Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p.. Decizia nr. 1570/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1570/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-07-2012 în dosarul nr. 1570/2012
Dosar nr._ - Art.271 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1570
Ședința publică de la 4 iulie 2012
PREȘEDINTE C. Lăutarujudecător
M. C. Gherghejudecător
A. M. Spiridonjudecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 21 iunie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de P. de pe lângă J. M., inculpații B. V., C. E. și S. P., partea vătămată Ț. V., împotriva sentinței penale nr.312 din 12 decembrie 2011, pronunțată de J. M., în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.312 din 12 decembrie 2011, J. M., în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g C.pr.pen. a încetat procesul penal față de inculpata B. M. sub aspectul faptei prev. de art. 271 alin. 2 C.pen. pentru decesul inculpatei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b ind. 1 C.p.p. coroborat cu art. 18 ind. 1 C.pen. a fost achitată inculpata C. E., fiica lui C. și M., născută la 29.08.1042 în Slivilești, județul Gorj, cu domiciliul în com. Slivilești, ., pentru infracțiunea prev. de art. 271 alin. 2 C.pen.
În baza art. 18 ind. 1 alin. 3 C.pen. coroborat cu art. 91 lit. c C.pen., s-a aplicat inculpatei C. E. o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 300 lei.
A fost obligată inculpata C. E. la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 271 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 C.pen. rap. la art. 63 alin. 3 Cod penal, a fost condamnată inculpata H. V., fiica lui T. și V., născută la 29.01.1951 în Hunedoara, județul Hunedoara, cu domiciliul în com. Slivilșești ., la 4000 lei amendă penală.
S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 63 ind. 1 C.pen.
A fost obligată inculpata H. V. la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 271 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 C.pen. rap. la art. 63 alin. 3 C.pen, a fost. condamnat inculpatul S. P., fiul lui I. și C., născut la 28.07.1936 în Slivilești, județul Gorj cu domiciliul în com. Slivilești ., la 4000 lei amendă penală.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 ind. 1 C.pen.
A fost obligat inculpatul S. P. la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.pr.pen. cu aplicarea art. 480 și 998-999 din Codul civil din 1864, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. V. și pe cale de consecință a fost obligată inculpata H. V. la plata către partea civilă Ț. V. a sumei de 3764 lei, reprezentând contravaloarea netă a nefolosirii terenului pentru perioada 2005-2010, inculpata C. E. la plata către partea civilă Ț. V. a sumei de 1915 lei reprezentând contravaloarea netă a nefolosirii terenului pentru perioada 2005-2007 și inculpatul S. P. la plata către partea civilă Ț. V. a sumei de 3683 lei reprezentând contravaloarea netă a nefolosirii terenului pentru perioada 2005-2010.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constitui parte civilă față de B. F. și B. C..
Au fost obligați inculpații H. V. și S. P. la plata către partea vătămată Ț. V. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă J. M., partea vătămată Ț. V. a sesizat faptul că H. V., C. E., S. P., B. M. refuză să-i elibereze terenurile pentru care deține hotărâri judecătorești definitive, apreciind că faptele acestora intră sub incidența art.271 cod penal.
Prin Ordonanța 623/P/2007 din data de 30.08.2007 P. de pe lângă J. M., a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților H. V., C. E., B. M. și S. P. privind fapta prevăzută de art.271 alineat 1 și 2 cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative constând în 100 lei amendă administrativă fiecare învinuit.
Prin Ordonanța din data de 01.10.2007 primul procuror al Parchetului de pe lângă J. M. a respins plângerea părții vătămate formulată împotriva ordonanței procurorului.
Împotriva soluției primului procuror, petentul Ț. V. a formulat plângere adresată instanței de judecată, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 26.10.2007 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 10.01.2008 instanța a dispus introducerea în cauză a numitului G. I., în calitate de intimat.
Prin încheierea de ședință din data de 14.02.2008 J. M. a dispus admiterea plângerii în baza art.278 indice 1 alineat 8 litera c Cod procedură penală, desființând ordonanța Parchetului de pe lângă J. M. și reținând cauza spre judecare.
În ședința publică din data de 15.04.2008 instanța a dispus audierea inculpaților S. P., C. E., H. V., precum și audierea părții vătămate Ț. V.. De asemenea inculpații G. I. și B. M. au fost audiați în ședința publică din data de 06.05.2008.
