Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 51/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 51/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 51
Ședința publică de la 23 Februarie 2012
PREȘEDINTE L. B.- judecător
C. C.- judecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 22 februarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă T. O., inculpatul C. V. și partea civilă B. M., împotriva sentinței penale nr. 183 din data de 29 noiembrie 2011 pronunțată de T. O. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.183/29.11.2011 pronunțată de T. O. în dosarul penal nr._ s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. V., din infracțiunea prevăzută de art.321 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1 și 2 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul C. V. la pedepsele de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.i Cod penal, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 și 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală.
În baza art.33 lit.a și 34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare, în regim de detenție, conform art.57Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.65 alin.2 și art.53 alin.2 lit.a Cod penal, s-a aplicat inculpatuluipedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv de la data de 16.08.2011 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, cu aplicarea art.313 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul C. V. la plata sumei de 5224,90 lei, cu titlu de despăgubiri civile către S. de Urgență S., reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile B. M..
În temeiul art.3201 alin 5 Cod procedură penală, apreciind că pentru soluționarea acțiunii civile formulată de partea civilă B. M. se impune administrarea de probe in fata instanței, s-a dispus disjungerea acțiunii civile de latura penală a cauzei, urmând a se forma un nou dosar.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligă inculpatul la plata sumei de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 12.08.2011, partea vătămată B. M. împreună cu mai mulți prieteni, s-a deplasat la barul situat lângă moara localității Vlădila, județul O., unde s-a așezat la o masă și a consumat băuturi alcoolice. Între timp, la bar a venit și inculpatul C. V., care s-a așezat la o masă alăturată, unde a comandat și a consumat băuturi alcoolice.
La un moment dat, inculpatul s-a ridicat de la masa sa și s-a deplasat la masa unde se afla partea vătămată, unde, fără să aibă vreo discuție cu vreo persoană care o însoțea, i-a aplicat numitului Z. G. o lovitură cu pumnul în maxilar, acesta căzând și lovindu-se cu capul de un gard de ciment.
În apărarea sa a venit partea vătămată B. M., care l-a ridicat pe numitul Z. G. din locul unde căzuse, fapt observat de inculpatul C. V., care, pentru acest ajutor, a amenințat-o pe partea vătămată că se va răzbuna și o va omorî.
La data de 14.08.2011, partea vătămată B. M., împreună cu alte 21 persoane, componenți ai echipei de fotbal din localitate, după meciul susținut în aceeași zi, s-au deplasat la terasa barului din localitatea Vlădila, ce aparține de S.C. PROM IULIOV S.R.L. Vlădila, cu scopul de a consuma bere și suc. Pe această terasă se aflau și alți cetățeni ai localității, în total fiind peste 30 de persoane.
În jurul orelor 14,00-14,45, la terasa barului a venit și inculpatul C. V., care avea asupra sa un cuțit, fapt observat de partea vătămată B. M..
Inculpatul s-a deplasat la masa unde se afla partea vătămată și a încercat să o lovească cu pumnul, însă victima s-a apărat și s-a ridicat în picioare pentru a preveni o eventuală lovitură cu cuțitul.
În aceste împrejurări, inculpatul a invitat-o pe partea vătămată să iasă de la masă și să facă câțiva pași pentru a purta o discuție.
Pentru a preveni un eventual scandal, partea vătămată a plecat de la masă, fiind însoțit de inculpat, însă după ce s-au deplasat câțiva metri, inculpatul a scos din buzunar cuțitul și cu acesta i-a aplicat victimei o lovitură în zona ficatului.
În momentul în care inculpatul încerca să-l lovească din nou, partea vătămată B. M. a solicitat ajutorul patronului barului, T. I. și al coechipierilor care îl însoțeau, care l-au luat pe inculpat și l-au îndepărtat câțiva metri.
În toată această perioadă, inculpatul, fluturând cuțitul pe care îl avea în mână, îi amenința și pe ceilalți coechipieri ai victimei că până seara va mai omorî cel puțin două persoane.
