Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 960/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 960/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 960/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 960
Ședința publică de la 26 iunie 2015
PREȘEDINTE Ș. B.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. C., inculpatul P. L. R. și partea civilă S. V. împotriva sentinței penale nr. 192 din data de 12 decembrie 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul parte civilă S. V., partea responsabilă civilmente P. M. și martorul G. F., lipsind apelantul inculpat P. L. R. pentru care se prezintă avocat M. D., apărător ales, partea civilă S. Județean de Urgență S., partea responsabilă civilmente P. Vladsimir și S. de Probațiune de pe lângă T. O..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație apelantului parte civilă și martorului G. F., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Apelantul parte civilă S. V., arată că dorește să își retragă apelul formulat în cauză.
S-a luat declarație apelantului parte civilă S. V. în care s-a consemnat manifestarea acestuia de voință în sensul de a se lua act de retragerea apelului formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de parchet, desființarea sentinței penale, și, rejudecându-se cauza să se dispună sub aspectul laturii penale aplicarea unei măsuri educative privative de libertate dat fiind gravitatea faptei săvârșite, urmările produse dar și datele despre conduita anterioară a inculpatului în comunitate și conduita procesuală adoptată de acesta.
Sub aspectul laturii civile s-a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță întrucât inculpatul nu a fost obligat la plata despăgubirilor în solidar cu partea responsabilă civilmente, deși acesta era minor la data săvârșirii faptei și în plus nu s-a dispus plata despăgubirilor actualizate cu indicele de inflație către unitatea medicală.
Apelantul parte civilă S. V., având cuvântul, arată că își retrage apelul declarat și lasă la aprecierea instanței soluționarea apelurilor celorlalte părți.
Avocat M. D. pentru apelantul inculpat P. L. R., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței apelate și, rejudecându-se cauza să se dispună achitarea inculpatului și înlăturarea obligației acestuia de plată a despăgubirilor.
Precizează că din declarațiile martorilor oculari nu rezultă că inculpatul ar fi lovit partea vătămată cu intenție deși cel puțin doi dintre aceștia au văzut accidentul foarte bine, atestând că persoana vătămată ar fi fost lovită de scuter.
Consideră că nu pot fi avute în vedere declarațiile martorului G. F. întrucât acesta a prezentat situații de fapt diferite cu ocazia audierilor sale în faza de urmărire penală și judecată.
Arată că în mod cert inculpatul nu a săvârșit fapta întrucât acesta dat fiind poziția specifică pe moto scuter nici măcar nu putea vedea victima, cu atât mai mult cu cât trebuia să se țină foarte puternic de corpul celui care conducea motocicleta. Experimentul ar fi fost efectuat în absența avocatului ales al inculpatului, în fața garajului Parchetului de pe lângă J. C. și nu la locul faptei și prin urmare este irelevant, iar expertiza dispusă s-a făcut cu privire la un alt autovehicul decât cel implicat efectiv în accident.
Se lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la celelalte apeluri declarate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită să se ia act de retragerea apelului declarat de persoana vătămată și să se dispună respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat. Consideră că probele administrate în cauză demonstrează săvârșirea faptei și face trimitere în special la concluziile exprimate de medici din care rezultă că leziunile sunt punctuale și nu se puteau produce ca urmare a unui așa zis impact cu motocicleta.
Arată de asemenea că inculpatul avea și motive să săvârșească această faptă întrucât se certase anterior cu persoana vătmată.
C.
Prin sentința penală nr. 192 din data de 12 decembrie 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în temeiul art. 386 NCP a fost schimbată incadrarea juridica a faptei din art. 182 alin.2 VCP raportat la art.99 si urmatoarele VCP in art. 194 alin.1 lit. e raportat la art. 113 si art.5 NCP.