Partea vătămată a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei testimoniale, propunând a fi audiați în calitate de martori Ț. S. și T. E..
În apărare, inculpații au depus înscrisuri la dosar și au solicitat audierea martorilor B. C., B. V., G. E., S. V., B. D., S. V., B. M..
Totodată, s-a pus în discuție efectuarea unei expertize de specialitate, probă cu care părțile au fost de acord, în cauză fiind desemnat expertul C. M..
Instanța a procedat la audierea martorilor propuși de părți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei, iar raportul de expertiză fiind întocmit și atașat la filele 239-257, iar răspunsul la obiecțiunile formulate fiind înaintat și atașat la filele 278-279 din dosar.
Prin sentința penală 331 din 14.10.2008, în baza art. 10 lit. a raportat la art. 11 pct.2 lit.a C.pr.pen. s-a dispus achitarea inculpaților S. P., C. E., H. V., G. I. și B. M. privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.271 alineat 1 și 2 cod penal.
De asemenea, în baza art.346 alineat 3 C.p.p a fost respinsă cererea părții vătămate privind acordarea de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea vătămată și P. de pe lângă J. M. iar prin decizia 44/A din 4.03.2009 a fost admis apelul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs P. de pe lângă Tribunalul Gorj, iar prin decizia penală 576 din 29.05.2009 a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Prin decizia 251/A din 12.10.2009 au fost respinse ca nefondate, apelul P. și al părții vătămate Ț. V. și ca inadmisibile apelurile numitelor T. E. și Ț. E..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs P. de pe lângă Tribunalul Gorj și partea vătămată Ț. V., iar prin decizia penală 41 din 20.01.2010 a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, J. M.. Prin aceiași decizie penală au fost casate în totalitate toate hotărârile pronunțate în cauză indicându-se ca judecata să se reia din momentul anterior dezbaterilor.
S-a mai reținut în cuprinsul deciziei de casare că la rejudecare instanța de fond va avea în vedere faptele din martie 2007, va stabili participanții și încadrarea juridică corectă, urmând să se verifice dacă este vorba despre o infracțiune continuată în sensul că intră în cuprinsul său și acte materiale din anii anteriori.
De asemenea, decizia de casare a impus instanței ca, la rejudecare, să se verifice dacă este necesară extinderea procesului penal față de G. I. și să se aibă în vedere respectarea principiului neagravării situației părții în propria cale de atac pornind de la faptul că plângere împotriva ordonanței procurorului a făcut doar partea vătămată.
Decizia de casare a considerat că sunt câștigate cauzei probele administrate în fața primei instanțe de judecată.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub numărul unic de dosar _ .
La termenul de judecată din 8.11.2010, termen la care a fost asigurată apărarea din oficiu a inculpaților instanța, ținând cont de indicațiile deciziei de casare, a pus în discuție probatoriile de administrat fiind încuviințate proba cu martori pentru inculpații C. E., S. P. și pentru partea vătămată.
La același termen de judecată instanța a dispus solicitarea unor copii după fișele de cazier judiciar ale inculpaților.
La termenul de judecată din 6.12.2010 au fost audiați inculpații H. V., S. P. și C. E. (filele 118-120) respectiv partea vătămată Ț. V. (fila 121).
La termenul de judecată din 24.01.2011 s-a încuviințat o prelungire a probatoriului, fiind încuviințată proba cu expertiză tehnică topografică și prelungită proba cu martori.
În cauză au fost audiați martorii B. D., G. E. (filele 122-123), G. F., S. I., S. I. (filele 184-186) Brășfăleanu L., Ț. S. (filele 202-203), C. G., C. A. (223-224).
Raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert I. D. a fost depus la dosar la filele 293 -305.
Au fost atașate la dosarul cauzei fișele de cazier judiciar ale inculpaților.
La termenul de judecată din 24.01.2011 părțile prezente au arătat că a decedat inculpata B. M. situație în care instanța a solicitat de la Primăria comunei Slivilești să fie înaintată o copie după actul de deces și s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatei B. F. și B. C..
Primăria comunei Slivilești a înaintat către instanță un extras din registrul de deces, fila 192.