Ca urmare a scandalului produs, inculpatul a tulburat grav ordinea și liniștea publică, având în vedere că toți consumatorii care se aflau în bar au părăsit în grabă acest local, fiind indignați de atitudinea violentă a inculpatului și temându-se pentru viața lor, precum și pentru cea a părții vătămate, B. M..
Ca urmare a agresiunii suferite, partea vătămată B. M. a fost transportată cu Ambulanța la S. Județean S., unde s-a constatat că acesta a prezentat o plagă înjunghiată la baza hemitoracelui drept, penetrantă în cavitatea abdominală. Pentru acest motiv, partea vătămată a fost transportată la Secția Chirurgie Generală ATI, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale complicate.
Cu ocazia efectuării intervenției, s-a constatat că partea vătămată a prezentat o plagă înțepată în segmentul 7 al ficatului față diafragmatică și că prezenta și un hemiperitoneu generalizat.
Imediat după comiterea faptei, inculpatul a fost alungat din bar de către consumatori, acesta fiind nevoit să se deplaseze la domiciliul său și, cu această ocazie a aruncat cuțitul folosit la înjunghierea părții vătămate B. M.. Acest cuțit, cu prilejul cercetării ulterioare a locului faptei, nu a putut fi identificat în vederea ridicării și confiscării sale.
Așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.1285/E/07.09.2011 al Serviciului de Medicină Legală al județului O., partea vătămată B. M. a prezentat leziuni traumatice ce au putut data din data de 14.08.2011, produse prin lovire cu un corp tăietor înțepător(cuțit) și care au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale, punând viața victimei în primejdie.
Față de împrejurarea că inculpatul este cunoscut ca suferind de epilepsie și întrucât prin certificatul de încadrare în grad de handicap accentuat nr.2576/18.05.2011 emis de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului județean O. a fost încadrat în grad de handicap accentuat (fila 40 de la dosar), precum și în raport de actele medicale depuse la dosar în timpul efectuării urmăririi penale, s-a dispus de către procuror, prin Ordonanța din data de 19 august 2011, efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice a inculpatului C. V..
Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului C. V. nr.A_ întocmit de Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici la data de 07.09.2011 s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate, comitialitate grand mal morfeice și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat în cauză.
S-a precizat, de asemenea, că potențialul cognitiv este situat la nivelul intelectului inferior, manifestând instabilitate psihico-emoțională și impulsivitate, prin acumularea furiei, dorinței de răzbunare, fenomene de fixație extremă, încât periodic poate avea explozii de agresivitate.
Inculpatul, atât în timpul urmăririi penale, cât și la instanța de judecată, prin declarația pe care a dat-o la termenul din 22.11.2011, a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală, potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201 Cod procedură penală.
La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv de gravitatea faptelor, de modul și condițiile în care acestea au fost săvârșite, precum și de persoana și conduita făptuitorului, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței.
Pe latură civilă, partea vătămată B. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale, iar la data de 22 noiembrie 2011 și-a modificat această cerere, în sensul că a solicitat obligarea inculpatului și la plata unei prestații financiare periodice, proporțional cu gradul reducerii capacității sale de muncă, cu începere de la data comiterii agresiunii și până la refacerea integrală a acesteia, situație ce impune expertizarea sa sub aspectul intervenirii sau nu a unui grad de invaliditate.
Apreciind necesară administrarea de probe în vederea soluționării acțiunii civile formulată de partea civilă B. M., prima instanță a dispus disjungerea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art.3201 alin.5 Cod de procedură penală, urmând a fi soluționată pe cale separată după administrarea tuturor probatoriilor necesare.
Ca urmare a internării părții vătămate B. M. în S. de Urgență S., au fost efectuate cheltuieli cu spitalizarea în cuantum de 5.224,904 lei, fapt pentru care, prin adresa nr._ din 31.08.2011, unitatea spitalicească s-a constituit parte civilă în cauză.
