Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 921/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 921/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 921/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 921/2015
Ședința publică de la 19 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte - A. I. S. – Judecător
Judecător - M. D. N.
Grefier - B. F. Țacu
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă C. de A. C.
……………
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul I. N. A. împotriva sentinței penale nr. 546 din data de 10 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit atât apelantul inculpat I. N. A., cât și intimatul parte civilă I. E..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea corespunzătoare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, susținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și se impune a fi menținută.
Dezbaterile fiind încheiate,
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 546 din data de 10 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ , s-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei în dispozițiile prev. de art. 193 alin. 2 N.C.P., iar în baza art. 180 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 N.C.P., art. 375 C.p.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul I. N. A. (fiul lui G. și M., născut la 21.03.1990 în C., jud. D., domiciliat în ., sat I., ., jud. D., CNP_) la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe".
În baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 81 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 5 N.C.P., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani, potrivit art. 82 C.p. În baza art. 71 alin. 5 C.p., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat și aplicarea pedepselor accesorii prev. de dispozițiile art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. E. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă I. E. a sumei de 500 lei daune materiale și a sumei de 1.500 lei daune morale.
În temeiul art. 276 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă I. E., iar în baza art. 274 alin. 1 teza I C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 100 lei reprezintă cheltuieli efectuate în timpul urmăririi penale).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 8208/P/2013, a fost trimis în judecată inculpatul I. N. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 N.C.P., constând în fapt în aceea că, în după amiaza de 19.04.2013, în timp ce se deplasa, cu un tractor la care era atașată o semănătoare, pe .. Ișalnița, jud. D., inculpatul a lovit un stâlp ce făcea parte din gardul ce împrejmuia un teren agricol ce îi aparținea persoanei vătămate I. E..
Persoana vătămată a strigat la inculpat să oprească tractorul, însă acesta și-a continuat deplasarea, oprind după câțiva zeci de metri, după ce martorul C. M. I. i-a făcut semn acestuia să oprească.
În aceste împrejurări, între inculpat și persoana vătămată a izbucnit un conflict, primul lovind persoana vătămată o singură dată, cu pumnul, în zona feței. În urma loviturii, persoana vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul a părăsit locul comiterii faptei.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 630/A2/23.04.2013 emis de Institutul de Medicină Legală C., persoana vătămată I. E. a prezentat leziuni de violență în zona feței, din data de 19.04.2013, care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, necesitând 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Analizând textele de lege care incriminează fapta comisă de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 5 din actualul Cod penal, prima instanță a constatat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului era prevăzută în dispozițiile art. 180 alin. 2 C.p. și se pedepsea cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. În noile dispoziții, fapta este incriminată în art. 193 alin. 2 N.C.P. și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda.
Analizând comparativ și dispozițiile art. 81 și urm C.p. dar și dispozițiile art. 91 și urm. N.C.P., s-a constatat ca sunt mai favorabile reglementările anterioare, având în vedere sfera obligațiilor reglementate de noile prevederi.
Totodată, având în vedere Decizia CCR nr. 265/06.05.2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014 potrivit căreia dispozițiile art. 5 N.C.P. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a apreciat că față de pedeapsa aplicată inculpatului, dispozițiile Codului penal de la 1969 sunt mai favorabile raportate la dispozițiile noului Cod penal.
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept fapta inculpatului I. N. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 N.C.P., pentru care a fost condamnat.
Totodată, instanța de fond a reținut că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând fapta, dând relevanță juridică acestor împrejurări prin aplicarea art. 374 alin. 4 C.p.p., art. 375 C.p.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prev. de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei (numărul zilelor de îngrijiri medicale 14-16 zile), precum și circumstanțele personale constând în atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei, lipsa antecedentelor penale astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar și vârsta inculpatului, elemente în raport de care a apreciat că se impune aplicarea imediată a unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, iar în ceea ce privește modalitatea de executare, se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut în esență că suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune materiale (2.000 lei), nu a fost justificată, din declarația persoanei vătămate rezultând ca a cheltuit în jur de 500 lei cu medicamente și eliberarea certificatului medico-legal, iar martorul Bugiuru N. (audiat pe latura civilă) a declarat că deși nu știe ce suma a cheltuit partea civilă, aceasta i-a spus că a cumpărat medicamente și s-a dus la I.M.L.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea civilă, s-a arătat de instanța de fond că în ceea ce privește cuantificarea acestuia, legea civilă nu prevede criterii de determinare, cuantumul stabilindu-se prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecata a criteriilor subiective referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan psihic și fizic, importanța valorilor lezate și măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării, precum și măsura în care părții vătămate i-a fost afectată situația profesională, socială sau familială .Daunele morale constau în atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate și onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Astfel, instanța de fond a apreciat că suma de 1.500 lei este considerată o reparație justa și integrală a prejudiciului moral produs, ținând seama de principiul reparației integrale și echitabile a oricărei daune și de necesitatea ca această formă de reparație să nu se convertească într-o veritabilă sursă de îmbogățire fără justă cauză. De aceea, suma solicitată de partea civilă (7000 lei) a fost considerată mare și nu a fost justificată raportat la împrejurările cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul I. N. A., fără a dezvolta în scris motivele și fără a se prezenta în fața instanței de control judiciar în vederea susținerii orale a acestora, deși a fost legal citat.
Apelul este nefondat. Așa cum se observă din considerentele sentinței penale, reproduse mai sus, judecata a avut loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța reținând că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe împotriva persoanei vătămate I. E. este dovedită cu declarațiile acesteia, depozițiile martorilor C. M. I., Bugiuru N., Ișlicaru G., M. P. P. și I. V., cu actele medico-legale întocmite și, în final cu recunoașterea inculpatului. În urma loviturii cu pumnul în față, aplicată de inculpat, reiese din certificatul medico-legal nr. 630/A2/23.04.2013 emis de IML C. că persoana vătămată I. E., în vârstă de 60 de ani a suferit o fractură parcelară a vârfului piramidei nazale ce a necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale. Conflictul a avut loc după ce inculpatul, care conducea un tractor la care avea atașată o semănătoare, a efectuat manevre greșite ce au dus la degradarea gardului împrejmuitor al unui teren aparținând persoanei vătămate iar aceasta i-a reproșat cele întâmplate.
Prima instanță a reținut corect că, față de limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal din 1969 și Codul penal în vigoare la 1 februarie 2014, primul reprezintă lege penală mai favorabilă iar pedeapsa aplicată inculpatului s-a situat la limita minimă prevăzută de lege, după reducerea cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. Nu se impunea, față de modul concret de desfășurare a conflictului și de urmările produse, alegerea pedepsei alternative a amenzii penale și în mod just, dispunând condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 luni închisoare, prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate.
Pentru cele expuse și, văzând și art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul I. N. A. împotriva sentinței penale nr. 546 din data de 10 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
A. I. S. M. D. N.
Grefier,
B. F. Țacu
Red. jud. A. I. S.
Jud. fond: A. I. Z.
Tehnored.: 2 ex./A.T. - 26 iunie 2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 906/2015.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 915/2015.... → |
|---|
