Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 146/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 146/2014
Dosar nr._ - Legea nr.241/2005 -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.146
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
PREȘEDINTE S. P. Mitranjudecător
M. M. Șeleajudecător
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelului declarat de partea civilă D.G.R.F.P. C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru S. R. reprezentat de Agenția Națională de A. Fiscală, împotriva sentinței penale nr.2848 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr._, privind pe inculpatul E. I. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat Ț. I., apărător oficiu, care substituie pe avocat G. D., pentru inculpatul lipsă, lipsind și partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat Ț. I. pentru inculpat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței penale, întrucât nu se impune instituirea sechestrului asigurător, deoarece nu au fost identificate bunuri în patrimoniul inculpatului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, instituirea măsurii sechestrului asigurator, fiind posibil ca în patrimoniul inculpatului să intre bunuri.
Avocat Ț. I. pentru inculpat, în replică, arată că trebuie să fie individualizate bunurile asupra cărora se instituie sechestru.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr.2848 din 27 noiembrie 2013, Judecătoria Târgu Jiu, a admis cererea inculpatului E. I. M., fiul lui I. și I., nascut la data de 15.08.1989, în Tg J., jud. Gorj, cu domiciliul în com. Balesti, ., CNP_, privind judecarea sa potrivit procedurii prev. de art.3201 C.pr.pen.
În baza art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, a fost condamnat inculpatul E. I. M., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II- a și lit. b C.pen. pe durata prev. de art.71 C.p.
În baza art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata prevăzută de disp. art.82 C.pen.
S-au pus in vedere inculpatului disp. art.83 C.p.
În baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
S-a respins cererea de instituire măsură asiguratorie a indisponibilizării bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului, formulată de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice Gorj.
S-a admis cererea formulată de ANAF prin Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice Gorj de constituire parte civilă si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7189 lei și a accesoriilor, cu titlu despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la 900 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 5647/P/2012 din 04.10.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. I. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din legea nr. 241/2005.
În fapt, s-a reținut ca . are sediul social în satul C., ., jud. Gorj și este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, sub nr.J_, CUI RO-_. Societatea a fost înființată în anul 2008, având ca principal obiect de activitate lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale.
In urma verificărilor fiscale, s-a constatat faptul că în perioada 25.09._12 învinuitul E. I.-M., în calitate de administrator al . nu a plătit sumele aferente impozitelor și contribuțiilor cu stopaj la sursă, după cum urmează: impozitul pe veniturile din salarii - debit: 2093 lei; contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați - debit: 4273 lei; contribuția de asigurări de sănătate reținută de la asigurați - debit: 2245 lei; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați - debit: 221 lei, stabilindu-se un debit total de 8832 lei.
De asemenea, în aceeași perioadă . a reținut și nu vărsat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă pentru zilele de sâmbătă, duminică și sărbătorile legale când a desfășurat activitate, care nu au fost evidențiate în contabilitate rezultând în plus următoarele sume: impozitul pe veniturile din salarii - debit: 681 lei; contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați - debit: 811 lei; contribuția de asigurări de sănătate reținută de la asigurați - debit: 427 lei; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de Ia asigurați - debit: 39 lei, stabilindu-se un debit total de 1958 lei.
Fiind audiat, învinuitul E. I.-M. a arătat că în perioada 25.09._12 în calitate de administrator al ., nu a plătit suma de_ lei, aferentă impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă întrucât nu a avut mijloace bănești, iar dacă ar fi plătit impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă în totalitate, activitatea societății ar fi încetat, afirmând că sumele reținute din salariile angajaților nu le-a virat către bugetul statului întrucât le-a folosii pentru a susține activitatea curentă a societății comerciale, efectuarea de plăți către furnizori, către serviciile furnizoare de utilități pentru plata altor impozite către Administrația Finanțelor Publice Mun. Tg.-J..
In cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile, care însă nu a reușit să lămurească aspectele prezentei cauze, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care, la răspunsul la obiectivul nr.2 pct. c a concluzionat că pentru perioada 25.09._12, . a raportat prin declarația lunară 112 obligații de plată către bugetul consolidat astfel: impozitul pe veniturile din salarii - debit: 2093 lei; contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați - debit: 4273 lei; contribuția de asigurări de sănătate reținută de la asigurați - debit :2245 lei; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați - debit: 221 lei.
Potrivit expertizei efectuate în cauză, în perioada 01.12._12, . nu a constituit impozitul pe salarii si contribuții cu reținere la sursă pentru zilele de sâmbăta, duminica și sărbătorile legale din aceasta perioada, după cum urmează: impozitul pe veniturile din salarii - debit: 2093 lei; contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați - debit: 811 lei; contribuția de asigurări de sănătate reținută de la asigurați - debit: 427 lei; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați - debit: 39 lei.
Totodată, expertul a mai concluzionat prin suplimentul raportului de expertiză, la răspunsul la obiectivul nr. l pct. b că, în perioada 25.09._12, . dispunea de lichidități, dar acestea nu au fost vărsate pentru stingerea debitului privind stopajul la sursă.
Din conținutul suplimentului raportului de expertiză a mai rezultat că în perioada 25.09._12 . a achitat sume reprezentând obligații ale impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă după cum urmează impozit pe venituri din salariu 1593 lei, contribuții individuale de asigurări sociale reținute de la asigurați 1483 lei, contribuții pentru asigurări sociale de sănătate reținute de la asigurați 781 lei, contribuții pentru asigurări sociale pentru șomaj reținute de la asigurați 38 lei, așadar în cuantum total de 3895 lei.
In urma audierii ca martor a expertului Buiurea Ș. s-a stabilit că în perioada 25.09._12 învinuitul E. I. - M., în calitate de administrator al ., nu a plătit sumele aferente impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, mai vechi de 30 de zile de la scadență, stabilite la pct. c al suplimentului la raportul de expertiză în cuantum total de 8832 lei, sumă la care urmează să se adauge și contribuțiile stabilite prin anexa 1 la raportul de expertiză contabilă pentru aceeași perioadă, sume care nu au fost evidențiate în contabilitatea ., în cuantum total de 1958 lei, prin însumarea acestor sume rezultând așadar pentru perioada 25.09._12 un debit total reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în cuantum_ lei, debit care putea fi stins prin disponibilitățile bănești pe care . le avea în aceeași perioadă.
Totodată, din cuprinsul aceleiași declarații reiese că expertul contabil a stabilit că în perioada 25.09._12, . dispunea de resursele necesare pentru achitarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă datorate pentru aceeași perioadă, însă societatea nu a efectuat plăți în contul acestor contribuții.
În ședința publică din 27.11.2013, inculpatul E. I. M., a învederat că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii, își însușește în totalitate probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și nu dorește administrarea de alte probe în apărare, solicitând aplicarea disp. art.3201 C.pr.pen.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut starea de fapt expusă prin rechizitoriu și a constatat că fapta inculpatului E. I. M., constând în aceea că, în calitate de administrator al ., a reținut și nu a virat către bugetul consolidat al statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă în termenul de 30 de zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpat, dovada fiind făcută cu: documente de evidență financiar contabilă; balanțe de verificare; expertiză de specialitate; coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpat pe tot parcursul procesului.
Față de cuantumul pagubei create și împrejurarea că nu a fost acoperită, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă pericolul social al infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de limitele prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei (apreciat prin prisma modalității de comitere, cuantumului pagubei, împrejurării că nu s-a reparat, faptului că prin nevirarea contribuțiilor reținute au fost afectați și salariații societății) și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, manifestând un bun comportament anterior săvârșirii infracțiunii, dar și pe parcursul procesului penal.
Față de împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută prin actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a fost admisă cererea sa de judecare conform art. 3201 C.pr.pen., cu consecința reducerii limitei de pedeapsă.
În raport de considerentele expuse, s-a apreciat că pedeapsa cu închisoarea în cuantum orientat sub minimul prevăzut de lege este aptă să asigure atingerea scopului sancțiunii penale și fiind întrunite condițiile de art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 C.pen.
