Violul. Art.197 C.p.. Decizia nr. 38/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 38/2014
Dosar nr._ - art. 176 cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 38/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
PREȘEDINTE - L. B. - Judecător
Judecător C. C.
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
.......................
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL D. și inculpatul G. P. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) împotriva sentinței penale nr. 104 din 29 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat (în stare de arest), asistat de avocat desemnat din oficiu B. A., lipsind intimata - parte civilă B. C..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat inculpatul apelant, în condițiile prevăzute de art. 83 și art. 108 alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură Penală, fiindu-i adusă la cunoștință faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, drepturile prev de art. 83, precum și obligațiile acestuia pe parcursul procesului penal, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar, după care, reprezentantul parchetului învederează instanței că înțelege să modifice motivele scrise de apel, solicitând schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, respectiv din art. 197 alin. 1 și 3 teza I cod penal anterior, în art. 218 alin. 1 și 3 lit. c cod penal și din art. 174, 176 lit. a cod penal anterior, în art. 188, 189 lit. d și h noul cod penal.
Instanța, în raport de solicitarea reprezentantului parchetului, pune în vedere inculpatului că are posibilitatea de a solicita lăsarea cauzei la a doua strigare sau acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, însă atât apărătorul desemnat din oficiu, cât și apelantul inculpat, menționează că nu solicită amânarea cauzei și nici lăsarea la a doua strigare, întrucât au pregătit apărarea și doresc soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului formulat, desființarea sentinței, iar pe fond schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prev de art. 197 alin. 1 și 3 teza I cod penal anterior, în art. 218 alin. 1 și 3 lit. c cod penal cu aplic. art. 5 cod penal și infracțiunea de omor deosebit de grav prev de art. 174, 176 lit. a cod penal anterior, în art. 188, 189 lit. d și h noul cod penal, întrucât, în ceea ce privește infracțiunea de viol, noul cod penal este lege mai favorabilă în raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune, iar cui privire la cea de-a doua infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, arată că fapta, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare și sentința apelată, se încadrează în dispozițiile art. 188, 189 alin. 1 lit. d și h cod penal, fiind săvârșită pentru a ascunde comiterea infracțiunii de viol și, de asemenea, fapta a fost săvârșită prin cruzimi; solicită condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni săvârșite, respectiv pentru infracțiunea de viol condamnarea la pedeapsa cu închisoare în cuantum maxim stabilit de lege, iar pentru infracțiunea de omor la pedeapsa detențiunii pe viață, așa cum de altfel și instanța de fond a dispus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, concursul efectuându-se în baza dispozițiilor codului penal anterior, ca lege penală mai favorabilă; menționează că nu susține cel de-al doilea motiv scris de apel referitor la cheltuielile judiciare.
Avocat B. A., pentru apelantul - inculpat, solicită admiterea apelului declarat de acesta, cu consecința reducerii pedepselor la care a fost condamnat, întrucât, deși infracțiunile săvârșite sunt grave, pedeapsa este prea aspră, inculpatul având un comportament sincer pe parcursul procesului penal, a regretat sincer faptele săvârșite, iar din actele medicale rezultă că prezintă un retard ușor, arătând că solicită schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, însă, contrar celor susținute de reprezentantul parchetului, din art. 174, 176 lit. a cod penal anterior, în art. 188, 189 lit. h cod penal, iar din art. 197 alin. 1 și 3 cod penal anterior în art. 218 alin. 3 lit. c și alin. 4 cod penal, întrucât infracțiunea de viol săvârșită de inculpat a avut ca urmare moartea persoanei; menționează de asemenea că inculpatul apelant este prea tânăr pentru a fi condamnat la o pedeapsă atât de gravă cum este cea a detențiunii pe viață, cu atât mai mult cu cât la data săvârșirii infracțiunilor, acesta se afla în stare de libertate; solicită admiterea apelului declarat de parchet numai cu privire la schimbarea încadrării juridice, însă în sensul celor susținute mai sus.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței, aplicarea art. 5 cod penal cu privire la infracțiunea de viol, respectiv schimbarea încadrării juridice în dispozițiile noului cod penal, ca lege mai favorabilă, cu precizarea că solicitarea apărătorului inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice în art. 218 alin. 3 și 4 cod penal nu este întemeiată, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru infracțiunea de viol urmat de moartea persoanei; menționează că nu este fondată critica inculpatului referitoare la pedeapsa stabilită de instanța de fond, întrucât a fost corect individualizată, avându-se în vedere modul în care acesta a acționat, caracterul abominabil al faptelor comise, astfel încât nu se justifică condamnarea la o altă pedeapsă decât cea a detențiunii pe viață.
