Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 671/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 671/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 671/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 671/2015
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. Ș. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - C. M.
Grefier - R. F.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror N. D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
*****************
Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de P. DE PE L. J. D. T. S. și inculpații S. S. E., L. C. I. și P. I., împotriva sentinței penale nr. 2939 din data de 10.12.2015 pronunțată de J. Dr. Tr. S., în dosarul_, având ca obiect tâlhăria (art.233 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: inculpații S. S. E. și L. C. I. asistați de avocat B. M. (în substituire pentru avocat din oficiu Ț. I. M.); inculpat P. I. asistat de avocat D. M. (în substituire pentru avocat din oficiu M. D.)., lipsind partea vătămată Ț. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Interpelați de instanță, apelanți inculpați S. S. E., L. C. I. și P. I., pe rând, arată că își mențin declarațiile date la instanța de fond.
Nemaifiind cereri de formulat, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă J. D. T. S. împotriva sentinței penale nr. 2939 din data de 10.12.2015 pronunțată de J. Dr. Tr. S., în dosarul_, desființarea sentinței penale pe care o critică în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a face aplicare a dispozițiilor art. 7 din legea 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare în condițiile în care inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și respectiv complicitate la infracțiunea de tâlhărie, permițând instanței instituirea măsurii prevăzute de art. 7 din lege, apreciind că este oportună această măsură în condițiile în care o parte din inculpați sunt cercetați în alte dosare pentru săvârșirea unor fapte similare, existând și un motiv suplimentar de apel în ceea ce privește pe inculpatul L. C. I., solicitând să se constate că instanța de fond a reținut în ceea ce-l privește pe acest inculpat starea de recidivă prevăzută de art. 41 alin. 1 C.P.
Reținerea stării de recidivă este corectă având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta după liberarea condiționată din pedeapsa de 2 ani la data de 23.05.2014 cu un rest de 105 zile însă instanța procedând la aplicarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății cu reținerea acestei stări de recidivă a omis să facă aplicarea dispozițiilor referitoare la regimul sancționator al recidivei în sensul că nu a înțeles ca acesta să fie prevăzut de dispozițiile art. 43 alin. 5 CP sau cele prevăzute de art. 43 alin. 1 C.P., aplicând inculpatului o pedeapsă de 4 ani și 105 zile închisoare, restul de 105 zile provenind probabil din restul din executarea căreia se eliberase însă dată fiind împrejurarea că fapta dedusă judecății a fost săvârșită la data de 17.10. 2014 după împlinirea restului de 105 zile, în cauză ar fi trebuit reținute dispozițiile art. 43 alin. 5 C.P.
De asemenea sub acest aspect, critica reprezentantului Ministerului Public vizează un aspect de nelegalitate referitor la inculpatul L. C. I. în sensul de a reține aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 43 alin. 5 C.P. referitor la starea de recidivă, în această situație postexecutorie și aplicarea regimului sancționator corespunzător.
Avocat B. M., având cuvântul pentru apelanții inculpați S. S. E. și L. C. I., raportat la apelul PARCHETULUI DE PE L. J. D. T. S., arată că lasă soluționarea la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
De asemenea, arată că apelanții inculpați au declarat apel având în vedere faptul că s-a solicitat la instanța de fond schimbarea încadrării juridice din art 233 C.P. în furt prevăzut de art. 228 C.P, având în vedere că nu se regăsește elementul material al infracțiunii de tâlhărie în sensul că furtul nu a fost săvârșit în niciuna din ipotezele art. 233 C.P., fiind o simplă luare din posesie, în sensul art. 228 C.P., nu există un act de violență, efectiv nu a produs nici o suferință părții vătămate.
Al doilea motiv de apel pentru ambii apelanți inculpați, este reindividualizarea pedepselor, în sensul coborârii acestora ia sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, solicită suspendarea executării sub supraveghere.
În timpul dezbaterilor, avocat M. D. se prezintă în fața instanței de judecată, punând concluzii pentru apelantul inculpat P. I., solicitând admiterea apelului declarat de inculpat P. I. împotriva sentinței penale nr. 2939 din data de 10.12.2015 pronunțată de J. Dr. Tr. S., în dosarul_ și în principal schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și judecat de J. D. T. S. din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de furt.
