Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2289/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2289/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 2289/2013
Dosar nr._ - menținere măsură arestare preventivă –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2289
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. - judecător
A. I. S. - judecător
C. C. - judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G. din cadrul
D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teriorial C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul inculpat P. M. A., împotriva încheierii din 18.11.2013 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 13, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat - P. M. A. asistat de avocat Medrogorin L., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Medrogorin L. având cuvântul pentru recurentul inculpat, a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea, având în vedere că nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, iar conduita acestuia s-a modificat pe perioada celor 29 de zile de arest preventiv; lăsarea în libertate nu ar influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefundat arătând că în mod corect s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventivă și că subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat P. M. A. având ultimul cuvânt a arătat că nu a vândut niciodată droguri, este consumator și că a cumpărat droguri după ce a fost sunat insistent de către o persoană.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 18.11.2013 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 13, în baza art. 300 indice 1 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților: P.-M. A., fiul lui I. și M., născut la 23.03.1988, în Orșova, jud. M., CNP:_, domiciliat în Orșova, .. 1, ., jud. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. 41 alin 2 C.p. de de art. 4 alin.1 din legea 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și B. R. DRIVIAN, fiul lui Driviu și A. S., născut la 09.03.1980, în Orșova, jud. M., CNP:_, domiciliat în Orșova, ., nr. 7, ., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000.
S-au respinse ca neîntemeiate cererile de revocare și de înlocuire a acestor măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, cereri formulate de inculpați, prin apărătorii lor.
Au fost menținuți inculpații P.-M. A. și B. R. Drivian în stare de arest preventiv.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 18.11.2013, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., sub nr._ 13, rechizitoriul DIICOT-Biroul Teritorial M. nr. 28/D/P/2013 din 15.11.2013, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților P. M.-A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,vânzarea, distribuirea sau livrarea cu orice titlu de droguri de risc, fără drept” și ,, deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept”, fapte prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 din C. pen. și art.4 alin 1 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.33 lit. a din C.penal și B. R.-Drivian pentru săvârșirea infracțiunilor de „vânzarea, distribuirea sau livrarea cu orice titlu de droguri de risc, fără drept” fapte prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000.
În actul de sesizare, s-au reținut că la data de 04.03.2013, organele de poliție din cadrul B.C.C.O.-S.C.C.O M., s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza orașului Orșova acționează mai mulți tineri care au ca activitate infracțională traficul și consumul de droguri de risc.
Astfel, din actele efectuate a reieșit că numiții P. M. A. și B. R. Drivian vând și distribuie fără drept, personal sau prin intermediul altor persoane rămase neidentificate, droguri de risc unor consumatori din județul M..
Prin rezoluția nr. 39/11.06.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul P. M. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: „vânzarea, distribuirea sau livrarea cu orice titlu de droguri de risc, fără drept”, și ,,deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept”, fapte prevăzute de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 din C. pen. și art.4 alin 1 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.33 lit. a din C.penal, iar prin rezoluția din 59/22.10.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul B. R. DRIVIAN, pentru săvârșirea infracțiunii de: „ vânzarea, distribuirea sau livrarea cu orice titlu de droguri de risc, fără drept”, faptă prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000.
Având în vedere cele de mai sus, în cauză a fost emisă autorizația 2/A/2013/04.03.2013 prin care s-a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia pentru strângerea datelor și informațiilor privind existența infracțiunilor și identificarea persoanelor implicate în săvârșirea acestora, precum și pentru obținerea mijloacelor de probă în condițiile prevăzute de lege.
Autorizația a fost prelungită prin ordonanțele din 12.06.2013 și din 17.10.2013.
În data de 04.03.2013 investigatorul sub acoperire ,,P. M.” cu ajutorul colaboratorului sub acoperire ,,V. I.” au încheiat o tranzacție privind cumpărarea de la inculpatul P. M. A. a două pliculețe cu masă vegetală de culoare verde oliv în schimbul sumei de 100 lei.
Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/02.04.2013 a rezultat că pliculețele sus-menționate aveau o masă netă de 0,32 gr, respectiv 0,52 gr., în acestea fiind pusă în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta canabis ce face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea 143/2000.
La 18.03.2013 investigatorul și colaboratorul sub acoperire autorizați în cauză au mai efectuat o cumpărare de substanțe psihotrope de la inculpatul P. M. A., acesta vânzând pentru suma de 100 lei o cantitate de 0,38 gr. canabis, în care, potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr._/17.04.2013, s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta canabis ce face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea 143/2000.
Potrivit procesului verbal încheiat la 16.08.2013, în cursul lunii iunie 2013, inculpatul P. M. A. a plecat în G., pentru o perioadă mai lungă de timp. Acesta a revenit în țară la începutul lunii octombrie 2013, ocazie cu care a fost identificat ca folosind postul telefonic cu numărul 0720/_.
