Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 1632/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1632/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-07-2012 în dosarul nr. 1632/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1632
Ședința publică de la 23 Iulie 2012
PREȘEDINTE G. C. Judecător
V. T. Judecător
C. C. Judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva încheierii din 18 iulie 2012, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat G. F., asistat de avocat F. B., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului a criticat încheierea pentru netemeinicie deoarece, în mod greșit instanța de fond a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea deși nu s-au schimbat temeiurile arestării și nu există nici un indiciu în acest sens iar probele administrate până în prezent, nu au relevat incidența nici unui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt.
A solicitat astfel admiterea recursului, casarea încheierii și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Avocat F. B. pentru inculpat a solicitat respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că inculpatul a recunoscut starea de fapt din rechizitoriu însă a precizat că sumele de bani reprezentau contravaloarea meditațiilor efectuate cu studenții.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, declară că este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 18 iulie 2012, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, în baza art.139 alin.1 și alin.35 cod pr.penală rap.la art.145 Cod procedură penală, a fost înlocuită măsura arestării preventive dispusă prin încheierea din data de 01.06.2012 a Tribunalului D.. a inculpatului G. F., fiul lui V. și S., născut la data de 05.02.1953 în C., cu domiciliul în C., ..29, jud.D., CNP –_, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea – Municipiul C. fără încuviințarea instanței.
În baza art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, s-a impus inculpatului ca pe durata acestei măsuri să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la poliția Municipiului C., jud.D., organ de Poliție desemnat de instanță cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de Poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței ; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.145 alin.1/2 s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii să respecte următoarele obligații: - să nu se apropie de martorii B. G., B. A., Voicaru R., P. A., Glonța Alisa, V. M., S. R., R. T., S. C., Pelinaru C. - A., S. A., Asănicăi I., B. A., A. A.,S. M., Z. A., B. A., B. A., B. R., Barham L., Ș. A. D., C. C., P. F., M. G.,T. L., P. F., E. M. F., A. E., C. N. S.; - să nu exercite profesia în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 145 alin.3 cod pr.penală privind nerespectarea măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu e reținut sau arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. D. cu nr. 101/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev.de art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, rap.la art.6 alin.1 din Legea nr.78/2000.
În fapt s-a reținut că inculpatul, profesor la facultatea de farmacie din cadrul UMF C., în luna februarie 2012 și în intervalul 24-31.05.2012, a primit sume de bani de la studenții denunțători în vederea promovării examenelor.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 01 iunie 2012 a Tribunalului D., pe o durată de 20 zile, începând cu 01.06.2012, până la 20.06.2012 inclusiv, temeiurile arestării constituind disp.art.148 lit.f Cpp.
Măsura arestării preventive a fost menținută în baza art.300/1 Cpp prin încheierea din data de 18 iunie 2012 a Tribunalului D..
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că există suficiente indicii, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care ulterior a fost trimis în judecată, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, la aceea dată apreciindu-se ca insuficient caracterul altor măsuri preventive mai puțin grave.
Potrivit art.139 alin.1 cpp, măsura preventivă luată poate fi înlocuită cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Instanța a constatat că urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea cu privire la care s-a luat măsura arestării preventive, inculpatul fiind audiat în ședința publică de astăzi.
Este adevărat că infracțiunile de corupție prezintă un pericol social generic ridicat însă, acest pericol trebuie examinat pentru fiecare caz în parte, fiind inadmisibil a se susține că indiferent de modalitatea și condițiile concrete de comitere, pericolul social este același.
La acest moment procesual, s-a reținut că nu se pune problema stabilirii existenței sau inexistenței infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ci dacă raportat la faptă, la existența presupunerii rezonabile că inculpatul a comis această faptă și la persoana inculpatului, cu referire strictă la temeiul ce a stat la baza luării măsurii de prevenție, se impune menținerea acestei măsuri, respectiv dacă prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar periclita buna desfășurare a procesului penal și s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestui pericol s-a avut în vedere modalitatea și condițiile concrete în care se presupune rezonabil că s-a comis fapta de corupție imputată inculpatului raportat la pericolul concret al acesteia.
Fără a se proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate în cauză, ci doar asupra impactului acestora cu privire la existența pericolului social concret pentru ordinea publică, instanța a observat că mulți dintre denunțători au fost contactați de parchet înainte de formularea denunțurilor, aspect confirmat prin rechizitoriu, în motivarea soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia, cu privire la infracțiunile de dare de mită, ceea ce nu pune în mod necesar la îndoială veridicitatea denunțurilor, dar poate constitui o împrejurare de natură a evalua pericolul concret pentru ordinea publică, alături de condițiile în care se reține că inculpatul a primit sumele de bani cu titlu de mită, fără a neglija valoarea acestora.
Instanța, a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar putea impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, astfel că prin înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu se asigură atât buna desfășurare a procesului penal, dar se acordă și eficiența cuvenită principiului potrivit căruia starea de libertate este regula iar starea de arest este excepția, măsura arestării preventive impunându-se numai atunci când celelalte măsuri preventive sunt ineficiente.
Astfel, nu se poate face abstracție de faptul că probatoriul efectuat de organul de urmărire penală a fost epuizat, inculpatul fost audiat în instanță, iar pe de altă parte de vârsta inculpatului, de natura profesiei și cariera acestuia, toate acestea, alăturate obligațiilor la care acesta va fi supus potrivit art.145 alin./1 Cod pr.penală, a format convingerea instanței că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că inculpatul nu va crea dificultăți, în desfășurarea în continuare a procesului penal.
