Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 888/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 888/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-04-2012 în dosarul nr. 888/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 888
Ședința publică de la 10 Aprilie 2012
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
C. L.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 29 martie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având că obiect soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpatul I. J., împotriva sentinței penale nr. 1096 din data de 02 decembrie 2011 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1096 din data de 02 decembrie 2012 a Judecătoriei S. în baza art. 334 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 180 alin. 2 C.p. și art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a), e) și g) C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. în infracțiunile prev. de art. 180 alin. 2 C.p. și art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) și g) C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.p.p. rap. la art. 10 lit. f) C.p.p. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I. J., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.p. că urmare a lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) și g) C.p. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c), art. 76 alin. 1 lit. c) a fost condamnat inculpatul I. J. la 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b C.p., cu referire la art. 8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru inculpatul I. J. pe o durată de 3 ani și 4 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal în condițiile art. 359 Cod procedură penală.
În baza art. 71 alin. 5 c.p. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 88 C.p. a fost dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la data de 05.03.2011 la 05.07.2011.
În baza art. 139 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 145 ind. 1 C.p.p. a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul I. J..
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei 600 lei cheltuieli judiciare avansate din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ( av. M. R. - delegație pentru asistență juridica obligatorie nr. 2757/05.03.2011).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S. 1084/P/2011 din 30.03.2011 înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecata în stare de arest preventiv a inculpatului I. J. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1, alin 2 lit. b și c, alin 2/1 lit. a Cod penal.
Din conținutul actului de sesizare a rezultat că în data de 05.03.2011 în jurul orelor 02.00, pe .. S. jud. O., inculpatul I. J. împreună cu martorii Burtica I. C., Burtica C. I. și B. R. G. a agresat-o pe partea vătămată D. I. sustrăgându-i prin violență o geacă din piele, un telefon mobil marca Nokia ce se afla în buzunarul gecii și un fes de culoare neagra și gri în scopul de a și le însuși pe nedrept, fără că martorii Burtica I. C., Burtica C. I. și B. R. G. sa cunoască acest lucru.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a arătat faptul că în urma conflictului avut cu partea vătămată, acesta din urma a fost deposedat de geaca iar inculpatul a luat-o cu intenția de a i-o restitui.
S-a procedat la audierea martorilor Burtica I. C., Burtica C. I. și B. R. G., N. M. F., Durmus A. V., D. T. C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Fiind audiată partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Din fisa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând materialul probator administrat în cauză prima instanță a reținut în fapt că în ziua de 05.03.2011, partea vătămată D. I., în vârstă de 30 ani, din mun. S., a sesizat un echipaj de poliție aflat în patrulare pe .. S., cu privire la faptul că în dimineața zilei respective, în jurul orei 02.00, în timp ce se deplasa dinspre restaurantul Toscana spre domiciliu pe . agresat de mai multe persoane, care l-au deposedat de o geacă din piele, un telefon mobil marca Nokia ce se afla în buzunarul gecii și un fes de culoare neagră și gri cu inscripția "N&Y".
În timpul efectuării de verificări în zona producerii agresiunii, organele de poliție au identificat două persoane, din care una corespundea descrierii făcute de către partea vătămată; fiind legitimată, persoana respectivă, recunoscută și de către partea vătămată, a fost identificată că fiind inculpatul I. J.. Cu prilejui efectuării controlului corporal, asupra acestuia a fost găsit un fes de culoare neagră și gri cu inscripția "N&Y", iar în apropierea sa, pe sol era aruncat un telefon mobil marca Nokia; ambele bunuri au fost recunoscute de către partea vătămată că fiind cele sustrase cu ocazia agresiunii.
