Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1356/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1356/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 1356/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1356/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
PREȘEDINTE A. I. Președinte Secție
C. I. Vicepreședinte Curte
O. D. Judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul B. G. și asigurătorul . G. SA împotriva sentinței penale nr. 14 din 12 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat B. G., asistat de avocați S. G. și S. G., apărători aleși și partea civilă V. M., asistată de avocat P. E., apărător ales, lipsind recurenta asigurător . G. SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat S. G. solicită admiterea recursului, casarea sentinței și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d – e cod pr.penală întrucât nu poate fi reținută vinovăția, aceasta datorându-se exclusiv victimei. Învederează că viteza de deplasare a autoturismului era legală, expertizele efectuate în cauză neprezentând însă o concluzie certă în condițiile în care victima, în stare de ebrietate a traversat carosabilul în fugă, prin loc nepermis, la cca 10 metri de trecerea de pietoni, astfel că se impune reținerea cazului fortuit ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Avocat S. G. reiterând considerente similare arată că probatoriile administrate demonstrează clar locul producerii accidentului ca fiind la 10 m de trecerea de pietoni, în condițiile în care victima, intempestiv și în alergare, a traversat carosabilul, iar viteza de deplasare a inculpatului cu autoturismulnu are nici o legătură cu accidentul. Apreciază sentința atacată nelegală, ea până la o anumită limită încercând să fie umană pentru ca familia victimei să obțină despăgubiri de la societatea de asigurare.
Partea civilă lasă soluționarea recursurilor la aprecierea instanței.
Procurorul cere respingerea ambelor recursuri ca nefondate, apreciind sentința atacată ca legală. Consideră că inculpatul, în condițiile de deplasare, noaptea, pe un carosabil umed, avea obligația să reducă viteza în apropierea trecerii de pietoni iar cu privire la despăgubirile acordate în sarcina societății de asigurare, le consideră ca reprezentând o justă și integrală reparație.
Inculpatul și însușește concluziile apărătorilor, regretă cele întâmplate cu precizarea că autoturismul nu prezintă nici un fel de defecțiuni tehnice și că într-adevăr a plouat, dar după producerea evenimentului.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 14 din 12 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în baza art. 178 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. d C.p a fost condamnat inculpatul B. G., fiul lui G. și M., născut la data de 25.01.1955 în municipiul B., jud. B., domiciliat în orașul Strehaia, .. 25, jud. M., CNP_, la pedeapsa de 1 lună pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 C.p., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a -II-a și art. 64 alin. 1 lit. b C.p.
În baza art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și o lună, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.p.
În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art. 83-84 C.p.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 C.p.p. a fost admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. M., domiciliată în comuna Brădești, .. 6, jud. D., cu reședința în loc. Filiași, .. 64, jud. D..
A fost obligat asiguratorul . SA - Sucursala M., cu sediul în loc. Drobeta-T. S., .. 129, jud. M., la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri, respectiv daune morale (_ lei ) și materiale ( 5000 lei ).
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași dat în dosarul nr. 100/P/2008, la data de 17.01.2011 1 fost trimis în judecată inculpatul B. G. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și sancționată prin dispozițiile art. 178 alin. 2 C.p.
Fapta inculpatului B. G., care în la data de 07.02.2008, în jurul orelor 19.00, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Audi A4, cu număr de înmatriculare_, a accidentat mortal victima V. I., s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 2 din C.pen.
În urma probatoriului administrat, respectiv schiță privind locul accidentului ,planșe foto ,proces-verbal privind verificarea tehnică a autoturismului, raport medico-legal de necropsie nr. 406/A3/07.04.2008; copii de pe documentele prezentate de inculpat, raport de expertiză criminalistică, anexă la raportul de expertiză criminalistică, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 07.02.2008, în jurul orelor 19,00, inculpatul se deplasa dinspre municipiul C. spre orașul Filiași ,la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare_, iar la km 253 + 150 m situat în interiorul comunei Brădești a accidentat-o mortal pe victima V. I., în vârstă de 45 de ani .
Din raportul medico-legal efectuat în faza de urmărire penală, a rezultat, cu certitudine că decesul victimei a fost urmarea nemijlocită a accidentului suferit, dar și faptul că victima era în stare de ebrietate, având o concentrație de alcool în sânge de 1,95 gr %o .
