Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2244/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2244/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-11-2012 în dosarul nr. 2244/2012
Dosar nr._ - Art.178 Cod penal – latură civilă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.2244
Ședința publică de la 5 noiembrie 2012
PREȘEDINTE C. Șeleajudecător
T. Mireajudecător G. V. judecător
Grefier L. B.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 19 octombrie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de părțile civile B. I., U. D., C. E., D. M., asigurătorul S. de A. R. . . GROUP SA (fostă B. A. Vienna Insurance Group SA), împotriva sentinței penale nr.298 din 17 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, în dosarul nr._, privind pe inculpații B. L. A. și D. A. C..
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.298 din 17 mai 2012, Judecătoria Târgu Cărbunești, a respins acțiunea civilă formulată de inculpatul D. A. C..
S-a respins acțiunea civilă formulată de inculpata B. L. A..
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă B. A. S.A la plata sumei de 675 lei despăgubiri materiale către partea civilă B. I. reprezentând diferența între venitul realizat efectiv și cel pe care l-ar fi realizat dacă nu s-ar fi aflat în concediu medical, precum și la plata sumei de 5000 lei daune morale ca urmare suferințelor produse prin vătămarea corporală.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă B. A. S.A. la plata sumei de 3750 lei cu titlu de despăgubiri materiale, precum și la plata sumei de_ lei daune morale în favoarea fiecăreia dintre cele patru părți civile, respectiv B. I., U. D., C. E. și D. M..
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. S.A. la plata sumei de 3750 lei cu titlu de despăgubiri materiale, precum și la plata sumei de_ lei daune morale în favoarea fiecăreia dintre cele trei părți civile, respectiv U. D., C. E. și D. M..
A fost obligat fiecare inculpat la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.636/2011 pronunțată de Judecătoria Tg.-Cărbunești în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.844/04.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, inculpata B. L. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, iar inculpatul D. A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.
În fapt, s-a reținut că la data de 07.12.2008, urmare a nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice, autoturismele conduse de cei doi inculpați au intrat în coliziune, provocându-se astfel decesul victimelor B. I. și B. I., precum și vătămarea corporală a părții civile B. I.I., persoane care se aflau în autoturismul inculpatei B. L. A..
Instanța a apreciat că ambilor inculpați le-a revenit o culpă egală în producerea accidentului.
D. fiind faptul că pentru soluționarea acțiunii civile era necesară administrarea de probe suplimentare, instanța a disjuns acțiunea civilă formându-se astfel dosarul nr._ .
La termenul din data de 31.01.2012, instanța a încuviințat proba cu martori la solicitarea părților civile U. D., C. E. și D. M., martorii fiind audiați iar declarațiile atașate la dosarul cauzei, filele 91, 92, 93.
Părțile au depus la dosarul cauzei mai mult înscrisuri, B. I. a depus borderou și bonuri reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare efectuate, cerificatul de naștere . nr._, bilet de externare, certificat medical nr.A352/5 din 05.03.2009, copia chitanței . nr._, copia facturii_ din data de 04.05.2009, un bon fiscal, filele 29-43.
Părțile civile U. D., C. E. și D. M. au depus la dosar înscrisuri privind prețurile estimative ale bunurilor folosite la înmormântare și pomeni, filele14-148.
Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză instanța a reținut următoarele:
Astfel, cum rezultă din sentința penală nr.636/2011, la data de 07.12.2008, urmare a nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice, autoturismele conduse de cei doi inculpați au intrat în coliziune, provocându-se astfel decesul victimelor B. I. și B. I., precum și vătămarea corporală a părții civile B. I.I., persoane care se aflau în autoturismul inculpatei B. L. A., celor doi conducători revenindu-se o culpă egală în producerea accidentului.
Sub aspectul laturii civile, potrivit dispozițiilor art.998 din Codul civil, orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, potrivit art.999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din prevederile legale menționate, în vigoare la data săvârșirii faptelor ilicite producătoare de prejudicii, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce privește părțile civile.
Astfel, prin sentința penală nr.636/2011 au fost stabilite în mod definitiv existența faptelor ilicite săvârșite de ambii conducători auto, fapte care au avut ca urmare decesul victimelor B. I. și B. I., părinții părților civile U. D., C. E., D. M. și B. I.I..
Instanța a respins acțiunea civilă formulată de inculpatul D. A. C. și acțiunea civilă formulată de inculpata B. L. A..
În ceea ce îl privește pe D. A. C. instanța a reținut că deși acesta a solicitat să fie despăgubit pentru avariile produse autoturismului, iar instanța i-a pus în vedere să propună probe prin care să dovedească existența și întinderea prejudiciului, inculpatul nu s-a mai prezentat în fața instanței de judecată.
Prin urmare, nu a putut fi dovedită existența și întinderea prejudiciului.