În ceea ce privește numitul G. I., ținând cont de dispozițiile din decizia de casare, de dispozițiile art. 385 ind. 18 C.pr.pen. și art. 335-337 C.pr.pen. instanța nu a conceptat în cauză în calitate de inculpat pe numitul G. I..
În acest sens, instanța a reținut că potrivit dispozițiile ar. 337 C.pr.pen. când se descoperă dacă cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, procurorul poate cere extinderea procesului penal.
Cum nu s-a solicitat de către reprezentantul Ministerului Public extinderea procesului penal cu privire la G. I. și pentru că din probe nu a rezultat necesitatea conceptării acestuia în calitate de inculpat, instanța a administrat probele doar față de ceilalți inculpați.
În ordonanța procurorului care a fost atacată în dosarul_ se face referire la fapte prevăzute și sancționate de art. 271 alin. 1 și 2 C.pen. situație în care instanța a asigurat asistența obligatorie a inculpaților întrucât alineatul 1 al art. 271 vorbește despre o pedeapsă de la 1 la 5 ani și trebuiau respectate dispozițiile art. 171 alin. 3 rap. la art. 2 C.pr.pen.
Este fără relevanță soluția finală a instanței atâta timp cât ordonanța procurorului a făcut vorbire despre dispozițiile art. 271 C.pen., text ce prevede o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani.
Pe baza probelor administrate de parchet în cursul urmăririi penale, al probelor administrate în dosarul_ și a probelor administrate în prezentul dosar instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Între partea vătămată și inculpați au avut loc mai multe litigii civile, în urma cărora s-au pronunțat în favoarea părții vătămate mai multe hotărâri judecătorești: sentința civilă nr.3124/1993 pronunțată în dosarul nr._, sentința civilă nr.225 din ianuarie 1995 pronunțată în dosarul nr._/1994, sentința civilă nr.9295/1995 pronunțată în dosarul nr._/1993, sentința civilă nr.7185/1996 pronunțată în dosarul nr._/1993, sentința civilă nr.4864/1994, sentința civilă nr.4864/1994, sentința civilă nr.1070/1993.
Pentru punerea în executare a acestor sentințe partea vătămată s-a adresat executorului judecătoresc, sens în care au fost întocmite mai multe procese verbale.
Ulterior, partea vătămată a introdus încă două cereri de chemare în judecată, cereri care au făcut obiectul dosarelor 3678/2001 al Judecătoriei M. și 3523/civ./2005 al Tribunalului Gorj, finalizate prin sentința civilă 2653 din 24.10.2001, intrată în puterea de lucru judecat prin decizia civilă 53/A a Tribunalului Gorj (fila 319 din dosar), respectiv decizia civilă 280/A din 30.03.2006 a Tribunalului Gorj, intrată în puterea de lucru judecat prin decizia 2246 din 26.06.2006 a Curții de Apel C..
În esență, cele două sentințe civile dispuneau repunerea părții vătămate în situația anterioară deposedării acestuia.
Sentința civilă 2653 din 24.10.2011 a fost dată în contradictoriu cu S. P., C. E. (fila 319).
Decizia civilă 280/A din 30.03.2006 stată în dosarul 3523/civ/2005 al Tribunalului Gorj a fost dată în contradictoriu cu H. V., S. P. și C. E..
În această decizie s-a menționat că se dispune repunerea în situația anterioară a părții vătămate conform mai multor sentințe civile pronunțate în procese ce au avut loc între partea vătămată și inculpații din prezenta cauză (filele 206-207). Această deciziei civilă face referire la sentința civilă 348 din 27.02.2004.
În urma pronunțării acestor două sentințe civile au fost formate două dosare de executare: 15/E/2007 și 83/E/2004.
În dosarul de executare 15/E/2007 au fost făcute mai multe acte de executare, pornindu-se cu procesul verbal de executare întocmit de executorul judecătoresc la data de 12.03.2007, ora 10,05 (fila 152 din dosar) la executare fiind prezenți partea vătămată și inculpata H. V., fapt reținut la sfârșitul procesului verbal de punere în executare.
În dosarul de executare 83/E/2004, atașa în copie, din oficiu (filele 314-321) au fost realizate de asemenea mai multe acte de executare, inclusiv procesul verbal de executare din 12.07.2006, orele 13,35 (fila 153 din dosar).