Avocat B. A., în replică, arată că se impune schimbarea încadrării juridice așa cum a solicitat, întrucât nu se cunoaște momentul în care s-a consumat raportul sexual.
Apelantul - inculpat G. P., în ultimul cuvânt, arată că pedeapsa la care a fost condamnat este prea aspră, fiind de acord cu concluziile formulate de apărător.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 104 din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._, în baza art .174, 176 lit.a) C.pen., a fost condamnat inculpatul G. P. (fiul lui Ș. și C. C., născut la data de 03.12.1991, în orașul S., cu domiciliul în com. G., ., jud. D., CNP_) la pedeapsa detentiunii pe viata si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit.a), b) si e) cod penal pe o durată de 10 ani, ca pedeapsă complementară; în baza art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevazute la art.64 lit.a), b) si e) cod penal; în baza art .197 alin.1 si 3 teza I C.pen., a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 25 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit.a), b) si e) cod penal, pe o durată de 8 ani, ca pedeapsă complementară, iar în baza art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevazute la art.64 lit.a), b) si e) cod penal.
In baza art.33 lit.a), art.34 lit.a) si art.35 alin.3 C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentintă, in pedeapsa cea mai grea, a detentiunii pe viată si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit.a), b) si e) cod penal pe o durată de 10 ani, ca pedeapsă complementară; în baza art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevazute la art.64 lit.a), b) si e) cod penal; în baza art.350 C.pr.pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art.88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata retinerii si arestului preventiv cu începere din 25.06.2013, la zi.
In baza art. 14, art.346 C.pr.pen. si art.1357 C.civ., s-a admis actiunea civila exercitata de partea civilă Bratan C. in procesul penal si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200.000 lei catre parte civila, reprezentand daune morale.
In baza art.7 din legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, in vederea introducerii profilului genetic in SNDGJ; în baza art.118 lit.b) C.pen., s-a dispus confiscarea unui cutit de bucatarie cu lungimea de 30 cm, cu prasele plastic de culoare galbenă si a unui ciomag din lemn, ce au fost folosite la comiterea infractiunii; în baza art.109 C.pr.pen., s-a dispus restituirea catre inculpat a urmatoarele obiecte - ridicate cu ocazia cercetarii la fata locului -: o pereche de pantaloni de culoare bej si a unei lenjerii intime de culoare albastra; s-a dispus restituirea catre partea civila a urmatoarelor bunuri ridicate: o pereche de pantaloni sport de culoare albastra, o fusta neagra si a unui maiou de culoare roz, ce apartineau victimei.
In baza art.191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 200 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 425/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului G. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: viol prev. de art. 197 alin. 1, 3 teza I din Cod penal, omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit a din Cod penal cu aplic. disp. art. 33 lit a din Cod penal, constând în fapt în aceea că inculpatul era cioban angajat la o stana ce apartinea numitului Bailesteanu Gh., amplasată în extravilanul ., în punctul numit „Sălcioara", lucrand la stâna respectivă impreuna cu unchiul său, G. C., acesta fiind de aproximativ 8 ani într-o relație de concubinaj cu B. C., mama victimei C. F..
In perioada 22-24 iunie 2013, mama victimei, datorita unor probleme, a lasat-o la stană pe aceasta din urmă cu inculpatul si B. G. și cu numitul B. O. M., care au plecat, urmând să revină în cursul serii.
Ramanand singur cu victima C. F., după ce au pranzit și au consumat țuică, inculpatul i-a propus victimei să întrețină raporturi sexuale insă, constatand refuzul acesteia, a început să o lovească cu ciomagul, tragand-o de păr și aplicandu-i lovituri cu un cuțit, în interiorul barăcii pe care o folosea ca dormitor.