Din procesul verbal de cercetare la fața locului, coroborat cu declarațiile inculpatului și mai ales, având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de INEC, respectiv ale expertului asistent C. M. s-a constatat, privitor la locul producerii accidentului, că acesta se află în interiorul comunei Brădești, pe sensul de mers C. –Filiași, la o distanță laterală de cca. 1,9 m de axul median al carosabilului și imediat după trecerea de pietoni existentă la km 252+115 m pe DE 70, în interiorullocalității.
Sub acest aspect, instanța nu a reținut concluziile rechizitoriului, în sensul că accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni .
Ca argumente în sprijinul ideii că accidentul a avut loc imediat după trecerea de pietoni, însă la o distanță foarte mică, au fost concluziile expertizei întocmite de expertul criminalist autorizat S. G. din cadrul INEC, completate cu concluziile expertului asistent criminalist C. M..
Astfel, primul expert, în concluziile raportului aflat la fila 239 dosar, la pct. 3 a afirmat că nu se poate reține cu certitudine dacă accidentul s-a produs pe marcajul pietonal, împrejurare ce creează o stare de dubiu, sub acest aspect.
La rândul său, expertul C. M., a argumentat că victima –pieton a traversat, de la dreapta la stânga, drumul european, fără a se asigura și la o distanță de cca. 6 m după trecerea de pietoni.
Primul expert a concluzionat că viteza autoturismului era de 60 km, în timp ce al –II-lea de cca. 56 km/h.
De asemenea, expertul C. M. a stabilit că pietonul - victimă ar fi putut avea o viteză de 12 km/h atunci când s-a angajat în fugă în traversarea drumului.
S-a observat că aceste concluzii sunt aproximativ asemănătoare, diferențe existând în privința momentului în care ar fi devenit iminentă starea de pericol pentru inculpatul conducător auto, a vitezei legale pe care acesta ar fi trebuit să o aibă și a culpei fiecăreia dintre persoanele implicate în acest accident.
Astfel, dacă din punctul de vedere al expertului S. G., accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să nu depășească limita de 40 km/h, aceasta fiind și viteza legală pentru zona respectivă, spațiul de frânare ar fi fost de cca. 18 m .
Pe de altă parte, expertul C. M. a afirmat că accidentul ar fi putut fi evitat doar la o viteză de cca. 23 km /h și întreaga culpă revine pietonului- victimă.
Privitor la aceste împrejurări, instanța a mai reținut din lucrările dosarului de urmărire penală și concluziile celor 2 rapoarte de expertiză că la fața locului nu s-au găsit urme de frânare.
De asemenea s-a reținut că autoturismul l-a lovit frontal pe pieton, acesta fiind preluat pe capotă față, aruncat în parbriz, pe care de altfel l-a și spart, ulterior ridicat pe plafon și proiectat pe partea dreaptă în sensul de mers al autoturismului, pe carosabil.
Totodată, s-a reținut și că circulația în zona pietonală în care a avut loc și accidentul era specifică desfășurării traficului în lumina farurilor pe timp de crepuscul.
Instanța, având în vedere starea de fapt reținută, concluziile și apărările părților, a apreciat că în cauză nu se poate reține cazul fortuit sau lipsa de vinovăție a inculpatului, în sensul că accidentul nu putea fi evitat, cum a susținut domnul expert C. M., pentru următoarele considerente:
1. Limita de viteză la data producerii accidentului pe tronsonul de drum pe care a circulat inculpatul era de 40 km/h, limită de viteză pe care acesta nu a respectat-o și la care accidentul ar fi putut fi evitat.
2. Lipsa urmelor de frânare dovedește din partea inculpatului că nu a avut nici un fel de reacție și, prin urmare, creează prezumția că nu l-a observat, situație ce dovedește încălcarea prevederilor art. 35 alin. 1 și 48 din OUG 195/2002, cu atât mai mult cu cât accidentul a avut loc imediat după trecerea de pietoni .
Nu poate fi reținută acuzația din rechizitoriu, potrivit căreia inculpatul a încălcat și dispozițiile, art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, întrucât există cel puțin un dubiu că accidentul s-a produs fie pe trecerea de pietoni, fie imediat după acesta.