B. L. A. a solicitat daune morale pentru prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a decesului socrilor săi. D. fiind faptul că s-a stabilit în mod definitiv că inculpata se face vinovată de decesul acestora, instanța apreciază că nu îi pot fi acordate despăgubiri.
Având în vedere că cele două autoturisme conduse de inculpați erau asigurate la momentul producerii accidentului, autoturismul inculpatului D. A. la B.C.R. A., iar autoturismul condus de B. L. la A. S.A, precum și culpa egală a celor doi inculpați, instanța a obligat fiecare societate de asigurare la plata a jumătate din despăgubirilor civile, constând în daune morale și despăgubiri materiale, către părțile civile U. D., C. E., D. M..
Au fost obligate societățile de asigurare și nu inculpații în solidar cu asigurătorii de răspundere civilă, întrucât solidaritatea nu se prezumă, ci trebuie prevăzută expres, iar în raport de contractul de asigurare intervenit între inculpați și asigurătorii de răspundere civilă aceștia din urmă acordă despăgubirile către terți, urmând a recupera în cazuri excepționale despăgubirile de la cel asigurat.
În ceea ce privește daunele morale pe care instanța le-a acordat părților civile U. D., C. E., D. M., s-au avut în vedere dispariția în condiții tragice a ambilor părinți ai acestora ceea ce a dus la prejudicierea morală gravă a părților civile, fapt confirmat atât de către martori, dar care rezulta și din însuși rezultatul produs ca urmare a faptei prejudiciabile a inculpatului, dispariția prematură a victimelor..
În lipsa unui criteriu matematic și obiectiv de stabilire a daunelor morale, acestea fiind lăsate la libera apreciere a instanțelor de judecată, instanța a apreciat că valoarea acestora solicitată de părțile civile este totuși prea mare.
În raport de împrejurările reținute a îndreptăți partea civilă la acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale, acestea având un caracter pur afectiv, instanța a apreciat ca suma de_ lei acordata fiicelor victimelor este de natura sa compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabilă inculpatului și anume suferința psihică cauzată de pierderea părinților și, în consecință, în baza disp. art. 14 si art. 346 din Codul de procedură penală, a admis în parte cererea părților civile de acordare a daunelor morale.
Referitor la despăgubirile materiale, din declarațiile martorilor și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a rezultat că cei patru copii ai victimelor au contribuit în mod egal la efectuarea cheltuielilor pentru înmormântare și pomenile ulterioare.
Tot din declarațiile martorilor a rezultat că suma cheltuită este de 30.000 lei, aspect relatat de toți martorii audiați în cauză, B. D., M. M. și Spaliu C..
Prin urmare, fiecăruia dintre copiii victimelor li se cuvine un sfert din această sumă, respectiv, 7500 lei.
În ceea ce îl privește pe B. I., acesta a înțeles să se constituie parte civilă numai față de inculpatul D. A. nu și față de inculpata B. L. A.. Or, având în vedere că fiecare inculpat a avut o culpă egală în producerea accidentului, societate la care era asigurat autoturismul inculpatului D. nu poate fi obligată la plata decât a jumătate din prejudiciul suferit de B. I..
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă B. A. S.A la plata sumei de 675 lei despăgubiri materiale către partea civilă B. I. reprezentând diferența între venitul realizat efectiv și cel pe care l-ar fi realizat dacă nu s-ar fi aflat în concediu medical, precum și la plata sumei de 5.000 lei daune morale ca urmare suferințelor produse prin vătămarea corporală.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă B. A. S.A. la plata sumei de 3.750 lei cu titlu de despăgubiri materiale precum și la plata sumei de 20.000 lei daune morale în favoarea fiecăreia dintre cele patru părți civile, respectiv B. I., U. D., C. E. și D. M..
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. S.A. la plata sumei de 3.750 lei cu titlu de despăgubiri materiale precum și la plata sumei de 20.000 lei daune morale în favoarea fiecăreia dintre cele trei părți civile, respectiv U. D., C. E. și D. M..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile civile B. I., U. D., C. E., D. M., asigurătorul S. de A. R. . . GROUP SA (fostă B. A. Vienna Insurance Group SA).
Partea civilă B. I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să fie majorate daunele morale, întrucât cele acordate sunt foarte mici raportat la legătura de rudenie cu victimele, dar și vătămarea produsă părții civile.
Părțile civile U. D., C. E., D. M. au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare să fie admisă în totalitate constituirea de parte civilă, cu consecința majorării cuantumului daunelor morale și materiale, întrucât înhumarea și pomenirea celor două victime, părinții părților civile au fost suportate de către toți frații, cuantumul ridicându-se la valoarea de 60.000 lei, iar cuantumul daunelor morale la valoarea de 200.000 lei pentru fiecare parte civilă și fiecare părinte, sume ce nu depășesc plafonul stabilit de Ordonanța nr.20/2008. Asigurătorul S. de A. R. . formulat recurs, fără a depune motive, ci numai concluzii scrise.
