Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 140/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 140/2013
Dosar nr._ - Art.20 rap.la art.174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.140
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
PREȘEDINTE G. Vizirujudecător
C. Șeleajudecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul S. V., împotriva sentinței penale nr.40 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de T. D., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat C. G., apărător ales, lipsind partea vătămată M. A. G., precum și partea civilă S. C. Județean de Urgență nr.1 C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.70 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul să nu dea nicio declarație în cauză, iar în cazul în care consimte, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa și, fiind de acord, s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținând cauza spre rejudecare, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei prin înlăturarea circumstanțelor atenuante care au fost reținute în mod greșit și neindicate de către prima instanță, în condițiile în care inculpatul a aplicat o lovitură victimei cu cuțitul în abdomen, dar nici nu se identifică împrejurări care să creeze convingerea că numai o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege este în măsură să asigure scopului preventiv-educativ, precum și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească pe care instanța a omis să le acorde.
Avocat C. G. pentru inculpat, solicită respingerea apelului parchetului ca nefondat, întrucât dispozițiile art.76 alin.2 Cod penal, se referă la infracțiunile strict limitativ prevăzute de acest text de lege, prima instanță reținând în mod corect circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a, b, c Cod penal, în condițiile în care inculpatul a recunoscut fapta, aplicându-i-se și circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.c Cod penal, întrucât are în vedere comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal, inculpatul indicând locul și modul de săvârșire a infracțiunii, lăsând la apreciere critica privind cheltuielile judiciare.
Solicită admiterea apelului inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei sub limita stabilită de către prima instanță raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, întrucât dispozițiile art.144 Cod penal sunt clare în privința definirii termenului de săvârșire a unei infracțiuni în care este inclusă atât forma consumată, cât și forma tentativei, fapt pentru care în cauză sunt incidente dispozițiile art.76 alin.2 Cod penal, însă pe motivele arătate mai sus nu se impune reținerea acestor circumstanțe atenuante.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.40 din 30 ianuarie 2013, T. D., în baza art. 20 C.pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., art. 74 C.pen. și art. 76 lit. d C.pen. a condamnat pe inculpatul S. V. - fiul lui A. și A., născut la 07 noiembrie 1960, în .. D., CNP_, cetățenie română, cu domiciliul în sat Poiana M., ., .. D., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 C.pen. rap. la art. 175 alin. 1 C.pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus durata reținerii preventive de 24 ore de la data de 22.09.2012 la 23.09.2012 și arestării preventive de la 23.09.2012 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului cu lungimea de 22 cm, cu lama de 12,5 cm, cu plăsele din plastic de culoare neagră nituite, care are inscripționat pe ambele părți simbolul "V" conform procesului verbal din data de 22.09.2012, folosit la săvârșirea faptei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatului S. V. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 14 alin. 3 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență nr. 1 C. și a fost obligat inculpatul S. V. să plătească părții civile S. C. de Urgență nr. 1 C. suma de 890,84 lei actualizată de la data producerii prejudiciului până la data plății efective a debitului.
S-a luat act că partea vătămată M. A. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 11 octombrie 2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului D., rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. D., prin care inculpatul S. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped de art. 20 Cp rap. la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cp.
În fapt, s-a reținut că în seara de 21.09.2012, după ce fiul său S. Ș. a plecat prin comună, inculpatul S. V. a consumat mai multe băuturi alcoolice după care s-a culcat, dar în jurul orelor 02.00 a fost trezit de fiul său care făcea zgomot prin curte.
Mergând în curte a observat că fiul său S. Ș. era lovit în zona capului de unde îi și curgea sânge. Întrebându-l ce s-a întâmplat acesta i-a spus că a fost lovit de un alt bărbat pe care nu-l cunoaște în barul "Gemadi" și că vrea să găsească un obiect cu care să-l lovească și el pe acel bărbat. In acest timp în locul în care se aflau cei doi a venit și soția inculpatului numita S. Florența care a auzit și ea ce povestea fiul său și, întrucât S. Ș. venise fără bicicleta cu care plecase de acasă toți trei au hotărât să meargă la acel bar și să sesizeze organele de poliție despre cele întâmplate.