În motivarea acestei solicitări, apărarea consideră că sunt probe din care rezultă că împotriva părții vătămate care nu s-a constituit parte civilă, nu s-au exercitat acte de violență de către nici unul dintre inculpați, aceștia smulgând borseta, neexercitând violențe care să producă părții vătămate vreo leziune.
În subsidiar, în condițiile în care instanța nu v-a admite această solicitare de schimbare a încadrării juridice, solicită desființarea sentinței penale 2939 din data de 10.12.2015 pronunțată de J. Dr. Tr. S., în dosarul_ și pronunțarea unei noi hotărâri, orientându-se spre o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, părinții inculpaților au achitat tot prejudiciul cauzat părții vătămate.
Raportat la apelul declarat de P. DE PE L. J. D. T. S., în condițiile în care instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, solicită respingerea apelului, iar în subsidiar dacă se va menține aceeași încadrare juridică, solicită admiterea apelului pentru motivele expuse.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpatul L. C. I., respingerea apelurilor declarate de ceilalți doi inculpați S. S. E. și P. I., apreciind că, în ceea ce privește critica vizând încadrarea juridică, aceasta este neîntemeiată, inculpații au recunoscut mai întâi starea de fapt reținută în actul de sesizare al instanței.
Tâlhăria este o infracțiune complexă, care presupune două componente, o acțiune de violență și una de sustragere a unui bun, prin urmare, o solicitare de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie nu poate să privească decât cele două componente cu modificări în ceea ce privește soluția pentru fiecare dintre ele, nu se poate solicita schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie doar într-o singură infracțiune de furt calificat.
Arată că inculpații și-au însușit starea de fapt reținută în actul de sesizare în mod corect instanța a respins această solicitare reținând în ceea ce privește starea de fapt, acțiunea inculpaților a constat în smulgerea bunului din posesia părții vătămate și nu luarea acestuia din posesia acestei părți.
Prin urmare, în condițiile în care acțiunea violentă a constat în smulgerea unei borsete părții vătămate este reținută în actul de sesizare și recunoscută de către inculpați, în mod corect fapta a fost reținută ca și infracțiune de tâlhărie, practica judiciară fiind constantă în această materie.
În ceea ce privește celelalte critici vizând individualizarea pedepselor în condițiile în care inculpatul P. I. a săvârșit infracțiunea în termenul de încercare al unei alte pedepse cu privire la care s-a dispus revocarea, iar ceilalți doi inculpați sunt cercetați și judecați pentru alte infracțiuni similare, solicită ca instanța să aprecieze că pedepsele aplicate inculpaților sunt corect individualizate.
Apelantul inculpat S. S. E., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta săvârșită, însușindu-și concluziile apărătorului său.
Apelantul inculpat L. C. I., având ultimul cuvânt, solicită amânarea judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător ales.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea cererii formulată de apelantul inculpat L. C. I..
Instanța respinge cererea formulată de apelantul inculpat L. C. I., aducându-i acestuia în vedere că a avut la dispoziție mai multe termene de judecată în vederea angajării unui apărător ales.
Apelantul inculpat L. C. I., având cuvântul, referitor la apelul formulat în cauză arată ca lasă la aprecierea instanței.
Apelantul inculpat P. I., având ultimul cuvânt, arată că rămâne la aprecierea instanței raportat la apelul declarat în cauză
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 2939 din data de 10.12.2015 pronunțată de J. Dr. Tr. S., în dosarul_, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, iar în baza art. 396 alin. 1, 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul S. S. E. (fiul lui E. și V., născut la data de 25.03.1996, în D. Tr. S., jud. M., posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP D. Tr. S., având CNP_, cetățenie română, necăsătorit, studii 7 clase, fără ocupație, cu domiciliul în D. Tr. S., .. 161, ., .) la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale; în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe; s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului; în baza art.72 C.p., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 17.10.2014, la zi și s-a menținut starea de arest.
În baza art.396 alin.1,10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul L. C. I. (fiul lui I. și L. C. născut la data de 01.10.1988, în D. Tr. S., jud. M., posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP D. Tr. S., având CNP_, cetățenie română, necăsătorit, studii 6 clase, fără ocupație, cu domiciliul în D. Tr. S., .. 161, ..1, ., județ M.) la pedeapsa de 4 ani și 105 zile închisoare; în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale; în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe; s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art.72 C.p., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 17.10.2014, la zi și s-a menținut starea de arest.