In baza art. 129 alin.1 CP rap la art. 118 CP si art. 128 si art.5 NCP s-a aplicat inculpatului P. L. R., masura educativa neprivativa de libertate a supravegherii, pe o perioada de 6 luni, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 194 alin.1 lit.e CP cu aplicarea art. 113 si art. 5 NCP:
In baza art. 121 alin.1 CP a fost obligat inculpatul P. L. R. ca pe durata executarii masurii educative neprivative de libertate sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la S. de P. O., la datele fixate de acesta.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 123 CP in cazul nerespectarii cu rea credinta a conditiilor de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse sau in cazul savarsirii unei noi infractiuni.
In temeiul art. 19 si art. 25 NCP coroborat cu art. 397 alin.1 NCPP, art. 1349 C Civ si art. 1357 C Civ., a fost admisă in parte actiunea civila formulata de partea Civila S. V..
A fost obligat inculpatul P. L. R. la plata sumei de 10.000 lei, daune morale catre partea civila S. V..
A fost respinsă cererea partii civile privind obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei, de daune materiale ca nedovedita.
In temeiul art. 19 si art. 25 NCP coroborat cu art. 397 alin.1 NCPP, art. 1349 C Civ si art. 1357 C Civ. A fost admisă actiunea civila formulata de partea civila S. de U. S..
A fost obligat inculpatul P. L. R. la plata sumei de 7.410,88 lei, catre partea civila S. de U. S., reprezentand cheltuieli de spitalizare .
In temeiul art. 274 alin. 1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentand cheltuieli judiciare efectuate de stat (500 lei cheltuieli efectuate in cursul urmaririi penale si 500 lei cheltuieli efectuate in faza de cercetare judecatoreasca).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că la data de 11 august 2010 în timp ce partea vătămată S. V. si inculpatul P. L. R. se aflau la barul . din ., între acesția a avut loc un incident, ocazie cu care inculpatul a aplicat părții vătămate o palmă peste cap.
Ulterior acestui incident, atât partea vătămată cat si inculpatul au părăsit locația respectivă, mai precis inculpatul impreuna cu G. F. s-au deplasat pe un motoscuter condus de G. F., inculpatul ocupând locul din spate, ocazie cu care s-au intalint si cu partea vătămată, care venea pe aceasi parte a drumului pe care se deplasa motoscuterul, insă din sens opus iar în momentul în care motoscuterul a ajuns în dreptul părții vătămate S. V., învinuitul P. L. R., care se afla pe motoscuter, in spatele lui G. F., a lovit cu piciorul drept pe partea vătămată S. V., care a căzut la pământ.
In drept, in ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului prima instanță a constatat ca potrivit art. art.5 alin.1 Noul C.pen. „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
De asemenea, potrivit art.386 alin.1 Noul C.pr.pen., „Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea”.
În cauză, instanța a fost sesizată cu infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 CP si cu aplicarea art. 99 si urm. CP, faptă săvârșită de inculpat in perioada minorității.
Potrivit art. 114 NCP față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 si 18 ani, se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile aplicabile inculpatului P. L. R., minor la data săvârșirii faptei, prima instanță a constatat că, potrivit art.114 alin.1 C.p. față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
Așadar, s-a constatat o modificare majoră adusă Codului Penal în vigoare respectiv, renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal, în favoarea măsurilor educative. Art. 114 C.p. este clar și bine sistematizat stabilind că față de minorul care a săvârșit infracțiuni se pot lua exclusiv măsuri educative.
În concluzie, s-a reținut că, legea penală mai favorabilă inculpatului P. L. R. este Codul Penal în vigoare.
Prin urmare, în baza art.386 al.1 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpatul P. L. R. din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 VCP cu aplicarea art. 99 si urm. VCP in art. 194 alin. 1 lit. e raportat la art. 113 si art. 5 NCP.
S-a apreciat că fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii pentru care s-a dispus trimiterea acestui in judecata întrucât fapta acestuia de a lovi partea vătămată si de a-i cauza acesteia leziuni pentru care a necesitat 25-30 de zile de ingrijiri medicale si prin care i-a fost pusă în primejdie viata, intruneste elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 194 alin. 1 lit. e raportat la art. 113 NCP.