La plecare, inculpatul S. V. a luat de pe o masă un cuțit pe care-l folosea la diverse treburi gospodărești, cuțit ce avea inscripționat pe mâner litera "V".
Toți trei s-au deplasat spre barul susmenționat și pe drum când au ajuns în dreptul sediului Postului de Poliție Poiana M. soția inculpatului a cerut acestuia și fiului lor să o aștepte cât timp ea se va deplasa la barul Gemadi, care se afla la o distanță de circa 200 metri, pentru a identifica persoana care o lovise pe fiul lor urmând să sesizeze fapta organelor de poliție. Astfel s-a deplasat la bar unde a întrebat barmanul cine este persoana care a lovit pe fiul său, dar datorită faptului că un tânăr a intenționat să o lovească și pe ea s-a întors la locul unde-i lăsase pe soțul și fiul ei.
Ajungând la aceștia, numita S. Florența a intenționat să intre în sediul Postului de Poliție Poiana M. să sesizeze faptul că fiul ei fusese lovit, dar datorită atitudinii acestuia care le-a relatat că nu mai așteaptă, toți trei s-au deplasat la barul Gemadi fără a sesiza organele de poliție.
La bar, inculpatul l-a întrebat pe numitul T. I. ce a avut cu fiul său crezând că el îl lovise dar acesta i-a răspuns că nu a avut nici o altercație cu fiul său după care a intrat în bar.
In momentul în care T. I. intra în bar din bar ieșea partea vătămată M. A. care crezând că S. Ș. vrea să-l lovească datorită faptului că el îl lovise mai devreme și acum venise înarmat cu o bară metalică i-a aplicat acestuia încă o lovitură în zona feței.
Aproape în același moment inculpatul S. V. care se afla în imediata apropiere a scos din buzunarul gecii cuțitul pe care-l luase de acasă și cu acesta i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdominală după care a ascuns cuțitul în dosul gecii cu care era îmbrăcat.
Ulterior, chiar a părăsit locul faptei, deplasându-se în direcția Postului de Poliție, unde a aruncat cuțitul folosit la săvârșirea faptei în curtea locuinței numitei N. E., de unde a fost și ridicat de organele de poliție. Astfel, s-a încheiat tot conflictul, organele de poliție sosind la locul faptei, partea vătămată fiind transportată la S. Calafat de unde a fost dusă de urgență la S. de urgență nr. 1 C.
Potrivit raportului medico-legal nr. 4016/A1/2012 al I.M.L. C. partea vătămată M. A. G. a prezentat leziuni de violență care s-au putut produce prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător, au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile au pus în primejdie viața victimei.
Prin ordonanța din 22.09.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. V. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 Cp. rap. la art. 174, 175 alin. l lit. i Cp, iar prin ordonanța din 23.09.2012, în cauză s-a dispus măsura reținerii pe durata de 24 ore, față de inculpatul S. V..
Prin încheierea din 23.09.2012, pronunțată în dosarul nr._/63/2012, T. D. - Secția Penală a dispus admiterea propunerii Parchetului de pe lângă T. D. și arestarea preventivă a inculpatului S. V., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 23.09.2012 și până la data de 21.10.2012 inclusiv. Totodată, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 90 din 23.09.2012.
Inculpatul S. V. a avut o atitudine relativ sinceră în cursul urmăririi penale astfel cum s-a menționat mai sus; este în vârstă de 43 ani; din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei rezultă că acesta nu are antecedente penale.
Situația de fapt descrisă în rechizitoriu a fost dovedită cu procesele verbale întocmite în cauză, actele medico-legale, declarațiile martorilor, ale inculpatului și întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 Cp. rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cp.
Fiind audiată în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză.