Analizând cererea de constituire parte civila, formulata de formulată de ANAF prin Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice Gorj, instanța a apreciat că este întemeiată.
P. adresa nr. GJ25165/28.10.2013, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 7189 lei, precum si a accesoriilor aferenta până la achitarea integrală a prejudiciului.
P. încheierea nr. 136/22.06.2012, Tribunalul Gorj a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței a ., iar la data de 20.12.2012, societatea fost radiata din registrul comerțului.
Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenței.
Astfel, accesoriile sunt datorate doar până la data deschiderii procedurii insolvenței, si nu până la data achitării integrale a prejudiciului.
In ce privește luarea măsurilor asiguratorii, nu au fost identificate în patrimoniul inculpatului bunuri care să poată fi sechestrate, iar partea civilă nu a indicat nici un bun cu privire la care s-ar putea aplica măsura asiguratorie.
Așa fiind, în lipsa unor bunuri identificate și existente în patrimoniul inculpatului cererea părții civile privind luarea măsurilor asiguratorii nu poate fi admisă, întrucât din observarea dispozițiilor art. 163 și urm. C.pr.pen. a rezultat că procedura aplicării sechestrului judiciar obligă la individualizarea și la evaluarea bunului, oferind inculpatului posibilitatea de a se plânge în contra măsurii la organul judiciar care a dispus-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea civilă D.G.R.F.P. C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru S. R. reprezentat de Agenția Națională de A. Fiscală, iar în ședința de azi, 24 februarie 2014, s-a recalificat dosarul din recurs în apel.
În motivare s-a arătat că în mod greșit s-a respins cererea de instituire a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, scopul acestui sechestru fiind acela de a se asigura creditorul că debitorul va plăti datoria pe care o are la finalizarea procedurii judiciare.
A mai precizat că s-au ignorat prevederile art.163 și 164 Cod pr.penală, care stabilesc că identificarea bunurilor ce urmează a fi supuse sechestrului revine unui executor judecătoresc sau unor organe proprii de executare ale părții civile păgubite.
A invocat decizia penală nr.167/A a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.69 din 16 mai 2008.
C. analizând apelul prin prisma motivelor invocate raportat la actele și lucrările dosarului, apreciază că apelul este fondat.
Inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificare prevăzute de art.3201 Cod pr.penală anterior, fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005.
Ori, potrivit art.11 din Legea nr.241/2005 „în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie”.
Se observă că legea nu condiționează instituirea măsurilor asiguratorii de existența bunurilor mobile sau imobile în patrimoniul inculpatului, astfel încât inexistența unor asemenea bunuri nu este un motiv care să justifice respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator.
Dacă legiuitorul ar fi avut intenția să condiționeze instituirea măsurilor asigurătorii de existența bunurilor în patrimoniul unei persoane, în textul art.11 din Legea nr.241/2005 ar fi introdus o asemenea condiție.
Însă, acest articol nu face distincție între situația în care există bunuri în patrimoniul inculpatului sau a părții responsabile civilmente și situația în care nu există astfel de bunuri.
Ori, unde legea nu distinge, nici noi nu putem să distingem.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.421 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr.penală, se va admite apelul declarat de partea civilă, se va desființa sentința în parte, se va admite cererea formulată de partea civilă și se va dispune instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului E. I. M..
Se vor menține celelalte dispoziții.
Văzând și 275 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de partea civilă D.G.R.F.P. C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru S. R. reprezentat de Agenția Națională de A. Fiscală, împotriva sentinței penale nr.2848 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr._ .
Desființează sentința în parte.
Admite cererea formulată de partea civilă și dispune instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului E. I. M..
Menține celelalte dispoziții.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a fi virată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 24 februarie 2014.
S. P. MitranMircea M. Ș.
Grefier,
M. V.
Red.jud.MMȘ
j.f.R.P.
PS/6.03.2014
| ← Violul. Art.197 C.p.. Decizia nr. 38/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 123/2014. Curtea... → |
|---|
