Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1788/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1788/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-09-2012 în dosarul nr. 1788/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ Nr. 1788

Ședința publică de la 13 Septembrie 2012

PREȘEDINTE A. M. S. Judecător

M. C. G. Judecător

C. L. Judecător

Grefier D. L.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpatul V. F. împotriva sentinței penale nr. 165 din 1 martie 2012, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat V. F. asistat de avocat I. T., apărător ales, intimatul inculpat D. G., asistat de avocat P. Efterie, apărător ales și partea responsabilă civilmente D. A., lipsind partea vătămată B. C. A. și intimatul S. de Probațiune de pe lângă T. O..

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, casarea sentinței și, în urma rejudecării cauzei, într-o primă teză, să se procedeze la reindividualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații în sensul majorării acestora, până la limita minimului special prevăzut de lege, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, b, c C.pen., care au fost greșit reținute față de natura și gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii, rezultat în principal din modalitatea de comitere a acesteia. A solicitat de asemenea reindividualizarea modalității de executare, prin înlăturarea dispozițiilor art. 86¹ și urm. C.pen. și executarea pedepsei majorate în regim de detenție.

Într-o a doua teză a solicitat ca, în situația în care se va aprecia că circumstanțele judiciare au fost corect reținute, față de natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii, reliefat de modalitatea în care a fost comisă și vârsta persoanei vătămate (minor), să fie majorate pedepsele la care au fost condamnați inculpații și să se dispună ca executarea să se facă în regim de detenție.

Oral, în ședință publică, reprezentantul parchetului a invocat și motive de nelegalitate susținând că nelegal s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la comiterea infracțiunii de la ambii inculpați, deși acesta aparținea inculpatului V. F. și tot nelegal s-a dispus confiscarea celorlalte două cuțite găsite în autoturism din moment ce acestea nu au fost folosite la comiterea infracțiunii și, pe cale de consecință, nu se poate dispune confiscarea lor în temeiul art. 118 lit. b C.pen. iar inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru port nelegal de arme, în justificarea confiscării neputând fi reținute nici dispozițiile art. 118 lit. f C.pen.

Avocat I. T., având cuvântul pentru recurentul inculpat V. F. a solicitat admiterea recursului declarat de parchet numai în ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării speciale, motivele de recurs ce vizează reindividualizarea pedepsei în sensul majorării și reindividualizarea modalității de executare, prin înlăturarea prevederilor art. 86¹ și urm. C.pen., nefiind întemeiate.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul V. F. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei să se dispună reducerea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul deoarece a depus eforturi pentru rezolvarea laturii civile iar de la data comiterii faptei, în urmă cu doi ani, a avut un comportament corect, perioada ulterioară datei la care inculpatul a fost pus în libertate reprezentând o perioadă de verificare, în care acesta a dat dovadă că a înțeles gravitatea faptei. A mai arătat că, în prezent, inculpatul este angajat în muncă iar în cauze similare s-au aplicat astfel de pedepse.

Avocat P. Efterie, având cuvântul pentru recurentul inculpat D. G., a solicitat admiterea recursului declarat de parchet doar în ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării speciale și respingerea motivelor ce vizează majorarea pedepsei la care a fost condamnat acest inculpat respectiv executarea în detenție deoarece pedeapsa a fost corect individualizată de prima instanță și, atâta timp cât în perioada ulterioară datei la care a fost pus în libertate inculpatul a dat dovezi de îndreptare (a terminat liceul și a manifestat un comportament social corespunzător) nu se impune înlăturare dispozițiilor prin care s-a suspendat executarea.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpat V. F. a solicitat ca acesta să fie admis.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului declarat de inculpatul V. F. pentru considerentele invocate în susținerea solicitării de majorare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și de reindividualizare a modalității de executare a acesteia.

Inculpatul V. F., având ultimul cuvânt, a arătat că achiesează la concluziile avocatului ales.