La termenul de judecată din data de 05.12.2012, inculpatul S. V. a declarat că solicită să beneficieze de dispoz. art. 3201 Cpp și să nu fie administrate alte probe pe starea de fapt, suplimentare față de cele administrate în faza de urmărire penală, iar în ceea ce privește probele în circumstanțiere de care poate beneficia, au fost proba cu înscrisuri. De asemenea, a recunoscut și regretat fapta pentru care a fost trimis în judecată (fila 27).
Mai mult, în cauză S. C. de Urgență C. prin adresa nr. 2493/23.01.2013 s-a constituit parte civilă cu suma de 3122,26 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată M. A. G..
Potrivit art. 3201 cod procedură penală, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Raportat la cele declarate de inculpatul S. V. în fața instanței de judecată, așa după cum rezultă din cele mai sus arătate, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale menționate.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind însușită de inculpatul S. V..
Astfel, situația de fapt, astfel cum a fost reținută în rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. D., rezultă din recunoașterea inculpatului care se coroborează și este susținută de restul probelor administrate respectiv: actele medico-legale, declarațiile martorilor S. Florența, T. I., G. R. D., F. E., C. V. C. și S. Ș..
În drept, instanța a reținut că fapta comisă de inculpatul S. V. astfel cum a fost descrisă în situația de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. D., realizează, sub aspectul conținutului, elementele infracțiunii prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C. pen. - art. 175 alin. 1 lit. i C.pen., faptă confirmată de întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în pe parcursul cercetării judecătorești, în sensul că, în momentul în care partea vătămată M. A. G. încerca să iasă din bar și a întâlnit în ușa barului pe S. Ș. și considerând că acesta încearcă să îl lovească din nou, a lovit cu pumnul în față pe numitul S. Ș. – fiul inculpatului S. V., inculpatul care se afla în imediata apropiere a acestora a scos din buzunarul gecii cuțitul pe care-l luase de acasă și cu acesta i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdominală după care a ascuns cuțitul în dosul gecii cu care era îmbrăcat.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor așa după cum sunt prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel după cum rezultă din prevederile art. 3201 alin. 7 cod procedură penală, dar și aspectele ce caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și până la data comiterii faptei pentru care este judecat în prezenta cauză a avut un comportament normal în rândul societății.
Având în vedere toate cele arătate instanța a aplicat inculpatului S. V. pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C. pen ca pedeapsă complementară, având în vedere dispozițiile art. 65 C.pen., apreciind că este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei, așa cum este definit de dispozițiile art. 52 C.pen.
Așadar, în raport de dispozițiile art. 65 alin. 1 și 2 C.pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este aplicabilă în cazul infracțiunilor pentru care este obligatorie și prevăzută în textul incriminator, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei, iar pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea respectivă, potrivit dispozițiilor alin. 1 al articolului menționat este închisoare de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Ori în cauză, pedeapsa principală stabilită de instanță în sarcina inculpatului S. V. este de 3 ani închisoare, iar textul de lege încriminator – respectiv dispozițiile art. art. 174 alin. 1 C. pen. - art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. – prevede obligativitatea aplicării și a unei pedepse complementare, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 65 alin. 1 și 2 C.pen.
Totodată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal ca pedeapsă accesorie. Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.71 Cp - 64 lit. a teza a II-a lit.b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
Față de inculpatul S. V. s-a luat măsura preventivă a reținerii pe o perioadă de 24 ore prin ordonanța din data de 22.09.2012, iar ulterior s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 zile, măsură menținută până la zi, astfel că, instanța având în vedere dispozițiile art. 88 C.pen. care prevăd că timpul reținerii și arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, urmează a deduce din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului durata reținerii preventive de 24 h din data de 22.09.2012 și a arestului preventiv de la 23.09.2012 la zi și în conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. 1 Cpp va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cp s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului cu lungimea de 22 cm, cu lama de 12,5 cm, cu plăsele din plastic de culoare neagră nituite, care are inscripționat pe ambele părți simbolul "V" conform procesului verbal din data de 22.09.2012, folosit la săvârșirea faptei..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatului S. V. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că S. C. de Urgență C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 890,84 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate M. A. G. în perioada 22.09.2012 – 26.09.2012 la Secția – Chirurgie I și reactualizarea sumei menționate cu indicele inflației până la data efectivă a plății, ca urmare a leziunilor produse de inculpat prin fapta sa.