Inculpatul a dezbrăcat-o pe victimă, a legat-o de piciorul drept cu o frânghie, târând-o afară din baracă până lângă țarcul oilor, pe o distantă de 10 metri, unde a întreținut raport sexual cu ea. In continuare, constatand ca victima incă misca, i-a mai aplicat acesteia lovituri cu cuțitul, abandonand-o în poziția în care se afla, după care a mers să doarmă.
Din raportul de constatare medico-legală nr.2222/Al din 04.07.2013, instanta de fond a retinut că inculpatul G. P. a prezentat escoriații pe obrazul drept și pe fesa dreaptă, care s-au putut produce prin zgâriere și lovire cu sau de corpuri dure, posibil în data de 24.06.2013 și au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, ceea ce a condus la concluzia existentei unor incercări de impotrivire a victimei la actiunea materiala a inculpatului.
Astfel, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului G. P. - de a intretine un act sexual cu minora in varsta de 11 ani C. F. prin constrangerea acesteia după care i-a aplicat mai multe lovituri, in timp, cu un ciomag in zona capului si toracelui si cu cutitul in zona toracelui, provocandu-i mai multe leziuni traumatice ce au condus la deces - intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de viol prev. de art.197 alin.1,3 teza I C.pen., respectiv omor deosebit de grav prev de art.174,176 lit.a) C.pen., savarsite in concurs real, pentru care a fost condamnat.
La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 din Codul penal si anume: regulile generale de individualizare a sanctiunilor penale, limitele de pedeapsa stabilite legea penala, gradul de pericol social concret al faptei savârsite, circumstantele personale ale inculpatului si împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. In aceste conditii, dupa analiza completa a personalitatii infractorului, s-a constatat ca inculpatul are o personalitate imatură, instabilitate psihoemotională si comportamentala, cu tendinte de descărcări clastice, ceea ce a relevat o agresivitate frecventa, fara a tine seama de urmari, dravitate deosebită prezentând, in concret, si fapta de viol, iar varsta victimei si modul de savarsire complet lipsit de cea mai elementara forma de compasiune, fiind edificatoare in speta.
Toate aceste consideratii, coroborate, au condus instanța de fond la concluzia ca pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav este necesara aplicarea pedepsei celei mai grele prevazute de legislatia in vigoare, si anume detentiunea pe viată si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit.a), b) si e) cod penal pe o durată de 10 ani, ca pedeapsă complementară, apreciindu-se ca scopul educativ si preventiv doar astfel poate fi atins, intrucat, distinct de gravitatea în sine a fiecărei infracțiuni, chiar numărul acestora și situația de concurs real în care se află impun un tratament penal mai aspru.
In ceea ce priveste infractiunea de viol retinuta in sarcina inculpatului, instanta de fond a apreciat că doar aplicarea maximului special prevazut de lege va fi apt să raspundă scopurilor prevazute de art.52 C.pen.
In ceea ce priveste actiunea civila exercitata in procesul penal, instanta de fond a constatat în esență că, referitor la daunele morale solicitate, dată fiind si lipsa criteriilor legale de cuantificare precum si imposibilitatea de apelare la probe materiale, prejudiciul nepatrimonial suferit de partea civila este de 200.000 lei, la stabilirea acestei sume ținându-se seama de suferința care în mod evident s-a produs ca urmare a pierderii vietii fiicei părții civile, modul in care fapta a lezat definitiv si iremediabil stabilitatea familiala si emotionala a acestei părți, neputând fi negată experiența traumatizantă atât fizică cât și psihică, disconfortul fizic și psihic care, fara putinta de tagada, a suferit urmare a faptei inculpatului, ceea ce a impus cu necesitate compensațiile materiale respective, suma fiind totodată rezonabilă si fără a constitui o îmbogățire fără just temei, deoarece, indiferent de valoarea despagubirilor, partea civila nu-și mai recapătă valoarea afectivă pierdută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât P. DE PE L. TRIBUNALUL D., cât și inculpatul G. P..
