Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 37/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 37/2014

Dosar nr._ - art.20 rap.la art.174 Cod penal -

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE A.

DECIZIA PENALĂ NR.37

Ședința publică de la 31 Ianuarie 2014

PREȘEDINTE V. Mireajudecător

C. Mereanujudecător

Grefier S. C.

Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.

din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

c.c.c.

Pe rol, judecarea apelului declarat de P. de pe lângă T. D. și inculpata B. E., împotriva sentinței penale nr.487 din 4 noiembrie 2013, pronunțată de T. D., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpata, asistată de avocat M. C., apărător oficiu, lipsind partea vătămată I. F., precum și partea civilă S. C. Județean de Urgență C..

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiată inculpata, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond modificarea acesteia sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei.

În acest sens, s-a arătat că deși S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.843,44 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate I. F., prima instanță în mod greșit nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a despăgubirilor respective.

Avocat M. C. pentru inculpată, a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a apelului exercitat de către parchet, iar în ceea ce privește apelul declarat de inculpata B. E. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond modificarea acesteia, prin aplicarea față de inculpată a dispozițiilor art.86¹ Cod penal, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost, de asemenea, criticată hotărârea primei instanțe pentru faptul că în mod greșit nu a reținut în favoarea inculpatei dispozițiile art.74, 76 Cod penal, invocând în acest sens împrejurarea că inculpata a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei și a recunoscut comiterea acesteia.

Reprezentantul parchetului a pus concluzii de respingere a apelului declarat de inculpata B. E. ca nefondat.

Inculpata a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului său.

CURTEA

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.487 din 4 noiembrie 2013, T. D., în baza art. 20 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 320¹ C.p.p. a condamnat pe inculpata B. E. - poreclă P., fiica lui V. și E., născută la data de 28.10.1978 în ., cu domiciliată în com. Calopăr, ., jud. D., C.N.P._, la pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.p. pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 65 C.p. și art. 53 pct. 2 lit. a C.p..

S-a aplicat inculpatei B. E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p..

În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei B. E..

În temeiul art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 21.06.2013 la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata B. E., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b C.p. s-a confiscat de la inculpată cuțitul ridicat la data de 19.06.2013 potrivit fișei de custodie a probei emisă de IPJ D. – Poliția Oraș S..

În baza art. 357 alin. 2 lit. e C.p.p. s-a dispus restituirea inculpatei pătura ridicată la data de 19.06.2013 potrivit fișei de custodie a probei emisă de IPJ D. – Poliția Oraș S..

A fost obligată inculpata B. E. la 1100 lei cheltuieli judiciare avansate statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 419/P/2013 din data de 12.08.2013 al Parchetului de pe T. D. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei B. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C.p. raportat la art. 174 alin. 1 C.p.

În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 19.06.2013, inculpata B. E. în timp ce se afla în curtea locuinței martorului I. J., pe fondul unui conflict pe care l-a avut cu partea vătămată I. F., i-a aplicat acesteia o lovitură cu un cuțit în zona toracică posterioară, producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.

Pe parcursul cercetării judecătorești, partea vătămată I. F. la termenul din data de 23.09.2013 a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză (fila 34).

S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1843,44 lei reprezentând cheltuielile efective de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate I. F., reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective raportat la data avansării acestor cheltuieli (fila 44).

Din oficiu au fost depuse la dosar fișele de custodie emise de IPJ D. – Poliția Oraș S. privind cuțitul și pătura ridicate de la inculpată la data de 19.06.2013.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpata B. E. a solicitat să se facă aplicarea disp. art. 320¹ C.p.p. recunoscând în totalitate faptele așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând coroborat probele administrate în cauză, instanța a reținut că în dimineața zilei de 19.06.2013, partea vătămată I. F. a plecat de la domiciliul său situat în com. Calopăr, ., care aparține tatălui său, martorul I. J., întrucât trebuia să muncească la casa unui vecin.

În cele două camere ale imobilului susmenționat locuiesc efectiv partea vătămată I. F., concubina sa martora I. S. zisă "I. " și cei trei copii minori, martorul I. J. (proprietarul casei și tatăl părții vătămate) și concubina acestuia inculpata B. E. zisă "P. ".

În jurul prânzului, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpata B. E. i-a reproșat martorei I. S., faptul că aceasta ar fi cules vișine din copacul pe care îl îngrijea inculpata de aprox. 2-3 ani. Ulterior, pentru a nu mai fi cules de alte persoane, inculpata B. E. a luat un topor și a tăiat vișinul.

În cursul serii, la domiciliul comun a revenit partea vătămată I. F. care, în momentul în care a luat la cunoștință despre tăierea vișinului, i-a reproșat acest aspect inculpatei B. E.. În ajutorul acesteia a intervenit martorul I. J., concubinul său. În urma injuriilor pe care și le-au adresat partea vătămată I. F., pe de o parte, respectiv martorul I. J. și inculpata B. E., pe de altă parte, în timp ce se aflau în curtea casei, între tată și fiu a urmat un schimb de lovituri și îmbrânceli, în timp ce inculpata se afla în proximitatea acestora.