Probele administrate în cauză – respectiv decontul de cheltuieli depus la dosar – și faptul că vinovăția inculpatului a fost dovedită, existând legătură de cauzalitate între fapta sa și leziunile produse părții vătămate M. A. G. care au necesitat atât internarea sa în Secția – Chirurgie I a Spitalului C. de Urgență C., cât și un numărul de zile îngrijiri medicale pentru vindecare, au confirmat existența unui prejudiciu cert și determinat în directă legătură cu fapta inculpatului, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art. 14 C.pr.pen. și art. 346 alin. 1 C.pr.pen. raportat la dispozițiile art. 998 C.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 890,84 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă S. C. de Urgență C..
În ceea ce privește partea vătămată M. A. G., instanța a luat act că aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. D. și inculpatul S. V..
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținând cauza spre rejudecare, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei prin înlăturarea circumstanțelor atenuante care au fost reținute în mod greșit și neindicate de către prima instanță, în condițiile în care inculpatul a aplicat o lovitură victimei cu cuțitul în abdomen, dar nici nu se identifică împrejurări care să creeze convingerea că numai o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege este în măsură să asigure scopului preventiv-educativ, precum și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească pe care instanța a omis să le acorde.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere circumstanțele reale și personale, pedeapsa aplicată fiind mult prea aspră.
Verificând actele și lucrările dosarului atât prin prisma dispozițiilor art.371 Cod pr.penală cât și a criticilor formulate, Curtea constată apelul inculpatului ca nefondat și ca fondat apelul declarat de P. de pe lângă T. D., pentru următoarele considerente:
Se constată că din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, proces-verbal de examinare corporală, fișă de constatări preliminare, raport de constatare medico-legală nr.4016 /A1/10.10.2012 a Institutului de Medicină Legală C., declarațiile părții vătămate, ale martorilor și inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, beneficiind de procedura simplificată și și-a însușit întreg materialul probator strâns în faza de urmărire penală, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că în noaptea de 21/22 septembrie 2012, inculpatul S. V., nemulțumit de faptul că fiul său, S. Ș. a fost lovit în zona capului de către o persoană de sex masculin pe care nu-l cunoștea în barul Gemadi din . D., s-a înarmat cu un cuțit și a plecat de acasă, îndreptându-se spre acel bar, a întâlnit-o pe partea vătămată M. A. pe care l-a înjunghiat cu acel cuțit în zona abdominală, cauzându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața părții vătămate.
Conform art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (infracțiune care aduce atingere vieții persoanei, drept fundamental al omului), modalitatea și împrejurările concrete (folosindu-se de un cuțit pe care l-a luat din domiciliul său, i-a aplicat lovituri în abdomen părții vătămate, cauzându-i leziuni și punându-i în primejdie viața), dar și circumstanțele personale, respectiv faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră fapt pentru care a beneficiat de procedura simplificată și în consecință, reducerea limitelor stabilite de lege conform art.3201 alin.7 Cod pr.penală, Curtea apreciază că o pedeapsă orientată la minimul special redus ca urmare a aplicării consecințelor art.21 alin.2 Cod penal și art.3201 alin.7 Cod pr.penală, cu executare în regim de detenție este în măsură să asigure realizarea scopului educativ-preventiv al pedepsei, conform art.52 Cod penal.
Se constată că deși prima instanță a reținut circumstanțe atenuante în sarcina inculpatului, care au determinat o pedeapsă sub limita specială, aceasta în mod nelegal nu a motivat reținerea acestor circumstanțe și nici nu a indicat împrejurările care au determinat reținerea fiecărei circumstanțe atenuante.