Parchetul de pe lângă Tribunalul D. solicită desființarea sentinței, iar pe fond schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prev de art. 197 alin. 1 și 3 teza I cod penal anterior, în art. 218 alin. 1 și 3 lit. c cod penal cu aplic. art. 5 cod penal și infracțiunea de omor deosebit de grav prev de art. 174, 176 lit. a cod penal anterior, în art. 188, 189 lit. d și h noul cod penal, întrucât, în ceea ce privește infracțiunea de viol, noul cod penal este lege mai favorabilă în raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune, iar cui privire la cea de-a doua infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, arată că fapta, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare și sentința apelată, se încadrează în dispozițiile art. 188, 189 alin. 1 lit. d și h cod penal, fiind săvârșită pentru a ascunde comiterea infracțiunii de viol și, de asemenea, fapta a fost săvârșită prin cruzimi; solicită condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni săvârșite, respectiv pentru infracțiunea de viol condamnarea la pedeapsa cu închisoare în cuantum maxim stabilit de lege, iar pentru infracțiunea de omor la pedeapsa detențiunii pe viață, așa cum de altfel și instanța de fond a dispus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, concursul efectuându-se în baza dispozițiilor codului penal anterior, ca lege penală mai favorabilă; a menționat că nu susține cel de-al doilea motiv scris de apel referitor la cheltuielile judiciare.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepselor la care a fost condamnat, întrucât, deși infracțiunile săvârșite sunt grave, pedeapsa este prea aspră, a avut un comportament sincer pe parcursul procesului penal, a regretat sincer faptele săvârșite, iar din actele medicale rezultă că prezintă un retard ușor, arătând că solicită schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată din art. 174, 176 lit. a cod penal anterior, în art. 188, 189 lit. h cod penal, iar din art. 197 alin. 1 și 3 cod penal anterior în art. 218 alin. 3 lit. c și alin. 4 cod penal, întrucât infracțiunea de viol săvârșită de el a avut ca urmare moartea persoanei; a menționat de asemenea că este prea tânăr pentru a fi condamnat la o pedeapsă atât de gravă cum este cea a detențiunii pe viață, cu atât mai mult cu cât la data săvârșirii infracțiunilor, se afla în stare de libertate.
Apelurile sunt fondate.
Instanța de apel, verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, conform art. 420 cod procedură penală, constată că apelurile declarate atât de parchet cât și de inculpat sunt fondate, în raport de motivele de apel formulate în ședința publică de la 04.02.2014 de reprezentantul parchetului, în sensul schimbării încadrării juridice, respectiv a reîncadrării faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ca urmare a modificărilor intervenite la 01 februarie 2014.
Astfel, potrivit art. 5 cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. A.. 2 al aceluiași articol, menționează că dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de parlament, modificări ori completări, ori respinse, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.
De asemenea, art. 12 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Lg. 286/2009 privind codul penal, menționează la alin. 1 că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă.
Determinarea legii penale mai favorabile presupunerea o examinare comparativă a dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive, atât cu privire la condițiile de incriminare a faptei, a condițiilor de tragere la răspundere, cât și cu privire la sancțiunile de drept penal prevăzute în fiecare dintre aceste legi, iar apoi o evaluare concretă a efectelor fiecăreia dintre aceste legi, pentru a stabili care dintre ele, în cazul dat, este mai favorabilă inculpatului.
Întrucât codul penal anterior și noul cod penal prevăd pentru cele două infracțiuni pentru care apelantul inculpat a fost trimis în judecată condiții de incriminare identice, precum și aceleași condiții de tragere la răspundere penală, pentru determinarea legii mai favorabile, instanța va compara legile succesive sub aspectul naturii și duratei sancțiunilor prevăzute pentru fiecare faptă săvârșită.
Astfel, pentru infracțiunea de viol pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, se constată că pedepsele prevăzute de legile succesive sunt de aceeași natură, însă limitele minime și maxime prevăzute de lege sunt diferite, ca de altfel și durata pedepsei complementare. Întrucât codul penal anterior prevedea pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi (conform art. 53 pct. 2 lit. a vechiul cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi avea durată de la 1 la 10 ani), iar noul cod penal prevede pentru infracțiunea de viol prev de art. 218 alin. 3 lit. c pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi (conform art. 66 alin. 1 cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea exercitării pe o perioadă de la 1 la 5 ani a unuia sau mai multora dintre drepturile prevăzute de textul de lege), instanța de apel apreciază ca lege penală mai favorabilă noul cod penal, atât în raport de cuantumul pedepsei principale, cât și în privința pedepsei complementare și accesorii.
