Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 389/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-02-2012 în dosarul nr. 389/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 389
Ședința publică de la 21 Februarie 2012
PREȘEDINTE V. T.- judecător
G. C.- judecător
D. F.- judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă T. D., împotriva încheierii din data de 15 februarie 2012 pronunțată de T. D. în dosar nr._, privind pe inculpatul P. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul P. C., în stare de arest, asistat de avocat M. D., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea încheierii și pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. C. și menținerea stării de arest preventiv a acestuia arătând că nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului iar procesul penal nu s-ar desfășura în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate.
Avocat M. D. pentru inculpatul P. C., a solicitat respingerea recursului formulat de parchet arătând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică. În mod corect s-a dispus liberare provizorie sub control judiciar având în vedere că lăsarea în libertate nu ar influența desfășurarea procesului penal.
Inculpatul P. C., având ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului formulat de parchet.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constantă următoarele:
Prin încheierea din data de 15 februarie 2012 a Tribunalului D. pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 160/8a alin. 2 C.p.p. a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul P. C., fiul lui M. și M., născut la 27.10.1956 în ., jud. D., cu domiciliul în C., .. 135C, ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
În temeiul art. 160/2 alin. 3, 3/1 C.p.p. a fost obligat inculpatul ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații: - să nu depășească limita teritorială a municipiului C., fără încuviințarea instanței de judecata; - să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanța de judecată la toate termenele de judecata si ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecata; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; - sa nu se apropie de inculpata P. J., de martorii G. M. A., I. M., L. M., S. C., S. Cină și Tene F., Marinasi F., Neatu G., V. V., V. F., Stranescu G., G. A., Voda M., precum și investigatorul cu identitate reală L. P., si sa nu comunice cu aceștia direct sau indirect; - sa nu exercite profesia sau activitatea in exercitarea căreia se presupune ca a săvârșit faptele - asistent medical la IML C., sa nu pătrundă in sediul IML C., sa nu se apropie si sa nu comunice direct sau indirect cu nicio persoana care lucrează in cadrul IML C..
În temeiul art. 160/2 alin. 3/2 Cpp s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 160/10 C.p.p, privind luarea măsurii arestării preventive în cazul încălcării cu rea - credința a obligațiilor impuse.
S-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului P. C. de sub puterea mandatului de arestare nr. 132/02.12.2011, emis în baza încheierii din Camera de Consiliu a Tribunalului D., dosar_/63/2011, dacă nu este reținut sau arestat în alta cauza, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 160/8a alin. 4 Cpp s-a dispus comunicarea prezentei încheieri către Penitenciarul de Maxima Siguranța C. si organului de politie a al Municipiului C. .
Pentru a pronunța această încheiere cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. D., dosar de urmărire penală nr. 988/P/2011 din data de 14 decembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P. C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp raportat la art. 6 alin. 1 din Legea 78/2000.
În ședința publică din data de 15.02.2012 inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței (art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală) și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Totodată, dispozițiile art. 160/6 alin. 2 din Codul de procedură penală reglementează condițiile formale de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, condiții care privesc elementele de conținut ale cererii (numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care formulează cererea, precum și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii). În ședința publica din data de 15.02.2012 s-a admis in principiu cererea de liberare sub control judiciar, aceasta fiind anterior însușită de inculpat, care a si precizat ca are cunoștință de cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar reglementate de Codul de procedura penala.
O condiție esențială și prealabilă formulării unei cereri de liberare provizorie, care reiese implicit din conținutul normelor în materie, o constituie preexistența temeiurilor de fapt si de drept ale măsurii arestării preventive legal luată față de inculpat, condiție îndeplinită având in vedere ca prin încheierea de ședință din data de 23.01.2012 s-a dispus menținerea ca fiind legala si temeinica a măsurii arestării preventive, conform art. 300/1 si art. 160 Cpp (în caz contrar sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1, 2 din același cod, care prevăd înlocuirea sau revocarea măsurii atunci când s-au schimbat ori nu mai există vreun temei care să justifice menținerea ei).
După cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acesta putând fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune. În prezenta cauza s-a apreciat ca nu mai subzista pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procesului penal, in condițiile in care s-a admis cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii speciale de recunoaștere a vinovăției, conform art. 320/1 Cpp, inculpatul fiind audiat, conform art. 323 Cpp, astfel ca din punct de vedere la laturii penal procesuale ce îl privește, procesul este in curs de finalizare.
Desfășurarea in continuare a procesului penal conform procedurii de drept comun o privește numai pe inculpata P. J. care nu s-a prevalat de aceasta procedura speciala, astfel ca din punct de vedere la echității procesuale, inculpatul P. C. trebuie sa participe la cercetarea judecătorească privind pe coinculpata P. J., care insa nu îl mai privește, spre deosebire de situația in care ar fi existat unitate de procedura penala, caz in care procesul s-ar desfășura pe o durata mult mai scurta .