Cu toate acestea, Curtea reține că nu există împrejurări speciale care să atragă incidența circumstanțelor judiciare atenuante, fapt pentru care se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante aplicate de către prima instanță, întrucât conduita bună a inculpatului nu este similară cu lipsa antecedentelor penale, iar o conduită generală anterioară bună nu conduce automat la reținerea circumstanței atenuante prev.de art.74 lit.a Cod penal, întrucât trebuie raportată și la gravitatea concretă a faptei, inculpatul folosind un cuțit pentru a-i produce părții vătămate leziunile constatate ce i-au pus în primejdie și viața, iar circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.a Cod penal, nu-și găsește aplicabilitatea, în condițiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și ca atare, nu poate fi reținută stăruința depusă de inculpat pentru a înlătura rezultatul infracțiunii.
De asemenea, atitudinea pozitivă a inculpatului posterioară săvârșirii infracțiunii nu poate atrage incidența dispozițiilor art.74 lit.c Cod penal, întrucât, pe de o parte, prezența acestuia în fața procurorului și a instanței de judecată a fost determinată de starea de arest preventiv, iar pe de altă parte, faptul cp a participat la conducerea în teren și cercetarea la fața locului, indicând locul și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii nu constituie o împrejurare care să atragă incidența dispozițiilor susmenționate, în condițiile în care vinovăția inculpatului este dovedită și de declarațiile martorilor audiați în cauză, fapta fiind săvârșită într-un loc public, de față fiind mai multe persoane.
În privința pedepsei accesorii și a pedepsei complementare se constată că aceasta a fost corect stabilită de prima instanță, raportat la valoarea socială lezată prin săvârșirea infracțiunii, dar și jurisprudența CEDO și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, este fondată critica parchetului privind neacordarea de către prima instanță a onorariului apărător din oficiu care l-a asistat pe inculpat, în condițiile în care în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească în fața primei instanțe i-a asigurat asistența juridică, contravaloarea onorariului regăsindu-se și în delegațiile aflate la dosarul cauzei în cuantum de 100 lei în faza de urmărire penală și 400 lei în faza de cercetare judecătorească, fapt pentru care se impune acordarea acestor cheltuieli judiciare.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, se va admite apelul formulat de către P. de pe lângă T. D., se va desființa în parte sentința penală sub aspectul individualizării pedepsei și cheltuielilor judiciare și se vor înlătura aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal și art. 76 Cod penal.
În baza art. 20 Cod penal rap. la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 al.7 C.p.p, va fi condamnat inculpatul S. V. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
Va fi obligat inculpatul la 1800 lei cheltuieli judiciare la prima instanță, din care 500 lei reprezentând onorariu avocat oficiu la urmărirea penală și la prima instanță.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale
Se va deduce în continuare detenția preventivă de la 30 ianuarie 2013 la zi și menține starea de arest.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge apelul formulat de către inculpatul S. V..
Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către inculpatul S. V..
Admite apelul formulat de către P. de pe lângă T. D., împotriva sentinței penale nr.40 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de T. D., în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală sub aspectul individualizării pedepsei și cheltuielilor judiciare.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal și art. 76 Cod penal.
În baza art. 20 Cod penal rap. la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 al.7 C.p.p
Condamnă pe inculpatul S. V. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
Obligă inculpatul la 1800 lei cheltuieli judiciare la prima instanță, din care 500 lei reprezentând onorariu avocat oficiu la urmărirea penală și la prima instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale
Deduce în continuare detenția preventivă de la 30 ianuarie 2013 la zi și menține starea de arest.
Obligă inculpatul la 3.700 lei cheltuieli judiciare statului efectuate în apel, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 19 aprilie 2013.
G. ViziruCamelia Ș.
Grefier,
V. D.
Red.jud.CȘ
j.f.D.G.
PS/25.04.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 918/2013. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 899/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