Față de plângerea formulată de partea vătămată care face referire la datele de 19.03.2007, în plângerea adresată organelor de urmărire penală, și 12.03.2007, în declarația dată la poliție, și ținând cont de indicațiile din decizia instanței de control judiciar, indicații ce fac referire la obligativitatea analizării faptelor din luna martori 2007, instanța a reținut că prin procesul verbal din 12.03.2007 s-a pus în executare sentința civilă 348/2004 a Judecătoriei M. așa cum ea a fost modificată prin decizia 280/A din 30.06.2006, inculpații H. V., S. P. și C. E. având calitatea de debitori, fiind menționați în cuprinsul procesului verbal cu această calitate.
Procesul verbal de punere în executare al sentinței civile 2653 a Judecătoriei M., executat în dosarul 83/E/2004 a fost întocmit la data de 12.07.2006.
În privința inculpatei C. E. instanța a reținut inițial faptul că această inculpată a recunoscut în declarația de la fila 120 că ocupă din terenul părții vătămate și că a fost parte în procesele purtate cu partea vătămată.
Coroborând declarația inculpatei cu concluziile raportului de expertiză întocmit în dosarul de față, concluziile raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual și declarațiile martorilor, rezultă că în realitate inculpata a ocupa din terenul părții vătămate, infracțiunea nemaiexistând în prezent
În acest sens este declarația martorului S. I., aflată la fila 186 din dosar care arată că a fost lucrat acest teren și că nu a fost permis accesul părții vătămate pe terenul respectiv.
Martorii Ț. S. și Brășfăleanu L. au arătat că inculpata nu a permis părții vătămate să lucreze terenul.
Având în vedere situația de fapt reținută mai sus, s-a reținut că în drept, fapta inculpatei de a împiedica partea vătămată să folosească un imobil teren, cunoscând faptul că s-a judecat cu partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. 2 C.pen.
Cu toate că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, ținând cont de faptul că probatoriul administrat conduce la concluzia că în prezent inculpata respectă hotărârea judecătorească instanța a apreciat că suntem în situația unei atingeri minime a valorii sociale apărate de lege, relații sociale privitoare la înfăptuirea justiției.
s-a constatat că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și este lipsită în mod vădit de importanță întrucât inculpata a înțeles în final să respecte hotărârea judecătorească denotând o periculozitate redusă, așa încât caracterul necesar al pedepsei în cauza de față nu se regăsește.
Cu toate că fapta este lipsită de pericol social ea are un pericol suficient totuși așa încât, potrivit dispozițiilor art. 18 ind. 1 alin. 3 Cod penal, va fi aplicată o amendă cu caracter administrativ.
În privința inculpatei H. V. instanța a reținut mai întâi că în declarația dată, fila 118, aceasta a arătat că nu se opune ca partea vătămată să lucreze terenul.
Declarația inculpatei a fost însă contrazisă de declarația martorului C. A. și concluziile rapoartelor de expertiză întocmite atât în primul ciclu procesual cât și în cauza de față. Declarația martorului C. A. este conformată de declarația martorei Brășfăleanu L..
Atitudinea inculpatei este reținută ca atare în chiar procesul verbal de executare din 12.03.2007, înscris oficial semnat inclusiv de organele de poliție.
Așadar, s-a constatat că inculpata s-a opus ca partea vătămată să folosească terenurile înainte de luna martie 2007, faptă care continuă și în prezent fiind întrunite cerințele art. 41 C.pen. întrucât inculpata în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a săvârșit fapta de opunere la diferite intervale de timp.
Având în vedere situația de fapt reținută, s-a constatat că în drept, fapta inculpatei de a împiedica partea vătămată să folosească un imobil teren în mai multe rânduri, cunoscând faptul că s-a judecat cu partea vătămată și fiind prezentă la punerea în executarea hotărârilor judecătorești, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. 2 C.pen. rap. la art. 41 Cod penal.
Astfel, instanța a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești. La alegerea pedepsei și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța conform art. 72 C.pen. a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite și importanța valorilor sociale încălcate. Au fost avute, de asemenea, în vedere datele personale ale inculpatei, respectiv faptul că aceasta nu se află la primul conflict cu legea penală așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.
Având în vedere aceste aspecte și ținând cont inclusiv de vârsta inculpatei instanța a apreciat că o pedeapsa cu amendă penală în cuantum de 4000 lei este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de ar. 52 Cod penal.
