Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 215/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 215
Ședința publică de la 31 mai 2013
PREȘEDINTE A. D.- judecător
T. M.- judecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. O., inculpatul N. A. I. și partea civilă D.G.F.P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F. – reprezentant legal al Statului Român, împotriva sentinței penale nr. 58 din data de 22 martie 2013 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat N. A. I., în stare de arest, asistat de avocat R. V., apărător ales, lipsind apelanta parte civilă D.G.F.P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F. – reprezentant legal al Statului Român și partea responsabilă civilmente . – prin lichidator judiciar I.G.F. EXPERT CONSULT IPURL – reprezentat de I. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că, motivele de recurs ale parchetului privesc aspecte de nelegalitate, respectiv neaplicarea art.13 C.pen. cu privire la fapta de evaziune fiscală, dar și aspecte de netemeinicie, respectiv faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în raport de gravitatea faptei. Referitor la prima critică, a arătat că textul incriminator a fost modificat în sensul majorării limitelor de pedeapsă, astfel cum s-a expus și în motivele scrise, iar referitor la critica privind individualizarea pedepsei, a arătat că pedeapsa aplicată nu corespunde scopului prev. de art. 52 C.pen., față de consecințele faptei, paguba importantă adusă bugetului de stat, care nu a fost acoperită, dar și față de împrejurarea că inculpatul mai este cercetat în alte cauze penală, impunându-se înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. În consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, aplicarea art. 13 C.pen. și aplicarea unei pedepse corespunzătoare criteriilor prev. de art. 72 C.pen.
Avocat R. V. pentru apelantul inculpat N. A. I., având cuvântul, a arătat că motivele sale de apel privesc individualizarea pedepsei și a modalității de executare. A solicitat aplicarea unei pedepse, fără executare efectivă, față de împrejurarea că astfel inculpatul va avea posibilitatea să acopere prejudiciul și să întrețină familia și copilul. A solicitat aplicarea art. 81 C.pen., întrucât scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, inculpatul fiind infractor primar. Cu privire la apelul parchetului a arătat că este de acord cu aplicarea art. 13 C.pen., dar nu este de acord cu cea de a doua critică, ținând cont și de faptul că inculpatul este foarte tânăr.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că, solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefundat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Cu privire la apelul părții civile a arătat că, acesta este nefundat, cuantumul prejudiciului cauzat de inculpat fiind determinat prin expertiza contabilă efectuată în cauză, fiind corect soluționată latura civilă a cauzei, nici motivul referitor la obligarea altei persoane la repararea prejudiciului nefiind fondat.
Avocat R. V. pentru apelantul inculpat N. A. I., având cuvântul, a arătat că, formulează aceleași concluzii cu privire la apelul părții civile, solicitând respingerea acestuia, ca nefundat.
Apelantul inculpat N. A. I., având ultimul cuvânt, a arătat că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 58 din data de 22 martie 2013 pronunțată de T. O. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din legea nr. 241/2005 rap. la art. 41 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 3201 C.p.p. și a art.74 alin. 1 lit.a C.p. rap. la art. 76 alin. 1 lit. c C.p. a fost condamnat inculpatul N. A. I., fiul lui C. și V., născut la data de 9.06.1988 în Slatina ,jud O. domiciliat în Slatina .. 30 . . CNP_, în prezent arestat preventiv si detinut in Penitenciarul de Maximă Sigurantă C., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 alin.1, 2 și 3 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 litera a teza II-a( de a alege) litera b(de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și litera c (de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale) C.p. pe durată de 4 ani.
În baza art. 9 alin. 1 lit. f din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C.p.p. și a art. 74 alin. 1 lit. a C.p. rap. la art. 76 alin. 1 lit. c C.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. 1, 2 și 3 C.p. a fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a–e C.p. prevăzută de lege pentru această din urmă infracțiune.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p. și art. 35 alin. 1 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare alături de pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 litera a teza II-a( de a alege) litera b(de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și litera c (de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale) C.p. pe durată de 4 ani.
În baza art. 88 alin.1 C.p. s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și arestării preventive cu începere din data de 7 nov. 2012.