De asemenea, nu a fost reținută apărarea inculpatului, conform căreia încălcarea vitezei legale de către acesta constituie o contravenție, care nu are legătură cu accidentul, întrucât, spre deosebite de practica judiciară depusă la dosar, situația analizată în speța de față este diferită,elementul de fapt care face diferențiere între cauza analizată și spețele invocate îl reprezintă existența trecerii de pietoni, trecere la care inculpatul avea obligația să-și adapteze viteza și să conducă cu atenție sporită pentru a evita producerea unui accident.
Acesta este și scopul indicatoarelor de presemnalizare și a marcajului longitudinal, care impun conducătorului auto nu doar obligația de a reduce viteza ci și o atenție sporită; or, lipsa oricărei urme de frânare indică faptul că inculpatul a sesizat victima doar în momentul în care a lovit-o. Nu întâmplător prin dispozițiile art. 123 lit. f din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, legiuitorul a prevăzut pentru drumurile cu o singură bandă de mers obligativitatea conducătorului auto de a reduce viteza la 30 km/h.
Or, potrivit celor 2 expertize din faza de judecată, una a concluzionat că accidentul nu putea fi evitat, fiind vorba de expertiza expertului C., cealaltă conchide că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul conducea cu cel puțin 40 km/h, aceasta fiind de altfel și viteza legală în această situație, este evidentă legătura de cauzalitate între depășirea vitezei legale și producerea accidentului, este vorba de expertiza expertului G..
Pe de altă parte, a reține concluziile expertului C., deși aprofundate științific, ar însemna să reții nu doar că accidentul putea fi evitat doar la o viteză de 23 km/h, din partea inculpatului- conducător, ci simultan și o viteză de 12 km/h cu care ar fi alergat pietonul-victimă, viteză pe care instanța nu o poate considera ca fiind certă, întrucât reprezintă o viteză de deplasare exagerată pentru o persoană aflată în stare de ebrietate, cu o alcoolemie în sânge de 1,95 g %o .
De altfel, expertul nu a explicat de unde a rezultat o asemenea viteză, în condițiile în care însuși inculpatul a afirmat că atunci când a observat-o pe victimă, aceasta avea o mișcare, percepută de inculpat ca fiind în grabă sau alert și nu în fugă, cum lasă expertul a se înțelege în fotografiile anexate raportului de expertiză (a se vedea declarația din 22.04.2008 aflată la filele 131-134 dosar urmărire penală ).
În concluzie, instanța nu a reținut aceste împrejurări de fapt, cu privire la viteza autoturismului și a victimei, astfel încât a apreciatat mult mai apropiate de adevăr concluziile raportului întocmit de către expertul G. S. în acest sens.
Nu lipsită de importanță a fost și împrejurarea ce a rezultat din examinarea fotografiilor judiciare, întocmite imediat după producerea accidentului, observându-se că autoturismul condus de inculpat era atât de prăfuit ( nu se vede nici măcar numărul de înmatriculare în față, iar locul în care a fost lovită victima, pe capotă, s-a observat clar întrucât a fost înlăturat praful, a se vedea fotografiile de la filele 24- 28 dosar urmărire penală ) încât prin luneta din față, conducătorul avea o vizibilitatea redusă, atât cât era raza de acțiune a ștergătorului de parbriz.
De asemenea a fost posibil ca inculpatul - conducător să nu fi reușit să observe la timp victima și din această cauză, cu atât mai mult cu cât în prima declarație dată a declarat că a văzut-o pe victimă doar cu 2-3 m înainte de impact.
Or, în mod logic conducătorul auto are obligația să asigure buna vizibilitate a lunetei, pentru a evita orice situație de acest gen.
În concluzie, s-a apreciat că în sarcina inculpatului, se poate reține, sub aspectul laturii subiective o culpă, care antrenează răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 așlin.2 cod penal.
Totodată, a fost evidentă culpa concurentă a victimei în săvârșirea acestui accident, în condițiile în care a trecut alături de trecerea de pietoni și nu pe aceasta, neasigurându-se, mai ales în condițiile în care era în stare de ebrietate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 178 alin. 2 C.p., raportat la art. 72 din C.p și reținând în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și 76 lit. d din C.P., respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și după acest moment, instanța l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege a cărei executare să fie suspendată condiționat, de natură să satisfacă cerințele art. 52 din C.P.
În acest sens, instanța a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
Pe latură civilă, având în vedere dispozițiile art. 14 și 346 din C.pr.pen., instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. M. .