Constatând dezbaterile încheiate,

Deliberând,

CURTEA,

Asupra recursurilor de față:

P. sentința penală nr. 165 din 1 martie 2012, pronunțată de J. S. în dosarul nr._, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a și b C.p. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, b, c C.p., art. 76 alin. 1 lit. b C.p. și art. 75 alin. 1 lit. c C.p., a fost condamnat inculpatul V. F., fiul lui C. G. și F., născut la 14.12.1989 în oraș Drăgănești-O., jud. O., domiciliat în ., CNP-_, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului V. F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.p., cu referire la art. 8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p..

În baza art. 86¹ Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului V. F. pe o durată de 7 ani reprezentând termen de încercare potrivit art. 86² Cod penal.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal condamnatul V. F. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de S. de Probațiune de pe lângă T. O.: a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă T. O.;b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C.p., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului V. F. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului V. F. asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.p..

În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a și b C.p. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, b, c C.p., art. 76 alin. 1 lit. b C.p. și art. 99 și urm. C.p. a fost condamnat inculpatul D. G., fiul lui P. și A., născut la data de 07.12.1992 în oraș Drăgănești-O., jud. O., domiciliat în oraș Drăgănești-O., ., jud. O., CNP-_, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului D. G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.p., cu referire la art. 8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p..

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului D. G. pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare potrivit art. 110 Cod penal.

În baza art. 110¹ alin. 1 C.p. după împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³ C.p. care vor fi duse la îndeplinire de S. de Probațiune de pe lângă T. O.:a) să se prezinte la datele fixate la S. Probațiune de pe lângă T. O.;b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C.p., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului D. G. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului minor D. G. asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.p. și ale art.103 alin.6 C.p.

S-a constatat că inculpații V. F. și D. G. au fost reținuți și arestați preventiv în cauză de la data de 14.10.2010 până în data de 21.12.2010.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b și f C.p., s-a confiscat de la inculpați cuțitul folosit de inculpați pentru comiterea faptei și celelalte două cuțite ce au fost ridicate de la inculpați conform dovezii . nr._ din 22.10.2010.

S-a luat act că partea vătămată B. C. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză și că prejudiciul a fost recuperat prin plata unei sume de bani.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 C.p.p. rap. la art. 189 alin. 1 C.p.p. au fost obligați inculpații la plata sumei de 1000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S. nr. 5164/P/2010 din data de 27.10.2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

- V. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a și b C.p. cu aplic art. 75 alin. 1 lit. c C.p.

- D. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a și b C.p. cu aplic. art. 99 și urm. C.p.

P. sentința penală nr. 967 din data de 21.12.2010 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ s-a dispus: condamnarea inculpatului V. F. în baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c si alin.2/1 lit. a si b C.p., cu aplic. art. 74 lit. c, art. 76 lit. b si art. 75 lit. c C.p. rap. la art. 320 ind. 1 Cod de procedură penală la pedeapsa de 4 ani închisoare și potrivit art. 86 indice 1 Cod penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 7 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 86 indice 2 Cod penal; condamnarea inculpatului D. G. în baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c si alin.2/1 lit. a si b C.p., cu aplic. art. 74 lit. c, art. 76 lit. b si art 99 si urmatoarele C.p. rap. la art. 320 ind. 1 Cod de procedură penală, la pedeapsa de 2 ani închisoare, și în baza art. 81 C.p. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 110 C.p.; în baza art 110 ind 1 alin 1 c.p. obligarea inculpatului minor D. G., după împlinirea vârstei de 18 ani, să respecte masurile de supraveghere si obligațiile prev. de art 86 ind 3 c.p. care vor fi duse la indeplinire de S. de Probatiune de pe lîngă T. O..

De asemenea, în baza art. 350 alin. 1 Cpp s-a revocat măsura arestării preventive dispusă față de inculpații V. F. și D. G. și în baza art. 350 alin. 3 lit. b Cpp s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă aceștia nu sunt arestați în altă cauză.

În baza art. 88 Cp s-a dedus din pedeapsă perioada executată.

S-a disjuns acțiunea civilă formulată de partea civilă B. C. A..

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. S. și inculpații iar Curtea de Apel C. ,prin decizia penală nr. 870 din data de 25.05.2011, a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 26.09.2011 sub nr._ .

Acțiunea civilă disjunsă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 21.12.2010 sub nr._/311/2010.