În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a fost menținută măsura preventivă a arestării inculpatului.
În baza art. 71 alin. 2 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a (dreptul de a fi ales), litera b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și litera c ( dreptul de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale) C.p.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. N. O. S.r.l. prin lichidator judiciar I. Expert Consult IPURL la plata sumei de 952.261 lei, din care 219.482 lei impozit pe profit și 732.779 lei T.V.A., cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale și la plata obligațiilor fiscale accesorii ce includ majorări și penalități de întârziere calculate asupra despăgubirilor pentru daune materiale începând cu ziua următoare scadenței până la stingerea debitului, cu titlul de despăgubiri pentru daune moratorii și respectiv sancțiune civilă, către partea civilă M.F.- A.N.A.F. – D.G.F.P. O..
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea părții civile de obligare la plata de despăgubiri a învinuitului P. I. N.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente până la concurența sumelor stabilite mai sus cu titlul de despăgubiri în vederea reparării prejudiciului produs părții civile.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.500 de lei către stat cu titlul de cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului O. conform delegației emisă de acesta cu nr. 1402/2012 din 29.11.2012.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă T. O. cu nr. 872/P/2011 emis la data de 27 nov. 2012 înregistrat pe rolul Tribunalului O. la nr._/104/2012 a fost trimis în judecată inculpatul N. A. I. pentru comiterea faptelor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b și f rap. la alin. 2 din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și a art. 33 lit. a C.p.
În motivarea acestui act de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul în calitate de administrator al . nu a declarat la organul fiscal în mod repetat la diferite intervale de timp veniturile realizate și obligațiile fiscale aferente din perioada 1.07._09 și că astfel a fost prejudiciat bugetul statului cu suma de 952.261 lei reprezentând TVA și impozit pe profit cuvenite acestuia iar la sediul social declarat din oraș Drăgănești O. . .. A etaj 3 . ca și la punctul de lucru din . nu se desfășoară nici un fel de activitate și că deși i s-au adresat invitații de a se prezenta cu documentele de evidență primară și contabilă la organul fiscal transmise atât la sediul social cât și la punctul de lucru de care a luat la cunoștință nu a dat curs acestei invitații și că ,astfel, s-a sustras de la efectuarea verificărilor acestora.
S-a mai reținut că la termenul din data de 5.03.2012 ca urmare a cererii adresată de procuror s-a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptelor de evaziune fiscală din aceea menționată la primul alineat al considerentelor în aceea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b rap. și alin. 2 din legea nr. 241/2005 rap. la art. 41 alin. 2 C.p. și aceea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. ca urmare a constatării că această cerere este fondată. În acest sens s-a reținut că în raport de conținutul lor constitutiv cele două fapte penale sesizate prin rechizitoriu de procuror sunt distincte dar și că aceasta a fost intenția exprimată prin acest act procesual atâta timp cât s-a făcut trimitere de procuror la o pluralitate de fapte penale de evaziune fiscală sub forma concursului real (prin folosirea în dispozitiv a pluralului ,,infracțiuni” dar și prin referirea la prevederile art. 33 lit. a C.p.). O detaliere a temeiurilor care justifică această schimbare de încadrare juridică a faptelor este similară cu cele expuse mai jos, atunci când se analizează elementele constitutive ale infracțiunilor corespunzătoare. De aceea, s-a dispus în ședința de la termenul din data de 5.03.2013 și s-a consemnat în încheierea de ședință că s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în sensul solicitat de către procurorul de ședință.
Ca urmare a întrebării prevăzută de art. 3201 alin.3 C.p.p. adresată de instanța de judecată la termenele din datele de 11.02.2013 și 5.03.2013 s-a mai constatat că inculpatul cu respectarea drepturilor sale procesuale a declarat că recunoaște vinovăția în raport de ambele fapte penale de evaziune fiscală sesizate de procuror prin rechizitoriu dar și de încadrarea juridică a acestora rezultată din operațiunea de schimbare a încadrării juridice menționată mai sus. În acest sens s-a constatat că inculpatul a mai declarat că este de acord ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și că nu solicită alte probe noi decât înscrisurile în circumstanțere, acestea din urmă fiind o ,,Caracterizare” cu nr. 6 din 19.02.2013 emisă de Asociația de proprietari nr. 57 Slatina și o ,,Recomandare” fără număr și dată emisă de Colegiul naț. Agricol C. I din Slatina.
Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3201 C.p.p. privind procedura de recunoaștere a vinovăției deoarece manifestarea de voință a inculpatului, ca act procesual, are loc pe baza reprezentării consecințelor legale ce decurg din această declarație întrucât acestea i-au fost explicate atât de instanță cât și de apărător, că s-a respectat termenul de condiție impus de art. 3201 alin.1 C.p.p. ca această declarație să fie dată până la începerea cercetării judecătorești ca și celelalte condiții menționate anterior referitoare la obiectul recunoașterii.
Ca urmare instanța pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale dar și pe baza probei cu înscrisuri în circumstanțiere a reținut situația de fapt în sensul că firma . a fost administrată de la înființare și până la data de 12.08.2009 de către inculpatul N. A. I. din mun. Slatina iar ulterior de la data de 12.08.2009 de către învinuitul P. I. N., însă în fapt administrarea firmei revenea tot inculpatului și că obiectul de activitate principală a societății era comerțul cu produse petroliere accizabile provenite din achiziții intracomunitare efectuate din Bulgaria.
Ca urmare a sesizării emisă de Garda Financiara - Sectia O., organele fiscale aparținând Serviciului de Inspectie F. au procedat în perioada 01-05.04.2011 si ulterior în 18-20.10.2011, la efectuarea unor verificări la . privind achizițiile si serviciile intracomunitare cu produse petroliere accizabile, precum și la efectuarea unor controale încrucișate la partenerii care au declarat prin declarația 394, achiziții de bunuri si servicii de la . Dragănești-O.. În urma controlului s-a mai constatat faptul că la sediul social declarat situat în orașul Draganesti-O., ., ., ., jud. O., precum și la punctul de lucru din . nu se desfășoară nici un fel de activitate și, de asemenea, în locurile menționate mai sus nu a fost găsit nici un reprezentant legal al societății.
Ca urmare, s-a mai reținut că organele fiscale au procedat la invitarea învinuitului P. I. N., în calitate de administrator al firmei, cu toate documentele de evidenta primară și contabilă de la înființare și până în prezent, invitație ce a fost trimisă atât la sediul firmei cât și la domiciliul acestuia iar primirea acesteia a fost confirmată de primire de către soția administratorului .
În ciuda demersurilor efectuate, deși a luat la cunostinta, s-a mai reținut că învinuitul P. I. nu a dat curs invitației oficiale si nu s-a prezentat la sediul D.G.F.P. O. cu documentele solicitate, astfel ca verificările s-au efectuat in baza documentelor si informațiilor din procesul verbal de constatare încheiat de comisarii Garzii Financiare O. nr._/OT/24.11.2009, a declarațiilor informative cod 394 si a informațiilor primite prin sistemul VIES referitoare la achizițiile si livrările intracomunitare depuse pentru anul 2009, precum și a controalelor încrucișate efectuate la partenerii care au declarat prin declarația 394 achiziții de bunuri și servicii de la . Dragănești O..
De asemenea, s-a mai reținut că prin rechizitoriul său procurorul a constatat că învinuitul P. I. N. a preluat . prin intermediul martorului C. Stefaniță contra unei sume de bani, fără a desfășura însă vreo activitate în numele firmei și fără să cunoască unde se află sediul sau punctual de lucru, acesta neavând specimen de semnătura în vreo banca pentru aceasta firmă, motiv pentru care acesta prin actul procesual menționat a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului în baza art. 10 alin. 1 lit. c C.p.p., pe motivul că faptele nu au fost comise de acesta.
S-a mai reținut că, din informațiile furnizate de Biroul Județean de Informații Fiscale din cadrul D.G.F.P. O. cu privire la raportul VIES s-au constatat neconcordanțe referitoare la achizițiile și serviciile intracomunitare efectuate de S.C. N. O. SRL în statul membru U.E. Bulgaria.