În urma interceptărilor telefonice efectuate și a supravegherii inculpatului, a rezultat că acesta și-a reluat preocupările privind oferirea și vânzarea de droguri de risc din categoria ,,canabis”.
La data de 22.10.2013 organele de urmărire penală au organizat prinderea în flagrant a inculpatului P. M. A., motiv pentru care, după ce s-au obținut autorizații de percheziție domiciliară la locuințele frecventate de către inculpat, acestea s-au deplasat în mun. Orșova, procedând la supravegherea lui.
Inculpatul P. M. A. a fost contactat telefonic de către colaboratorul investigatorului sub acoperire stabilindu-se o întâlnire în imobilul situat pe ., nr. 7. din Orșova.
Potrivit procesului verbal încheiat de către investigatorul sub acoperire ,,P. M.” a reieșit că inculpatul P. M. Alexandu i-a solicitat colaboratorului să vină la el în locuință, iar aici i-a cerut să-i lase suma de 200 lei promițându-i în schimb că în aproximativ 30 minute o să-i facă rost de droguri.
Din interceptările telefonice efectuate în cauză a reieșit că inculpatul P. M. A. a luat legătura cu inculpatul B. R. Drivian, utilizator al postului telefonic 0720/_, căruia i-a solicitat expres să vină să îl ajute că are nevoie de el, fiind dispus să-i plătească acestuia chiar și taxi-ul.
În jurul orei 17,21 în locuința inculpatului P. M. A. a avut loc întâlnirea dintre acesta și inculpatul B. R. Drivian, precum și cu colaboratorul sub acoperire, ocazie cu care cei doi inculpați i-au remis colaboratorului două pliculețe de plastic transparent ce conțineau fragmente vegetale de culoare verde oliv.
Din probele administrate în cauză s-a stabilit că unul dintre pliculețe a provenit din locuința inculpatului B. R. Drivian, iar celălalt a fost adus de către acesta dintr-o ascunzătoare situată pe faleza Dunării.
Acest lucru reiese atât din declarațiile inculpaților, cât și din interceptările efectuate în mediu ambiental și din supravegherile efectuate de organele de poliție.
După efectuarea tranzacției, în baza autorizațiilor de percheziție domiciliară, organele de poliție au pătruns în locuința inculpatului P. M. A., ocazie cu care au fost găsite cele două pliculețe pe masa din sufragerie, în jurul căreia se aflau cei trei, iar în portofelul din buzunarul inculpatului P. M. A. a fost găsită suma de 190 lei ce era constituită din bancnotele înseriate de către organele de poliție.
Cu ocazia percheziției domiciliare au mai fost identificate în locuință fragmente de masă vegetală verde oliv într-un fier de călcat vechi, precum și un dispozitiv metalic folosit pentru mărunțirea mugurilor de canabis.
Fiind audiat inculpatul P. M. A. a declarat că drogurile proveneau de la inculpatul B. R. Drivian și că erau destinate colaboratorului sub acoperire, însă acest fapt nu a fost recunoscut de inculpatul B. R. Drivian.
Urmare a probelor administrate în cauză au reieșit indicii că o parte din droguri provenea dintr-o ascunzătoare situată pe malul fluviului Dunărea, în zona numită de către inculpatul P. M. A. în convorbirile interceptate dintre el și inculpatul B. R. Drivian -,,bancă,.. la faleză”.
În aceste condiții, organele de poliție judiciară au procedat la efectuarea de căutări în zona respectivă, descoperindu-se în dreptul blocului situat pe ., pe dalele de ciment ce formează malul Dunării, sub trotuarul falezei, având ca reper un coș de gunoi, două punguțe transparente din plastic ce conțineau fragmente vegetale de culoare verde, asemănătoare cu cele descoperite cu ocazia percheziției domiciliare. Zona în care au fost găsite corespunde cu itinerariul parcurs de către inculpatul B. R. Drivian, înainte de intervenția organelor de poliție.
Prin adresele_/23.10.2013 și_/23.10.2013 ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. s-a comunicat faptul că în fragmentele vegetale găsite cu ocazia percheziției domiciliare, având o masă totală de 5,5 grame, cât și în cele găsite în ascunzătoarea situată pe faleza Dunării, având o masă de 2,90 grame, s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta canabis ce face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea 143/2000.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a reieșit că drogurile din categoria canabis erau distribuite de către inculpatul P. M. A. și B. R. Drivian cu predilecție unor persoane tinere, chiar și minore, respectiv elevi de liceu, fiind identificați și audiați în acest sens martorii U. E. M., S. N. V. și C. Nicolas M..
