Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 445/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 445/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-02-2012 în dosarul nr. 445/2012
Dosar nr._ - înlocuire măsură arest preventiv –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 445
Ședința publică de la 27 Februarie 2012
PREȘEDINTE C. M. - Judecător
Judecător G. V.
Judecător C. A. G.
Grefier S. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror N. D. T., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
……………
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. T. G. împotriva Încheierii de ședință din data de 22 februarie 2012, pronunțată de T. G. – Secția Penală în dosarul cu nr._ 11, privind pe intimatul – inculpat Ș. V. (în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul – inculpat asistat de avocat ales I. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apărătorul inculpatului depune la dosar concluzii, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public dezvoltă oral motivele de recurs depuse la dosar și critică încheierea instanței de fond pentru netemeinicie.
Susține că subzistă și în prezent cauzele și condițiile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, pericolul social concret pentru ordinea publică privind lăsarea în libertate a inculpatului, care a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de corupție săvârșită în calitate de funcționar public la Primăria orașului Bumbești J., iar termenul de la luarea măsurii preventive până la dispoziția instanței vizând înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, este unul rezonabil.
Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării încheierii și, pe fond, solicită menținerea stării de arest a intimatului – inculpat.
Avocat I. A., pentru intimatul – inculpat, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciază că încheierea recurată este temeinică, invocă stadiul procesului penal, faptul că lăsarea în libertate a inculpatului nu poate să mai influențeze desfășurarea în bune condiții a cercetării judecătorești, învederează instanței că inculpatul – intimat este în vârstă de 63 de ani, nu posedă antecedente penale, are în întreținere un copil minor, are studii superioare, apreciind că măsura preventivă dispusă de instanța de fond este temeinică.
Intimatul - – inculpat Ș. V., în ultimul cuvânt, își însușește concluziile puse de apărător, evocă starea de sănătate precară, precum și imposibilitatea de a acorda îngrijirea necesară copilului minor ca urmare a menținerii stării de arest, declară că a solicitat demiterea din funcția de secretar la Primăria orașului Bumbești J., solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin Încheierea din data de 22 februarie 2012 pronunțată de T. G. în dosarul cu nr._ 11, printre altele, s-a dispus, în baza art. 139 alin. 1 C.pr.pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului Ș. V. (fiul natural al M., născut la 12.10.1948 în Tg J., jud. G., domiciliat în loc. P., oraș Bumbești-J. nr. 25, județul G., fără antecedente penale, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, secretar al orașului Bumbești-J., C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul Tg. J.) cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, iar în baza art. 145 ind. 1 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 145 alin. 11 și 12 C.pr.pen., s-a dispus ca, pe durata măsurii, inculpatul să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea – Poliția Orașului Bumbești-J., jud. G. - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; - să nu se apropie de martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 145 alin. 3 C.pr.pen. și s-a dispus punerea în libertate a acestuia de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 45 din 14.12.2011 emis de T. G., dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. G. nr. 946/P/2011 a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul Ș. V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. l Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în fapt în aceea că, în calitate de secretar al orașului Bumbești-J., a acceptat promisiunea denunțătoarei D. V., privind oferirea sumei de 6.000 lei, pentru a urgenta întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate asupra terenurilor forestiere deținute de familia acesteia pe raza orașului Bumbești-J., iar în data de 13.12.2011, inculpatul a primit de la denunțătoare suma de 3.000 lei, prima tranșă din banii oferiți inițial, constituind infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. l Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78 /2000, pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 12 ani.
Prin ordonanța nr. 946/P/2011 din data de 13.12.2011, P. de pe lângă T. G. a luat față de inculpat măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 13.12. 2011 orele 2330, până la data de 14.12. 2011 - orele 2330, iar prin Încheierea nr. 74/14.12.2011 pronunțată de T. G. în dosarul nr._/95/2011, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ș. V. pe o perioadă de 29 zile; de asemenea, s-a reținut că, prin încheierea nr. 1/05.01.2012, în temeiul art. 3001 C.pr.pen., a fost menținută starea de arest, sens în care s-a constatat că este incidente în speță cazul prev de art. 148 lit. f C.pr.pen..
În prezent, tribunalul a constatat – față de cerea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către inculpat – că s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, deoarece, referitor la prima condiție a art. 148 lit. f C.pr.pen. - respectiv existența indiciilor temeinice ce duc la presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată – s-a apreciat că aceasta este îndeplinită în continuare, având în vedere probatoriul administrat în cursul procesului penal.
În ceea ce privește însă condiția de a exista probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, instanța de fond a apreciat că aceasta nu mai este îndeplinită în prezent, raportat la complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și diligența manifestată de autorități, menținerea în continuare a măsurii arestării preventive putând conduce la depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, iar încălcarea acestuia având semnificația schimbării temeiului care a determinat luarea măsurii, prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) C.pr.pen. (condiția referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică).
CEDO a statuat că durata rezonabilă a detenției se apreciază în concret, și întrucât persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni după trecerea unei anumite perioade de timp, nu mai este suficientă în motivarea măsurii, instanțele trebuie să evidențieze existența fie a pericolului de fugă, fie a riscului săvârșirii unor noi infracțiuni, fie protejarea ordinii publice sau să prezinte modul în care a fost instrumentată cauza de către autorități, prin sublinierea complexității acesteia (restituiri, perioadele de stagnare ale anchetei).