Existenta faptei reținute in saracina inculpatului a rezultat si din probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, copie de pe certificatul medico-legal nr.1059/C/4.09.2012 al Serviciului de Medicină Legală S., declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, înscrisuri medicale și declarațiile inculpatului,instanta retine că fapta pentru care s-a dispus trimitere în judecată a inculpatului există si este dovedită cu probele administrate în cauză.
S-a constatat astfel că pe fondul unei stări conflictuale (recunoscute chiar si de inculpat prin declaratia data in cursul urmăririi penale dar si in cursul judecății) acesta a lovit cu piciorul partea vătămată în timp ce se afla pe locul din spate al motoscuterului condus de G. F., cauzându-i părții vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare, conform certificatului medico legal nr. 1066/C/2010, 25- 30 de zile de la data producerii acestora si care i-au pus in primejdie viata.
Deși inculpatul P. L. R., nu a recunoscut participarea sa la activitatea infracțională, susținând că nu acesta este cel care a produs aceste leziuni părții vătămate si acestea au fost produse de motoscuterul condus de G. F. care în urma unei manevre de depasire a unei cărute a intrat in balans si a căzut, ocazie cu care ar fi putut să fi lovit si partea vătămata susținerile acestuia sunt infirmate atât de declaratia martorului G. C., care a declarat că a văzut inculpatul când a lovit cu piciorul pe partea vătămată ( f.107) cât și de concluziile certificatului medico-legal dar si de expertiza medico legala efectuată in cursul cercetării judecătoresti care arată dincolo de orice dubiu rezonabil că victima nu putea fi lovită cu vreuna din părțile componente ale motoscuterului întrucât acesta nu a prezentat leziuni traumatice la nivelul membrelor inferioare și în cazul în care ar fi fost lovită de motoscuter, prin una din componentele lui, victima ar fi prezentat leziuni grave la nivelul membrelor inferioare.
Tot din raportul de expertiza medico legala s-a reținut ca lovirea părții vătămate cu motoscuterul în timpul unei dezechilibrări a acestuia este exclusă, întrucât într-o astfel de situatie părțile componente ale lui, având un plan înclinat, ar fi lovit mult sub nivelul la care se află pozitia ficatului.
S-a concluzionat astfel prin raportul de expertiză medico legală că leziunile numitului S. V. au putut fi produse la data de 11.08.2010 prin lovire cu un corp dur, posibil cu piciorul, urmată de cădere.
Coroborând concluziile raportului de expertiză medico legală cu declarația martorului G. C. si G. F. care a spus că l-a văzut pe inculpat când l-a lovit cu piciorul pe partea vătămată ( f.41 dos. UP) dar si cu declaratia părții vătămate care a declarat că a fost lovită cu piciorul de inculpat rezultă ca fapta a fost săvârsită de P. L. R. iar modul in care acesta a actionat a fost cu intentie.
Nu s-au reținut ca fiind contradictorii sau subiective declaratiile martorului G. F. referitor la imprejurările in care a fost lovită partea vătămată din moment ce susținerile acestuia se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal dar si cu raportul de expertiză medico legal efectuat în cauză.
Prima instanță a reținut că potrivit art.103 alin.1 Cod pr.penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, o eventuală condamnare trebuind să fie întemeiată pe convingerea instanței că acuzația a fost dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Deci, legea de procedură penală nu stabilește aprioric valoarea diferitelor probe, ci aceasta trebuind să fie rezultatul aprecierii concrete de către organele judiciare a probelor administrate în cauză, pentru stabilirea adevărului neputându-se a se face o paritate a acestora.