În baza art.396 alin.1, 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul P. I. (fiul lui C. și E., născut la data de 04.08.1994, în D. Tr. S., jud. M., posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP D. Tr. S., având CNP_, cetățenie română, necăsătorit, studii 5 clase, fără ocupație, cu domiciliul în D. Tr. S., ., județ M.) la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art.15 din Lg.187/2012 pentru punerea în aplicare a Lg.286/2009 privind Codul Penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 1187/30.05.2012 a Judecătoriei Dr.Tr.S., definitivă prin d.p. nr. 2597 /28.11.2012 a Tribunalului M., urmând ca inculpatul sa execute în total pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale; în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe; s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 72 C.p., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 17.10.2014, la zi și s-a menținut starea de arest.
S-a luat act de împrejurarea că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
Au fost obligați inculpații la plata sumei de 1.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, onorariile avocaților desemnați din oficiu, în cuantum de 1.300 lei fiecare, rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 4609/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Dr. Tr. S., au fost trimiși în judecată – în stare de arest preventiv - inculpații: S. S. E. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de: art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. „a” C. pen; L. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 48 C. pen. rap. La art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. „a” C. pen.; P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 48 C. pen. rap. La art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. „a” C. pen.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, pe care inculpații le-au recunoscut și l-au însușit, instanța de fond a constatat următoarea situație de fapt:
La data de 17.10.2014, în jurul orelor 10.00 inculpații S. S. E., L. C. I. și P. I. s-au întâlnit în zona pieței din cartierul Schela, la un moment dat trecând prin fața lor persoana vătămată Ț. V. în vârstă de 77 ani, inculpații observând că acesta avea în mână o borsetă, inculpatul L. C. I. propunându-le celorlalți doi inculpați să sustragă acea borsetă, aceștia fiind de acord. Văzând că persoana vătămată intră într-o farmacie, inculpatul L. C. I. s-a deplasat în acea farmacie pentru a observa dacă persoana vătămată are bani asupra sa, fiind surprins de camerele de supraveghere din interiorul farmaciei, după care inculpatul L. C. I. a ieșit din farmacie spunându-le celorlalți inculpați că a observat că persoana vătămată avea bani asupra sa. După câteva minute, persoana vătămată Ț. V. a ieșit din farmacie, cei trei inculpați plecând în urma lui, urmărindu-1 aproximativ o jumătate de oră, iar la un moment dat, în timp ce persoana vătămată a intrat pe ., nemaifiind alte persoane pe stradă, inculpații s-au apropiat de persoana vătămată, inculpatul S. S. E. venind prin surprindere în spatele persoanei vătămate, i-a smuls din mâna persoanei vătămate borsetă, în urma smulgerii rupându-se cureaua borsetei, datorită rezistenței cu care persoana vătămată încercase să țină de borsetă, după care inculpații au fugit. Inculpații au mers pe calea ferată, au ajuns lângă D., s-au uitat în borsetă, văzând că erau bani, acte de identitate, cârduri de sănătate și o pereche de ochelari, după care inculpații au împărțit suma de bani găsită, inculpatul S. S. E. aruncând în D. borsetă.
Astfel, s-a constatat de prima instanță că: fapta inculpatului S. E. S. (constând în aceea că după o înțelegere prealabilă cu inculpații L. C. I. și P. I. și după ce au urmărit persoana vătămată Turai V. acesta pe la spate, i-a smuls din mână borseta, după care a luat-o la fugă), întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. De: art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. „a” C. pen., iar faptele inculpaților L. C. I. și P. I. (care, la data de 17.10.2014, l-au ajutat de inculpatul S. E. S., după o înțelegere prealabilă, sa sustraga prin smulgere borseta persoanei vătămate Turai V.), îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tâlhărie prev. și ped. De art. 48 C. pen. rap. La art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. „a” C. pen., fapte pentru care cei trei inculpați au fost condamnați la pedepse cu închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, respectiv inculpați au acționat după o prealabilă înțelegere, în condițiile agravante prevăzute de art. 77 lit.a C.p., partea vătămată Ț. V. în vârstă de 77 de ani fiind urmărită de aceștia și apoi deposedată de o borsetă ce o avea în mână prin smulgerea și ruperea acesteia, inculpații acționând în plină zi, pe un drum public din cartierul Schela., gravitatea infracțiunii: tâlhărie respectiv complicitate la tâlhărie, - urmarea produsă: cuantumul ridicat al prejudiciului produs, aproximativ 800 lei și starea de temere creată persoanei vătămate în vârstă de 77 de ani; datele ce caracterizează persoana inculpaților – din analiza fișelor de cazier judiciar rezultă că aceștia nu sunt la primul impact cu legea penală, fiecare dintre ei fiind anterior condamnat și sancționat administrativ pentru infracțiuni contra patrimoniului, persistența celor trei inculpați în săvârșirea de fapte penale, ce impune executarea pedepselor în regim de detenție, cu reținerea și aplicarea în speță a dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.