Or, în cauză, instanța de fond a apreciat că nu se poate afirma că această cauză ar fi una de complexitate deosebită, întrucât vizează un inculpat; față de cel de-al doilea criteriu referitor la atitudinea inculpatului nu se poate aprecia că aceasta a stat la baza prelungirii procedurii, iar cu privire la cel de-al treilea criteriu, privind comportamentul autorităților, s-a constatat că probatoriul administrat este aproape complet.
S-a mai reținut că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, are vârsta de 63 ani, este tatăl unui copil minor, în prezent este pensionar și nu mai există astfel riscul de săvârșire a unor fapte de același gen și, mai mult decât atât, din documentele depuse la dosar a rezultat că starea sănătății acestuia este una precară. De asemenea, s-a avut în vedere faptul că acest pericol descrește odată cu timpul petrecut în detenție preventivă, astfel că un motiv ce inițial justifica luarea măsurii, odată cu trecerea timpului se poate să nu mai fie suficient pentru menținerea în arest.
În speță nu mai pot fi identificate, în acest moment procesual (circa 3 luni de arest preventiv), probe concrete care să indice existența unui pericol pentru ordinea publică care ar rezulta din judecarea inculpatului în stare de libertate și nici probe care să facă dovada că, odată lăsat în libertate, ar exista pericolul ca inculpatul să fugă, să se sustragă procesului penal ori să influențeze aflarea adevărului, sau să săvârșească noi infracțiuni, menținerea acestuia în stare de arest preventiv, în continuare, însemnând depășirea unei durate rezonabile a măsurii preventive dispuse, însăși scurgerea timpului ducând la reducerea pericolului pentru societate sau pentru bunul mers al justiției, ce ar rezulta din punerea în libertate a inculpatului.
Astfel, instanța de fond a apreciat că, în acest moment procesual, luarea unei alte măsuri preventive este suficientă și chiar necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și prezența inculpatului la judecată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1 C.pr.pen. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței și, în baza art. 1451 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 145 alin. 11și 12 C.pr.pen., pe durata măsurii, inculpatului i s-a impus respectarea unor obligații (să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea – Poliția Orașului Bumbești J., jud. G. - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În concluzie, prima instanță a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45 din 14.12.2011 emis de T. G., dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă T. G., criticând încheierea instanței de fond pentru netemeinicie și susținând că subzistă și în prezent cauzele și condițiile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, pericolul social concret pentru ordinea publică privind lăsarea în libertate a inculpatului, care a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de corupție săvârșită în calitate de funcționar public la Primăria orașului Bumbești J., iar termenul de la luarea măsurii preventive până la dispoziția instanței vizând înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, este unul rezonabil.
A concluzionat în sensul admiterii recursului, casării încheierii și, pe fond, solicită menținerea stării de arest a intimatului – inculpat.
Recursul este fondat.
Din materialul probator administrat în cauză, Curtea reține că intimatul a fost reținut prin ordonanța Parchetului de pe lângă T. G. la 13 decembrie 2011, arestat preventiv prin Încheierea din 14 decembrie 2011 pe o perioadă de 29 de zile, reținându-se incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod Procedură penală, constatând că, în calitate de secretar al Primăriei orașului Bumbești J. a pretins și a primit de la denunțătoarea D. V. suma de 3.000 lei, cotă parte din suma totală de 6.000 lei, pentru a urgenta întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate asupra unor terenuri forestiere deținute de denunțătoare.
Cauza se află pe rolul Tribunalului G., fiind necesară administrarea în continuare de probe pentru stabilirea situației de fapt și a încadrării juridice, respectiv audierea unor martori indicați în actul de trimitere în judecată.
Reținând numai circumstanțele personale ale inculpatului, precum și dispozițiile art. 5 din CEDO vizând timpul scurs de la luarea măsurii preventive până la înlocuirea acesteia, instanța de fond a procedat la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interzicerii de a părăsi țara.
Argumentele invocate de instanța de fond privind vârsta, lipsa antecedentelor penale, pregătirea profesională, garantarea prezentării la termenele de judecată, sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Finalizarea administrării probelor pe parcursul cercetării judecătorești, nu este de natură să justifice revocarea măsurii arestării și luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din CEDO, orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță.
Nimeni nu poate fi lipsit de libertate, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: ……………
Pct. c: dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice ale necesității de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă săvârșirea acesteia.
Or, în cauza de față, există indicii și chiar probe vizând săvârșirea unei infracțiuni cu pericol social ridicat de către intimatul – inculpat, fapta fiind comisă în calitatea de funcționar public la Primăria orașului Bumbești J., constând în pretinderea și primirea unei sume importante de bani pentru îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu.
În consecință, se constată că subzistă în continuare condițiile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că perioada de timp este absolut rezonabilă de la luarea măsurii și până în prezent, iar reacția autorităților statului trebuie să fie una promptă și fermă în situații de acest gen.
Constatând incidența în continuare a dispozițiilor art. 148 lit. f Cod Procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat, urmând ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod Procedură penală, să caseze încheierea și să mențină starea de arest a inculpatului Ș. V..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. T. G. împotriva Încheierii de ședință din data de 22 februarie 2012, pronunțată de T. G. – Secția Penală în dosarul cu nr._ 11, privind pe intimatul – inculpat Ș. V. (în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.).
Casează încheierea.
Menține starea de arest a inculpatului Ș. V.,
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. G. V. C. A. G.
Grefier,
S. V.
Red. jud.: C. M.
Jud. fond: A. S. N.
Dact. 3 ex,/A.T. – 28 Martie 2012
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 429/2012. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 457/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
