Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1746/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1746/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-09-2012 în dosarul nr. 1746/2012
Dosar nr._ - Art.208 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1746
Ședința publică de la 07 Septembrie 2012
PREȘEDINTE C. Șeleajudecător
T. Mireajudecător
G. Vizirujudecător
Grefier L. B.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul I. L., împotriva sentinței penale nr.1612 din 23 mai 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat M. L., apărător ales, lipsind partea vătămată G. S. C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.70 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul să nu dea nicio declarație în cauză, iar în cazul în care consimte, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa și, fiind de acord, s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat M. L. pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să fie schimbată modalitatea de executare din suspendarea sub supraveghere a pedepsei, prevăzută de art.861 Cod penal, în suspendarea condiționată prev.de art.81 Cod penal, întrucât inculpatul a recunoscut faptele, care nu au fost săvârșite cu intenții criminale, ci din cauza imaturității, fiind animat de dorința de a obține un carnet de șofer, întrucât la acea dată urma cursurile.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, întrucât raportat la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, singura modalitate de executare care să asigure scopul educativ preventiv fiind cea stabilită de către prima instanță, nefiind posibilă aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, în condițiile în care pedeapsa rezultantă este cea de 3 ani.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1612 din 23 mai 2012, Judecătoria C., în baza art. 208 alin. 1, 4C.p.- art. 209 alin. 1 lit. g, e Cp, a condamnat pe inculpatul I. L., fiul lui F. și T., născut la data de 11.02.1990 în C., județul C., domiciliat în comuna Bucovăț, ., județul D., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza II, lit. b C.pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.pen.
În baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza II, lit. b C.pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.pen.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate, respectiv o pedeapsă de 3 ani închisoare și o pedeapsă de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86 ind.1-86 ind.2 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 86 ind.2 C.pen.
În baza art. 71 al. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
In baza art. 86ind.3 alin 1 Cp, s-a dispus ca pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:
- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție;
- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca ;
- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
In baza art. 863 alin 4 Cp, s-a dispus încredințarea supravegherii respectării masurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe langa Tribunalul D.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind.4 rap. la art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 8970/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul I. L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de 208 alin. 1, 4 – art. 209 alin. 1 lit. g și e C.pen. și art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În noaptea de 29/30.06.2010, inculpatul I. L. și-a însușit pe nedrept autoturismul marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_, proprietatea părții vătămate G. S. C. pe care l-a condus pe ruta Bucovăț-C. și ulterior pe mai multe străzi din mun. C., fără a fi posesor al permisului de conducere.
Inculpatul, citat la toate termenele de judecată, nu s-a prezentat.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată G. S. C. a arătat că nu se constituie parte civilă.
A fost depusă fișa de cazier a inculpatului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 29/30.06.2010, inculpatul I. L. în timp ce se afla la domiciliul său, situat în ., împreună cu martorul B. I. G., i-a spus martorului că vecinul său G. S. C. are un autoturism marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_, parcat pe drumul public, în fața locuinței sale, și îi permite să circule cu acesta.
Inculpatul și cu martorul au găsit parcat autoturismul în fața locuinței părții vătămate, având portierele închise, dar neasigurate și cheile în contact și au plecat cu autoturismul din . mun. C., în cart. Brazda Lui N., în zona . rămas în autoturism până în jurul orelor 04,15 când au decis să se întoarcă în .> Autoturismul, a fost condus pe întreg traseul, din . mun. C. și retur de către inculpatul I. L..
În timp ce se întorceau din mun. C. în . de către inculpat a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție, iar cu ocazia controlului efectuat s-a constatat că inculpatul nu este posesor al permisului de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, iar autoturismul pe care îl conducea nu-i aparținea.
Din adresa nr._/18.08.2010 a Serviciului Poliției Rutiere D. a rezultat că inculpatul I. L. nu este posesor al permisului de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În faza de urmărire penală, s-a stabilit că autoturismul marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_ este proprietatea părții vătămate G. S. C., s-a aflat pe drumul public, în dreptul locuinței acestuia, având portierele închise, dar neasigurate și cheile în contact, iar inculpatul nu a avut acordul părții vătămate pentru a conduce autoturismul.
În depoziția dată în calitate de făptuitor, I. L. a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice fără a fi posesor al permisului de conducere, însă a susținut că partea vătămată G. S. C. i-a permis să conducă autoturismul. Ulterior, în depoziția dată în calitate de învinuit a recunoscut și faptul că a luat autoturismul din dreptul părții vătămate, fără consimțământul acesteia. Inculpatul nu s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. în vederea prezentării materialului de urmărire penală.
Inculpatul, citat la toate termenele de judecată, nu s-a prezentat.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul B. I. G..
Astfel, martorul B. I. G. a declarat că inculpatul i-a comunicat că are acordul părții vătămate G. S. C. pentru a conduce autoturismul marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_ și că nu a cunoscut faptul că acesta nu este posesor al permisului de conducere.
Declarația martorului B. I. G. se coroborează cu declarația părții vătămate G. S. C. și declarația dată de I. L. în calitate de învinuit, în faza de urmărire penală, precum și cu procesul verbal încheiat în data de 30.06.2010 de către organele de poliție din cadrul Secției 4 Poliție C..