În consecință, cu privire la infracțiunea de viol pentru care apelantul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, se va dispune schimbarea încadrării juridice în baza art. 386 cod procedură penală rap la art. 5 cod penal, din art. 197 alin. 1 și 3 teza I cod penal anterior, în art. 218 alin. 1 și 3 lit. c cod penal.
Este nefondat motivul de apel formulat oral de către apărătorul inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice din art. 197 alin. 1 și 3 cod penal anterior, în art. 218 alin. 3 lit. c și alin. 4 cod penal, în sensul că violul a avut ca urmare moartea victimei, deoarece această agravantă se referă la producerea, în afara urmării specifice violului, a unui alt rezultat care constă în moartea victimei. Într-o astfel de situație, moartea se produce ca urmare a violențelor exercitate pentru a determina victima la raport sexual, făptuitorul acționând cu intenție numai în ceea ce privește infracțiunea de viol, fiind în culpă față de rezultatul mai grav care s-a produs. În situația în care însă făptuitorul acționează cu intenție în ceea ce privește moartea victimei, cum este cazul de față, infracțiunea de viol intră în concurs cu infracțiunea de omor.
Astfel, din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești (declarațiile martorilor B. G., B. O., G. C., dar în special declarația de recunoaștere a inculpatului, dată atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, în care acesta a descris modul în care au fost săvârșite faptele), rezultă cu certitudine că inculpatul G. P. a întreținut un act sexual cu victima în vârstă de 11 ani, prin constrângerea acestuia, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu un ciomag în zona capului și toracelui și cu cuțitul în zona toracelui, provocându-i mai multe leziuni, inclusiv traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu, care au condus la decesul victimei.
Așadar, în mod legal instanța de fond a apreciat că activitatea infracțională desfășurată de inculpat - constând în lovirea victimei cu ciomagul, la întâmplare, pe tot corpul, după ce întreținuse un act sexual cu aceasta prin constrângere, aplicarea de lovituri cu cuțitul (întrucât, conform susținerilor inculpatului „încă mai mișca”) -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, săvârșit cu intenție directă, întrucât inculpatul a urmărit moartea victimei în raport și de atitudinea ulterioară a acestuia, de totală indiferență față de victimă.
Circumstanța agravantă prev de art. 189 lit. d cod penal se referă la scopul săvârșirii omorului, respectiv pentru a înlesni săvârșirea altei infracțiuni, în cazul de față infracțiunea de viol.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, în sensul că nu se poate dispune încadrarea juridică a infracțiunii săvârșită de inculpat în prevederile art. 189 lit. d cod penal, întrucât nu se cunoaște momentul în care a avut loc infracțiunea de viol, menționăm că, în cazul înlesnirii comiterii altei infracțiuni, nu interesează dacă omorul se comite anterior sau concomitent cu respectiva infracțiune (mai mult, este indiferent dacă scopul a fost sau nu realizat), iar în situația în care infracțiunea a cărei înlesnire s-a urmărit a fost săvârșită de către autorul omorului, se aplică regulile referitoare la concursul de infracțiuni).
Cu privire la infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului, în raport de considerentele teoretice de mai sus, instanța de apel constată ca fiind lege mai favorabilă noul cod penal, față de durata pedepsei complementare și accesorii (atât vechiul cod penal cât și noul cod penal prevăd aceleași limite de pedeapsă, însă noul cod penal, deși prevede obligativitatea interzicerii exercitării unor drepturi, ca pedeapsă complementară, durata acestei pedepse, în raport de art. 66 alin. 1 cod penal, este de maxim 5 ani, spre deosebire de codul penal anterior, care prevedea durata pedepsei complementare de până la 10 ani).
Ca urmare, în baza art. 386 cod procedură penală rap la art. 5 cod penal, se va reîncadra infracțiunea prev de art. 174 alin. 1, art. 176 lit. a vechiul cod penal, în dispozițiile art. 188, art. 189 alin. 1 lit. d și h Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de viol și omor calificat, instanța va dispune condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară a pedepselor care se vor aplica, va avea în vedere în totalitate dispozițiile art. 74 cod penal.
