Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 540/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 540/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 540/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 540/2015
Ședința publică de la 16 APRILIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE:- V. T.
JUDECĂTOR:- M. C. G.
Grefier:- M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. N. T., din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de inculpatul U. E. V. și de partea civilă P. M. F. împotriva sentinței penale nr. 114 din 17 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosarul nr._, având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelurilor de față.
Reprezentantul Ministerului Public, a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, din întreg materialul probator administrat în cauză reieșind fără dubiu că inculpatul U. E. V. a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul în burtă, aceasta suferind leziuni ce au necesitat 56 de zile de îngrijiri medicale, ceea ce justifică soluția de condamnare a inculpatului, cuantumul pedepsei, modalitatea de executare precum și suma reprezentând despăgubirile civile fiind corect stabilite de către instanța de fond.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Reține că, prin sentința penală nr. 114 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosarul nr._ , în temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969 prin aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul U. V. (CNP_, fiul lui E. și E., născut la data de 23.09.1962, în ., cu domiciliul în ., studii generale, fără antecedente penale) la pedeapsa de șase luni închisoare, iar în temeiul 71 C.p. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. din 1969, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.p. din 1969, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat potrivit art.82 C.p. din 1969; în temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. din 1969.
S-a luat act că S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. nu s-a constituit parte civilă în cauză; în baza art. 19 si 397 C.p.p., art. 1357 și următoarele din Noul Cod Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul U. V. la plata către partea civilă P. M. F. a sumei de 2.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 274 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 410 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 46/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului U. V., pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art.180 alin.2 C.pen., constând în fapt în aceea că, în data de 20.08.2013, Ț. E. N. s-a deplasat la locuința inculpatului U. V. pentru achitarea sumei de 40 lei, ce reprezenta cumpărăturile efectuate de la magazinul pe care-l deține pe raza comunei Pătulele.
Întrucât nu s-a înțeles cu inculpatul U. V., s-a întors acasă, după care, însoțit de partea vătămată P. M. F. s-au deplasat din nou la locuința inculpatului, găsindu-l pe acesta la vecinul său, U. R., pe care-l ajuta la descărcat de porumbi și atunci când a ieșit la poartă, a refuzat să achite banii datorați, a înjurat-o, i-a adresat cuvinte jignitoare, a lovit-o cu piciorul în burtă, cu toate că partea vătămată l-a avertizat că este însărcinată.
Potrivit certificatului medico-legal nr.578 din 26.08.2013 eliberat de Serviciul de Medicină Legală M., partea vătămată P. M. F. prezenta leziuni de violență prin lovire cu sau de corp dur, leziunile putând data din 20.08.2013 și necesitând 5-6 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 180 alin. 2 C.pen. de la 1969, „lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.
Conform art. 193 alin. 2 Noul Cod Penal, ”fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă”.
Instanța de fond a observat că dispozițiile Codului Penal de la 1969 sunt mai favorabile, având în vedere pedeapsa prevăzută de acestea. De asemenea, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, ”în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.
În drept, s-a constatat de prima instanță că fapta inculpatului U. V. de a o lovi pe partea vătămată P. M. F. în data de 20.08.2013, pricinuind o vătămare ce a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 5-6 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin.2 C.pen. din 1969, pentru care a fost condamnat, iar la individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod penal din 1969.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal din 1969, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social al faptei comise fiind apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal din 1969, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la art.181 alin.2 Cod penal, s-a apreciat gradul de pericol concret al infracțiunii ca fiind ridicat, reținând că inculpatul a avut intenția infracțională, însă fapta nu a fost comisă după o pregătire prealabilă, acesta nu a urmărit producerea leziunilor, doar a acceptat posibilitatea producerii lor.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut gradul relativ ridicat de dezvoltare psihică și intelectuală determinat de vârsta acestuia (51 ani, la data comiterii faptelor) și educația școlară (studii generale), ce i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor sale; de asemenea, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudinea procesuală nesinceră, nerecunoscând fapta săvârșită.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare, apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul prezentând șanse sporite de reintegrare în societate, fiind îndeplinite si celelalte condiții impuse de art. 81 C.penal din 1969 (a, b și c) privind suspendarea condiționată a pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C. penal din 1969.
