Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 904/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 904/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 904
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
T. C. B.- judecător
A. I. S.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul D. G. împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul inculpat D. G. pentru care se prezintă avocat L. C. T., apărător desemnat din oficiu, lipsind și partea vătămată I. M. și partea civilă O. S. S..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că au fost depuse la dosar motivele scrise de recurs pentru inculpat, prin apărătorul său, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat L. C. T. pentru recurentul inculpat D. Gheoeghiță, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale 61/23.01.2013 și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță nu a respectat disp. art. 334 C.p.p. și nu a oferit inculpatului posibilitatea să își pregătească apărarea, iar în subsidiar reindividualizarea sancțiunii aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuate în favoarea recurentului, cu consecința aplicării sancțiunii amenzii penale
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat. Prima instanță a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice iar apărătorul inculpatului fiind prezent în sală a arătat că este de acord cu schimbarea încadrării fără a solicita amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării. Arată că sancțiunea de șase luni închisoare este just individualizată la minimul special prevăzut de lege și în cauză nu se pot reține circumstanțe atenuante în condițiile în care conduita procesuală a inculpatului a fost în permanență nesinceră.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 61 din data de 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în baza art. 334 Cod de procedura penala s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecata inculpatul din infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 108 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008 în infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 108 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea 46/2008.
În baza 31 Cod penal rap. la art. 108 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, a fost condamnat inculpatul D. G., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., cu referire la art.8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal în condițiile art. 359 Cod procedură penală.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act ca partea vătămata I. M., nu s-a constituit parte civila în procesul penal.
În baza art. 14 și 346 Cod de procedura penala a fost obligat inculpatul la plata către O. S. S. a sumei de 1029,09 lei reprezentând despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. 4988/P/2011 din 26.06.2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecata în stare de libertate a inculpatului D. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 Cod penal rap la art. 108 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008.
Din conținutul actului de sesizare rezultă că în data de 01.10.2011 inculpatul D. G. l-a determinat pe martorul A. S. D. sa taie arbori din pădurea situata în punctul „Otelul” cantonul silvic nr. 13 G. aparținând părții vătămate I. M. creându-i convingerea ca pădurea respectiva ii aparține.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecata.
Partea vătămată I. M. nu s-a constituit parte civila în procesul penal.
În cauza s-a constituit parte civila O. S. S. cu suma de 1029,09 lei reprezentând despăgubiri civile.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați și martorii A. S. și S. I. declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În ceea ce privește pe martorul A. S. D. constatându-se imposibilitatea audierii acestuia întrucât este plecat în străinătate instanța a dat eficienta dispoz. art. 327 alin 3 Cod de procedura penala în sensul citirii depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale, ținând seama de aceasta la judecarea cauzei.
Din fisa de cazier judiciar s-a reținut ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând materialul probator administrat în cauza prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 01.10.2011 organele de politie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca inculpatul D. G. împreună cu o persoana necunoscuta au tăiat arbori din pădurea situata în punctul „Otelul” cantonul silvic nr 13 G..
Astfel la data de 01.10.2011 martorul S. I., pădurar în cadrul ocolului S. S., cantonul 13 G., în timpul efectuării serviciului de patrulare, în jurul orei 16.00, a depistat o persoana ce tăia arbori cu ajutorul unei drujbe în pădurea aparținând părții vătămate I. M. în timp ce alta persoana asista la aceasta activitate.
Cu acea ocazie martorul S. I. l-a identificat pe cel care asista la tăiatul lemnelor ca fiind inculpatul D. G., cunoscându-l pe acesta întrucât mai fusese cercetat pentru săvârșirea acelorași gen de fapte (conform declarației martorului).
Când au fost depistați de către pădurar, inculpatul a spus ca pădurea respectiva ii aparține, cei doi îndepărtându-se din locul respectiv spunând ca merg sa aducă căruța pentru a lua lemnele insa au fugit de la fata locului cu un motoscuter, drujba rămânând în pădure fiind luata de către pădurar.