În privința inculpatului S. P. instanța a reținut mai întâi că în declarația dată, fila 119, acesta a arătat că a refăcut pe fostul amplasament un gard și că lucrează terenurile în litigiu.
Declarația inculpatului care recunoaște practic săvârșirea infracțiunii este confirmată de declarația martorului Brășfăleanu L. și concluziile rapoartelor de expertiză întocmite atât în primul ciclu procesual cât și în cauza de față.
Așadar, s-a reținut că inculpatul s-a opus ca partea vătămată să folosească terenurile înainte de luna martie 2007, faptă care continuă și în prezent fiind întrunite cerințele art. 41 C.pen. întrucât inculpatul în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a săvârșit fapta de opunere la diferite intervale de timp.
Având în vedere situația de fapt reținută, s-a constatat că în drept, fapta inculpatului de a împiedica partea vătămată să folosească un imobil teren în mai multe rânduri, cunoscând faptul că s-a judecat cu partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. 2 C.pen. rap. la art. 41 Cod penal.
Astfel, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești. La alegerea pedepsei și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța conform art. 72 C.pen. a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite și importanța valorilor sociale încălcate. Au fost avute de asemenea în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.
Având în vedere aceste aspecte și ținând cont inclusiv de vârsta inculpatului instanța a apreciat că o pedeapsa cu amendă penală în cuantum de 4000 lei este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de ar. 52 Cod penal.
În privința inculpatei B. M., instanța a reținut că în cursul procesului penal inculpata a decedat. Având în vedere această cauză de împiedicare a exercitării urmăririi penale instanța a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev., de art. 271 alin. 2 Cod penal.
S-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile ar. 10 lit. g C.pr.penal întrucât din probatoriul administrat rezultă că inculpata a săvârșit infracțiunea prev. de art. 271 alin. 2 C.pen.
În privința tuturor inculpaților instanța a reținut că subzistă elementele infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal neexistând elemente de analizat în privința infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. 1 Cod penal. Chiar dacă, preluând neselectiv concluziile actelor de urmărire penală procurorul a făcut vorbire despre infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. 1 Cod penal, după aplicarea dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c C.pr.pen. judecătorul nu este ținut de conținutul rezoluției procurorului mai ales că în dispozitivul încheierii de ședință din 14.02.2008 nu s-a făcut referire cu exactitate la infracțiunile din rezoluția desființată.
De asemenea, instanța a reținut și faptul că executorul judecătoresc nu a formulat o plângere or textul art. 271 alin. 1 Cod penal face referire la opunere față de organul de executare.
În latură civilă:
S-a reținut că din probatoriul administrat în cauză, declarațiile martorilor și concluziile celor două rapoarte de expertiză, a rezultat că inculpații H. V., S. P. și C. E. ocupă respectiv a ocupat și au folosit terenul părții vătămate.
Fiind îndeplinite cerințele art. 480, 998-999 din Codul civil din 1864 și art. 6 alin. 1 și 2 din Codul civil, respectiv art. 3 din Legea 71/2011 instanța în baza art. 14 și 346 C.pr.penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. V. și pe cale de consecință a obligat inculpata H. V. la plata către partea civilă Ț. V. a sumei de 3764 lei, reprezentând contravaloarea netă a nefolosirii terenului pentru perioada 2005-2010, inculpata C. E. la plata către partea civilă Ț. V. a sumei de 1915 lei reprezentând contravaloarea netă a nefolosirii terenului pentru perioada 2005-2007 și inculpatul S. P. la plata către partea civilă Ț. V. a sumei de 3683 lei reprezentând contravaloarea netă a nefolosirii terenului pentru perioada 2005-2010.
La stabilirea valorilor menționate mai sus au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de domnul expert I. D. în cauza de față, raportul de expertiză indicând suprafețele ocupate de inculpații S. P. și H. V., pentru anii 2008 – 2010, folosindu-se valoarea netă pe m.p. a uzufructului din raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual, raport care a și stabilit valorile de plată pentru perioada 2005 – 2007.
În privința sumei la care urmează a fi obligată inculpata C. E., au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual.
Instanța a luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constitui parte civilă față de B. F. și B. C..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. M., inculpații H. V., C. E. și S. P., partea vătămată Ț. V..