În raport de dispozițiile art.14 și art.346 Cod de procedură penală, cu aplicarea art.313 din Legea nr.95/2006, prima instanță a obligat inculpatul la plata sumei de 5224,90 lei cu titlu de despăgubiri civile către S. de Urgență S., cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă T. O., partea vătămată B. N. și inculpatul C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelurile Parchetului de pe lângă T. O. și părții vătămate B. N. se arată că în mod greșit prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art.65 alin.2 Cod penal, concomitent cu aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare, sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor calificat și că în mod eronat aceasta a soluționat acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență S., soluția de disjungere prevăzută de art.3201 alin.5 Cod de procedură penală privind întreaga latură civilă a cauzei.
Sub forma unor motive distincte de apel, partea vătămată critică modalitatea de individualizare a pedepselor, solicitând majorarea acestora și stabilirea lor într-un cuantum care să reflecte criteriile generale prevăzute de art.72 și corecta aplicare a dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod de procedură penală.
În apelul inculpatului, se solicită reducerea pedepselor aplicate, invocându-se circumstanțele personale, atitudinea sinceră și de regret a faptelor, dar și împrejurările comiterii infracțiunilor, inculpatul susținând că a acționat sub imperiul unei stări de surescitare nervoasă, pricinuite prin conduita victimei.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, potrivit art.371 alin.2 Cod de procedură penală, Curtea constată că prima instanță, în urma aprecierii coroborate a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor, apreciind în mod just, în cadrul procedurii simplificate reglementate de art.3201 Cod de procedură penală, că faptele deduse judecății există, că ele constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție sub forma intenției de către inculpat, pronunțând o soluție de condamnare, potrivit art.345 alin.2 Cod de procedură penală.
Cum inculpatul, prin declarația dată la prima instanță, a înțeles să uzeze de procedura simplificată reglementată de art.3201 Cod de procedură penală, recunoscând faptele în modalitatea descrisă prin actul de sesizare și regretând comiterea acestora, Curtea, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, reține că soluția de condamnare pronunțată de prima instanță nu comportă elemente de netemeinicie, cât privește stabilirea faptelor și existența lor ca infracțiuni.
Cu toate acestea, din perspectiva modului de rezolvare a acțiunii penale, criticile invocate în apelurile părții vătămate și Ministerului Public sunt întemeiate, atât din perspectiva cuantumului pedepselor stabilite, cât și sub aspectul procedeului aplicat de prima instanță, cu ocazia operațiunii de contopire prevăzută de art.34 lit.b Cod penal.
Sub un prim aspect, Curtea constată că, în raport de comportamentul inculpatului, care a înțeles a aplica o lovitură părții vătămate, într-un loc public, cu ajutorul unui cuțit și într-o zonă vitală a corpului, pe fondul unui conflict minor preexistent și din dorința de a se revanșa în relația cu victima, s-ar fi impus ca prima instanță să stabilească pedepse mai aspre, corespunzătoare gradului de pericol social al celor două infracțiuni.
Aceasta întrucât inculpatul a înțeles a-și rezolva în mod brutal o dispută mai veche, fără să fi fost provocat, într-o modalitate extrem de agresivă, punând în pericol viața victimei, profitând de neatenția creată în momentul ieșirii acesteia din incinta localului, creând mai apoi agitație și panică în rândul celor prezenți, iar ulterior înțelegând a amenința pe restul consumatorilor cu moartea, având asupra sa un obiect vulnerant.
Chiar mai mult de cât atât, inculpatul nu a acordat primul ajutor victimei, manifestând indiferență față de rezultatul produs, iar pe fondul consumului de băuturi alcoolice acesta a atentat la siguranța celor din jur, fiind evacuat numai ca urmare a intervenției apropiaților victimei și tulburând în mod grav ordinea și liniștea publică.