Prima instanță a luat act de împrejurarea că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauza, prejudiciul cauzat acesteia prin faptele ilicite ale inculpaților, fiind recuperat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât P. DE PE L. J. D. T. S. și inculpații S. S. E., L. C. I. și P. I..
P. de pe lângă J. D. T. S. a solicitat desființarea sentinței de fond, criticând-o privitor la omisiunea de a se face aplicare a dispozițiilor art. 7 din legea 76/2008 referitoare la organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, în condițiile în care inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și respectiv complicitate la infracțiunea de tâlhărie, permițând instanței instituirea măsurii prevăzute de art. 7 din lege, apreciind că este oportună această măsură în condițiile în care o parte din inculpați sunt cercetați în alte dosare pentru săvârșirea unor fapte similare, existând și un motiv suplimentar de formulat în ceea ce privește pe inculpatul L. C. I., în sensul că s-a solicitat să se constate că instanța de fond a reținut în privința acestui inculpat starea de recidivă prevăzută de art. 41 alin. 1 C.P.
Reținerea stării de recidivă este corectă având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta după liberarea condiționată din pedeapsa de 2 ani la data de 23.05.2014 cu un rest de 105 zile, însă instanța de fond, procedând la aplicarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, cu reținerea acestei stări de recidivă, a omis să facă aplicarea dispozițiilor referitoare la regimul sancționator al recidivei, în sensul că nu a înțeles ca acesta să fie prevăzut de dispozițiile art. 43 alin. 5 Cod Penal sau cele prevăzute de art. 43 alin. 1 C.P., orientându-se la o pedeapsă de 4 ani și 105 zile închisoare, restul de 105 zile provenind probabil din restul din executarea căreia se eliberase, însă dată fiind împrejurarea că fapta dedusă judecății a fost săvârșită la data de 17.10. 2014, după împlinirea restului de 105 zile, în cauză ar fi trebuit reținute dispozițiile art. 43 alin. 5 C.P. și aplicat un regim sancționator în concordanță cu aceste dispoziții legale.
De asemenea, sub acest aspect, critica Ministerului Public a vizat un aspect de nelegalitate referitor la inculpatul L. C. I., în sensul de a reține aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 43 alin. 5 C.P. referitoare la starea de recidivă în această situație postexecutorie și aplicarea regimului sancționator corespunzător.
În motivarea apelurilor, inculpații S. S. E. și L. C. I. au arătat că, la instanța de fond, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din art 233 C.P., în furt prevăzut de art. 228 C.P, având în vedere că nu se regăsește elementul material al infracțiunii de tâlhărie, în sensul că furtul nu a fost săvârșit în nici una din ipotezele art. 233 C.P., fiind o simplă luare din posesie în sensul art. 228 C.P., neexistând deci un act de violență și neproducându-se efectiv o suferință minimă părții vătămate.
Al doilea motiv de apel se referă la reindividualizarea pedepselor stabilite de instanța de fond, în sensul coborârii acestora sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, inculpații au solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În motivele de apel formulate de inculpatul P. I., s-a solicitat desființarea hotărârii de fond și, în rejudecare, în principal schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, respectiv din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de furt, susținând că sunt probe din care rezultă că împotriva părții vătămate (care nu s-a constituit parte civilă în speță), nu s-au exercitat violențe de către nici unul dintre inculpați, aceștia smulgând doar borseta persoanei vătămate, fără însă a exercita împotriva acesteia violențe care să-i producă vreo leziune.