Cu ocazia cercetărilor efectuate de organele de politie s-a stabilit ca cel care tăia lemnele cu drujba era martorul A. S. D., acesta declarând în cursul urmăririi penale ca s-a deplasat în pădure în locul unde au fost depistați de către pădurar la solicitarea inculpatului care i-a spus ca pădurea respectiva ii aparține.
În cauza a fost audiat și martorul A. S. acesta declarând ca a aflat de la fiul sau A. S. D. ca în ziua de 01.10.2011 s-a deplasat în pădure cu inculpatul D. G., la solicitarea acestuia, unde a tăiat mai mulți arbori, fiind depistați de pădurarul S. I., fugind de la fata locului iar drujba a fost luata de pădurar.
Cu ocazia cercetării la fata locului s-a constatat ca prejudiciul adus Ocolului S. S. este de 1029,09 lei, depășind de 11,215 ori valoarea unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.
Audiat în cursul procesului penal nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost cercetat, declarând ca nu a fost surprins în pădure în data de 01.10.2011 așa cum se retine în actul de sesizare al instanței și ca nici măcar nu îl cunoaște pe martorul A. S. D..
Probatoriul administrat în cauza, s-a reținut că infirma insa apărarea inculpatului, rezultând cu certitudine ca în data de 01.10.2011 acesta s-a deplasat în punctul de pădure „Otelul” cantonul silvic nr. 13 G. unde l-a determinat pe martorul A. S. D. sa taie mai mulți arbori, creându-i acestuia convingerea ca pădurea respectiva ii aparține.
Aceasta situație de fapt, s-a reținut că rezulta din coroborarea mijloacelor de proba administrate în cauza respectiv procesul verbal de cercetare la fata locului de unde rezulta ca au fost tăiați un nr. de 7 arbori esență stejar, declarațiile martorului S. I., cel care i-a depistat pe cei doi în pădure tăind lemnele și declarațiile martorului A. S. D. cel care a declarat ca la solicitarea inculpatului a mers în pădurea unde au fost depistați de pădurar unde a tăiat mai mulți copaci cu drujba ce ii aparține.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului D. G. care în data de 01.10.2011 l-a determinat pe martorul A. S. D. sa taie arbori din pădurea situata în punctul „Otelul” cantonul silvic nr. 13 G. aparținând părții vătămate I. M. creându-i convingerea ca pădurea respectiva ii aparține întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de taiere de material lemnos infracțiune săvârșită în forma participației improprii prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 108 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea 46/2008.
Astfel în baza art. 334 Cod de procedura penala s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecata inculpatul din infracțiunea reținută în actul de sesizare al instanței în infracțiunea de taiere de material lemnos infracțiune săvârșită în forma participației improprii prev de art. 31 alin 2 Cod penal rap la art. 108 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea 46/2008.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 c.p. respectiv dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și atitudinea acestuia în timpul desfășurării procesului penal, circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta.
Având în vedere aceste argumente respectiv atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, vârsta inculpatului, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, în baza art. 345 alin. 2 c.p.p s-a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 108 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natura sa realizeze scopul educativ și preventiv prev de art. 52 c.p.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate s-a apreciat ca scopul sancționator și preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Având în vedere ca inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsa mai mica de 3 ani închisoare iar acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, exceptând cazul când condamnarea intra în vreunul din cazurile prev de art. 38 c.p., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea acesteia, s-a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 c.p. în baza acestor prevederi legale dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei fixând conform art. 82 c.p. termen de încercare pe o durata de 2 ani la care se va adaugă durata pedepsei ce a fost aplicata.
S-a luat act ca partea vătămată I. M. nu s-a constituit parte civila în procesul penal.
În baza art. 14 și 346 Cod de procedura penala a fost obligat inculpatul la plata către O. S. S. a sumei de 1029,09 lei reprezentând despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul D. G., criticând hotărârea pronunțată atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei. Prin motivele de recurs scrise inculpatul a invocat că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare întrucât nu a acordat un termen pentru a-și pregăti concluziile în raport de cererea de schimbare a încadrării juridice, și în subsidiar a apreciat că pedeapsa aplicată este prea aspră și se impunea reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei amenzi penale.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și a celor ce pot fi analizate din oficiu, Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente de fapt si de drept.