Este adevărat ca exista posibilitatea legala ca inculpatul sa revină asupra declarațiilor formulate in cursul judecații, insa aceasta revenire nu va conduce de drept la înlăturarea declarațiilor anterioare, întrucât nu inculpatului ii revine sarcina aprecierii probelor, ci instanței de judecata, conform art. 63 alin. 2 Cpp, care va lua in considerare ca având valoare probatorie numai acea declarație care se coroborează cu alte fapte si împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza, indiferent de faza si etapa procesuala in care a fost formulata declarația. Oricum, tendința inculpatului de a formula declarații contradictorii in scopul împiedicării aflării adevărului si justei soluționări a cauzei poate fi valorificata ca o circumstanță agravantă în procesul penal.
Pentru punerea în libertate provizorie trebuie să fie reținute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un învinuit sau inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstanțele apte a conduce la concluzia că, într-o cauză concretă, există ori nu temeiuri care să justifice o derogare de la regula judecării în stare de libertate. Aceasta deoarece, deși inclusiv prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se admite că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publicului la acestea, se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp, la menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul desfășurării procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin inducerea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, fie prin crearea, menținerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivității, riscul de recidivă ori necesitatea bunei desfășurări a procesului penal. Nu mai exista probe ca inculpatul P. C. prin prezenta in rândul societății ar afecta normala desfășurare a relațiilor sociale, sau s-ar amplifica o stare de tensiune, in condițiile in care a formulat o declarație de recunoaștere a faptei, si de solicitare de a fi judecat pe baza probelor administrate in cursul urmăririi penale pe care le-a cunoscut si însușit. Din punctul de vedere al acestui inculpat, cercetarea judecătoreasca este aproape finalizata, trebuind numai sa se întocmească un referat de evaluare, încuviințat conform art. 320 si 67 Cpp.
Gravitatea concreta a activității infracționale de care este acuzat inculpatul reprezintă un element singular care insa nu mai poate justifica de unul singur necesitatea privării de libertate in continuare, existând riscul ca măsura preventiva sa se convertească . a pedepsei, ceea ce echivalează cu încălcarea atât a prezumției de nevinovăție, reglementata de art. 66 si art. 5/2 Cpp dar si a naturii juridice si scopului mausurilor preventive.
Gravitatea unei acuzații nu este prin sine însăși un motiv pertinent și suficient pentru a justifica privarea de libertate, decât dacă se bazează pe date concrete, de natură să demonstreze că eliberarea persoanei deținute preventiv ar crea un pericol real pentru ordinea publică, iar după trecerea unei perioade de timp de la data luării măsurii respective detenția provizorie nu mai poate fi menținută exclusiv în considerarea naturii infracțiunilor și a impactului lor asupra ordinii publice.
Reacția opiniei publice nu poate să justifice, în mod singular, privarea de libertate, acceptarea concluziei contrare echivalând cu a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate ar trebui menținută în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri pe fond de către instanța de judecată, fără posibilitatea liberării acesteia în cursul procedurii.
În concluzie, analizând temeinicia cererii de liberare provizorie atât prin prisma textelor de lege incidente din dreptul intern, cât și a jurisprudenței instanței europene, judecătorul poate constata că măsura liberării provizorii este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind o măsură restrictivă de drepturi și libertăți care, prin . obligații ce pot fi stabilite de instanță în sarcina inculpatului și prin posibilitatea revocării ei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau încălcării obligațiilor fixate, asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor.
Prin decizia in interesul legii nr. 17/2011 Înalta Curte de Casație si Justiție a statuat ca, după constatarea îndeplinirii cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 160/6 din Codul de procedură penală, a condiției pozitive prevăzute la alin. 1 al art. 160/2 din Codul de procedură penală, precum și a subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive, judecătorul va verifica, în cadrul examenului de temeinicie a cererii, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei în discuție, dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, respectiv în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.
Instanța a apreciat ca împrejurările concrete ale cauzei în discuție nu sunt de natura a periclita ordinea si liniștea publica daca inculpatul ar fi pus in libertate provizoriu, întrucât nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l opri să săvârșească alte infracțiuni; el nu are antecedente penale si prin urmare riscul comiterii altor infracțiuni nu subzista decât ca presupunere generala ca orice acuzat ar putea săvârși alte infracțiuni. Prin obligațiile care s-au stabilit in sarcina sa se va urmări ca inculpatul sa nu ia contact nici cu coinculpata P. J., si nici cu martorii, si nici ca inculpatul sa nu aibă prilejul de a intra in contact cu instituția IML C. - locul de munca, sau cu personalul de acolo.
Nu exista nicio proba in sensul ca va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, inculpatul renunțând expres la principiul nemijlocirii, declarând expres ca solicita ca judecata sa se desfășoare pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale .
Daca in cursul procesului se va remarca tendința inculpatului de a influenta buna desfășurare a procesului penal, exista posibilitatea revocării liberării provizorii sub control judiciar, conform art. 160/10 Cpp.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă T. D. arătând că față de natura și gravitatea faptelor comise și calitatea în care inculpatul a acționat, de asistent medical la IML C. și lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite, inculpatul prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
D. fiind timpul relativ scurt de la luarea măsurii preventive raportat la complexitatea cauzei și natura infracțiunii comise de inculpat, s-a apreciat că temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f C.p.p. este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, obligații ce au fost stabilite în sarcina inculpatului, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.
Recursul este fondat.
S-a apreciat corect de către instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 160/6 alin. 2 cod procedură penală.
În ceea ce privește examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea reține următoarele:
Una din garanțiile privind libertatea persoanei este cea prevăzută în dispozițiile art. 5 alin. 3 C.p.p. preluată în dispozițiile art. 160/1 C.p.p. potrivit cărora în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, aceste dispoziții ale dreptului național îndeplinind cerințele art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pe lângă verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 160/6 C.p.p., instanța este datoare să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv cele prevăzute de art. 160/2 C.p.p. precum și dacă cererea este sau nu întemeiată, condiții ce rezultă din dispozițiile art. 160/8a alin. 2 și 6 C.p.p.
Deși liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o posibilitate acordată inculpatului arestat de a fi judecat în stare de libertate,, punerea în libertate a inculpaților nu intervine în mod automat dacă sunt îndeplinite condițiile pozitive și negative prevăzute de lege în cadrul art. 160/2 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală.
Pe lângă verificarea condițiilor prevăzute de lege instanța este datoare să aprecieze și asupra temeiniciei cererii, obligație ce rezultă în mod expres din dispozițiile procedurale privind modul de soluționare a cererii de liberare provizorie.
Potrivit deciziei 17/2011 a ICCJ privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a și alin. 6 teza a II-a Cod de procedură penală, instanța verificând într-o primă fază dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu, procedează apoi la verificarea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia cererii, prin raportare la dispozițiile art. 136 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, privind scopul măsurilor preventive ce constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea inculpatului să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
O condiție esențială și prealabilă formulării unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar o constituie preexistența măsurii arestării preventive luată legal și respectiv menținută față de inculpat.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare judiciară sub control judiciar, instanța trebuie să se raporteze la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv datele concrete din dosar ce justifică sau nu privarea în continuare de libertate, în raport cu probele administrate, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică, impactul social al faptei, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedentele penale.
Procedând la analiza pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea apreciază că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, în raport cu dispozițiile art. 143 Cod penal, raportat la art. 148 lit. f Cod penal, în baza cărora s-a dispus, în cauză, arestarea preventivă a inculpatului.
Probele administrate în cauză – respectiv declarațiile denunțătorului G. M. A.; declarațiile martorilor L. M., I. M., S. C., S. Cină, Tene F.; procesul verbal de surprindere în flagrant, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele verbale de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental, procesele verbale întocmite de investigator - justifică presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat.
În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea 78/2000.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod penal, întrucât pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de trafic de influență, încadrată în dispozițiile art. 257 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea 78/2000, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei, precum și împrejurările în care se presupune că inculpatul a săvârșit infracțiunea.
În privința temeiniciei cererii, deși sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 Cod penal, instanța apreciază că o liberare provizorie sub control judiciar nu poate asigura o realizare efectivă a scopului măsurii preventive, așa cum rezultă din dispozițiile art. 136 alin. 1 și 2 cod procedură penală.
Având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei - infracțiune de corupție, presupusă a fi săvârșită în formă continuată, pericolul concret pentru ordinea publică, gradul de pericol social al faptei analizat în raport cu dispozițiile art. 136 alin. 8 cod procedură penală rezultând din natura infracțiunii, multitudinea actelor materiale, diversitatea actelor medicale pentru a căror efectuare inculpatul este bănuit că ar fi intervenit in scopul efectuării . cumpărătorilor de influență, calitatea de funcționar al inculpatului în cadrul Institutului de Medicină Legală C., instanța apreciază că cererea de liberare provizorie este neîntemeiată, întrucât măsura liberării provizorii, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei nu asigură o bună desfășurare a procesului penal și nici scopul măsurilor preventive, așa cum este reglementat de art. 136 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Se mai apreciază că până în prezent nu a fost depășită durata rezonabilă a unei detenții provizorii, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, existând indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul formulat de P. și să respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă T. D., împotriva încheierii din data de 15 februarie 2012 pronunțată de T. D. în dosar nr._ .
Casează încheierea în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. C..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. T. G. C. D. F.
Grefier,
M. I.
Red.jud.GC
j.f.M.E.M.
O.A.
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