În declarația sa, partea vătămată a precizat că, în seara zilei de 04.03.2011 a mers la restaurantul Toscana, unde a stat la masă împreună cu mai multe persoane, iar în acest local l-a văzut și pe inculpatul I. J., pe care ulterior l-a recunoscut că fiind unul dintre agresori. Partea vătămată a mai declarat că, după ce a ieșit din local, în jurul orelor 02.00 ale dimineții de 05.03.2011, pe .. S. a fost lovit de mai multe persoane, printre care și inculpatul I. J., care i-au luat geaca din piele, telefonul mobil marca Nokia care se afla în geacă și un fes de culoare neagră și gri cu inscripția "N&Y", partea vătămată declarând că se constituie parte civilă cu suma de 200 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate. Ulterior, întrucât bunurile au fost recuperate, partea vătămată a declarat că nu mai are nicio pretenție în cauză.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 325/E/2011, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în noaptea de 04/05.03.2011, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. De asemenea, conform raportului de constatare medico-legală nr. 326/E/07.03.2011, inculpatul I. J. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în noaptea de 04/05.03.2011, necesitând 1-2 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
În cauză a fost audiat martorul Durmuș A. V., care a declarat că, înainte de a fi oprit de către organele de poliție pe . întâlnit cu inculpatul I. J., acesta relatându-i că în dimineața zilei de 05.03.2011 fusese în restaurantul Toscana, unde avusese o discuție contradictorie cu o persoană.
A fost audiat și martorul N. M. F., din declarația acestuia rezultând că, a observat că în timp ce inculpatul I. J. era legitimat de către organele de poliție, a observat în apropierea acestuia, pe sol, un telefon mobil, martorul atenționând cu privire la acest aspect organele de poliție.
Fiind audiat, inculpatul I. J. a declarat că în noaptea de 04/05.03.2011 atât el cat și prietenii săi în restaurantul Toscana au fost acostați de către partea vătămată care s-a așezat la masa lor fără a fi invitat și s-a luat de prietena martorului B. R. G.. După ce partea vătămată a ieșit din restaurant prietenii săi B. R. G., Burtica R. C. și Burtica C. I. au fugit după partea vătămată cu intenția probabil de a o agresa fiind urmați și de către inculpat care în timp ce alerga a căzut iar în momentul în care s-a ridicat a observat că lângă el se afla o geaca. Inculpatul a declarat că a luat respectiva geaca cu intenția de a o restitui persoana căreia îi aparținea și a realizat faptul că aceasta îi aparține părții vătămate în momentul în care a ajuns la domiciliul lui Burtica I..
Declarația inculpatului s-a coroborat cu declarațiile martorilor B. R. G., Burtica C. I., Burtica I. C..
Aceștia au arătat că în noaptea de 04/05.03.2011 au alergat după partea vătămată cu intenția de a o agresa iar deposedarea de geaca respectiva a părții vătămate a fost făcută fără intenție având loc în momentul în care s-a derulat conflictul intre inculpat, martori și partea vătămată.
În ședința publică din data de 21.06.2011 s-a procedat la vizionarea pe calculator a CD-ului prezentat că mijloc de proba de P. de pe lângă J. S. cu privire la desfășurarea evenimentului din noaptea de 04/05.03.2011. În urma vizionarii imaginilor s-a observat cum 4 persoane printre care și inculpatul I. J. alergau după partea vătămată D. I.. Fiind ajunsa din urma are loc un conflict fizic intre partea vătămată și celelalte persoane. S-a observat faptul că în momentul în care partea vătămată este ajunsa din urma de către inculpat, acesta din urma cade la pământ și o data cu acesta și geaca părții vătămate.
S-a putut viziona faptul că inculpatul I. J. a ridicat geaca părții vătămate de la sol, și-a însușit-o și a plecat în urmărirea părții vătămate ca și ceilalți martori.
La termenul din data de 05.07.2011 instanța în urma administrării parțiale a probatoriului considerând că acțiunea de lovire a părții vătămate nu a avut drept scop deposedarea acesteia din urma de bunurile sustrase a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. b) și c), alin. 2 ind. 1, lit. a C.p. în infracțiunile de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.p. și furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a), e) și g) C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p.
Întrucât în urma administrării întregului material probatoriu instanța a constatat că la săvârșirea infracțiunii de furt calificat nu au participat și alte persoane s-a dispus schimbarea de încadrare juridică din art. 180 alin. 2 C.p. și furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a), e) și g) C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p. în art. 180 alin. 2 C.p. și furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) și g) C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p.
La termenul din data de 09.08.2011 partea vătămată D. I. a fost audiată cu privire la faptul dacă dorește să formuleze plângere prealabila împotriva inculpatului I. J. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe acesta învederând instanței că nu dorește sa formuleze o astfel de plângere.