De asemenea, prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 71 C.pen., a constatat că, în speță, este necesară aplicarea pedepselor complementare constând în interzicerea unor drepturi, prevăzute de art.64 lit.a teza II și b C.pen., iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Cu privire la latura civilă, prima instanță a constatat în esență că privitor la daunele materiale solicitate de partea vătămată constituită parte civilă (suma de 5000 lei), din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat un prejudiciu material care să justifice suma pretinsă, martorul Ț. N. precizând că nu au plătit nimic la spital, iar la dosar nu au fost depuse înscrisuri care să dovedească plata unor consultații medicale sau ecografii.
Cu privire la daunele morale solicitate (suma de 10.000 lei), s-a apreciat că cererea părții civile este întemeiată în parte, întrucât, în urma loviturilor primite de la inculpat, partea vătămată a făcut dovada cauzării unui prejudiciu moral evaluat la cuantumul de 2.000 lei.
Totodată, instanța de fond a luat act de împrejurarea că S. Județean Dr. Tr. S. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât inculpatul U. E. V. cât și partea civilă P. M. F., fără a indica motivele de apel, astfel că seva proceda la examinarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 417 Cod procedură penală privind efectul devolutiv al apelului, după cum urmează:
Apelantul inculpat U. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, reținându-se că la data de 20 aiugust 2013 a avut un conflict cu persoana vătămată, constituită parte civilă P. M. F., căreia i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, care au necesitat cca. 6 zile îngrijiri medicale.
Instanța de fond, procedând la readministrarea probelor testimoniale indicate în actul de sesizare a instanței (audierea martorilor A. G. I., Ț. E. N., U. E.), dar și în apărare, la solicitarea inculpatului (audierea martorilor T. M. și P. Iulică) și în dovedirea laturii civile a cauzei (audierea martorilor Ț. A. și A. S.), a reținut în totalitate situația de fapt descrisă în rechizitoriu, în raport de care a constatat că inculpatul a săvârșit cu vinovăție infracțiunea prev de art. 180 alin. 2 din vechiul Cod Penal și a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate, suspendată condiționat, conform dispozițiilor art. 81 – 83 din vechiul Cod Penal.
Criticile susținute în apărare de inculpat – care a negat exercitarea de acte de violență asupra părții vătămate – au fost just înlăturate de către prima instanță, aceasta reținând că datele rezultate din certificatul medico-legal confirmă că persoana vătămată a suferit leziuni de violență prin lovire cu și de corpuri dure, leziuni ușoare, dar în raport de starea de graviditate a victimei au impus internarea persoanei vătămate pentru amenințare de avort, justificând concluziile de leziuni de violență care au necesitat pentru vindecare circa 6 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, se constată că martorii oculari audiați atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești atestă că între persoana vătămată și inculpat a existat un incident determinat de solicitarea persoanei vătămate, adresate inculpatului, de a plăti o datorie anterioară, ceea ce a condus la riposta inculpatului, care a aplicat o lovitură persoanei vătămate cu piciorul în zona abdominală, în urma căreia persoana vătămată a căzut la sol, după incident solicitând internarea de urgență prin Serviciul Ambulanță.
Se reține că martorii audiați în apărare pentru inculpat (T. M., P. I. D., declarația din 18.06.2014 – fila 60, 61 dosar fond și la 17.09.2014 – filele 76, 77 dosar fond), au declarat că nu au asistat la conflictul dintre părți, dar că au aflat despre incident din povestirea inculpatului, respectiv că partea vătămată a rupt tricoul inculpatului și a aruncat pietre în direcția acestuia (martora T. M.), respectiv că martorul P. I. D. nu a văzut și nu a auzit nici un incident între părți, dar crede că a existat un scandal între aceștia, deoarece persoana vătămată i-a povestit anterior că inculpatul avea o datorie la aceasta. Totodată, se constată că martora T. M. a declarat că nu are o relație bună cu persoana vătămată și concubinul acesteia, având conflicte cu acesta din urmă, iar martorul P. I. a indicat împrejurări contradictorii privitor la modul în care a aflat despre incident și participanții la conflict,în sensul că a declarat că nu a observat prezența nici uneia dintre părți cât timp a stat la poartă și nu a oferit o explicație pentru modul în care inculpatul a aflat că și acest martor are cunoștință despre evenimentele judecate în cauză.
În ceea ce privește declarațiile martorilor A. G. I. și U. E. (declarații din 18 iunie 2014, fila 63, 64 și 68, 69 – dosar fond), se constată că ambii martori au relatat despre faptul că, în ziua indicată de părți drept ziua conflictului, a venit o ambulanță în . a venit la locuința inculpatului și i-a cerut înapoierea unei datorii, martorul A. declarând că l-a auzit pe inculpat spunând că a lovit pe persoana vătămată, în timp ce martora U. declară că nu a văzut ca inculpatul să lovească, dar a observat că persoana vătămată a aruncat cu pietre și nisip în inculpat.
