Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 387/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-02-2012 în dosarul nr. 387/2012
Dosar nr._ - art. 184 cod penal (latura civilă) –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 387
Ședința publică de la 21 Februarie 2012
PREȘEDINTE V. T. - Judecător
Judecător G. C.
Judecător D. F.
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
…………….
Pe rol, soluționarea recursurilor promovate de părțile civile A. P. și F. DE PROTECȚIE A V. S. BUCUREȘTI, precum și de inculpatul I. I. împotriva sentinței penale nr. 2158 de la 10 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin - județ M. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul – inculpat asistat de avocat ales A. N. și avocat ales B. A. reprezentând pe recurentul – parte civilă A. P. (lipsă); totodată, au lipsit: recurentul – parte civilă F. de Protecție a V. S. București și intimatul – parte civilă S. C. de Urgență „B. A.” București.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat B. A., pentru recurentul – parte civilă A. P., solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, majorarea daunelor morale acordate de instanța de fond, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 500.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective, deoarece partea vătămată urmează și în prezent tratament medical și, de la data accidentului, a fost nevoită să suporte un efort fizic și psihic suplimentar. Cu privire la daunele materiale, a solicitat – de asemenea – majorarea cuantumului, luându-se în considerare costul medicamentelor și tratamentului medical de care a avut nevoie.
Referitor la recursurile promovate de inculpat și F. de Protecție a V. S. București, solicită respingerea acestora, ca nefondate și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate pe parcursul desfășurării procesului penal.
Avocat A. N., având cuvântul pentru recurentul – inculpat, susține oral motivele scrise depuse la dosar și solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii civile, susținând că despăgubirile civile solicitate de S. B. nu au fost dovedite și nici cele solicitate de partea vătămată A. P., iar daunele materiale și morale în cuantum de 50.000 euro sunt exagerat de mari, solicitând astfel acordarea acestor daune în raport de practica judiciară a instanțelor în materie, dar și de împrejurarea că inculpatul este pensionar, iar veniturile sale sunt foarte mici.
Cu privire la recursul declarat de F. de Protecție a V. S. București solicită admiterea, iar referitor la recursul părții vătămate, solicită respingerea, ca nefondat.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursurilor formulate în cauză, ca nefondate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că nstanța de fond a soluționat corect latura civilă a cauzei, cuantumul prejudiciilor materiale și morale acordate fiind bine proporționalizate, în raport de actele depuse la dosar și celelalte probe administrate.
Recurentul – inculpat I. I., în ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile formulate de apărătorul său și precizează faptul că nu poate plăti suma cu care instanța de fond l-a obligat către părțile civile, deoarece are venituri mici, fiind pensionar.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 2158 de la 10 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._, s-a dispus admiterea acțiunii civile formulată de S. C. de Urgență B. A. București și a fost obligat inculpatul I. I. la plata sumei de 15.930, 70 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. P. și a fost obligat inculpatul I. I., alături de F. de Protecție a V. S. București, la plata sumei de_,63 lei reprezentând despăgubiri civile și la echivalentul în lei la data punerii în executare a 50.000 euro, cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul I. I. la 2.500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă A. P..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.386/17.02.2011 a Judecătoriei Dr. Tr. S. - definitivă prin nerecurare - s-a dispus, în baza art. 184 alin. 2 și 4 cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 cod procedură penală, condamnarea inculpatului I. I. (fiul lui P. și M., născut la 3.05.1949, în Dr.Tr.S., domiciliat în Dr.Tr.S., ., ., ., CNP_) la pedeapsa de 6 luni închisoare, în condițiile art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b, 71 cod penal, pedeapsa fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Astfel, s-a constatat în fapt că la data de data de 16.01.2009, în jurul orei 15:00, inculpatul I. I. a condus autoturismul Dacia Break cu nr. de înmatriculare_, iar la ieșirea din curtea depozitului de materiale de construcții aparținând . a acordat prioritate de trecere motocicletei marca Kawasaki cu nr de înmatriculare_, condusă de partea vătămată A. P., care se deplasa pe Splaiul M. Viteazul din direcția . din Dr. Tr. S., producând astfel un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate.
Potrivit raportului medico legal nr.246/2009 emis de Serviciul de Medicină Legală M., partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 110-120 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, iar expertiza auto efectuată în cauză a concluzionat că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 31 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 135 alin. 1 lit. f din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
De asemenea, prin aceeași hotărâre, în baza art. 347 raportat la art. 320 indice 1 alin. 5 cod procedură penală, s-a disjuns acțiunea civilă privind pe părțile civileAlbină P., S. C. de Urgență B. A. București și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. București.
S-a reținut că potrivit art.22 cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, astfel că instanța a administrat probe doar cu privire la întinderea prejudiciului.
