecte de la distanță, spărgându-se luneta unuia dintre autoturisme, partea vătămată nu a prezentat nici un act medico-legal; în consecință, a apreciat că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare sunt suficiente, deoarece nu a fost indignată nici o persoană și, mai mult, participarea părții vătămate a fost una agresivă; inculpatul a arătat că nu s-a prezentat la instanța de fond, deoarece a fost bolnav, așa cum rezultă și din actele medicale.
Inculpatul G. A. R. a arătat că recursul este formulat în termen, deoarece nu i s-a comunicat hotărârea, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și, pe fond, achitarea sa pentru infracțiunea prev de art. 180 alin. 1 cod penal, deoarece, din probele administrate nu rezultă că a lovit-o pe partea vătămat; în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, arătând că a fost un conflict spontan, nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Recursul declarat de parchet este nefondat, iar recursurile declarate de inculpații A. F. și G. A. R., sunt tardive.
Analizând hotărârile recurate prin prisma criticilor invocate și care corespund cazului de casare prev de art. 3859 pct. 14 Cod Procedură penală și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că sunt legale și temeinice.
Cu privire la recursurile declarate de inculpații A. F. și G. A. R., instanța constată că au fost formulate după expirarea termenului legal prevăzut de lege, astfel încât criticile acestora sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 3853 Cod Procedură penală rap la art. 363 Cod Procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, de la pronunțare, iar pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Or, în cauza de față, din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că, la data de 04 mai 2011 - când au avut loc dezbaterile la instanța de apel - recurenții G. A. R. și A. F. au fost prezenți, astfel încât, pentru aceștia, termenul de declarare a recursului, de 10 zile, curge de la pronunțarea deciziei, respectiv de la 18 mai 2011, nefiind obligatorie – așa cum s-a invocat – comunicarea unei copii de pe dispozitivul deciziei.
Întrucât cei doi inculpați au declarat recurs împotriva deciziei penale pronunțate în cauza de față, la data de 07 iunie 2011 și respectiv 08 iunie 2011 și respectiv 17 iunie 2011, conform cererilor de declarare a recursurilor aflate la filele 3 și 4 (dosar instanță de recurs), rezultă că recursurile sunt tardive, fiind formulate peste termenul legal prevăzut de lege și, întrucât nu se constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare care să impună repunerea în termenul de recurs, urmează ca instanța, în baza art. 38515 pct. 1lit. a Cod Procedură penală, să respinsă recursurile ca tardiv introduse.
Motivul de recurs invocat de către parchet și care vizează greșita individualizare a pedepselor la care au fost condamnați cei trei inculpați, precum și modalitatea de executare a acestor pedepse, cu încălcarea prevederilor legale, este nefondat.
Astfel, apreciem că instanța de apel s-a orientat la un cuantum al pedepselor - pentru fiecare dintre cei trei inculpați din cauza de față - care să aibă drept consecință recuperarea acestora, deoarece o pedeapsă nu trebuie percepută de un inculpat ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci ea trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic și să conducă în final la redarea acestora societății.
La stabilirea cuantumului pedepsei cât și a modalității de executare, instanța are în vedere că atingerea dublului scop, preventiv și educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a inculpatului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.
Ori, în cauza de față, raportat la circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor și datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, care evidențiază posibilitatea reală a reeducării acestora, instanța de recurs apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepselor aplicate poate fi atins chiar și fără executarea acestora.
Instanța de recurs consideră așadar că instanțele de fond și de apel, în mod judicios au apreciat toate criteriile generale, în mod concret, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, cât și a modalității de executare a acestora atunci când a dispus suspendarea condiționată a executării, în condițiile art. 81 cod penal, apreciind că scopul poate fi atins și prin neexecutarea acestora în regim de detenție, justificându-se pe deplin modalitatea neprivativă de libertate a suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate celor trei inculpați, aceasta fiind singura în măsură să asigure conștientizarea consecințelor faptelor comise, reacția socială fiind proporțională, atât cu gravitatea, cât și cu circumstanțele personale pozitive ale inculpaților, care sunt infractori primari, sunt persoane tinere, au avut o atitudine sinceră, coerciția și exemplaritatea pedepselor putând fi asigurate prin rigorile impuse de dispozițiile art. 82 și 83 din codul penal, inculpații având obligația ca, pe durata termenului de încercare să nu comită cu intenție alte infracțiuni, cu consecința executării acestora în regim de detenție.
În consecință, se constată că nu se impune majorarea pedepselor la care au fost condamnați cei trei inculpați sau schimbarea modalității de executare stabilite de primele instanțe, astfel încât recursul parchetului este nefondat și, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul declarat de P. de pe lângă T. O., vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, inculpații A. F. și G. A. R. vor fi obligați la plata a câte 340 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele a câte 300 lei reprezentând onorariu de avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală;
Respinge recursul declarat de P. DE PE L. T. O. împotriva deciziei penale nr. 84 de la data de 18 mai 2011, pronunțată de T. O. în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. a Cod de procedură penală;
Respinge recursurile declarate împotriva aceleiași decizii penale de recurenții - inculpați A. F. și G. A. R., ca tardiv formulate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală;
Cheltuielile judiciare avansate în recursul declarat de P. de pe lângă T. O., rămân în sarcina statului.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală;
Obligă pe recurenții - inculpați A. F. și G. A. R. la plata a câte 340 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele a câte 300 lei reprezintă onorariu de avocat oficiu.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. B. M. M. Ș. C. C.
Grefier,
M. V.
Red. jud.: L. B.
Jud. apel: Ghe. M.
Ghe. B.
Dact. 2 ex./A.T. – 22 Martie 2012
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 392/2012.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 888/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