Pentru stabilirea existenței faptei ori a vinovăției, o singură probă directă poate fi suficientă, cu excepția declarațiilor părților care nu poate face dovada decât prin coroborare cu celelalte probe, pe când o singură probă indirectă nu poate fi niciodată suficientă, fiind necesare mai multe probe indirecte, din a căror coroborare să se poată stabili existența faptei ori vinovăția inculpatului.
Ori, în cauză, s-a constatat că susținerile părții vătămate sunt confirmate atât de martorul G. C. declarație ce nu poate fi înlăturată, cât și de concluziile raportului de expertiză medico legală și depozițiile martorului G. F. a cărui depozitie nu poate fi înlăturată doar pe considerentul că este subiectivă întrucât acesta a fost cercetat în legătură cu acest incident, având în vedere ca el a condus motoscuterul pe care se afla inculpatul.
Ca atare, s-a constatat că în cauză există probe care stabilesc cu certitudine vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, a cărei încadrare juridică raportat la dispozițiile art.5 noul Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, este cea prevăzută de noul Cod penal, respectiv art. 194 lit. e raportat la art. 113 NCP.
Reținând vinovăția inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev.de art. 74 Cod penal, respectiv gradul de pericol social, modalitatea și împrejurările concrete, mijloacele folosite dar și persoana inculpatului, care desi nu este cunoscut cu antecedente penale, conform fisei de cazier judiciar a mai fost sanctionat cu amenda administrativă pentru infractiuni contra persoanei, respectiv loviri si alte violente, urmând a-l condamna in temeiul art. 129 alin.1 CP raportat la art. 118 CP si art. 128 si art. 5 NCP la masura educativa neprivativă de libertate a supravegherii, pentru o perioadă de 6 luni.
În baza art.121 alin.1CP a fost obligat inculpatul P. L. R. ca pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate sa respecte următoarele obligații: să se prezinte la S. de Probațiune O., la datele fixate de acesta.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 noul Cod penal, în cazul nerespectării cu rea credintă a condițiilor de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse sau în cazul săvârșirii unei noi infractiuni.
Cu privire la latura civilă, s-a constatat că partea vătămată S. V. s-a constituit parte civilă în cursul judecății cu suma de 10.000 lei daune materiale si 40.000 lei daune morale penru suferințele cauzate.
S. de Urgență S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.410,88 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate.
Potrivit art.1357 din Noul Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din enunț rezultă că pentru angajarea obligației făptuitorului de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situația anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului. Astfel, de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în absența cărora nu se poate stabili obligația de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăția, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei.
În privința daunelor materiale in cuantum de 10.000 lei, solicitate de partea vătămată prima instanță a constatat că cererea este nedovedită raportat la principiul „actori incumbit probatio” potrivit căruia cel care solicită pretenții pe cale judecătorească trebuie să facă proba acestora, partea vătămată neprobând existența unui prejudiciu cert, material și direct în strânsă legătură de cauzalitate cu fapta inculpatului, mai ales că daunele materiale solicitate reprezintă cheltuielile efectuate cu tratamentul cu privire la care nu s-au depus înscrisuri doveditoare ori audiați martori.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație bănească trebuie să fie echitabilă, moderată, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei.
Totuși, raportat la valorile sociale prin săvârșirea infracțiunilor, între care și dreptul persoanei la integritate corporală, vârsta părții vătămate, natura leziunilor produse și intensitatea acestora, prima instanță a constatat întemeiată cererea privind acordarea daunelor morale a părții vătămate, urmând ca acestea să fie acordate în parte, respectiv în cuantum de 10.000 lei, apreciind ca această sumă reprezintă o modalitate echitabilă, moderată și proporțională cu întinderea suferintei produse.
În consecință, având în vedere considerentele mai sus arătate în temeiul art. 19, art. 25 NCP coroborat cu art. 397 alin.1 NCPP art. 1349 C civ. Si art. 1357 C civ., a fost admisă in parte actiunea civilă formulată de partea civilă S. V., în sensul că a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei daune morale.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență S., instanta în temeiul art. 19 si art. 25 NCP coroborat cu art. 397 alin.1 C.p.p., având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a admis cererea si a obligat inculpatul la plata sumei de 7.410,88 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.