P. încheierea din data de 25.10.2011 s-a dispus în baza art. 32 C.p.p. și art. 34 lit. d C.p.p. conexarea dos. nr._/311/2010 la dos. nr._, urmând a se judeca acțiunea civilă alăturat acțiunii penale.

La termenul din data de 25.10.2011 a fost audiată partea vătămată B. C. A., care a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât a primit de la cei doi inculpați suma de 3000 lei.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 03.11.2011, după ce li s-au adus la cunoștință învinuirea și drepturile lor procesuale, având în vedere acordul inculpaților asistați de apărători aleși, au fost audiați inculpații D. G. și V. F. și partea vătămată cu privire la situația de fapt, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.

La același termen de judecată inculpatul D. G. prin apărătorul ales a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, iar instanța în baza art. 320 alin 4 și art. 67 C.p.p a încuviințat proba, înscrisurile fiind depuse în ședință publică, respectiv adeverința nr. 2027/13.10.2011 și caracterizare eliberate de Liceul Teoretic T. V. din Drăgănești - O..

Ulterior, la același termen de judecată, la momentul procesual la care instanța a pus în discuție necesitatea citării martorilor din rechizitoriu, reprezentantul Ministerului Public a arătat că este de acord cu măsura pusă în discuție, partea vătămată a învederat instanței faptul că lasă la aprecierea instanței măsura ce se va dispune, apărătorul inculpatului V. F. a precizat faptul că nu se mai impune audierea martorilor din rechizitoriu întrucât pe tot parcursul procesului penal inculpații și-au menținut declarațiile, faptele sunt cele reținute la urmărire penală, însă inculpații nu pot solicita aplicarea dispozițiilor art. 320 ind 1 C.p.p., iar apărătorul inculpatului D. G. a învederat faptul că solicită aplicarea dispozițiilor art. 320 ind 1 C.p.p., reprezentantul Ministerului Public arătând că se opune aplicării dispozițiilor art. 320 ind 1 C.p.p., apreciind că se impune audierea martorilor din acte.

Instanța, luând în considerare motivele avute în vedere de către Curtea de Apel C. în decizia de casare, a respins solicitarea inculpatului D. G., apreciind că se impune ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate, sens în care se impune citarea martorilor din acte.

Au mai fost audiați în cursul cercetării judecătorești partea responsabilă civilmente D. A. și martorii din acte S. M. și F. I., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.

Tot pe parcursul cercetării judecătorești, la solicitarea instanței, au fost depuse fișele de cazier judiciar ale inculpaților.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 13.10.2010 organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului S. - Biroul Investigații Criminale au fost sesizate de partea vătămată B. C. A., în vârstă de 16 ani, cu privire la faptul că în aceeași zi, în jurul orei 16:40, intenționând să se deplaseze în municipiul S. a fost luată la ocazie din ., iar pe drum cele două persoane care se aflau în autoturism i-au sustras mai multe bunuri, amenințând-o cu un cuțit.

Din analiza materialului probator existent la dosar a rezultat că partea vătămată B. C. A., întrucât dorea să ajungă în municipiul S., a fost luată la ocazie de către doi tineri, respectiv cei doi inculpați, într-un autoturism marca Renault de culoare albastră, iar în timp ce rulau către S., la un moment dat șoferul V. F. a scos un cuțit tip briceag cu mâner din lemn cu care a amenințat-o că o omoară și i-a cerut să-i dea toate bunurile pe care le are asupra sa. După aceea, șoferul a dat cuțitul celuilalt inculpat, respectiv D. G., care se afla pe scaunul din față în partea dreaptă, acesta continuând amenințările. În aceste împrejurări, partea vătămată le-a înmânat celor doi inculpați telefonul mobil, suma de 9 lei și un lanț suflat cu aur.

Apoi, după deposedare, inculpații au blocat ușile de autoturism, au mai rulat circa 100 m, după care au oprit din nou autoturismul și i-au cerut părții vătămate să coboare. După ce a coborât partea civilă a fost observată pe marginea drumului de către martorul U. C., consătean cu aceasta, și împreună au hotărât să meargă la poliție pentru a anunța cele întâmplate, aspect confirmat și de către martor (filele 27-28, 29 d.u.p.).