Astfel, individualizarea pedepsei - principiu al răspunderii penale - constă în aceea că pedeapsa care se aplică pentru o infracțiune să fie corespunzătoare nivelului de periculozitate socială pe care aceasta le reprezintă. Pedeapsa, constituie o formă de constrângere juridică specifică dreptului penal; ea reprezintă urmarea încălcării preceptului dintr-o normă juridică penală.
Așa cum s-a arătat în doctrină, pentru a acționa ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale făptuitorului, să influențeze rațiunea, sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice în mod statornic comportamentul. Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul și măsura sa, reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.
Constrângerea, ca esență a pedepsei, realizează prevenirea săvârșirii de infracțiuni, iar această comportare preventivă se manifestă atât în raport cu colectivitatea, cât și cu individul supus sancțiunii penale, ambele forme de prevenție constituind tocmai scopul pedepsei (constrângerea nu realizează, automat, prevenirea săvârșirii de infracțiuni, ci acționează prin conștiința oamenilor asupra cărora se exercită, interesând structura psihică specifică omului).
Norma penală este activă încă de la ., exercitând chiar din acest moment o influență importantă asupra destinatarilor legii, prin sublinierea valorilor sociale ocrotite de normă și, implicit, a cerințelor societății față de membri săi, sădind în conștiința lor ideea că fapta ilicită aducând atingere valorilor sociale fundamentale, prejudiciază însăși interesele lor vitale, ceea ce trebuie să-i determine să adopte o conduită conformă legii. Totodată, prin limitele pedepsei prevăzute pentru încălcarea legii, norma de incriminare este menită să îi îndemne pe destinatarii acestei norme să se abțină de la încălcarea legii pentru a evita aplicarea pedepsei.
Aplicarea unei pedepse juste, retributive, determină de asemenea anumite consecințe pe plan psihologic, atât asupra infractorului pedepsit, cât și asupra destinatarilor normei penale. Pedeapsa va avea efect preventiv-educativ numai dacă va ține seama de toți factorii care influențează comportamentul uman. De aceea, au fost stabilite criterii pe care instanța să le aibă în vedere în opera de individualizare a pedepsei.
Deși în doctrină s-a menționat că orice comportament uman poate fi modificat, constrângerea intervenind pentru a-l determina pe cel care a încălcat normele sociale să-și modifice modul de comportare și să respecte în viitor exigențele vieții sociale, această opinie nu trebuie absolutizată. Astfel, s-a arătat că pot exista, ca excepție, și indivizi care, indiferent de mijloacele educative care s-ar exercita asupra lor, rămân indiferenți la acțiunea acestora.
Raportând considerentele teoretice de mai sus la cauza de față, constatăm că, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză, rezultă că inculpatul G. P., deși prezintă un retrard mintal ușor, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, iar referitor la faptele săvârșite a arătat că nu le regretă.
Așa cum am arătat și mai sus, pentru a se realiza o individualizare judiciară adecvată a sancțiunii penale, legiuitorul a elaborat o . criterii înscrise în art. 74 noul cod penal, după care instanța se va orienta în stabilirea pedepsei. Chiar dacă în noul cod penal nu este prevăzut în mod expres scopul pedepsei (art. 52 cod penal anterior), precizăm că punctul de plecare al individualizării unei pedepse îl constituie chiar determinarea scopului acesteia, căci numai dacă se lămurește scopul pedepsei, se poate aprecia care realități de fapt sunt semnificative în cazul concret pentru individualizarea pedepsei și cum trebuie acestea evaluate în condițiile date. Pedeapsa este un concept complex și, de aceea, trebuie să se țină seama de toate semnificațiile sale, servind în primul rând unei retribuții juste, corespunzătoare faptei ilicite comise și vinovăției - principiul vinovăției apărând ca un criteriu de aplicare a unei pedepse drept, cât și în mărimea corespunzătoare.