In temeiul art. 274 alin. 1 CPP obliga inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentand cheltuieli judiciare efectuate de stat ( 500 lei cheltuieli efectuate in cursul urmaririi penale si 500 lei cheltuieli efectuate in faza de cercetare judecatoreasca.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. C., inculpatul P. L. R. și partea civilă S. V..
Parchetul de pe lângă J. C. a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul temeiniciei și legalității solicitând aplicarea unei măsuri educative privative de libertate dat fiind gravitatea faptei săvârșite, urmările produse dar și datele despre conduita anterioară a inculpatului în comunitate și conduita procesuală adoptată de acesta.
Sub aspectul laturii civile s-a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță întrucât inculpatul nu a fost obligat la plata despăgubirilor în solidar cu partea responsabilă civilmente, deși acesta era minor la data săvârșirii faptei și în plus nu s-a dispus plata despăgubirilor actualizate cu indicele de inflație către unitatea medicală care a asigurat tratamentul victimei.
Inculpatul P. L. R. prin motivele de apel depuse la data de 29 decembrie 2014 a solicitat să se dispună achitarea sa și înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor.
S-a arătat prin motivele de apel că din declarațiile martorilor oculari nu rezultă că el ar fi lovit partea vătămată cu intenție deși cel puțin doi dintre aceștia au văzut accidentul foarte bine, ambii atestând că persoana vătămată ar fi fost lovită de scuter.
S-a invocat de asemenea că nu pot fi avute în vedere declarațiile martorului G. F. întrucât acesta a prezentat situații de fapt diferite cu ocazia audierilor sale în faza de urmărire penală și judecată fiind o persoană interesată în modul de soluționare a cauzei.
Totodată inculpatul a invocat că nu putea săvârși fapta întrucât, dat fiind poziția specifică pe motoscuter nici măcar nu putea vedea victima, cu atât mai mult cu cât trebuia să se țină foarte puternic de corpul celui care conducea motocicleta. Experimentul judiciar ar fi fost efectuat în absența avocatului său ales, în fața garajului Parchetului de pe lângă J. C. și nu la locul faptei și prin urmare este irelevant, iar expertiza dispusă s-a făcut cu privire la un alt autovehicul decât cel implicat efectiv în accident.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la filele 36 – 38.
S-a dispus reaudierea martorului G. F. și a părții vătămate S. V. (declarații din 26 iunie 2015) și s-au respins celelalte probe solicitate de inculpat.
S-a dispus efectuarea unui referat de evaluare pentru inculpat, acesta fiind atașat la filele 58 și urm. dosar.
Analizând apelurile declarate în raport de motivele invocate de părți și în limitele impuse de disp. art. 417 C.p.p., C. apreciază că este fondat doar apelul declarat de P. de pe lângă Judecptoria C. urmând a fi admis în consecință pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Sub aspectul situației de fapt se apreciază că prima instanță a reținut în mod corect că la data de 11 august 2010 în timp ce persoana vătămată S. V. si inculpatul P. L. R. se aflau la barul . din ., între acesția a avut loc un incident, ocazie cu care inculpatul a aplicat părții vătămate o palmă peste cap.
Ulterior acestui incident, atât persoana vătămată cat si inculpatul au părăsit locația respectivă, mai precis inculpatul impreuna cu G. F. s-au deplasat pe un motoscuter condus de G. F., inculpatul ocupând locul din spate, ocazie cu care s-au intalint si cu persoana vătămată, care venea pe aceasi parte a drumului pe care se deplasa motoscuterul, insă din sens opus iar în momentul în care motoscuterul a ajuns în dreptul persoanei vătămate S. V., inculpatul P. L. R., care se afla pe motoscuter, in spatele lui G. F., a lovit-o cu piciorul drept în zona toracelui, determinând căderea acesteia la pământ Ca urmare a loviturii aplicate de inculpat martorul G. F. nu a mai putut păstra direcția de deplasare a motoscuterului dezechilibrându-se.