În urma verificărilor efectuate a fost identificat autoturismul cu care s-au deplasat inculpații în ziua comiterii faptei, respectiv marca Renault cu nr. de înmatriculare_, pe raza orașul Drăgănești O.. In aceste condiții, în prezența celor doi inculpați, autoturismul a fost examinat în interior, ocazie cu care au fost identificate bunurile sustrase de la partea vătămată respectiv telefonul mobil, lanțul suflat cu aur, precum și 3 cuțite, printre care și cel tip briceag cu care partea civilă a fost amenințată.

Martorii asistenți F. I. și S. M., audiați nemijlocit și de către instanța de judecată, au declarat au fost prezenți la examinarea interiorului autoturismului, ocazie cu care s-au găsit bunurile sustrase de la partea vătămată, precum și 3 cuțite.

Potrivit procesului-verbal aflat la fila 26 d.u.p. bunurile sustrase de către inculpați de la partea vătămată, care au fost ridicate de la aceșt,a au fost restituite.

Din cele expuse, instanța a reținut ca dovedit faptul că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, cu respectarea condițiilor de vinovăție cerute de lege, existând suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea unor pedepse.

Instanța a apreciat că faptele inculpaților V. F. și D. G. care, în ziua de 13.10.2010, au luat-o la ocazie pe partea vătămată B. C. A. în autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ și, prin amenințarea cu un cuțit, au deposedat-o pe aceasta de mai multe bunuri personale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a și b C.p.

Elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni complexe s-a realizat atât prin proferarea de amenințări cu acte de violență la adresa părții vătămate cât și prin acțiunea de luare a bunurilor mobile din posesia legitimă a acesteia, fără consimțământul său.

Acțiunea de luare s-a realizat în momentul imposedării, al aproprierii bunurilor, moment în care acestea au ieșit din sfera de stăpânire a părții vătămate în posesia căreia se aflau și au intrat în sfera de stăpânire a inculpaților.

Urmarea imediată constă atât în încălcarea libertății morale a părții vătămate cât și în pricinuirea pagubei - prejudiciul creat în patrimoniul părții vătămate (chiar dacă acesta a fost ulterior recuperat).

A apreciat totodată că există legătură de cauzalitate între activitatea inculpaților și urmarea produsă și sunt incidente următoarele împrejurări agravante:

- împrejurarea agravantă a infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c C.p. deoarece furtul bunurilor menționate mai sus a fost săvârșit prin folosire de amenințări „într-un mijloc de transport”, respectiv în autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ .

- împrejurarea agravantă a infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 2¹ lit. a C.p. deoarece furtul bunurilor menționate mai sus a fost săvârșit prin folosire de amenințări „de două persoane împreună”, agravanta luând în considerare pluralitatea făptuitorilor care dă acestora o mai mare forță de acțiune, îi face să acționeze cu mai mare siguranță și îndrăzneală.

- împrejurarea agravantă a infracțiunii prevăzută de art. art. 211 alin. 2¹ lit. b C.p. deoarece furtul bunurilor menționate mai sus a fost săvârșit prin folosire de amenințări de două persoane având asupra lor o armă, respectiv un cuțit, agravanta luând în considerare încrederea sporită în reușita acțiunii lor ce le-o conferă această împrejurare, dar și pericolul pe care îl implică folosirea acesteia.

Sub aspectul laturii subiective s-a constatat că inculpații au săvârșit faptele cu intenție directă, modalitate prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p., dat fiind faptul că au acționat atât cu scopul de a-și însuși bunurile pe nedrept, dar și cu acela a-l proferării de amenințări pentru comiterea furtului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului V. F. instanța a avut în vedere și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. c C.p. care reglementează împrejurarea săvârșirii „infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor” deoarece inculpatul D. G. era minor la acea dată.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului D. G. instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 99 și urm. C.p. întrucât fapta a fost săvârșită la o dată la care acesta era minor, având vârsta de 17 ani și 10 luni.