De asemenea, nu trebuie omisă nici împrejurarea că, odată ajuns la domiciliu inculpatul a ascuns corpul delict, îngreunând, astfel, aflarea adevărului și că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat la o pedeapsă de 2000 lei amendă penală prin sentința penală 345/19.09.2007 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin decizia penală nr.468/25.10.2007 a Tribunalului O., toate aceste aspecte fiind nesocotite de prima instanță în procesul de individualizare a pedepselor.
Sub un al doilea aspect, raționamentul primei instanțe, reflectat în considerentele sentinței atacate, în sensul de a reduce cu o treime fiecare din pedepsele stabilite pentru infracțiunile aflate în concurs, conform art.3201 alin.7 Cod de procedură penală, nu este unul corect, textul de lege făcând trimitere la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Acest procedeu nu reprezintă însă un element de legalitate al sentinței penale atacate, ținând seama de faptul că pedepsele pronunțate se încadrează în limitele speciale prevăzute prin norma de incriminare, în urma reducerii lor conform art.3201 alin.7 Cod de procedură penală.
În pofida acestui aspect, trebuie subliniat că deși o astfel de deducere nu se reflectă explicit în modul de stabilire a pedepselor, opțiunea primei instanțe de a reduce pedepsele stabilite „cu câte 1/3 din minimul special” nu este principial corectă, stabilirea cuantumului pedepselor făcându-se în cadrul limitelor speciale reduse ca urmare a acordului de recunoaștere a vinovăției, și nu în sensul ce s-ar desprinde din considerentele hotărârii atacate.
Tot astfel, nu este corect nici procedeul primei instanțe, de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi după efectuarea operațiunii de contopire a pedepselor stabilite pentru infracțiunile aflate în concurs, știut fiind că o orice pedeapsă complementară însoțește pedeapsa principală a închisorii, în speță, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Prin urmare, întrucât față de durata pedepsei principale și conținutul prevederilor art.65 alin.2 și art.175 alin.1 Cod penal aplicarea pedepsei complementare era obligatorie în raport cu soluția de condamnare la pedeapsa inițiala de 5 ani închisoare, prima instanță nu putea da eficiență dispozițiilor art.65 alin.2 Cod penal doar la finalul operațiunii realizate conform art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal.
Referitor la criticile exprimate în apelul inculpatului, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate, solicitarea inculpatului de a-i fi reduse pedepsele neputând fi primită, chiar și în contextul atitudinii de recunoaștere a infracțiunilor, în procesul de individualizare a pedepselor judecătorul fiind ținut a examina în mod coroborat întreg ansamblul de criterii enumerate de art.72 Cod penal, neputând avea în vedere doar poziția sinceră și de regret a faptelor.
Or, după cum s-a arătat în cele ce preced, în cazul de față, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor și conduita inculpatului, care perseverează în comiterea de fapte de natură penală, în împrejurări agravante, pledează pentru aplicarea unor pedepse apte să răspundă cerințelor impuse de art.52 Cod penal, în scopul formării unei atitudini corecte față de valorile ocrotite de legea penală, față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială.
Mai mult, pretinsa provocare pe care inculpatul o invocă nu este dovedită prin probele administrate, o astfel de apărare fiind infirmată prin declarațiile martorilor prezenți cu ocazia incidentului, care au precizat în mod constant că partea vătămată a fost agresată fără motiv (în acest sens, a se vedea declarațiile aflate la filele 69-82 din dosarul de urmărire penală).
Cât privește criticile exprimate pe latură civilă, ele se dovedesc a fi nefondate, textul art.3201 alin.5 Cod de procedură penală nefăcând referire la necesitatea disjungerii laturii civile a cauzei, ci la necesitatea disjungerii acțiunii civile, cu privire la care este necesară administrarea de probe.
Prin urmare, cum în cadrul unui proces penală exista posibilitatea exercitării uneia sau mai multor acțiuni civile, instanța de judecată are facultatea de a soluționa în cadrul procedurii simplificate acele acțiuni civile cu privire la care probatoriul mai puțin complex nu comportă o soluție de disjungere, dispozițiile evocate lăsând deschisă o atare posibilitate.