În urma loviturilor primite persoana vătămată a suferit leziuni semnificative (traumatism toraco-abdominal cu ruptură de ficat gradul I pe fața diafragmatică a segmentelor 6 și 7) pentru a căror vindecare a necesitat 25 – 30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
C. apreciază că în mod corect prima instanță a înlăturat motivat apărările formulate de inculpat cu privire la modul de producere al accidentului în condițiile în care din raportul de expertiză medico-legală rezultă cu certitudine că victima prezenta o singură leziune semnificativă în zona toracală și o leziune pe cotul drept, modul în care erau dispuse acestea excluzând o lovire în condițiile unui accident de natura celui descris. În cazul în care victima ar fi fost lovită de un motoscuter sau o motocicletă ca urmare a dezechilibrării acesteia, impactul s-ar fi produs mult sub nivelul zonei în care s-a constatat existența traumatismului și nu ar fi fost o leziune punctuală și singulară. În plus, mai mult ca sigur victima, dat fiind caracteristicile autovehiculului condus de martorul Ghelaria F., ar fi prezentat leziuni la nivelul membrelor inferioare în măsura în care lovirea sa s-ar fi datorat dezechilibrării și căderii motoscuterului, așa cum susține inculpatul.
Aceste concluzii ale actelor medicale se coroborează integral cu declarațiile date de persoana vătămată atât la prima instanță (31 ianuarie 2014) cât și în fața instanței de apel (26 iunie 2015), aceasta arătând în mod constant că a observat direct momentul în care a fost lovit și a văzut când inculpatul, cu un gest intenționat, a întins piciorul atunci când vehiculul pe care se deplasa în calitate de pasager a ajuns în dreptul său.
Numitul G. F. conducătorul vehiculului a confirmat de asemenea că a simțit momentul în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul, apreciind că acesta este și motivul pentru care motoscuterul a intrat în balans și după câțiva metri s-a prăbușit. Același martor a arătat că dat fiind modul în care este poziționată șaua pentru pasager, inculpatul avea o vizibilitatea foarte bună asupra drumului, putând să o observe fără probleme pe persoana vătămată, și că minorul, la momentul la care a simțit impactul nu stătea cu capul lipit de el așa cum se susține.
Situația de fapt reținută de prima instanță este confirmată și prin declarația numitului G. C., martor ocular care a văzut incidentul de la o distanță de aproximativ 300 m și care a precizat în declarația din data de 04 aprilie 2014 că inculpatul cu intenție a lovit-o pe persoana vătămată cu piciorul drept în regiunea pieptului (filele 107 - 110 dosar fond).
Cât privește martorii la ale căror declarații face trimitere inculpatul prin motivele de apel C. reține că nici unul dintre ei nu a văzut chiar momentul în care persoana vătămată a fost lovită, fiecare dintre aceștia îndreptându-și atenția spre locul unde era persoana vătămată abia după ce au auzit zgomotul produs de impactul scuterului cu asfaltul, deci după momentul în care persoana vătămată a fost lovită (declarații A. M. și C. N.).
Singurul martor care pare să confirme apărarea inculpatului este numitul P. I., persoană în vârstă de 75 ani care în declarația din data de 25 februarie 2014 pe de o parte arată că în mod cert „scuterul l-a lovit pe persoana vătămată” pentru ca ulterior să arate că a văzut-o pe persoana vătămată când deja se afla căzută pe sol și nu a putut observa momentul în care aceasta era lovită (filele 47 – 48 dosar fond).