Asigurătorul . GROUP SA a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește latura civilă, întrucât acordarea daunelor morale nu este probată cu documente justificative, iar cuantumul daunelor morale este mult prea mare, transformându-se în amenzi excesive aplicate inculpatului, respectiv venituri nejustificate pentru părțile vătămate, prima instanță nefăcând o analiză a elementelor de fapt, a probelor, în ceea ce privește soluționarea laturii civile.
Verificând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursurile părții civile și ale asigurătorului . nefondate, pentru următoarele considerente:
Se constată că în data de 7 decembrie 2008, inculpata B. L. conducea autoturismul marca Peugeot cu număr de înmatriculare_, pe DJ.66 în direcția Săcelu DN.67, având ca pasageri pe soțul său - partea civilă B. I. și victimele B. I. și B. I., iar la . DN.67 și DJ.661, a pătruns în intersecție, deși avea obligația să oprească potrivit indicatorului „Oprire” și să acorde prioritate celor care se deplasau pe drumul cu prioritate, oprind autoturismul însă în zona de mijloc a intersecției, obturând astfel trecerea în totalitate pe banda de stocaj pentru direcția Săcelu și parțial pe direcția Râmnicu V., respectiv partea frontală a autoturismului fiind pătrunsă pe această bandă de circulație circa 1,1m.
În această situație, autoturismele cu număr de înmatriculare B-_, condus de martorul O. A. nr._ au fost nevoite să efectueze manevre de reducere bruscă a vitezei și a direcției de deplasare, primul reușind evitarea, însă cel de-al doilea conducător auto, inculpatul D. A. C. neputând evita impactul din cauza vitezei de deplasare, chiar și redusă în urma frânării, dar care depășise viteza legală de deplasare în afara localității prevăzută de normele în vigoare ca fiind de 90 km/h.
Raportat la normele legale încălcate de către cei doi participanți la trafic – conducători auto, respectiv inculpații B. L. și D. A. C. și contribuția la producerea accidentului rutier care a determinat vătămarea părții vătămate B. I. și decesul victimelor B. I. și B. I., stare de fapt stabilită definitiv prin decizia penală nr.844 din 4 iulie 2012 a Curții de Apel C., Curtea va reține că prima instanță în mod corect a stabilit culpa concurentă a inculpaților în procent de 50%-50%.
În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile – moștenitori ai celor două victime, raportat la probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și declarații martori, Curtea constată întemeiată cererea acestora în privința cheltuielilor privind înmormântarea victimelor și pomenirilor acestora ce se ridică la suma de 30.000 lei cheltuieli suportate în mod egal de către moștenitori, așa încât, raportat și la culpa inculpaților, suma acordată fiecăruia a fost corect stabilită de către prima instanță, respectiv 3750 lei, în sarcina asigurătorului . 3.750 lei în sarcina asigurătorului . GROUP SA.
Într-adevăr, daunele morale nu constituie un echivalent bănesc pentru suferința fizică sau morală, însă poate asigura un confort psihic, în vederea compensării lipsei de sprijin sau afecțiune a persoanei dispărute, care în speță este chiar un membru al familiei – părinții părții civile, așa încât constată corect stabilit cuantumul daunelor morale.
Potrivit art.3853 Cod pr.penală, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, termen care curge de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Cum asigurătorului . GROUP SA hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată la data de 21 mai 2012, iar calea de atac a fost promovată la data de 9 august 2012, Curtea constată că recursul asigurătorului este tardiv, iar conform art.38515 pct.1 lit.a Cod pr.penală, urmează să fie respins ca tardiv.
Raportat la voința asigurătorului . a retrage recursul promovat în termen și având în vedere și dispozițiile art.3854 alin.2 Cod pr.penală rap.la art.369 Cod pr.penală, Curtea va lua act de retragerea recursului.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge recursurile declarate ca nefondate.
Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile părților civile B. I., U. D., C. E., D. M., împotriva sentinței penale nr.298 din 17 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, în dosarul nr._, ca nefondate.
Respinge recursul asiguratorului . GROUP SA ( fostă B. A. VIENNA INSURANCE GROUP SA ), ca tardiv.
Ia act de retragerea recursului asiguratorului S. de A. R. A. A. SA.
Obligă fiecare dintre recurenți la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei reprezintă partea din suma de 600 lei reprezentând onorarii avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 noiembrie 2012.
C. ȘeleaTatiana MireaGabriel V.
Grefier,
L. B.
Red.jud.CȘ
j.f.I.M.
PS/8.11.2012
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2342/2012. Curtea de Apel... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 2190/2012.... → |
|---|