S-a menționat, că în dosarul nr.79D/P/2013, instrumentat de către D.I.I.C.O.T-B.T. M., având ca obiect tot traficul și consumul ilicit de droguri, inculpatul C. C. I. a declarat că, în cursul anului 2013, inculpatul P. M. A. i-a dat o plantă de cannabis, spunându- i că este ,,o plantă care face bani”, inculpatul C. C. I. cultivând planta respectivă în localitatea Eșelnița.
Cu privire la învinuiții P. C. V. și P. A. F. s-a reținut că aceștia au cumpărat, în data de 13.06.2013 droguri de risc și anume 1,40 gr. rezină de cannabis de la o persoană rămasă neidentificată, zisă E., din Drobeta Turnu Severin, drogurile respective fiind remise colaboratorului sub acoperire V. I..
S-a arătat că, potrivit R.C.T.S. nr._/28.06.2013 proba sus-menționată conține rezină de cannabis, punându-se în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintitetizată de planta cannabis. După efectuarea analizelor, a mai rămas o cantitate de 0,88 grame, care a fost depusă la I.G.P.R., potrivit dovezii . nr._.
În cauză a fost audiat învinuitul P. C. V., care a recunoscut faptul că a fost consumator de droguri, motiv pentru care a venit în Drobeta Turnu Severin împreună cu P. A. F. pentru a achiziționa droguri în vederea consumului propriu.
S-a arătat că, învinuitul P. A. F. nu a putut fi audiat deoarece, potrivit procesului verbal din 13.11.2013, acesta este plecat în Franța.
Având în vedere conținutul concret al faptei săvârșite de învinuiții P. C. V. și P. A. F., s-a reținut că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 181 C.p., urmând a se aplica acestora o sancțiune administrativă din cele prev. de art. 91 C.p.
S-a arătat că, în ceea ce-l privește pe învinuitul H. T. I., din actele de urmărire penală efectuate în cauză nu a reieșit că faptele pentru care s-a început urmărirea penală există în materialitatea lor, astfel că, în temeiul art. 10 lit. a C.p.p., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
De asemenea, s-a arătat că, având în vedere procesul verbal de percheziție domiciliară din 22.10.2013 efectuată la domiciliul inculpatului P. M. A., din care a rezultat că, la imobilul acestuia a fost găsită și ridicată în vederea cercetărilor suma de 750 euro și cum din probele administrate în cauză nu rezultă că aceasta sumă provine din traficul de droguri, în baza art. 169 C.p.p. s-a dispus restituirea ei către inculpatul de la care a fost ridicată.
Prin încheierea nr. 29/23.10.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2013 s-a admis propunerea de arestare preventivă, formulată de către DIICOT – Biroul Teritorial M., în ceea ce privește inculpații P. M.-A. și B. R.-A..
În baza art. 149 indice 1 alin. 1, 10 și 11 C.P.P. rap. la art. 143 și art. 148 lit. f C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: P.-M. A., și B. R. Drivian, primul cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. 41 alin 2 C.p. și celălalt pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 23.10.2013, până la data de 20.11.2013, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă, corespunzătoare potrivit dispozițiilor art. 151 C.P.P..
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații, iar prin încheierea nr. 291/29.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/101/2013/a1, s-au respins ca nefondare recursurile declarate de inculpați.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, la primirea dosarului, tribunalul constată că, temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri, respectiv cele prev. de art.148 lit. f c.p.p., subzistă și în prezent, și anume:
Tribunalul a reținut că, există în continuare dovezi ce reprezintă indicii temeinice, în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora și pentru care au fost trimiși în judecată (trafic în formă continuată și consum de droguri de risc, în ceea ce-l privește pe inculpatul P.; precum și trafic de droguri de risc, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.), în sensul art. 68 indice 1 C.p.p., respectiv, motive verosimile de a bănui că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală conform art. 5 paragraf 1 lit.c din CEDO, faptă ce este pedepsită cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Aceste elemente, îndreptățesc instanța în a trage concluzia că, până la această dată nu au survenit modificări în privința dovezilor pe baza cărora a fost luată măsura arestării preventive a inculpaților în cauză.
De asemenea, s-a apreciat că nu au survenit modificări nici în privința dovezilor în baza cărora s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin raportare la amploarea pe care acest gen de infracțiuni a înregistrat-o în ultima perioadă de timp, la rezonanța socială negativă pe care o au astfel de fapte și la consecințele pe care acestea le produc, în special asupra tinerilor, mai ales că la dosarul cauzei există în continuare indicii în sensul că acești inculpați distribuiau droguri unor elevi de liceu.