După schimbarea încadrării juridice la data de 25.11.2011 instanța a procedat la audierea inculpatului I. J. că a recunoscut faptul că la data de 05.03.2011 i-a sustras părții vătămate D. I. geaca insa nu în scopul de a si-o însuși. Acesta a mai arătat că la data respectiva se afla sub influența băuturilor alcoolice și a aflat ulterior că geaca pe care o adusese la domiciliul martorului Burtica C. aparține părții vătămate.
Instanța a reținut că fapta inculpatului care în noaptea de 04/05.03.2011 în loc public a sustras geaca părții vătămate D. I. în scopul de a și-o însuși pe nedrept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit e și g Cod penal.
Având în vedere declarația părții vătămate prin care acesta a arătat că nu dorește sa formuleze plângere prealabila împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin 2 Cod penal instanța a constatat că lipsește plângerea prealabila necesară punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului și în consecință a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I. J. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin 2 Cod penal.
S-a apreciat de către prima instanță că acționând în acest mod inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale de furt calificat și a urmărit producerea lui reținându-se ca forma de vinovăție intenția directă.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarații martori, procese verbale de ridicare predare bunuri, proces-verbal de conducere în teren, declarații inculpat.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 c.p. respectiv dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și atitudinea acestuia în timpul desfășurării procesului penal, circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta.
Având în vedere aceste argumente respectiv atitudinea sinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, vârsta inculpatului, în baza art. 345 alin 2 c.p.p s-a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de furt calificat, la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natura să realizeze scopul educativ și preventiv prev. de art. 52 c.p.
În sarcina inculpatului au fost reținute ca împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante dispoz. art. 74 alin 1 lit. c Cod penal respectiv atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii rezultând din comportarea sincera în cursul procesului penal astfel că s-a făcut aplicarea dispoz. art. 76 alin 1 lit. c Cod de procedura penala în sensul reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 71 alin 1 c.p. pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 c.p., iar condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsa or până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Astfel în baza art. 71 c.p. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza II și lit. b c.p. cu referire la art. 8 CEDO și cauza S. și Parcalab împotriva Romaniei, pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța a apreciat că scopul sancționator și preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Având în vedere că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare iar acesta deși a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, pentru acea condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare, fiind astfel incidente dispoz. art. 38 alin 2 Cod penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 c.p. în baza acestor prevederi legale dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei. Instanța a fixat conform art. 82 c.p. termen de încercare pe o durata de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei ce a fost aplicată.
În baza art. 359 c.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 c.p. care atrag revocarea suspendării condiționate.
Potrivit disp. art. 71 alin 5 c.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Astfel în baza art. 71 alin 5 c.p. instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului în condițiile art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b c.p. pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la data de 05.03.2011 la 05.07.2011.
În baza art. 139 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 145 ind. 1 C.p.p. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul I. J..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. S. și inculpatul I. J., criticând hotărârea pronunțată atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei pentru motivele expuse pe larg în conținutul încheierii de amânare a pronunțării.
Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate și cele ce pot fi luat în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul Parchetului de pe lângă J. S. este întemeiat și urmează să îl admită pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
În evaluarea materialului probator prima instanță a analizat sumar probele administrate în faza de urmărire penală reținând o situație de fapt parțial inexactă și bazată în principal pe înregistrarea video depusă la dosar și declarațiile date de partea vătămată și inculpat în cursul cercetării judecătorești fapt ce a generat o greșită încadrare juridică a acțiunilor inculpatului.