În recursul declarat de parchet au fost invocate critici de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de judecată nu a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii deduse judecății, deși avea această obligație potrivit dispozițiilor art 348 Cpp.
În mod greșit instanța a luat act că partea vătămată Ț. V. nu s-a constituit parte civilă față de B. F. și B. C., deși la teremenul de judecată din data de 15 04 2008, partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 3000 lei reprezentând uzufruct, și respectiv cu câte 1000 lei daune morale, pentru fiecare din inculpați, rezultând astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatei B. M.. Procurorul de ședință, a suplimentat motivele de recurs, cu ocazia dezbaterilor la instanța de recurs, cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatelor H. V. și S. P., arătând că a fost reținută în mod greșit forma continuată a infracțiunii prevăzute de art 271 alin 2 Cpen cu aplic art 41 alin 2 Cpen, deși infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești în varianta prevăzută de alin 2 a art 271, prin împiedicarea părții vătămate de a folosi un imobil, este infracțiune continuă și nu continuată, nefiind corect aplicate dispozițiile art 41 alin 2 Cpen. De asemenea, au fost suplimentate motivele de recurs, fiind invocate critici referitoare la greșita achitare a inculpatei C. E., pentru lipsa gradului de pericol al unei infracțiuni, solicitându-se casarea hotărârii recurate și condamnarea inculpatei pentru această infracțiune, având în vedere că infracțiunea continuă și în prezent, este o infracțiune gravă și nu se poate aprecia că fapta comisă nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni. Totodată în ce privește pe inculpatul S. P., s-a solicitat să se dispună încetarea procesului penal, având în vedere că acesta a decedat, urmând ca la plata despăgubirilor să fie obligați moștenitorii.
Partea vătămată a invocat critici de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii instanței de fond, arătând că nici în prezent inculpații nu îi permit să folosească terenul în litigiu, solicitând admiterea recursului, pronunțarea unei hotărâri care să țină cont de aceste critici, admiterea în totalitate a acțiunii civile și repunerea părților în situația anterioară.
Inculpata C. E., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, pronunțarea unei soluții de achitare și respingerea a acțiunii civile ca neîntemeiată. S-a motivat în esență că inculpata nu se face vinovată de comiterea faptei, întrucât terenul în litigiu îi aparține, conform adeverinței parțiale de reconstituire a dreptului de proprietate, care nu a fost niciodată anulată. Inculpata H. V. a solicitat de asemenea admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pronunțarea unei soluții de achitare, susținând că deține acte de proprietate pentru terenul în litigiu care îi aparține, astfel că nu se face vinovată de comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, solicitând de asemenea și respingerea acțiunii civile. Moștenitorii recurentului inculpat S. P., au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii decesului inculpatului, iar în ce privește latura civilă s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată întrucât nu s-a dovedit săvârșirea de către inculpatul S. P. a infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, nefiind totodată dovedită existența unui prejudiciu.
Recursurile sunt fondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că prin încheierea de ședință din data de 14 02 2008 a Judecătoriei M., în temeiul art 278/1 alin 8 lit c Cpr pen s-a desființat ordonanța Parchetului de pe lângă J. M., nr 623/P/2007 din data de 30 08 2007, cauza fiind reținută pentru rejudecare.
Se observă că prin ordonanța sus menționată, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților H. V., C. E., B. M. și S. P. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art 271 alin 1 și 2 Cpen, fiind aplicată o amendă administrativă de 100 lei pentru fiecare învinuit.
Astfel, prin soluția de admitere a plângerii și desființare a acestei ordonanțe, cu consecința reținerii cauzei pentru rejudecare, prin încheierea din data de 14 02 2008 a Judecătoriei M., deși nu s-a precizat în mod expres acest lucru, s-a dispus implicit punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuiților pentru infracțiunile pentru care anterior se dispusese scoaterea de sub urmărire penală, respectiv, pentru săvârșirea de către fiecare inculpat a infracțiunilor prevăzute de art 271 alin 1 și 2 Cpen, actul de sesizare a instanței, constituindu-l potrivit dispozițiilor art 278/1 alin 9 Cpp, plângerea părții vătămate.