În aceste condiții, inculpata B. E. a luat un cuțit cu lama de 12,5 cm pe care îl folosea în gospodărie și, timp ce se afla în apropiere de poarta de acces în curte, aceasta i-a aplicat părții vătămate I. F. o lovitură cu cuțitul în zona toracică posterioară. Imediat după primirea loviturii de cuțit, partea vătămată I. F. a strigat "m-a tăiat" și s-a prăbușit pe sol cu fața în jos, iar inculpata B. E. a aruncat pe sol cuțitul și s-a îndepărtat de victimă.

Auzind strigătul concubinului său, din casă a ieșit martora I. S., care a strigat după ajutor, fiind auzită de mai mulți martori. Totodată, I. S. le-a comunicat verbal martorilor P. C. și P. I., faptul că "P." îl tăiase pe concubinul său. Ulterior a fost efectuat apel telefonic prin 112, iar la fața locului au venit mai multe persoane din . că partea vătămată I. F. sângera ca urmare a loviturii de cuțit aplicată în spate. Totodată, o persoană dintre cele prezente a încercat să oprească sângerarea cu ajutorul unei pături de culoare alb-gălbuie.

După prezentarea cadrelor medicale, la solicitarea acestora, martorul I. J. le-a prezentat cuțitul pe care inculpata B. E. l-a folosit în agresiune, ulterior acesta fiind ridicat și sigilat de către organele de poliție, împreună cu pătura de culoare alb-gălbuie care prezenta pete de culoare brun-roșcată.

Partea vătămată a fost transportată la S. Județean de Urgență C., unde a fost internată la Secția de Chirurgie Toracică în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale.

Din cuprinsul concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 2170/Al/01.07.2013 emis de I.M.L. C., a rezultat că numitul I. F. în vârstă de 25 ani prezintă leziuni traumatice ce pot data din data de 19.06.2013, care au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure și cu un corp tăietor-înțepător, care necesită pentru vindecare 25 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor și care au pus în primejdie viața susnumitului.

Situația de fapt prezentată anterior și susținută de partea vătămată I. F. a fost confirmată și de martorii P. C., I. S., I. J., P. I., P. M. și P. A..

Audiată de instanță, inculpata a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate faptele săvârșite așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței.

Prima instanță a reținut că inculpata a săvârșit cu vinovăție fapta pentru care este cercetată.

În drept, a apreciat că fapta inculpatei B. E. întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev. și ped. de art. 20 C.p. raportat la art. 174 alin. 1 C.p..

Din punctul de vedere al laturii obiective s-a constatat că elementul material s-a realizat prin activitatea de lovire cu un cuțit în zona toracică posterioară a părții vătămate, exercitată de către inculpată.

Urmarea imediată constă în leziunile traumatice cauzate care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate, care au fost dovedite prin mențiunile cuprinse în concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2170/Al/01.07.2013 emis de Institutul de Medicină Legală C..

S-a constatat că există legătură de cauzalitate între activitatea inculpatei și urmarea produsă în sensul că leziunile traumatice care i-au pus viața în primejdie părții vătămate nu s-ar fi produs în lipsa activității de lovire exercitată de către aceasta.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpata a săvârșit fapta cu intenție indirectă de a ucide (prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.), aceasta prevăzând și acceptând consecințele faptei sale.

Vinovăția inculpatei a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate I. F. și ale inculpatei, depozițiile martorilor P. C., I. S., I. J., P. I., P. M. și P. A. date în faza de urmărire penală, ce se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2170/Al/01.07.2013 emis de Institutul de Medicină Legală C., concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/7129/2013 emis de INML M. Minovici București și cu mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto.

Din analiza fișei de cazier judiciar al inculpatei (fila 79 dosar de urmărire penală) a rezultat că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p..

Instanța nu a reținut în favoarea inculpatei disp. art. 74 alin. 1 lit. a și c si 76 C.p. referitoare la reținerea și aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare având ca efect coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Astfel, cât privește „conduita bună", în sensul art. 74 alin. 1 lit. a C.p., instanța a reținut că aceasta nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale (care de altfel reprezintă o situație de normalitate) întrucât recunoașterea unei astfel de împrejurări ca circumstanță atenuantă judiciară nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea manieră gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În același sens, s-a apreciat că atitudinea de recunoaștere a faptelor nu atrage automat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c C.p., cu consecința reducerii pedepsei, întrucât pe de o parte, comportarea sinceră în cursul procesului în sensul dispozițiilor legale menționate nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii pe fondul existenței la dispoziția organelor judiciare a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii dincolo de orice dubiu rezonabil, iar pe de altă parte, în speță, inculpata va beneficia de prevederile art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., or, acestei poziții procesuale de recunoaștere a săvârșirii faptei reținute în actul de sesizare a instanței nu i se poate acorda o dublă valență juridică.

Instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cod de procedură penală în sensul că a pronunțat condamnarea inculpatei care a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

Sub aspectul executării pedepsei închisorii aplicate inculpatei, instanța a considerat că scopul preventiv și educativ al acesteia poate fi atins numai prin executarea în regim de detenție, avându-se în vedere atât natura infracțiunii săvârșite, modul de comitere a acesteia, mijlocul vulnerant folosit, rezultatul produs, cât și împrejurările comiterii faptei.

S-a ținut seama, de asemenea de impactul pe care fapta îl are asupra membrilor societății în care acest gen de infracțiuni sunt comise, frecvența cu care sunt comise astfel de fapte în prezent și nici practica recentă în materie care nu acordă clemență acestui gen de fapte antisociale.

Nefiind incident în cauză niciunul din cazurile prevăzute limitativ în art. 118 C.p. ori art. 118² C.p., instanța a restituit inculpatei pătura ridicată la data de 19.06.2013 potrivit fișei de custodie a probei emisă de IPJ D. – Poliția Oraș S., în baza art. 357 alin. 2 lit. e C.p.p..

De asemenea, instanța a constatat că partea vătămată I. F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. D. și inculpata B. E..

În cuprinsul motivelor scrise de apel și cu ocazia dezbaterilor inculpata B. E. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond modificarea acesteia, prin aplicarea dispozițiilor art.86¹ Cod penal, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost, de asemenea, criticată hotărârea primei instanțe pentru faptul că în mod greșit nu a reținut în favoarea sa dispozițiile art.74, 76 Cod penal, invocând în acest sens împrejurarea că a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei și a recunoscut comiterea acesteia.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, C. constată că apelul declarat de parchet este fondat, iar apelul declarat de inculpată este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.313 alin.1 din OUG nr.72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății și pentru abrogarea unor dispoziții din alte acte normative în domeniul sanitar, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Pe de altă parte, din actele de la dosarul cauzei, instanța de apel constată că prin adresa cu nr._ din 17.09.2013 S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în cauza având ca obiect judecarea inculpatei B. E. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor cu suma de 1.843,44 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate I. F. în perioada 19.06.-25.06.2013.

Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și dispozițiile art.346 Cod pr.penală, care stabilesc că în caz de condamnare instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile și art.14 și urm. Cod pr.penală, care reglementează modul de soluționare al acțiunii civile atunci când aceasta este alăturată acțiunii penale, instanța de apel constată că în mod greșit prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de constituire ca parte civilă a Spitalului C. Județean de Urgență C..

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite apelul declarat de parchet, se va desființa în parte hotărârea atacată, sub aspectul laturii civile a cauzei și se va modifica în sensul că se va admite acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C.. Va fi obligată inculpata B. E. către această parte civilă la plata sumei de 1843,44 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpata B. E., se apreciază că acesta este nefondat, întrucât prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate atât sub aspectul modalității de executare, cât și al cuantumului acesteia.

Instanța de apel are în vedere în acest sens condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, obiectul cu care inculpata a acționat (cuțit), zona în care a fost aplicată lovitura (toracică posterioară), consecințele acesteia (producerea unor leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate), dar și faptul că lipsa antecedentelor penale constituie, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, starea de normalitate a unui individ, iar atitudinea sinceră manifestată de inculpată a fost deja valorificată de către instanța de fond prin reținerea în favoarea inculpatei a dispozițiilor art.320¹ Cod pr.penală.

În raport de împrejurările menționate mai sus, instanța de apel consideră că la dosarul cauzei nu există date care să conducă la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia și care să impună astfel stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei.

Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apelul declarat de inculpata B. E., va fi respins ca nefondat.

Se va menține starea de arest preventiv a inculpatei B. E. și se va deduce arestul preventiv la zi.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, apelanta inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu și va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. D., împotriva sentinței penale nr.487 din 4 noiembrie 2013, pronunțată de T. D., în dosarul nr._ .

Desființează în parte hotărârea atacată, sub aspectul laturii civile a cauzei.

Admite acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C. și obligă inculpata B. E. către această parte civilă la plata sumei de 1843,44 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Menține starea de arest preventiv a inculpatei B. E. și deduce arestul preventiv la zi.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge apelul declarat de inculpata B. E., ca nefondat.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu și va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică de la 31 ianuarie 2014.

V. MireaConstantin M.

Grefier,

S. C.

Red.jud.VM

j.f.C.C.

PS/19.02.2014

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 173/2014. Curtea de Apel... →

Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel CRAIOVA