Soluția contrară ar face ca dispozițiile art.161 Cod de procedură penală să rămână fără eficiență practică, în acele situații în care inculpatul poate recunoaște unele dintre pretențiile civile ori poate recurge la un acord de mediere sau la o tranzacție cu părțile civile, aceasta ipoteză regăsindu-se și în cazul dedus judecății, față de poziția exprimată de către inculpat de a achita în întregime suma solicitată de unitatea spitalicească.
Mai mult, obligativitatea disjungerii în totalitate a laturii civile a cauzei, mai cu seamă în situațiile în care între diferitele acțiuni nu există o strânsă legătură, ar constitui o măsură contrară exigențelor specifice unui proces echitabil, în dezacord cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce impun, printre altele, necesitatea rezolvării oricărei cereri adresate instanței într-un termen rezonabil.
Aceste exigențe ar fi încălcate în cazul în care unele dintre părțile civile ar fi împiedicate să își valorifice pretențiile recunoscute de către inculpat, prin condiționarea exercitării propriilor drepturi de rămânerea definitivă a unei hotărâri, care în anumite situații, implică un probatoriu complex și o judecata îndelungată, în primă instanță și căile de atac.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar și în raport cu dispozițiile art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, va respinge apelul declarat de apelantul inculpat C. V. împotriva sentinței penale nr.183/29.11.2011 pronunțată de T. O. în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. O. și apelanta parte vătămată B. M. împotriva aceleiași sentințe penale, urmând a o desființa în parte, numai pe latură penală.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului C. V. prin sentința penală apelată și va repune în individualitatea lor pedepsele de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 Cod penal, rap.la art.174 alin.1-175 alin.1 lit.i Cod penal și 1 an și 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1 și 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.3201 Cod de procedură penală.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, rap.la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod de procedură penală, de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare.
În baza art.65 alin.2 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod de procedură penală, de la 1 an și 4 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 Cod penal, va aplica inculpatului C. V. pedeapsa cea grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal, după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal, va interzice inculpatului pe durata pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestului preventiv, cu începere de la data de 29.11.2011 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod de procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpatului C. V., apreciind că temeiurile care determinat-o subzistă în continuare, față de pericolul concret pentru ordinea publică, ce ar rezulta din lăsarea în libertate a inculpatului, pericol reliefat prin gradul de pericol social al faptelor, urmările produse, valorile sociale lezate și rezonanța socială negativă inerentă acestui gen de infracțiuni, considerând măsura privativă de libertate ca proporțională gravității acuzației aduse și scopului urmărit, apreciind-o, totodată, ca adecvată bunei desfășurări a procesului penal și rezonabilă sub aspectul duratei sale.
Va înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și va menține celelalte dispoziții.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, va obliga pe apelantul inculpat la plata sumei de 340 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei onorariu de apărător oficiu.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelurile declarate de P. de pe lângă T. O. și partea vătămată B. M. vor fi lăsate în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, respinge apelul declarat de apelantul inculpat C. V. împotriva sentinței penale nr. 183/29.11.2011 pronunțată de T. O. în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. O. și apelanta parte vătămată B. M. împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, dispune:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului C. V. prin sentința penală apelată și repune în individualitatea lor pedepsele de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 alin. 1-175 alin. 1 lit. i Cod penal și 1 an și 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.320/1 Cod de procedură penală.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 Cod de procedură penală, de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.320/1 Cod de procedură penală, de la 1 an și 4 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului C. V. pedeapsa cea grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului pe durata pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestului preventiv, cu începere de la data de 29.11.2011 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului C. V..
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 340 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei onorariu de apărător oficiu.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelurile declarate de P. de pe lângă T. O. și partea vătămată B. M. rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2012.
Președinte, Judecător,
L. B. C. C.
Grefier,
M. N.
Red.jud.C.C.
j.f.D.M.C.
O.A. 28 Februarie 2012
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 433/2012. Curtea de... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 409/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