Se constată că, deși instanța de fond a fost sesizată privind comiterea de către inculpați a infracțiunii prevăzute de art 271 alin 1, 2 Cpen, cu toate acestea, în ce privește pe inculpata H. V. și inculpatul S. P. (în prezent decedat), instanța s-a pronunțat pentru o altă faptă decât a fost sesizată, reținând în sarcina inculpaților forma continuată a infracțiunii, prevăzută de art 41 alin 2 Cpen, fără a pune în discuția părților noua încadrare juridică, potrivit dispozițiilor art 334 Cpp.
Având învedere consecințele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice a faptelor cu privire la temeiul juridic al răspunderii penale, al pedepselor aplicabile, schimbarea încadrării juridice nu poate avea loc decât în condițiile prevăzute de art 334 Cpp, aceasta constiuind o garanție a dreptului la apărare al părților și a soluționării corecte a cauzei.
În consecință, se impunea ca instanța să pună în discuție noua încadrare juridică a faptelor, și să atragă atenția inculpaților că au dreptul de a solicita lăsarea cauzei mai la urmă sau acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
Această omisiune a instanței de fond nu poate fi complinită direct de instanța de recurs întrucât părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție și implicit de dreptul la un proces echitabil.
În ce privește latura civilă, se constată că hotărârea instanței de fond nu este motivată, fiind încălcate astfel dispozițiile art 356 Cpp, deoarece prima instanță nu a analizat probele administrate și nu a stabilit pe baza acestora existența și întinderea certă a prejudiciului material în directă legătură de cauzalitate cu faptele comise de inculpați și de asemenea a omis să dispună repunerea părților în situația anterioară, fiind încălcate astfel și dispozițiile art 348 Cpp.
Conform dispozițiilor art 14 alin 3 lit a Cpp, reapararea pagubei se face, între altele, prin restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, iar potrivit art 348 din același cod, instanța trebuie să se pronunțe cu privire la restabilirea situației anterioare chiar dacă nu există constituire de parte civilă. Măsura se dispune indiferent de poziția adoptată în cursul procesului penal de partea vătămată, întrucât situația rezultată din comiterea unei infracțiuni trebuie înlăturată, rezolvând acțiunea civilă, în primul rând prin restabilirea situației anterioare.
În consecință, soluția instanței de fond în sensul de a constata că partea vătămată nu se constituie parte civilă în procesul penal față de moștenitorii inculpatei B. M., este nelegală, aceasta cu atât mai mult cu cât la termenul de judecată din data de 15 04 2008, partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă față de toți inculpații deci și împotriva inculpatei B. M. care a decedat în cursul procesului, fiind introduși în cauză moștenitorii.
În plus, în situația infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, constând în ocuparea abuzivă a unui teren, în măsura în care s-a apreciat de instanța de fond că aceasta este dovedită, se impunea să se dispună restabilirea situației anterioare, prin obligarea inculpaților, eventual a moștenitorilor inculpaților decedați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenurile ocupate abuziv, criticile formulate de parchet și partea vătămată în cuprinsul motivelor de recurs, fiind întemeiate și sub acest aspect.
În ce privește despăgubirile stabilite de prima instanță, se constată că acestea au fost acordate, începând cu anul 2005, fără o analiză a probelor în vedere stabilirii existenței și întinderii certe a prejudiciului și fără a stabili dacă instanța a fost sesizată cu fapte comise începând cu această dată (2005), având în vedere că data punerii în executare a sentinței civile nr 348/2004 a Judecătoriei M. este data de 12 03 2007conform procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc (fila 119 dos urm pen).
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și principiul dublului grad de jurisdicție, pentru a nu priva părțile de o cale de atac, în baza art 385/15 pct 2 lit c Cpp, se vor a dmite recursurile declarate de P. de pe lângă J. M., inculpații B. V., C. E., S. P. și partea vătămată Ț. V.
Se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs, invocate în recursuril formulate, urmând a se menține actele îndeplinite până la data pronunțării hotărârii primei instanțe, care va avea posibilitatea cu ocazia rejudecării să administreze toate probele necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. M., inculpații B. V., C. E. și S. P., partea vătămată Ț. V., împotriva sentinței penale nr.312 din 12 decembrie 2011, pronunțată de J. M., în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 4 iulie 2012.
C. LăutaruMirela C. G. A. M. S.
Grefier,
D. L.
Red.jud.CL/ 20 07 2012
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1563/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