Tot cu ocazia individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p., reținând: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoare de la 7 ani la 20 ani-pentru inculpatul major; închisoare de la 3 ani și 6 luni la 10 ani-pentru inculpatul minor), gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (generat de nerespectarea dispozițiilor legale privind relațiile sociale referitoare la patrimoniu și la libertatea morală a persoanei, asociată cu forma de vinovăție cu care au fost săvârșite faptele - intenția directă) (amplificat de împrejurările comiterii faptelor de două persoane împreună, având asupra lor o armă și într-un mijloc de transport), circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. c C.p. (cu privire la inculpatul V. F.), starea de minoritate (în ceea ce îl privește pe inculpatul D. G.), persoana inculpaților (care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale; vor fi avute în vedere în acest sens și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar).

În favoarea celor doi inculpați instanța a reținut împrejurările privind conduita bună a acestora înainte de comiterea faptelor, stăruința depusă de aceștia pentru a repara prejudiciul moral cauzat și atitudinea acestora după săvârșirea infracțiunilor rezultată din prezentarea cu rigurozitate în fata autorităților. În raport de aceste aspecte a reținut în favoarea ambilor inculpați circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, b, c C.pen.

În ceea ce privește aplicarea art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen. instanța nu a dat eficiență acestor dispoziții motivat de faptul că prin decizia deciziei penală nr. 870/25.05.2011 Curtea de Apel C. a apreciat, în raport de declarațiile date până la acel moment procesual că aceste prevederi sunt inaplicabile faptele nefiind recunoscute de inculpați în modalitate expusă în rechizitoriu, poziție procesuală pe care au menținut-o și cu ocazia declarațiilor pe care le-au dat în urma trimiterii cauzei spre rejudecare.

Sub aspectul executării pedepselor instanța a considerat că scopul preventiv și educativ al acestora poate fi atins chiar fără executare întrucât, din fișele de cazier judiciar existente la dosar a rezultat că inculpații nu au mai fost anterior condamnați pentru o infracțiune intenționată la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, și în consecință nu sunt recidiviști iar în privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C.p a considerat că poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpaților, întrucât acestora li s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptelor lor, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpaților. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar altera relațiile de familie ale inculpaților și ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale acestora, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate în relația cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

În ceea ce privește pedepsele accesorii a ținut cont de jurisprudența CEDO în materie și de modificările legislative determinate de aceasta și a interzis doar exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. care presupun îndepărtarea inculpaților de la activitățile care presupun responsabilitatea lor civică, încrederea publică sau exercițiul autorității iar referitor la executarea acestei pedepse a făcut aplicare art. 71 alin. 5 C.pen.

Întrucât executarea pedepselor cu închisoarea aplicate celor doi inculpați a fost suspendată, neimpunându-se deducerea perioadei deja executate, instanța a constatat că inculpații V. F. și D. G. au fost reținuți și arestați preventiv în cauză de la data de 14.10.2010 până în data de 21.12.2010.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b și f C.p. a confiscat de la inculpați cuțitul folosit de aceștia pentru comiterea faptei și celelalte două cuțite ce au fost ridicate de la inculpați conform dovezii . nr._ din 22.10.2010.

A reținut totodată că, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 7 martie 2012, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinței penale nr. 165 din 1 martie 2012, pronunțată de J. S. în dosarul nr._, privind pe inculpații V. F. și D. G., în sensul că pentru inculpatul D. G., greșit s-a reținut art. 76 alin. 1 lit. c C.pen. în loc de art. 76 alin. 1 lit. b C.pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs P. de pe lângă J. S. și inculpatul V. F..

P. motivele de recurs formulate în scris de parchet hotărârea primei instanțe a fost criticată sub aspectul temeiniciei considerându-se că pedepsele la care au fost condamnați inculpații, prin cuantumul acestora și modalitatea de executare nu au fost corect individualizate față de natura și gravitatea faptei săvârșite și nu sunt apte să conducă la realizarea scopului pedepsei, sub aspectul prevenției generale dar și speciale.