Săvârșirea infracțiunii prev. de 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 este dovedită și de adresa nr._/18.08.2010 a Serviciului Poliției Rutiere D. din care rezultă că inculpatul I. L. nu figurează ca fiind posesor al permisului de conducere
În drept, fapta inculpatului de a a sustrage autoturismul marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_ proprietatea părții vătămate G. S. C., în timpul nopții și într-un loc public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1,4 – art. 209 alin. 1 lit. g și e C.pen.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din declarațiile martorilor și părții vătămate, audiați în cursul procesului penal
Fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție în forma intenției directe, așa cum este definită de art.19 pct.1 lit.a C.pen., făptuitorul prevăzând și urmărind producerea rezultatului, respectiv sustragerea autoturismului.
Latura obiectivă a infracțiunii prev. de 86 alin.1 din OUG195/2002 constă în acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu deține permis de conducere, acțiune prin care s-au pus în pericol relațiile sociale privind siguranța circulației autovehiculelor pe drumurile publice, între acțiune și urmare existând raport de cauzalitate.
Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., prevăzând rezultatul socialmente periculos al faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acesteia.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reținând vinovăția inculpatului, prin prisma celor mai sus arătate, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1,4 - art. 209 alin. 1 lit. g și e C.pen. și o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002.
În baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
Infracțiunile prev de art. 208 alin. 1, 4 – art. 209 alin. 1 lit. g și e C.pen. și art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 sunt în concurs real și astfel instanța, a contopit cele două pedepse aplicate, o pedeapsă de 3 ani închisoare și o pedeapsă de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C.p. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, instanța a făcut aplicarea în cauză a dispozițiile art. 86 ind.1-86 ind.2 C.pen., deoarece inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, a avut o bună conduită înaintea producerii faptei, astfel că instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce urmează a-i fi aplicate inculpatului, pe o perioadă ce va reprezenta termen de încercare și se va stabili conform art. art. 86 ind.2 C.pen.
În baza art. 861, art.862 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 86 ind.2 C.pen.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
In temeiul art. 86ind.3 alin 1 Cp s-a dispus ca pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte masurile de supraveghere impuse de instanță.
In temeiul art. 863 alin 4 Cp s-a dispus încredințarea supravegherii respectării masurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul D.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind.4 rap. la art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul I. L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să fie schimbată modalitatea de executare din suspendarea sub supraveghere a pedepsei, prevăzută de art.861 Cod penal, în suspendarea condiționată prev.de art.81 Cod penal, întrucât a recunoscut faptele, care nu au fost săvârșite cu intenții criminale, ci din cauza imaturității, fiind animat de dorința de a obține un carnet de șofer, întrucât la acea dată urma cursurile.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că, din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarații parte vătămată, declarațiile martorilor, adresă Serviciul Poliției rutiere D., declarații inculpat, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt în sensul că în noaptea de 29/30 iunie 2010, inculpatul I. L. a sustras autoturismul marca Dacia P. cu număr de înmatriculare VL-0t-BMU, proprietatea părții vătămate G. S. C. și l-a condus pe drumurile publice, fără a fi posesor al permisului de conducere.
Conform art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii (o infracțiune de pericol privind circulația pe drumurile publice și o infracțiune contra patrimoniului unei persoane), modalitatea și împrejurările concrete (inculpatul, fără consimțământul proprietarului, a sustras autoturismul în scopul de a-l folosi pe nedrept, respectiv pentru a-l conduce pe drumurile publice – respectiv pe o distanță mare – Bucovăț-C. - dus-întors, fără a poseda permis de conducere, deci fără a avea cunoștințele necesare pentru a desfășura o astfel de activitate, constituind un real pericol pentru siguranța circulației rutiere), dar și circumstanțele personale (vârsta, necunoscut cu antecedente penale), atitudinea procesuală în fața primei instanțe – neprezentându-se la niciun termen de judecată, atitudinea sinceră manifestată în fața de urmărire penală, Curtea constată că aceste aspecte se regăsesc atât în dozarea pedepsei (pedepsele aplicate la minimul special), cât și în modalitatea de executare, neexistând împrejurări speciale care să atragă incidența dispozițiilor art.74, 76 Cod penal, privind circumstanțele atenuante și nicio altă modalitate de executare a pedepsei mai puțin restrictivă, apreciindu-se că numai astfel poate fi realizat scopul educativ-preventiv al pedepsei aplicate, neavând relevanță în stabilirea modalității de executare a pedepsei, împrejurarea că inculpatul realizează venituri în Italia.
Mai mult de atât, raportat și la motivele invocate de către inculpat, respectiv criticând doar modalitatea de executare și nu cuantumul pedepselor, având în vedere și dispozițiile art.81 Cod penal, Curtea constată că modalitatea de executare prevăzută de articolul menționat nu-și găsește aplicabilitate, întrucât pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată inculpatului este de 3 ani închisoare pentru concurs de infracțiuni, fiind deci, mai mare decât pedeapsa prevăzută de art.81 alin.2 Cod penal, respectiv 2 ani închisoare, ce poate fi acordată în cazul concursului de infracțiuni.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul I. L., împotriva sentinței penale nr.1612 din 23 mai 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 7 septembrie 2012.
C. ȘeleaTatiana MireaGabriel V.
Grefier,
L. B.
Red.jud.CȘ
j.f.S.M.
PS/13.09.2012
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1788/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
