Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1572/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1572/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-07-2012 în dosarul nr. 1572/2012
Dosar nr._ -art.208 C.p.-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1572
Ședința nepublică de la 04 Iulie 2012
PREȘEDINTE C. CoadăJudecător
M. M. ȘeleaJudecător
L. BalaciJudecător
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr.2606 din data de 01.11.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința nepublică a răspuns apărător desemnat din oficiu, avocat R. C. pentru recurentul inculpat lipsă, B. A., partea responsabilă civilmente B. M., lipsind partea responsabilă civilmente D. F. E., intimatul S. de Probațiune de pe lângă T. D. și partea vătămată S. M. B..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, partea responsabilă civilmente B. M. a solicitat instanței amânarea cauzei întrucât a reziliat contractul de asistență Ș. A. și intenționează să angajeze un alt avocat; instanța după acordarea cuvântului reprezentantului parchetului care a solicitat respingerea cererii de amânarea, apreciază că cererea formulată de partea responsabilă civilmente este neîntemeiată, urmărindu-se tergiversarea soluționării cauzei, care a fost amânată de mai multe ori pentru același motiv, astfel încât a respins cererea de amânare și a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părții responsabile civilmente să ia legătura cu apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, R. C..
Reluând cauza, s-a constatat că nu mai sunt cereri de formulat, astfel încât cauza este în stare de judecată, acordându-se cuvântul.
Avocat oficiu R. C. pentru recurentul-inculpat B. A., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond reducerea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat întrucât este prea mare și nu corespunde gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite, aplicarea art. 74, 76 C.p., întrucât aplicarea unei pedepse sub minimul special prev. de lege, ar fi un avertisment suficient și îndestulător pentru ca inculpatul să nu mai persevereze în săvârșirea unor noi infracțiuni; precizează că inculpatul beneficiază de un contract de muncă în Italia, provine dintr-o familie respectată în societate, și mai mult, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele comise.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât circumstanțele reale și personale nu îl caracterizează pozitiv pe inculpat, acesta săvârșind infracțiunea din cauza de față în condițiile în care cu o lună înainte fusese condamnat definitiv; arată că deși a comis și infracțiunea de violare de domiciliu nu s-a formulat plângere penală, iar pedeapsa a fost just individualizată.
Partea responsabilă civilmente B. M., care a revenit în timpul dezbaterilor, arată că inculpatul era minor la data săvârșirii infracțiunii iar în perioada respectivă nu a fost supravegheat, însă de la acel moment nu a mai săvârșit nici o infracțiune, s-a căsătorit, lucrează în Italia la o spălătorie, este tânăr, astfel încât detenția îi va afecta viitorul, solicitând luarea unei alte măsuri.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 2606 din data de 01.11.2011, Judecătoria C. în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. i C.p. cu aplic. art. 99 și urm. C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p., l-a condamnat pe inculpatul B. A., fiul lui M. și F., născut la data de 20.03.1992, în C., cu domiciliul în C., ., jud. D., posesor al CI . nr._, CNP_, de cetățenie română, necăsătorit, fără ocupație cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C.p. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1279/12.05.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul B. A. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul 71 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată S. M. B., domiciliat în C., ., jud. D., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 lit. e C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 30 lei.
În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
În fața instanței de judecată, în conformitate cu art. 3201 alin. 1 C.p.p., inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În conformitate cu disp. art. 3201 alin. 3 C.p.p. a fost audiat inculpatul B. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
A fost întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă T. D. și depus la dosar un referat de evaluare pentru inculpatul B. A..
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 14.06.2009 organele de cercetare penală au fost sesizate de către R. E. A., care a arătat că în aceeași zi, în intervalul orar 16.00-19.00, persoane necunoscute au pătruns prin efracție în imobilul aparținând prietenului său, S. M. B., de unde au sustras un sacou bărbătesc și o pereche de blugi.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că în ziua de 14.06.2009 inculpatul B. A. a mers la un bar situat pe . C. unde a consumat băuturi alcoolice. In jurul orelor 16,00 a părăsit incinta barului cu intenția de a se îndrepta spre domiciliu, însă ajungând în dreptul imobilului nr. 28 a hotărât să pătrundă în interiorul acestuia pentru a sustrage bunuri.
Pentru punerea în executare a acestei rezoluții infracționale inculpatul a forțat, cu ajutorului unui obiect din fier, ușa care asigura accesul în curtea locuinței părții vătămate. De aici inculpatul a pătruns, prin forțarea ușii de la încăperea ce avea destinația de bucătărie, în interiorul casei, după care s-a deplasat la etajul mobilului iar din dormitor, dintr-un șifonier, a luat un sacou din material textil precum și o pereche de blugi, bunuri pe care și le-a însușit pe nedrept. Inculpatul a părăsit imobilul aparținând părții vătămate folosind aceeași cale de acces, împrejurare în care în spatele locuinței a observat o motocicletă marca Yamaha pe care a deplasat-o lângă gardul ce împrejmuia curtea locuinței, nereușind să o sustragă.