În realitate așa cum rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate pe întregul parcurs al procesului penal, în noaptea de 4/5 martie 2011 inculpatul I. J. împreună cu numiții B. R., B. I. și B. C. (persoane față de care ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de furt calificat, respectiv încetarea urmăririi penale pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe) se aflau în restaurantul „Toscana” din localitatea S. împreună cu martora D. T. C.. Pe fondul consumului de alcool partea vătămată a venit la masa la care se aflau cei cinci adresându-le injurii și amenințări după care a părăsit localul deplasându-se pe . său. Inculpatul și ceilalți trei prieteni ai săi cu care se afla la masă au urmărit partea vătămată pe . de a aplica acesteia o corecție pentru comportamentul adoptat, reușind să o prindă din urmă în dreptul Policlinicii stomatologice, moment în care au lovit-o de mai multe ori. Inculpatul a ajuns puțin mai târziu la locul agresiunii inițiale, și în timp ce încerca la rândul său să lovească partea vătămată, a smuls geaca de pe aceasta căzând ulterior la pământ. Din acest loc partea vătămată a reușit să plece alergând până în dreptul localului „Dictator” de pe aceeași stradă unde a fost ajuns din nou de cei patru agresori fiind lovit de aceștia cu pumnii în zona corpului și a capului. Inculpatul I. J. a continuat la rândul său să urmărească partea vătămată până în zona în care a fost agresată a doua oară, având în tot acest timp asupra sa geaca părții vătămate pe care a lăsat-o la pământ numai pentru intervalul de timp necesar lovirii celei din urmă.
Observând că de zona în care loveau partea vătămată se apropie un autoturism inculpații au abandonat partea vătămată plecând către domiciliul fraților B.. Tot aici la aproximativ cinci minute după ce se despărțiseră a ajuns și inculpatul I. J. având asupra sa atât geaca părții vătămate cât și un telefon marca Nokia și o căciulă cu inscripția „N&Y” aparținând aceleiași persoane. Deși numiții B. R., B. I. și B. C. i-au atras atenția inculpatului să restituie părții vătămate bunurile pe care le sustrăsese inculpatul a refuzat spunând chiar că îi trebuie și că intenționează să i-o dea unui verișor de-al său.
Această situație de fapt este susținută în mod constant în faza de urmărire penală de celelalte trei persoane care au participat împreună cu inculpatul la agresarea părții vătămate, în acest sens declarațiile atașate la filele 108 – 131 d.u.p. în care cei trei evidențiază refuzul expres al inculpatului de a întreprinde orice demers pentru a restitui bunurile victimei agresiunii.
În faza de judecată aceleași persoane își nuanțează parțial declarațiile arătând că după refuzul inițial inculpatul s-ar fi angajat că se întoarcă la restaurantul „Toscana” pentru a restitui părții vătămate bunurile pe care le avea, însă datorită stării de ebrietate ar fi plecat de la domiciliul numiților B. fără să mai ia asupra sa obiectul de vestimentație.
Aceste ultime declarații sunt cele invocate în principal în apărare de către inculpat pentru a susține presupusa lipsă de intenție în ceea ce privește sustragerea bunurilor însă Curtea constată că modul în care a acționat inculpatul pe parcursul întregului conflict și în intervalul de timp imediat următor demonstrează cu certitudine intenția acestuia de a-și însuși bunurile pe care le luase de la partea vătămată.
Ceea ce în mod voit ignoră apărarea și a scăpat totodată și primei instanțe este faptul că ulterior momentului în care inculpatul a deposedat partea vătămată de geacă (independent de faptul că acest lucru s-a realizat în mod voit sau numai prin dezechilibrarea inculpatului) . a continuat, și că inculpatul deși susține că nu avea intenția să sustragă bunurile părții vătămate, s-a apropiat de locul în care cei trei prieteni ai săi continuau să lovească partea vătămată, a lăsat geaca acesteia la pământ, a lovit la rândul său victima, iar ulterior a luat din nou același obiect de vestimentație cu care s-a deplasat la domiciliul fraților B. (în acest sens declarațiile martorilor B. R., B. I. și B. C. atașate la filele 54, 55 dosar instanță și declarațiile date de aceleași persoane în faza de urmărire penală).
Ori, în măsura în care inculpatul ar fi urmărit exclusiv agresarea victimei nu se explică de ce acesta a luat geaca de la sol din locul în care a fost lovită prima oară partea vătămată și ulterior, după ce s-a desfășurat a doua etapă a agresiunii a avut de asemenea grijă să ia obiectul de vestimentație și să îl ducă în apartamentul în care s-a întâlnit cu cei care îl ajutaseră.