Partea vătămată A. P. s-a constituit parte civilă cu: suma de 500.000 euro echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale; suma de 8.000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea medicamentelor și instrumentelor medicale achiziționate; suma de 8.000 euro daune materiale reprezentând contravaloarea motocicletei avariată în accident.
Instanța de fond care a soluționat cauza în ceea ce privește acțiunea civilă, a constatat că din actele depuse la dosar a rezultat că A. P. a fost internat la S. C. de Urgență B. A. București în Secția Chirurgie I, în perioada 17.01.2009-3.02.2009 și la Secția Recuperare în perioada 3-27.02.2009, cheltuielile de spitalizare în cuantum de 15.930,70 lei nefiind achitate, unitatea medicală constituindu-se astfel parte civilă cu această sumă.
Prin urmare, instanța a dispus obligarea inculpatului I. I. la plata sumei de 15.930, 70 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Coroborând înscrisurile depuse la dosar cu declarațiile martorilor, prima instanță a constatat că suma solicitată de partea civilă A. P. este dovedită doar în parte, respectiv suma de 7.028 lei - ce reprezintă cheltuielile efectuate cu tratamentele și recuperările pentru ameliorarea stării de sănătate -, iar suma de 12.870 lei reprezintă contravaloarea motocicletei distrusă în accidentul rutier.
Cu privire la cererea de acordarea daunelor morale, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată, însă cuantumul solicitat - 500.000 euro - este exagerat, fiindcă, deși este de necontestat că partea vătămată a avut suferințe psihice și fizice datorate vătămării produse de inculpat, este cert că nu se poate cuantifica suferința psihică și fizică cauzată acesteia, fiind in imposibilitate de a-și desfășura viața de dinainte, a fost internat în S. C. de Urgență B. A. timp de peste o lună și, în prezent, partea vătămată prezintă sechele datorate traumatismelor din timpul producerii accidentului, considerându-se că acordarea sumei de 50.000 euro (respectiv echivalentul în lei al acestei sume la data punerii în executare), cu titlu de daune morale, va fi suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat.
Dincolo de acest aspect, instanța de fond a reținut și faptul că autoturismul condus de inculpat nu era asigurat cu poliță RCA astfel că, în cauză, a fost introdus ca garant Asociația F. Pentru Protecția V. S., care a fost obligată - alăturat inculpatului - la plata despăgubirilor acordate, acesta având un drept de regres după plata despăgubirilor atât împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului cât și a asigurătorului de răspundere civilă, dacă ulterior efectuării plății se dovedește că autovehiculul condus de persoana vinovată era asigurată RCA.
Fiind incidente în speță dispozițiile art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală și Legea nr. 136/1995, instanța de fond a obligat inculpatul, alături de F. de Protecție a V. S. București, la plata sumei de_,63 lei reprezentând despăgubiri civile și la echivalentul în lei la data punerii în executare a sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs – în termenul prevăzut de lege – atât părțile civile A. P. și F. de Protecție a V. S. București, precum și inculpatul I. I..
Partea civilă A. P. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, majorarea daunelor morale acordate de instanța de fond, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 500.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective, deoarece urmează și în prezent tratament medical și, de la data accidentului, a fost nevoită să suporte un efort fizic și psihic suplimentar. Cu privire la daunele materiale, a solicitat – de asemenea – majorarea cuantumului, luându-se în considerare costul medicamentelor și tratamentului medical de care a avut nevoie.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii civile, susținând că despăgubirile civile solicitate de S. B. nu au fost dovedite, și – de asemenea – nici solicitate de partea vătămată A. P., iar daunele materiale și morale în cuantum de 50.000 euro sunt exagerat de mari, solicitând astfel acordarea acestor daune în raport de practica judiciară a instanțelor, în materie, dar și de împrejurarea că este pensionar și veniturile sale sunt foarte mici.
F. de Protecție a V. S. București a susținut că se impune înlăturarea obligației sale de plata despăgubirilor materiale și morale la care a fost obligat de către instanța de fiind, menționând că nu are calitate în proces, iar cuantumul despăgubirilor civile acordate este foarte mare.
Recursurile inculpatului și părții civile A. P. sunt fondate, iar recursul declarat de F. de Protecție a V. S. București este nefondat, urmând a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că, la data accidentului de circulație, autoturismul condus de inculpat nu era asigurat, astfel încât, dezdăunarea părții vătămate trebuie realizată în baza art. 251 din Legea nr. 32/2000 coroborat cu art. 11 din Normele privind .P.S.V., puse în aplicare prin Ordinul nr. 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cum – de altfel – în mod legal și temeinic a procedat și instanța de fond.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 3/5.06.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit, prin interpretarea art. 251 din Lg. 32/2000, că în procesul penal, F. de Protecție a V. S. are calitate de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur și nu în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către persoana păgubită prin accident de vehicul neasigurat.