În subsidiar, în condițiile în care solicitarea de schimbare a încadrării juridice nu va fi admisă, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond, în sensul reducerii cuantumului acesteia, respectiv orientarea spre o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere împrejurarea că recunoscut și regretat fapta, iar părinții au achitat în integralitate prejudiciul cauzat părții vătămate prin faptele comise.
Apelurile declarate de P. de pe lângă J. D. T. S. și inculpatul L. C. I. sunt fondate, iar apelurile inculpaților S. S. E. și P. I. sunt nefondate, urmând a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește criticile de nelegalitate invocate în apelul declarat de Ministerul Public, C. constată că acestea sunt întemeiate, constând în aceea că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Lg. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpați, având în vedere infracțiunile pentru care aceștia au fost condamnați.
De asemenea, este întemeiată și critica vizând omisiunea instanței de a face aplicarea prevederilor art. 43 alin. 5 Cod Penal privind pedeapsa aplicată inculpatului L. C. I., infracțiunea fiind săvârșită în stare de recidivă.
În consecință, se vor admite apelurile declarate de Ministerul Public și de inculpatul L. C. I., se va desființa în parte sentința apelată și se va face aplicația dispozițiilor art. 43 alin. 5 Cod procedură penală privind pe inculpatul L. C. I..
De asemenea, în baza art. 7 din Lg. 76/2008, se va dispune prelevarea de probe biologice de la cei trei inculpați, în vederea introducerii în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
Totodată, criticile formulate de inculpații S. S. E. și P. I. vizând nelegalitate și netemeinicia sentinței, sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate vizând încadrarea juridică a faptelor, C. constată că în mod temeinic instanța de fond a evaluat materialul probator administrat în cauză, coroborând declarațiile constante ale părții vătămate cu depozițiile martorilor și chiar cu declarațiile inculpaților, în sensul că aceștia au smuls borseta aparținând părții vătămate, profitând de vârsta înaintată a acesteia (77 de ani) și, implicit, de imposibilitatea sa de a se apăra față de acțiunea inculpaților.
Este total lipsit de relevanță juridică faptul că partea vătămată nu a suferit leziuni corporale care să fie atestate printr-un act medico-legal, simpla acțiune a apelanților de a sustrage prin forță, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, a bunului menționat, a întrunit pe deplin elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Și critica vizând netemeinicia sentinței este nefondată, instanța de fond aplicând pedepse în măsură să-și atingă efectul sancționator și educativ asupra inculpaților, care posedă antecedente penale, ceea ce evidențiază perseverența acestora de a comite acte antisociale, cuantumul pedepselor și modalitatea de executare a acestora fiind proporționale cu gradul ridicat de pericol social al infracțiunii dedusă judecății.
Pentru aceste considerente, se va dispune respingerea apelului declarate de inculpații S. S. E. și P. I., în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondate.
Din pedepsele aplicate celor trei apelanți inculpați, se va deduce detenția preventivă de la 10.12.2014, la zi.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 275alin. 2 și alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. DE PE L. J. D. T. S. și inculpatul L. C. I. împotriva sentinței penale nr. 2939 din data de 10 decembrie 2015 pronunțată de J. Dr. Tr. S., în dosarul_ .
Desființează în parte sentința.
Constată incidența dispozițiilor art. 43 alin. 5 Cod Penal, în cazul inculpatului L. C. I..
În baza art. 7 din Legea 76/2008;
Dispune prelevarea de probe biologice de la inculpați.
În baza art. 72 C.P.;
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților detenția preventivă de la 10.12.2014, la zi.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S. S. E. și P. I. împotriva sentinței penale nr. 2939 din data de 10.12.2015 pronunțată de J. Dr. Tr. S., în dosarul_ .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe inculpații apelanți S. S. E. și P. I. la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 300 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu, se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului D..
Onorariul apărător oficiu, pentru inc. L. C. I., în cuantum de 300 lei se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. M. Ș. C. M.
Grefier,
R. F.
Red. jud. C. M.
Jud. fond: E. M.
tehnored. 2 + 1 ex./R.F. (A.T.) – 10 Mai 2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 817/2015.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 664/2015.... → |
|---|