P. motivele de recurs formulate în scris și susținute oral, prin avocat ales, inculpatul V. F. a criticat hotărârea recurată sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei. A arătat că, deși prin natura sa infracțiunea este gravă, față de gradul de pericol social concret care, raportat la împrejurările în care a fost comisă – inițial victima nu s-a temut -, valoarea modică a prejudiciului, faptul că s-au depus eforturi pentru a fi recuperat, inculpatul minor a avut o contribuție minimă și fapta nu a avut ca urmare vătămarea efectivă a sănătății sau integrității corporale a victimei, este unul redus, se impune diminuarea pedepsei principale. În justificarea acestei solicitări a invocat și faptul că după producerea infracțiunii inculpatul a avut o activitate socială corespunzătoare în sensul că a avut o comportare sinceră în timpul procesului și s-a angajat în câmpul muncii.

Curtea, examinând hotărârea atacată și actele dosarului, în raport de criticile formulate și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385⁶ alin. 3 C.pr.pen., constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerațiuni:

Analizând coroborat probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut corect că inculpații V. F. și D. G. se face vinovați de comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a și b C.pen. constând în aceea că, în ziua de 13.10.2010, după ce au luat-o la ocazie cu mașina pe partea vătămată B. C. A., în vârstă de 16 ani, au oprit pe un câmp și au amenințat-o cu un cuțit tip briceag deposedând-o în felul acesta de mai multe bunuri personale - un lanț suflat cu aur, un telefon mobil și suma de 9 lei. Întrucât inculpatul D. G. era minor la data comiterea faptei, prima instanță a reținut de asemenea corect că în privința acestui inculpat sunt incidente prevederile art. 99 și următoarele C.pen. iar pentru inculpatul V. F. este aplicabilă circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c C.pen.

Și în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a, b, c C.pen. prima instanță a decis corect, conduita bună a inculpaților înainte de comiterea faptei, reliefată și de lipsa antecedentelor penale, stăruința depusă în vederea reparării prejudiciului și atitudinea adoptată după săvârșirea acesteia, reținută în raport de atitudinea sinceră a acestora și de faptul că s-au prezentat în fața autorităților reprezentând împrejurări care se impuneau a fi valorificate drept circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința stabilirii unor pedepse sub minimul special.

Modalitatea de executare a acestora nu este însă aptă, în opinia curții, să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum este reglementat prin art. 52 C.pen. și care vizează atât prevenția specială cât și prevenția generală. În ceea ce privește prevenția specială se reține că inculpații, prin natura infracțiunii pe care au comis-o - o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social abstract, prin care se aduce atingere atât relațiilor sociale referitoare la protecția dreptului de proprietate, a posesiei sau detenției bunurilor mobile corporale cât și relațiilor sociale referitoare la protecția libertății psihice a persoanei sau cele referitoare la viața, integritatea sau sănătatea persoanei – și modalitatea concretă în care au acționat – s-au folosit de un cuțit, pe care l-a avut asupra sa inculpatul V. F. și au acționat într-o manieră de natură să împiedice orice ripostă a părții vătămate – deși sunt tineri și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale dovedesc un grad ridicat de periculozitate și risc sporit de recidivă, executarea în detenție fiind singura modalitatea aptă să prevină continuarea comportamentului infracțional. În ceea ce privește prevenția generală, față de funcțiile de eliminare și exemplaritate pe care trebuie să le aibă pedepsele, pentru a conduce la realizarea scopului definit în art. 52 C.pen., curte constată de asemenea că, raportat la condițiile concrete în care s-a comis infracțiunea și care, așa cum s-a arătat, imprimă acesteia un grad ridica de pericol social concret, suspendarea executării ar avea drept efect nu descurajarea ci încurajarea altor persoana în săvârșirea de infracțiuni grave, acestea formându-și convingerea că vor beneficia de clemență din partea organelor judiciare.