Astfel, în raport de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev de art. 74 cod penal, respectiv modul de săvârșire al infracțiunilor, mijloacele folosite (inculpatul a constrâns o minoră în vârstă de 11 ani, prin exercitarea de violențe, respectiv aplicarea de lovituri cu ciomagul și cuțitul, să întrețină un raport sexual, i-a aplicat multiple lovituri, a legat-o, a târât-o și, în condițiile unei acțiuni de apărare din partea victimei, a continuat să o lovească după ce a căzut, cu mare intensitate, în zone vitale ale corpului, iar în momentul în care a constatat că „încă mai mișca”, a continuat să-i aplice lovituri, provocându-i leziuni grave, dovedind violență excesivă), natura și gravitatea rezultatului produs, scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii (după comiterea infracțiunilor de viol și omor, inculpatul a abandonat victima, în momentul în care a fost convins că a murit și s-a deplasat în baracă, unde s-a culcat), instanța apreciază că este justificată în cauză condamnarea inculpatului la pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor calificat, respectiv pedeapsa închisorii în limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol, impunându-se izolarea acestuia de colectivitate.
Întrucât infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se află în concurs, instanța apreciază că principiul legii penale ai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, cât și cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs (nu se va considera că se creează o lex terția, întrucât concursul de infracțiuni este o instituție juridică autonomă față de încadrarea juridică și tratamentul sancționator al faptei) urmând a se aplica legea care este mai favorabilă sub acest aspect. Așadar, după stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, în baza principiului legii penale mai favorabile, se va aplica pedeapsa pentru concurs pe temeiul aceluiași principiu, respectându-se în acest mod mecanismul de determinare a pedepsei rezultante pentru concursul de infracțiuni.
În cauza de față, instanța de apel apreciază ca lege mai favorabilă în cazul concursului de infracțiuni, codul penal anterior, chiar dacă legea penală mai favorabilă, în raport de fiecare dintre infracțiunile concurente, a fost apreciată ca fiind noul cod penal, fără a se putea spune că s-a creat o lex terția.
În raport de considerentele de mai sus, apelurile declarate de parchet și inculpat sunt fondate, astfel încât, în baza art. 421 alin. 2 lit. a cod procedură penală, se vor admite, se va desființa în parte sentința apelată, pe latură penală și, în rejudecare, se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată, în pedepsele componente, care se vor repune în individualitatea lor.
În baza art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, se va reîncadra fapta prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 lit. a vechiul cod penal, în dispozițiile art. 188, art. 189 alin. 1 lit. d și h Cod penal.
În baza art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, se va schimba încadrarea juridică a faptei de viol în formă agravată prev. de art. 197 alin. 1 și 3 teza I vechiul cod penal, în art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Cod penal.
În baza art. 188, art. 189 alin. 1 lit. d și h Cod penal cu aplic. art. 5 va fi condamnat pe inculpatul G. P. la pedeapsa detențiunii pe viață și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal, ca pedeapsă complementară, iar în baza art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, același inculpat va fi condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. a, art. 35 alin. 3 vechiul cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea a detențiunii pe viață și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 65 Cod penal, se vor interzice inculpatului G. P. drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal, pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.
Constatându-se legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice ale cauzei, se va menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 422 cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel, respectiv de la 29.11.2013, la zi.
În baza art. 275 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL D. și inculpatul G. P. împotriva sentinței penale nr. 104 din 29 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ .
Desființează în parte sentința apelată, pe latură penală și rejudecând,
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, reîncadrează fapta prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 lit. a vechiul cod penal, în dispozițiile art. 188, art. 189 alin. 1 lit. d și h Cod penal.
În baza art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptei de viol în formă agravată prev. de art. 197 alin. 1 și 3 teza I vechiul cod penal, în art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Cod penal.
În baza art. 188, art. 189 alin. 1 lit. d și h Cod penal cu aplic. art. 5 condamnă pe inculpatul G. P. la pedeapsa detențiunii pe viață și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. a, art. 35 alin. 3 vechiul cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, contopește pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea a detențiunii pe viață și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 65 Cod penal, interzice inculpatului G. P. drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Deduce în continuare durata arestului preventiv, de la 29.11.2013, la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2014.
Președinte, Judecător,
L. B. C. C.
Grefier,
M. V.
Red. jud. L. B.
Jud. fond: C. I. D.
Dact. 2 ex./A.T. - 20 Februarie 2014
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 158/2014. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 146/2014. Curtea... → |
|---|