O asemenea conduită ar putea fi explicabilă parțial de faptul că inculpatul într-adevăr era sub influența băuturilor alcoolice însă trebuie subliniat că trei persoane au confirmat că i s-a atras atenția inculpatului să restituie bunurile pe care le avea asupra sa însă acesta a refuzat indicând chiar și faptul că intenționează să remită o parte din bunurile luate unui verișor de-al său. Și dacă s-ar admite varianta susținută de recurentul inculpat în sensul că lipsa intenției sale se demonstrează tocmai prin faptul că a lăsat geaca la domiciliul prietenilor săi, acesta din urmă nu explică în nici un mod de ce a decis să păstreze totuși fesul părții vătămate și telefonul mobil al acesteia, și mai mult de ce în prezența organelor de poliție a încercat să arunce telefonul mobil susținând că nu s-ar fi aflat niciodată în posesia sa.
Dimpotrivă Curtea apreciază că grija manifestată de inculpat atât pe parcursul agresiunii cât și ulterior pentru a păstra în posesie bunurile pe care le luase de la partea vătămată, refuzul explicit și chiar agresiv pe care acesta l-a exprimat la solicitările prietenilor săi de a restitui bunurile precum și încercarea de a induce în eroare organele de poliție în momentul în care a fost depistat, la scurt timp după producerea agresiunii demonstrează intenția acestuia de a deposeda partea vătămată de bunurile pe care le avea în posesie.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor instanța reține că inculpatul a sustras bunurile părții vătămate în contextul în care aceasta din urmă era agresată atât de el cât și de alte trei persoane care îl însoțeau, profitând în mod evident de faptul că în contextul agresiunii a cărui victimă era partea vătămată în mod obiectiv nu mai avea posibilitatea să se apere eficient împotriva sustragerii bunurilor sale și nici nu avea posibilitatea să solicite restituirea acestora. Acest mod de a acționa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu ale infracțiunilor de furt și lovire sau alte violențe, fiind irelevant faptul că inculpatul nu a acționat încă de la început cu intenția de a sustrage bunurile prin agresarea victimei ci hotărârea de a lua obiectul de vestimentație a intervenit în timpul agresării acesteia.
Este adevărat că de principiu actele de violență sau de amenințare în cazul infracțiunii de tâlhărie trebuie să fie concomitente (în cazul în care inculpatul acționează în scopul luării bunului) sau ulterioare furtului (atunci când acționează în scopul păstrării bunului sustras sau pentru a-și asigura scăparea) însă nu este exclusă reținerea infracțiunii de tâlhărie și în acele situații în care în timpul exercitării actelor de violență sau de amenințare survine intenția făptuitorului ca profitând de . pe care o exercită sau de constrângerea psihică asupra victimei să o deposedeze pe cea din urmă de bunurile aflate asupra ei.
Nu se poate reține varianta susținută de inculpat în sensul că nu a existat niciodată intenția de a-și însuși bunurile părții vătămate ci, găsindu-le la locul agresiunii a decis fără nici o explicație plauzibilă să le ia asupra sa, întrucât chiar și în măsura în care ar fi găsit acele bunuri la sol, așa cum susține prin motivele de recurs depuse la data de 29 martie 2012, totuși obiectele nu pot fi considerate bunuri abandonate sau pierdute, ele ieșind din posesia părții vătămate fără intenția celei din urmă, ca urmare directă a acțiunilor întreprinse de inculpat, astfel încât acesta nu putea să se afle în eroare cu privire la situația lor juridică.
În raport de aceste considerente Curtea apreciază că prima instanță în mod greșit a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor prin încheierile din data de 05 iulie 2011 respectiv 25 noiembrie 2011 – concretizată în dispozitivul sentinței (de altfel dispoziția instanței sub aspectul schimbării inițiale a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie calificată în infracțiunea de furt calificat și lovire sau alte violențe nici nu a fost motivată în vreun fel, existând doar o mențiune în încheierea din data de 05 iulie 2011 în partea dispozitivă fără nici o referire la situația de fapt sau măcar o analiză a elementelor constitutive ale infracțiunilor analizate) și reține că faptele astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c Cp. și alin. 2/1 lit. a Cp., reținându-se săvârșirea acesteia în timpul nopții, într-un loc public și de către două sau mai multe persoane împreună.