De asemenea, s-a mai reținut că această societate a efectuat achiziții intracomunitare in trimestrul III – 2009 de la INSA GAS Bulgaria, CUI_ - în suma totala de 2.061.454 lei și VITON Bulgaria CUI_ - in suma de 127.206 lei, achiziții ce nu au fost declarate la organul fiscal si, respectiv a beneficiat de servicii intracomunitare de la NIKI-NIKOLINA STANCEVA Bulgaria CUI_ în suma de 2.099 lei de asemenea nedeclarate.
S-a mai constatat că pentru perioada 13.05.-30.06.2009, S.C. N. O. SRL Dragănești-O. si-a înregistrat și declarat obligațiile de plată la bugetul de stat însă, începând cu luna iulie 2009, această societate nu a mai depus la organul fiscal teritorial nici o declarație cu privire la impozitele si taxele datorate, fapt pentru care a fost declarata inactivă începând cu data de 30.05.2011.
S-a mai reținut și că . Draganesti-O. s-a aprovizionat în perioada 21.05._09 cu cantitatea de 1.577.860 kg combustibil greu de la INSA GAS Bulgaria în baza unui număr de 63 facturi în suma totala de 897.181,50 euro, respectiv 3.831.933,13 lei potrivit notelor de intrare-recepție.
În luna iulie 2009, serviciile de transport ale combustibilului aprovizionat de la INSA GAS s-au efectuat cu firma VITON Bulgaria prin ordin telefonic, plățile fiind efectuate cu numerar. În aceeași lună, . a realizat vânzări de combustibil greu în sumă totală de 3.200.617,23 lei din care venituri în sumă de 2.689.594,30 lei si TVA colectat în suma de 511.022,92 lei, sume pe care însă nu le-a declarat la organul fiscal și s-a sustras în acest fel de la plata către bugetul de stat a sumei totala de 552.332 lei reprezentând impozit pe profit estimat ca sustras în sumă de 41.309 lei si TVA de plata în sumă de 511.023 lei.
De asemenea, în trimestrul III 2009, firma a realizat vânzări în suma totală de 18.649 lei către . Ganeasa și . Piatra O., din care venituri în sumă de 15.671 lei si TVA colectată în sumă de 2.977,61 lei, sume pe care nu le-a declarat la organul fiscal și s-a sustras în acest fel de la plata catre bugetul de stat cu suma totală de 5.485 lei, din care 2.507 lei impozit pe profit estimat și 2978 TVA de plată.
Totodată, cu privire la aprovizionările și vânzările de combustibil greu s-a reținut că . a rămas cu un stoc de marfă în cantitate de 14.585 kg (17.152 litri) iar din documentele puse la dispoziție de către Garda Financiara O. s-a constatat că au fost efectuate o . retururi de marfă de la firmele . B., . Slatina si . Brebeni, în cantitate totala de 101.075 kg (118.908 litri) combustibil.
De aceea, la finele anului 2009, s-a constatat că societatea ar fi trebuit sa aibă în stoc combustibil în cantitate totală de 136.060 litri, însă atât la sediul firmei cat și la punctul de lucru din Brebeni nu s-au găsit aceste cantități, drept pentru care s-a tras concluzia că marfa în cauză a fost comercializată fără documente legale dar și că astfel ., prin neînregistrarea acestor operațiuni, s-a sustras de la plata către bugetul de stat cu suma totală de 104.766 lei din care 47.893 lei impozit pe profit și 56.873 lei TVA de plată.
De asemenea, în perioada mai - iunie 2009, societatea a înregistrat un număr de 4 facturi fiscale de aprovizionare cu șnur teflonat în valoare totală de 1.543.201 lei de la . iar conform documentației contabile, aceste mărfuri nu s-au livrat mai departe către beneficiari. Se mai constată că produsul șnur teflonat nu a fost găsit în stoc, nici la sediul social și nici la punctul de lucru menționat și că întreaga cantitate a fost vândută fără documente legale și fără ca veniturile și TVA din aceste tranzacții să fie înregistrate in evidenta contabila a firmei iar în acest fel că societatea s-a sustras de la plata catre bugetul de stat cu suma de 487.652 lei reprezentând impozit pe profit de 2.927 lei și T.V.A. de plata de 264.725 lei.