Or, în condițiile în care martorii U. E. și T. M. au declarat că sunt fie rudă cu inculpatul, fie în relații de dușmănie cu familia persoanei vătămate, declarațiile acestora vor fi reținute parțial, în măsura în care se coroborează cu restul probelor, sub aspectul existenței unui conflict între părți.
Față de acestea, se reține ca dovedite cauzei existența unui conflict între părți, respectiv că acestea au discutat contradictoriu privitor la restituirea unei datorii, că discuția s-a purtat la poarta familiei U., iar pe acest fond, că inculpatul a aplicat o lovitură cu piciorul persoanei vătămate, doborând-o la sol (conform declarației martorilor Ț. A. și A. G. I.), fiind certă internarea acesteia cu diagnosticul „amenințare de avort”, consecința unui traumatism abdominal în aceeași zi în care a avut loc conflictul (după cum rezultă din biletul de externare nr._/23.08.2013 – fila 26, dosar fond).
În aceste condiții, seconstată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, în sensul că inculpatul a comis acte de violență asupra părții vătămate, producându-i o vătămare care a necesitat circa 6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dar în situația particulară în care se afla persoana vătămată (însărcinată în trimestrul I – luna a III-a), fapta inculpatului a produs un pericol social concret mediu, evidențiată de felul și cuantumul pedepsei aplicate – 6 luni închisoare -.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se reține că prima instanță a aplicat corect criteriile de individualizare prev de art. 72 Cod Penal anterior, reținând atât împrejurările concrete în care incidentul a avut loc, urmările produse asupra sănătății persoanei vătămate, dar și împrejurările personale pozitive ale inculpatului, care este integrat social, fără antecedente penale, ceea ce justifică suspendarea condiționată a executării, cu stabilirea termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 81 – 83 Cod Penal anterior.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei se reține că persoana vătămată a promovat acțiune civilă în procesul penal, solicitând acordarea sumelor de 5.000 lei despăgubiri și 10.000 lei daune morale, motivate de cheltuielile efectuate în timpul internării și ulterior, pe durata sarcinii fiind necesare examinări medicale mai frecvente, precum și de trauma psihică generată de suportarea riscului pierderii sarcinii pe perioada de internare.
Or, în raport de probatoriul testimonial și cu înscrisuri administrat, se reține că partea civilă a suferit o internare în perioada 21 – 23 august 2013, că s-a externat cu stare generală bună și recomandarea dispensarizării sarcinii la medicul specialist, iar în privința cheltuielilor suportate, se reține că numai martorul A. S. a declarat că a ajutat pe partea civilă prestând muncă în gospodărie timp de 2 zile, cât aceasta s-a aflat la spital, precum și că are cunoștință despre faptul că partea civilă a împrumutat bani pentru a merge la controalele medicale, însă nu cunoaște sumele cheltuite de aceasta; martorul Ț. N. (concubinul părții civile) a arătat că, în perioada de internare, au beneficiat de asistență medicală gratuită și nu a menționat nici o altă cheltuială suplimentară pe care să o fi suportat partea civilă.
Față de acestea, se constată că prima instanță a reținut în mod corect că nu au fost probate despăgubirile solicitate în acțiunea civilă, sarcina probei revenind persoanei care a formulat pretențiile civile, astfel că a respins acest petit; în privința prejudiciului moral s-a reținut că partea civilă a suferit o traumă psihică generată de riscul pierderii sarcinii, care, raportată la momentul apariției acestei eventualități (luna a III-a de sarcină) justifică acordarea de daune morale în cuantumul estimat la fond, respectiv 2.000 lei; în ceea ce privește vătămarea propriu-zisă provocată prin comiterea infracțiunii de violență, se reține că reparația morală este asigurată prin pronunțarea soluției de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate a inculpatului.
În raport de toate considerentele expuse, de reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, apelurile declarate de părți fiind nefondate și, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmând a fi respinse, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge apelurile formulate de inculpatul U. E. V. și de partea civilă P. M. F. împotriva sentinței penale nr. 114 din 17 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă apelanții la plata a câte 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2015.
Președinte,Judecător,
V. T. M. C. G.
Grefier,
M. I.
Red. Jud. M.C.G.
Jud. fond: L. Lungovici
dact. 2 ex./M.I. (A.T.)
| ← Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 1554/2014. Curtea de... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 708/2015.... → |
|---|