În acest sens, s-a aprecia că pe lângă inculpat, în calitate de autor al faptei ilicite de ucidere din culpa, este răspunzătoare într-o mare măsură și victima iar la stabilirea prejudiciului cauzat, s-a avut în vedere culpa concurentă a ambelor persoane.
În ceea ce priveste asiguratorul de răspundere civila obligatorie, ., în conformitate cu dispozitiile art. 41-42 din Legea nr. 136/1995 din_ privind asigurarile si reasigurarile în România, asiguratorul a fost obligat sa plateasca despagubiri pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde în baza legii, fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat în procesul civil, în limitele obligatiilor ce-i revin din contractul de asigurare.
Cu privire la autoturismul condus de inculpatul B. G. si implicat în accident, la data săvârșirii faptei a fost încheiata cu .. polița de asigurare de răspundere civila auto ./10/U4/CA valabila de la 22.11.2007 la 21.12.2008 (f. 70 dosar - vol I),
La stabilirea limitelor obligațiilor ce-i revin asiguratorului de răspundere civila delictuala, instanța a avut în vedere dispozițiile Ordinului pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule în conformitate cu care ,,asiguratorii RCA acorda, în baza primelor de asigurare platite, despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii acestora raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule care au loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil, în limitele stabilite anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Astfel, a existat un prejudiciu material produs părții civile, întrucât aceasta a efectuat cheltuieli cu înmormântarea și pomenirile ulterioare și un prejudiciu moral provocat de suferința produsa familiei prin dispariția brusca si prematura a victimei.
Partea civilă a solicitat cu titlu de despăgubiri materiale în suma de 5000 lei și a depus la dosar înscrisuri prin care a făcut dovada efectuării unor cheltuieli pentru înmormântarea și pomenirile defunctului în sumă de 3465,5 lei. Mai mult, martorii audiați în cauză la propunerea acesteia, au declarat că partea civilă a efectuat cheltuieli de înmormântare și pomenire de aproximativ 8-9000 lei ( a se vedea declarațiile de la filele 86 și 87 dosar )
Prevederile invocate de către . privire limitarea mijloacelor de proba la înscrisuri se refera doar la stabilirea despăgubirilor pe baza de convenție după cum a rezultat nu numai din art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 si interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 44 și 46 din Ordinul nr. 14/2011.
Având în vedere aceste probe directe si ținând cont de obiceiul locului privind înmormântările, partea civilă a făcut dovada daunelor materiale solicitate, în valoare de 5000 lei.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, întrucât fapta ilicita a inculpatului, constând in suprimarea vieții unei persoane ca urmare a nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice, a fost de natura a crea un prejudiciu moral membrilor familiei victime, considerând că suma de 25.000 lei este de natură a acoperi suferințele pricinuite părții civile de moartea soțului său. La stabilirea a acesteia, s-a avut în vedere culpa concurentă și concomitentă a victimei în producerea acestui accident.
În concluzie, suma de_ lei, instanța a considerat-o justificată și suficientă pentru acoperirea pagubelor morale și materiale pricinuite părții civile, având în vedere și practica judiciară în materie.
La plata acestor sume, pentru inculpat, a fost obligat asiguratorul . M., având în vedere dispozițiile Legii 136/1995 și Ordinului nr. 14/2011.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs asigurătorul . G. SA și inculpatul B. G..
Societatea de asigurare critică hotărârea pe latură civilă și solicită diminuarea despăgubirilor morale și materiale acordate, considerându-le în cuantumul stabilit o îmbogățire fără justă cauză nedemonstrate prin probatoriul existent la dosarul cauzei.
Inculpatul solicită achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lin.1 lit. d și e Cod procedură penală, considerând că nu a avut nici o culpă în producerea accidentului și decesul victimei, în principal în raport de conduita sa dar și a victimei. Învederează că expertizele efectuate ca probe științifice nu au putut stabili cu certitudine viteza autoturismului. Privitor la victimă, se arată că era în stare de ebrietate și că a traversat carosabilul în fugă, fără o minimă asigurare și prin loc nepermis, probele coroborate indicând locul producerii accidentului rutier la cca 10 m față de trecerea de pietoni.