Având în vedere considerentele expuse, s-a apreciat că subzistă temeiul prev. de art.148 lit. f C.p.p., care a determinat arestarea preventivă a inculpaților P. M.-A. și B. R.-Drivian, iar arestarea preventivă este unica măsură a asigura buna desfășurare a procesului penal.
În cauză, s-a apreciat că doar măsura arestării preventive este de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce-l privește pe inculpatul P. M.-A., la dosarul cauzei există indicii temeinice în sensul că fapta de trafic de droguri pentru care a fost trimis în judecată a fost comisă în formă continuată, că victime ale acestei fapte erau inclusiv persoane tinere aflate în plin proces de dezvoltare fizică și psihică; precum și că acesta ar fi săvârșit două fapte aflate în concurs real. Toate aceste elemente agravante duc la concluzia că la acest moment este fără îndoială necesară privarea de libertate temporară a acestui inculpat.
Tribunalul a mai avut în vedere și conduita procesuală adoptată de fiecare dintre cei doi inculpați, în sensul că, renunțând la dreptul la tăcere, nu au oferit, în cursul urmăririi penale, explicații rezonabile, apte a înlătura indiciile temeinice avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Față de cele expuse și în conformitate cu disp. art. 300 indice 1 c.p.p., a fost menținută în continuare măsura de arestare preventivă dispusă față de inculpații în cauză.
Având în vedere considerentele menționate, tribunalul a apreciat ca nefondate apărările formulate de apărătorii inculpaților, câtă vreme inculpații nu au dovedit că s-ar fi schimbat vreunul din temeiurile ce au fost avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive față de aceștia, astfel că, a respins ca neîntemeiate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. M. A., solicitând admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, având în vedere că nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, iar conduita s-a modificat pe perioada celor 29 de zile de arest preventiv; lăsarea în libertate nu ar influența buna desfășurare a procesului penal.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu dispozițiile legale care reglementează măsura arestării preventive pe parcursul procesului penal.
Astfel, prin încheierea nr. 29/23.10.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2013 s-a admis propunerea de arestare preventivă, formulată de către DIICOT – Biroul Teritorial M., în ceea ce privește inculpații P. M.-A. și B. R.-A. iar în baza art. 149 indice 1 alin. 1, 10 și 11 C.P.P. rap. la art. 143 și art. 148 lit. f C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: P.-M. A., și B. R. Drivian, primul cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. 41 alin 2 C.p. și celălalt pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 23.10.2013, până la data de 20.11.2013, inclusiv.
Instanța de recurs apreciază că hotărârea instanței de fond prin care s-a menținut măsura arestării preventive cu privire la recurentul - inculpat, este legală și temeinică, subzistând în continuare temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând în continuare suficiente indicii temeinice care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, așa cum rezultă din probele existente la dosar.
Potrivit codului de procedură penală luarea unei măsuri preventive privative de libertate, ca și menținerea acesteia, este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii și să existe cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prev de art. 148 Cod Procedură penală, la care se adaugă și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 lit. c din CEDO, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acestuia.
În mod legal prima instanță a apreciat că nu au dispărut temeiurile care au impus inițial luarea măsurii arestării preventive arătate în dispozițiile art. 143 Cod Procedură penală și art. 148 Cod Procedură penală, fiind adevărat că numai gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că acesta, fapta a fost comisă în forma continuată iar victime ale acestei fapte erau inclusiv persoane minore, elevi de liceu, al căror discernământ este încă în formare și prin urmare consecințele sunt cu atât mai grave.
Mai mult, la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, așa cum s-a solicitat prin motivele de recurs, ci și date legate de fapta pentru care un inculpat este cercetat penal, respectiv gravitatea acesteia, care este în măsură – de cele mai multe ori – să creeze în opinia publică convingerea că justiția nu acționează îndeajuns în situația în care persoane cercetate pentru infracțiuni deosebit de grave s-ar afla în stare de libertate.
Așadar măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, prin prisma rezonanței faptei care, în mod evident nu s-a estompat, cu atât mai mult cu cât, în jurisprudența CEDO, criteriile utilizate pentru a determina caracterul rezonabil al duratei arestării sunt: durata efectivă a detenției și durata arestării preventive, în raport cu natura infracțiunii, cuantumul pedepsei - în caz de condamnare -, conduita inculpatului, efectele de ordin material, moral pe care lipsirea de libertate le produce asupra persoanei arestate, gravitatea faptei, pericolul de sustragere de la anchetă sau judecată.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins.
Va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul inculpat P. M. A., împotriva încheierii din 18.11.2013 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 13, ca nefondat.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Președinte, Judecător, Judecător,
I. E. A. I. S. C. C.
Grefier,
F. I.
red.jud.I.E.
J.fond:S.C.
G.S.2ex.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2271/2013.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2313/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