Bunurile sustrase au fost înstrăinate de către inculpat unei persoane a cărei identitate nu o cunoaște, primind în schimb suma de 30 lei.
Săvârșirea faptei de către inculpat este susținută de mențiunile cuprinse în procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului care confirmă varianta inculpatului cu privire la modalitatea de pătrundere în imobil. Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate un număr de două fragmente de urme papilare. Urmele ridicate au fost valorificate întocmindu-se în acest sens de către S. Criminalistic din cadrul IPJ D., raportul de expertiză dactiloscopică în care s-a concluzionat că una dintre urmele papilare, respectiv cea ridicată de pe motocicleta marca Yamaha a fost creată de către inculpatul B. A..
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia iar individualizarea pedepsei aplicată, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. rap. la art. 100 C.p., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită, prin efracție, valoarea mică a prejudiciului, persoana inculpatului, minor la data comiterii faptei, cercetat penal anterior și condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similare, care a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. D., au fost identificați factori pozitivi, apți să inhibe în viitor un comportament infracțional al inculpatului, respectiv, suport afectiv oferit de familie, situație locativă adecvată, starea materială bună, fiind identificați și factori negativi, potențiali declanșatori ai unei conduite infracționale, respectiv, anturaj cu preocupări antisociale, gestionarea greșită a timpului liber, stil educațional permisiv.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 1279/12.05.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la data de 08.06.2009 pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplic. art. 99 și urm. C.p, astfel încât instanța a făcut aplicarea dispoz. art. 83 C.p.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul B. A., criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond reducerea pedepsei la care a fost condamnat întrucât este prea mare și nu corespunde gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite, aplicarea art. 74, 76 C.p., întrucât aplicarea unei pedepse sub minimul special prev. de lege, ar fi un avertisment suficient și îndestulător pentru ca acesta să nu mai persevereze în săvârșirea unor noi infracțiuni; precizează că în prezent beneficiază de un contract de muncă în Italia, provine dintr-o familie respectată în societate, și mai mult, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele comise.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate, și care corespund cazului de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 14 C.p.p. și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856 alin. ultim. C.p.p. se constată că este legală și temeinică.
Astfel, recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, constând în aceea că la data de 14 iunie 2009, a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate S. M., din C., de unde și-a însușit pe nedrept mai multe bunuri, la data săvârșirii infracțiunii, inculpatul fiind minor.
Reținând vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile aplicării dispoz. art. 3201 C.p.p., prima instanță a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an închisoare, orientată așadar către minimul special prev. de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Motivul de recurs formulat de inculpat privind aplicarea dispoz. art. 74,76 C.p., este nefondat, întrucât recunoașterea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă, decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul ei sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special ar satisface, în cazul concret imperativul justei individualizări a pedepsei, situații care în cauză nu se regăsesc.
Mai mult, atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii în sensul art. 74 lit. c C.p. nu se reduce la prezentarea acestuia în fața organelor judiciare și nici la recunoașterea și regretarea faptei în condițiile existenței unui probatoriu care dovedește vinovăția acestuia, probatoriu deja administrat de organele judiciare.
Toate datele personale ale inculpatului invocate de către acesta, (starea de minoritatea la care se afla la data săvârșirii infracțiunii, recunoașterea și regretarea faptei) au fost avute în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei în condițiile art.72 C.p., criterii care au contribuit la aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, orientată așadar la minimul special, redus cu o treime în condițiile aplicării art. 3201 C.p.p.
Nu se impune așadar reducerea cuantumului pedepsei la care inculpatul a fost condamnat în cauza de față, chiar dacă era minor la data respectivă, în condițiile în care acesta se afla în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1279/12.05.2009 a Judecătoriei C., situație în care avea obligația de a nu săvârși nici o altă infracțiune conform art. 83 C.p.
Chiar și în cazul infracțiunilor săvârșite de către minori, la individualizarea pedepselor aplicate se au în vedere prevederile art. 72 C.p. și în primul rând gradul concret al pericolului social al faptei săvârșite, întrucât sancțiunea penală trebuie să constituie o justă măsură de constrângere, corespunzătoare faptei săvârșite.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția generală înscrisă în art. 52 C.p., cu precizarea că, legal, într-o astfel de situație nu se poate dispune o altă modalitate de executare a pedepsei, dispoz. art. 83 C.p. conținând dispoziții imperative în sensul executării integrale în detenție a pedepsei anterioare și a celei din cauza prezentă.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va fi respins.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., recurentul va fi obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr.2606 din data de 01.11.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 04 Iulie 2012 .
C. CoadăMircea M. Ș. L. B.
Grefier,
M. V.
Red.jud.L.B.
j.f.C.P.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1526/2012. Curtea de Apel... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