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinge în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b cod pr.penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din verificarea probelor evidențiate mai sus, se constată că prima instanță a administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului care au fost complet și just apreciate, reținându-se o situație de fapt exactă și concordantă cu aceste probatorii, pe baza cărora fapta inculpatului a fost corespunzător încadrată în drept în prevederile art. 178 alin.2 cod penal cu reținerea art. 74 lit. a, 76 lit. d cod penal.
Judicios prima instanță, așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate, a reținut sub aspectul laturii subiective, uciderea din culpă, în sarcina inculpatului, dar și culpa concurentă a victimei care a traversat carosabilul, după trecerea de pietoni, fără a se asigura și în condițiile în care era în stare de ebrietate, aceste împrejurări constituind nu o cauză ci o sumă de condiții care au condus la urmarea gravă – decesul victimei.
Aceste condiții au importanță sub aspect penal doar la individualizarea pedepsei, iar sub aspectul laturii civile, la stabilirea procentelor de culpă în acordare despăgubirilor.
Potrivit art. 35 alin.1 din OUG nr. 195/2002 „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private…..” iar în baza art. 48 din același act normativ, să adapteze viteza la condițiile de trafic și vizibilitate în așa fel încât să aibă permanent controlul autovehiculului și să fie în măsură să evite orice pericol.
În raport cu aceste prevederi legale, fapta unei persoane care, conducând un autovehicul pe timp nefavorabil nu a observat, o persoană în stare de ebrietate. ce se angajase în traversarea șoselei, neexistând urme de frânare, la care se adaugă viteza de deplasare, total inadecvată în condiții de întuneric și pe carosabil umed, astfel că nu a putut opri la timp și a accidentat-o mortal, constituie infracțiunea de ucidere din culpă.
Nerespectând condițiile legale menționate, inculpatul nu poate invoca prevederile art. 47 cod penal, referitoare la cazul fortuit, susținând că moartea victimei este consecința unei împrejurări ce nu poate fi prevăzută.
Instanța de judecată este îndrituită în cazul constatării unor nepotriviri sau contradicții, să aprecieze fiecare probă în contextul celorlalte probe administrate, pe care este necesar să le coroboreze și să rețină, motivat, ca reprezentând adevărul, numai unele dintre acestea, cu obligația de a motiva înlăturarea celorlalte. Este tocmai ceea ce se a făcut judecătoria în motivarea sentinței, pe care o apreciem în concordanță cu probatoriul administrat.
Expertiza este potrivit art. 64 Cod procedură penală, un mijloc de probă prin care se constată elemente de fapt ce pot servi la aflarea adevărului, aprecierea acestora făcându-se conform art. 63 alin.2 Cod procedură penală, de instanța de judecată, potrivit convingerii sale, concluziile expertului trebuie în consecință apreciate critic în raport de celelalte probatorii.
Analizând dacă impactul putea fi evitat prin ocolire, frânare sau alte manevre, trebuie avute în vedere mai multe elemente, printre care schița locului accidentului întocmit de organele de cercetare penală, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto care, între altele, identifică cioburi provenind de la parbrizul autoturismului, atât pe marcajul pietonal cât și în imediata apropiere a acestuia.
În ceea ce privește viteza de deplasare, expertizele întocmite precizează că era superioară limitei impusă pentru zona respectivă, concluziile fiind relativ asemănătoare, în condițiile în care la fața locului nu s-au găsit așa cum s-a arătat urme de frânare, existând astfel legătură de cauzalitate între depășirea vitezei legale și producerea accidentului.
În cauză s-a reținut corect și culpa concurentă a victimei care, este adevărat, a traversat carosabilul în apropierea trecerii de pietoni, aflându-se în stare evidentă de ebrietate, astfel că la stabilirea despăgubirilor materiale și morale s-a ținut seama de obiceiul locului și de probatoriul administrat nemijlocit, cu cheltuielile efectuate la înmormântare și pomenire, dar și de dispariția bruscă și prematură a victimei, astfel că obligarea ., este în concordanță cu disp. art. 41 – 42 din Legea nr. 136/1995, fără ca în recurs să se impună, diminuarea acestora așa cum s-a solicitat de societatea de asigurări.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpatul B. G. și asigurătorul . G. SA împotriva sentinței penale nr. 14 din 12 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare statului, fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2013.
A. I. C. I. O. D.
Grefier,
E. L.
Red.jud.CI
j.f.C.C.G.
IB
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 215/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1357/2013. Curtea... → |
|---|