Prima instanta, prin luarea in considerare si evaluarea intregului material probator, a retinut in mod corect in fapt că la data de 01 octombrie 2011 inculpatul D. G., cu intenție, l-a determinat pe martorul A. S. D. să taie arbori din pădurea situată în punctul „Oțelul” provocând un prejudiciu de 1.029,29 lei. Pentru a determina martorul să acționeze în acest mod inculpatul i-a creat acestuia din urmă convingerea că pădurea din care erau tăiați arborii îi aparține și că s-au obținut toate aprobările legale.
In acest sens judecatoria a avut in vedere probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, înlăturând motivat apărările inculpatului întrucât sunt infirmate prin declarațiile martorilor A. S., S. I. și A. Ș..
In raport de aceasta situatie de fapt, de altfel necontestata de catre recurentul-inculpat prin motivele de recurs, s-a apreciat in mod legal ca faptele savarsite intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 108 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea 46/2008.
De asemenea Curtea apreciază ca prima instanta a făcut o justa apreciere asupra individualizării pedepsei care a fost aplicată recurentului-inculpat, raportandu-se si dand eficienta tuturor criteriilor instituite de art 72 C.pen.
S-a avut in vedere in acest sens atat gradul de pericol social al faptei savârsite astfel cum rezultă acesta din modalitatea de comitere a infractiunii dar si de datele despre persoana si conduita procesuală a inculpatului.
In acest context motivele de recurs sustinute de catre aparatorul inculpatului sunt apreciate ca nefondate, in cauză fiind facuta o justa individualizare a sanctiunii aplicate atat sub aspectul cuantumului cat si sub aspectul modului de executare, de natura sa duca la atingerea scopurilor prevazute de art 52 C.pen – constrangere, reeducare si prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
Nu se poate reține o încălcare a dreptului la apărare a inculpatului pentru motivele expuse în scris întrucât la termenul din data de 16 ianuarie 2013, cererea formulată de reprezentantul parchetului de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuția părților, iar apărătorul inculpatului nu numai că nu a solicitat un termen pentru a-și pregăti apărarea dar a pus concluzii de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat – fila 42 dosar. Instanța nu era obligată ca din oficiu să dispună amânarea cauzei sau lăsarea acesteia la sfârșitul ședinței întrucât o astfel de măsură poate fi luată exclusiv la cererea persoanei direct vizate de schimbarea încadrării juridice sau la cererea apărătorului său, dispozițiile art. 334 C.p.p. fiind menite a garanta exercitarea efectivă a dreptului la apărare astfel că doar titularul acestui drept poate să decidă dacă are sau nu nevoie de timp pentru a formula apărări care să corespundă cerințelor cauzei. În plus, în raport de complexitatea dosarului - relativ scăzută și faptul că același apărător a asigurat asistența juridică a inculpatului încă de la primul termen de judecată, fiind prezent la administrarea tuturor probelor, nu există nici un motiv să se prezume că avocatul nu a beneficiat de înlesnirile necesare exercitării unei apărări efective în dosar.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de inculpatul D. G., împotriva sentinței penale nr. 61/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, ca nefondat.
În baza art. 192 alin 2 C.p.p va fi obligat recurentul la plata sumei de 220 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul soluționării recursului, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a se avansa din fondurile M.J.(delegația nr.2833/2013).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului D. G., fiul lui N. și M., născut la 02.07.1980 în Scornicesti, județ O., domiciliat în comuna Sarbii Magura, ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 61 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile M.J.(delegația nr.2833/2013).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. T. C. B. A. I. S.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.Gh.B.
O.A. 23 Aprilie 2013
| ← Încăierarea. Art. 322 C.p.. Decizia nr. 912/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 918/2013. Curtea de... → |
|---|