Temeiul prev.de art.148 lit.f Cpp., nu poate subzista fără limită de timp deoarece chiar dacă durata pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită îndeplinește condițiile impuse de acest text de lege, nu același lucru se poate susține cu privire la existența datelor certe privind pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual.
De necontestat faptul că pericolul concret pentru ordinea publică nu se amplifică în timp ci dimpotrivă se diminuează, ajungând la un moment dat să nu mai îndeplinească cerințele impuse de lege pentru a justifica menținerea în arest preventiv a unei persoane.
Ignorând toarte aceste elemente s-ar ajunge la situația de a fi încălcate imperativele impuse de art.5 paragraf 3 din CEDO privind dreptul oricărei persoane arestate de a fi judecată într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii.
Inculpatul a negat comiterea faptei dar dreptul de a da declarații în conformitate cu art. 70 Cpp, este un drept al inculpatului care în nici un caz nu trebuie să se răsfrângă împotriva sa pentru că atunci acest drept s-ar transforma într-o obligație devenind coercitivă, în sensul că ar obliga persoanele obligate la recunoașterea faptelor imputate, ceea ce contravine atât dispozițiilor procedurale prevăzute de textul menționat, dar și art.6 din CEDO prin nerespectarea dreptului la un proces echitabil și la apărare ( indiferent de maniera în care persoana acuzată înțelege să îl exercite ) prin necesitatea asigurării și garantării prezumției de nevinovăție, astfel încât toate aceste garanții să fie reale și concrete și nu pur demagocice.
Având în vedere cele mai sus expuse, pentru buna desfășurare a procesului penal, instanța a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C., urmând ca în temeiul art.145 alin1/1 Cpp, acesta să se supună măsurilor de supraveghere cuvenite, să nu se apropie de martori dar și să nu își exercite profesia în exercitarea căreia ar fi comis infracțiunea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă T. D. prin motivele scrise criticând încheierea pentru netemeinicie deoarece, în mod greșit instanța de fond a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea deși nu s-au schimbat temeiurile arestării și nu există nici un indiciu în acest sens iar probele administrate până în prezent, nu au relevat incidența nici unui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt.
A solicitat astfel admiterea recursului, casarea încheierii și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că în mod greșit, T. D. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G. F. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea deoarece, în cauză nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea inițială a acestei măsuri.
În acest sens, de la data la care instanța de fond a analizat oportunitatea menținerii arestului preventiv a inculpatului, respectiv 4 iulie 2012, când s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar și până la 18 iulie 2012, nu au intervenit elemente de fapt și de drept care să justifice judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea față de inculpat a măsurii arestului preventiv, subzistă în continuare, ele nu au încetat și nici nu s-au schimbat, neexistând nici un indiciu în acest sens iar probatoriile administrate până în prezent nu au relevat existența nici unui element care să conducă la concluzia apariției unor alte temeiuri de fapt și de drept.
Împrejurarea că la termenul din 18 iulie 2012, fiind audiat, inculpatul a arătat că sumele primite ar reprezenta contravaloarea meditațiilor oferite studenților la domiciliu, nu poate conduce la înlocuirea măsurii arestului preventiv, acesta menținându-și practic aceeași poziție de nerecunoaștere a infracțiunii reținute în sarcina sa, în condițiile în care, într-un interval de câteva minute, în multe situații doar 5 minute, nu putea fi făcută o meditație și sinteza pentru toată materia și cursurile predate într-un semestru pentru discipline complexe, ca acelea pe care le preda inculpatul.
Pe de altă parte, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin rezonanța socială a faptei pentru care este cercetat, gravitatea acesteia dar și împrejurările specifice care țin, în principal, de calitatea pe care o avea inculpatul în momentul comiterii infracțiunii, aceea de profesor universitar, rezonanța socială negativă produsă în rândul comunității locale dar și asupra întregii ordini sociale, caracterul repetat al faptelor, cuantumul mare al sumelor primite, dar și scopul urmărit de inculpat.
Curtea apreciază că punerea în libertate a inculpatului împietează buna desfășurare a procesului penal deoarece cercetarea judecătorească este la început, nu au fost audiați denunțătorii și martorii, existând și o disjungere pentru un număr de alte 20 acte materiale de același gen.
Calitatea inculpatului, impactul socio - moral al infracțiunilor de corupție, impun, așadar, necesitatea diminuării fenomenului infracțional și o reacție mult mai fermă din partea organului judiciar pentru stoparea acestuia.
De asemenea, Curtea constată că în speță nu au fost încălcate disp. art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, durata arestării preventive a inculpatului nefiind una excesivă ea circumscriindu-se unui termen rezonabil.
De altfel, conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală, se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților.
Așa fiind și pentru motivele arătate, în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva încheierii din 18 iulie 2012, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ ; se va casa încheierea recurată; se va menține arestarea preventivă față de inculpatul G. F. și se va înlătura dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva încheierii din 18 iulie 2012, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Casează încheierea.
Menține arestarea preventivă față de inculpatul G. F. și înlătură dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 23 iulie 2012.
G. C. V. T. Pt.C. C. în C.O.
Președinte complet
Grefier,
M. I.
Red.jud.V.T.
j.f.G.C.
IB
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1746/2012. Curtea... → |
|---|