Referitor la această ultimă agravantă se reține că deși ceilalți trei participanți la agresiune - B. R., B. I. și B. C. - nu au fost trimiși în judecată pentru aceeași faptă dimpotrivă au fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat și lovire sau alte violențe se impune totuși concluzia că infracțiunea de tâlhărie a fost comisă de două sau mai multe persoane întrucât semnificativ pentru reținerea acestei agravante este constatarea cooperării în fapt a mai multor persoane în vederea realizării fie a acțiunii de lovire sau amenințare a părții vătămate fie a acțiunii de deposedare a acesteia de bunurile sale, nefiind relevant dacă toți participanții răspund sau nu penal pentru comiterea infracțiunii.
Ceea ce imprimă faptei caracterul agravat constă în participarea mai multor persoane la comiterea ei, tocmai prin conjugarea acțiunilor lor reușind să pună victima într-o poziție care să nu îi permită să își apere patrimoniul, fără a fi necesar ca fiecare dintre acestea să fie considerat participant în sensul legii penale. În cauză soluția dispusă de procuror față de cei trei prieteni ai inculpatului care împreună cu acesta au agresat victima cu consecința producerii unor leziuni ce au necesitat 8 – 9 zile îngrijiri medicale este corectă întrucât deși toți patru împreună au acționat în vederea lovirii victimei numai inculpatul a fost cel care a adoptat rezoluția infracțională de a-i și sustrage bunurile, iar această împrejurare nu a fost cunoscută de către ceilalți trei participanți. În aceste condiții conform art. 28 alin. 2 Cp. în măsura în care participanții nu au cunoscut și nici nu au prevăzut acțiunile pe care cel care îi însoțea le-a desfășurat acestea nu se pot răsfrânge asupra lor și implicit nici nu pot fi considerați ca autori ai infracțiunii de tâlhărie.
În ceea ce privește pedeapsa ce se va aplica inculpatului, Curtea reține că în condițiile în care ulterior săvârșirii faptei acesta a întreprins demersuri în vederea restituirii bunurilor către partea vătămată și împăcării cu aceasta, dar totodată că fapta a fost săvârșită evident pe fondul consumului de alcool și în condițiile existenței unor acțiuni provocatorii din partea victimei se impune reținerea în favoarea inculpatului a acestor împrejurări cu valoare de circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 alin. 2 Cp. cu consecința scăderii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, urmând a se aplica pedeapsa de trei ani închisoare.
Având în vedere vârsta inculpatului, datele care îl particularizează pozitiv conform caracterizărilor depuse la dosarul de fond (filele 120 – 121) atitudinea de regret manifestată față de faptă, independent de calificarea juridică a acesteia și demersurile întreprinse în vederea împăcării cu partea vătămată, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție urmând a se dispune însă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de cinci ani, astfel încât prin exercitarea unei supravegheri constante de către un organ specializat să se asigure minime garanții că inculpatul își va modifica comportamentul în sensul respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere ce vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mjloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. se va dispune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen mai puțin dreptul de a alege și în baza art. 71 alin. 5 C.pen se va suspenda executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare.
Se constată că recurentul inculpat a fost reținut și arestat preventiv de la 05.03.2011 la 05.07.2011, inclusiv, menținându-se restul dispozițiilor din sentința recurată.
Pentru toate aceste considerente se va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S. în sensul celor mai sus menționate și se va respinge recursul inculpatului, urmând a se face aplicarea disp. art. 192 alin. 3 C.p.p. în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 1096 din data de 02 decembrie 2011 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală nr.1096/02.12.2011 a Judecătoriei S. în ceea ce privește latura penală și rejudecând.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c) și alin. 2/1 lit. a) C.pen., cu aplic. art. 74 alin. 2 C.pen și art. 76 lit. b) C.pen. condamnă pe inculpatul I. J. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 86/1 C.pen. dispune suspendarea sub supravegherea executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 86/2 C.pen.
Pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere ce vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mjloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. dispune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen mai puțin dreptul de a alege și în baza art. 71 alin. 5 C.pen suspendă executarea acestei pedepse accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84/6 C.pen.
Constată că recurentul inculpat a fost reținut și arestat preventiv de la 05.03.2011 la 05.07.2011, inclusiv.
Menține restul dispozițiilor din sentința recurată.
Respinge recursul inculpatului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. C. L. M. C. G.
Grefier,
D. L.
Red.jud.ACM
j.f.L.C.
O.A. 14 mai 2012
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 612/2012.... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