În consecință, critica privind exonerarea FPVS de la plata despăgubirilor civile este neîntemeiată.
Critica privind valoarea despăgubirilor civile urmează a fi analizată împreună cu critica formulată de partea civilă A. P. și inculpatul I. I..
Cu privire la critica inculpatului I. I. privind nemotivarea de către instanța de fond a despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată, se reține că aceasta este nefondată, deoarece instanța de fond a stabilit, arătând expres că despăgubirile acordate Spitalului B. A. București reprezintă cheltuieli de spitalizare, la dosar existând deconturi pentru suma totală de 15.930,70 lei ale unității sanitare.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate părții civile A. P., tot la dosarul instanței de fond există înscrisuri depuse de această parte, care constau în chitanțe, bonuri, scrisori medicale și buletine de analiză ce atestă că această parte civilă a făcut deplasările pentru care a solicitat plata lor.
Această situație se regăsește și cu privire la cheltuielile medicale dovedite în plus cu rețetele prescrise.
Ori, toate aceste înscrisuri au fost cunoscute de inculpat, iar acesta nu le-a contestat pentru că nu ar corespunde adevărului, pe tot timpul procesului penal.
Tot nefondată este și critica privind valoarea despăgubirilor acordate părții civile A. P., critică formulată de partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. și de inculpat, deoarece instanța de fond a proporționalizat daunele morale în raport de suferința psihică și fizică a părții civile A. P., de durata și natura tratamentelor medicale, de efortul suplimentar depus de această parte, preocupându-se astfel să nu acorde victimei accidentului despăgubiri care s reprezinte o îmbogățire fără justă cauză.
Curtea constată că prima instanță, ca și în cazul daunelor morale, a admis doar în parte cererea părții vătămate cu privire la despăgubirea ei pentru prejudiciile materiale, suma de bani acordată pentru motocicletă fiind stabilită doar pe baza expertizei tehnice, aspect pe care prima instanță l-a și enunțat.
Din aceste considerente, existând probe și dovezi circumstanțiale cu privire la cuantumul despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată acordate, Curtea reține ca nefondată critica formulată de părți cu privire la acest aspect.
Sunt fondate însă criticile inculpatului și părții civile A. P. cu privire la răspunderea solidară și cu privire la modalitatea de despăgubire.
Astfel, s-a motivat că FPVS, în calitate de parte responsabilă civilmente, răspunde singur și nu alături ori în solidar cu inculpatul, față de partea civilă, astfel încât obligarea la o solidaritate între Fond și inculpat este nelegală și, în consecință, va fi înlăturată.
De asemenea, este nelegală și obligarea FPVS de a plăti în valută despăgubirile cerute de partea civilă, atâta timp cât, în România, moneda oficială este leul și nu euro. În consecință, stabilirea valorii despăgubirilor morale se va face în raport de considerentele menționate anterior.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod Procedură penală, recursurile declarate de inculpat și partea civilă Alibă P. vor fi admise, va fi casată sentința instanței de fond, în sensul înlăturării obligației inculpatului I. I. de a plăti despăgubiri către partea civilă A. P. și obligării Fondului de Protecție a V. S. București către partea civilă A. P. la plata sumei de 19.898, 63 lei despăgubiri materiale și la plata sumei de 217.750 lei, echivalentul a 50.000 euro la data prezentei decizii.
De asemenea, se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate. În baza art. 38515 alin. 1 pct. lit. b Cod Procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de F. de Protecție a V. S. București, iar potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, va fi obligat recurentul F. de Protecție a V. S. București la 1.000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă A. P. și la 68 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul inculpatului I. I. și al părții civile A. P. împotriva sentinței penale nr. 2158 de la 10 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin - județ M. în dosarul cu nr._ .
Respinge, ca nefondat, recursul părții civile F. DE PROTECȚIE A V. S. BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 2158 de la 10 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin - județ M. în dosarul cu nr._ .
Casează sentința și înlătură obligația inculpatului I. I. de plată a despăgubirilor către partea civilă A. P..
Obligă F. de Protecție a V. S. București către partea civilă A. P. la 19.898, 63 lei despăgubiri materiale și la 217.750 lei, echivalentul a 50.000 euro la data prezentei decizii.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă F. de Protecție a V. S. București la 1.000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă A. P. și la 68 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. T. G. C. D. F.
Grefier,
M. I.
Red. jud.: D. F.
Jud. fond: E. C.
Dact. 3 ex./A.T. – 12 Martie 2012
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 392/2012.... → |
|---|