Cert este că în varianta descrisă de inculpat și aparent susținută prin declarația numitului P. I. era imposibil ca persoanei vătămate să i se producă leziunile punctuale constatate la momentul internării sale în unitatea medicală, fiind puțin probabil ca victimei să îi fie produsă o leziune într-o zonă a corpului situată peste înălțimea maximă a vehiculului aparent implicat în accident.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei prima instanță a reținut în mod justificat că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 lit. c Cp. (anterior art. 182 alin. 2 Cp.), vătămare corporală, și că în raport de modul în care acesta a acționat rezultă că el a prevăzut rezultatele faptei sale și a acceptat producerea acestora.
C. apreciază însă ca fiind fondat apelul parchetului în ceea ce privește măsura educativă aplicată inculpatului minor, reținând că în raport de gravitatea faptei săvârșite, motivul săvârșirii acesteia și atitudinea inculpatului în general față de victimă și față de consecințele acțiunilor sale, aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate nu poate avea efectul prevăzut de lege respectiv îndreptarea comportamentului persoanei vinovate impunându-se internarea acestuia într-un centru educativ pentru o durată de un an și șase luni.
C. va avea în vedere pentru a dispune această soluție că în general comportamentul inculpatului până la momentul săvârșirii faptei a fost unul disfuncțional, acesta fiind implicat în mod repetat în scandaluri, atât datorită frecventării unui anturaj cu comportament proinfracțional cât și pe fondul consumului de alcool și a unor porniri de agresivitate necontrolate (a se vedea în acest sens referatele întocmite de S. de Probațiune de pe lângă T. O.)
Inculpatul nu conștientizează nici în prezent consecințele deosebit de grave pe care acțiunile sale le-au provocat, nu manifestă empatie față de victimă considerând, în acord cu membrii familiei sale, că aceasta încearcă să profite material de pe urma sa, și nu înțelege că doar șansa a făcut ca victima să nu decedeze, beneficiind de un tratament adecvat (o intervenție chirurgicală de urgență).
De altfel, imediat după producerea incidentului inculpatul nici măcar nu s-a deplasat să vadă dacă cel pe care îl lovise cu atâta violență mai trăiește, deși, dat fiind comportamentul celorlalte persoane care au ajuns la fața locului putea cel puțin să presupună că victima este într-o stare gravă (în acest sens și declarația numitului G. F.), fiind evident că fapta a fost săvârșită din răzbunare, că a fost parțial premeditată, ca urmare a unui conflict pe care minorul îl avusese cu victima anterior.
Toate aceste împrejurări legate de faptă și de persoana inculpatului justifică luarea unei măsuri educative mai aspre care să determine o inhibare a comportamentului infracțional, înțelegerea și asumarea faptelor săvârșite și în general o evoluție comportamentală pozitivă.
Întrucât la momentul săvârșirii faptelor inculpatul era minor, sub aspectul laturii civile se impunea obligarea sa în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor stabilite de prima instanță precum și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Instanța va lua act de faptul că partea civilă a declarat la ultimul termen de judecată că înțelege să își retragă apelul formulat, urmând a face aplicarea disp. art. 275 alin. 2 C.p.p. în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 192 din data de 12 decembrie 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, desființează în parte sentința penală nr. 192 din 12 decembrie 2014 sub aspectul laturii penale și civile și rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 118 și 121 Cp.
În baza art. 124 Cp. aplică inculpatului minor P. L. R. (fiul lui V. și M., născut la 18.08.1993 în localitatea C.,) măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an și 6 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 lit. e) C.pen. - vătămare corporală - în dauna părții vătămate S. V..
Modifică dispozițiile privind latura civilă în sensul că se va dispune obligarea în solidar a inculpatului minor și a părților responsabile civilmente P. V. și P. M. la plata despăgubirilor stabilite de prima instanță, precum și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă S. V..
Respinge ca nefondat apelul inculpatului P. L. R..
Obligă pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile M.J. (delegație 1513/2015).
Obligă partea civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. B. A. C. M.
Grefier,
M. V.
Red.jud.A.C.M.
j.f.E.M.C.
O.A. 02 iulie 2015
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1505/2015.... → |
|---|