Față de modalitatea de executare a pedepsei, respectiv detenție, pedepsele la care au fost condamnați cei doi inculpați de prima instanță sunt greșit individualizate urmând a se acorda o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare, cu consecința reducerii acestora la un cuantum care să reflecte toate datele ce caracterizează favorabile persoana inculpaților, așa cum au fost evidențiate mai sus.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ alin. 1 pct. 2 lit. c C.pr.pen. vor fi admise recursurile declarate de P. de pe lângă J. S. și de inculpatul V. F., se va casa în parte hotărârea recurată, pe latură penală, față de ambii inculpați și va fi înlăturată aplicarea art. 86¹ – 86⁴ C.pen., art. 110, art. 110¹ C.pen. și art. 71 alin.5 C.pen. și va fi condamnat inculpatul V. F. la pedeapsa de 2 ani închisoare iar inculpatul D. G. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 350 C.pr.pen. și art. 88 C.pr.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 14.10._10.

Examinând recursul declarat de parchet, prin prisma motivului de casare invocat în ședință publică de reprezentantul parchetului curtea constată că și acesta este întemeiat, hotărârea urmând a fi reformată și sub aspectul măsurii de siguranță a confiscării speciale care este o sancțiune de drept penal și are caracter personal, neputând fi dispusă decât față de inculpatul V. F., nu și față de inculpatul D. G.. În ceea ce privește celelalte două cuțite, identificate în autoturismul inculpatului V. F. se constată că au fost nelegal confiscate din moment ce probatoriul administrat în cauză nu dovedește că ar fi fost folosite la comiterea infracțiunii și nu sunt incidente nici dispozițiile art. 118 lit. f C.pen., deținerea lor, nefiind interzisă de lege decât în anumite condiții care nu se regăsesc în cauză - să fie deținute în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică (art. 2 alin.1 lit. a din Legea nr. 61/1991).

Față de cele de mai sus, se va înlătura aplicarea art. 118 lit. f C.pen., respectiv măsura de siguranță a confiscării speciale pentru un cuțit tip bucătărie, cu mâner de plastic și vârf rupt (planșa foto nr. 14 din procesul – verbal . nr._ din 22.10.2010) și pentru un briceag (planșa foto nr. 15 din procesul – verbal . nr._ din 22.10.2010), față de ambii inculpați, se va dispune restituirea acestor cuțite către inculpatul V. F. și va fi înlăturată măsura de siguranță a confiscării cuțitului corp delict de la inculpatul D. G. cuțit care, în baza art. 118 lit. b C.pen. va fi confiscat de la inculpatul V. F..

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Văzând și dispozițiile art.417 și urm. C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpatul V. F. împotriva sentinței penale nr. 165 din 1 martie 2012, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .

Casează în parte hotărârea recurată, pe latură penală, față de ambii inculpați.

Înlătură aplicarea art. 86 /1 – 86/4C.pen., art. 110, art. 110 /1C.pen. și art. 71 alin.5 C.pen.

a)În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 /1 lit. a și b C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a-c C.pen., art. 76 lit. b și art. 75 lit. c C.pen.

Condamnă pe inculpatul V. F. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 350 C.pr.pen. și art. 88 C.pr.pen. deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 14.10._10.

b)În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 /1 lit. a și b C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a-c C.pen., art. 76 lit. c și art. 99 și urm. C.pen.

Condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 350 C.pr.pen. și art. 88 C.pr.pen. deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 14.10._10.

c)Înlătură aplicarea art. 118 lit. f C.pen., respectiv măsura de siguranță a confiscării speciale pentru un cuțit tip bucătărie, cu mâner de plastic și vârf rupt (planșa foto nr. 14 din procesul – verbal . nr._ din 22.10.2010) și pentru un briceag (planșa foto nr. 15 din procesul – verbal . nr._ din 22.10.2010), față de ambii inculpați.

Dispune restituirea acestor cuțite către inculpatul V. F..

d)Înlătură măsura de siguranță a confiscării cuțitului corp delict de la inculpatul D. G..

În baza art. 118 lit. b C.pen. dispune confiscarea de la inculpatul V. F. a unui cuțit cu mâner de lemn (planșa foto nr. 13 din procesul – verbal . nr._ din 22.10.2010).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.09.2012.

A. M. S. M. C. G. C. L.

Grefier

D. L.

Red.jud.AMS

j.f.G.C.C.

IB – 25.09.2012

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1746/2012. Curtea...		Neglijenţa în serviciu. Art.249 C.p.. Decizia nr. 1790/2012.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1788/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1788/2012. Curtea de Apel CRAIOVA