Cu privire la inculpat s-a constatat că deși este certă participarea sa pe deplin conștientă în scopul de a comite actele materiale și infracțiunile de evaziune fiscală totuși trebuie reținut că rolul său era acela de a acoperi și a suporta consecințele inclusiv penale ale activității ilicite ale altor persoane ,precum C. M., care au rulat prin intermediul firmei inculpatului capitalul necesar unor astfel de operațiuni de anvergură mare. Pe de altă parte, s-a constatat că scopul operațiunii de cesionare către învinuitul P. I. N. de către inculpat în calitate de cedent a patrimoniului firmei . precedată de plata unei sume de bani de 300 de lei către primul, anterior acestei operațiuni la data de 12.08.2009, prin formalități îndeplinite la Oficiul registrului comerțului O. deși în fapt activitatea comercială a firmei a fost desfășurată tot de către inculpat, a fost acela de a transfera la rândul său răspunderea penală pentru activitatea ilicită susmenționată asupra acestei persoane. În plus, trebuie reținut ca scop al activității ilicite a inculpatului acela de a prejudicia bugetul statului cu drepturile fiscale cuvenite atât în folosul său dar mai ales în folosul persoanelor care rulau capital de valoare mare prin intermediul firmei inculpatului iar ca mobil sau cauză a acesteia acela de satisfacere pe căi ilicite a unor nevoi materiale de întreținere a sa și a familiei.
Ca probe în acest sens au fost reținute elementele de fapt ce urmează, și anume că pentru ambele infracțiuni s-a reținut faptul recunoașterii de către inculpat a comiterii faptelor penale menționate care se coroborează cu referire la prima infracțiune cu constatările din procesele verbale nr. 7112 din 20.10.2009 emis de Direcția reg. pentru accize și operațiuni vamale C. - Serviciul antifaudă vamală și fiscală în care cu privire la firma . se consemnează că deși firma .-a emis factura cu . nr.09 din 11.06.2009 pentru cantitatea de 29.033 litri combustibil lichid greu cu o valoare de 77.735,85 lei pe care a achitat-o cu ordin de plată dat BRD - Suc.Militari București totuși datorită neprimirii efective și nerecepționării produsului a procedat la stornarea în luna iulie 2009 din evidența contabilă a înregistrării operațiunii de achiziție din contul furnizori(cont nr. 401) și înregistrarea corespunzătoare în contul furnizori-debitori (cont nr. 409) și apoi la întocmirea unei facturi de retur pentru cantitatea menționată cu indicarea la rubrica date privind expediția a numelui inculpatului și nr._/22.09.2009 al aceleiași autorități fiscale în care cu privire la firma . că s-a aprovizionat de la firma . mod repetat de un număr de 10 ori cu emiterea de facturi de către furnizor în cursul lunilor mai-iulie 2009 la diferite intervale de timp de la câteva zile până la câteva săptămâni cu cantități în jurul a 28.000 până la 30.000 de litri de combustibil greu dar și că aceiași firmă s-a aprovizionat cu cantitatea de 35.000 de litri de același fel de combustibil de la furnizorul . care la rândul său s-a aprovizionat de la firma . prin care se dovedesc actele materiale de comercializare prin vânzare de către firma administrată de inculpat a acestui produs. De asemenea, cele arătate se coroborează și cu constatările din raportul de expertiză contabilă emis de Insp. de Poliție al jud. O. –Serviciul de investigare a fraudelor-compartim. cercetări penale - din dosarul nr. A/_/2011 în care se arată că prejudiciul produs bugetului statului de către inculpat în calitatea de administrator al firmei . prin nedeclararea tuturor obligațiilor de plată aferente comercializării produselor petroliere și șnurului teflonat sunt pentru perioada 15 mai -12 august 2009 în sumă de 570.897 lei, din care impozit pe profit 48.124 lei și TVA colectat 522.773 lei, iar pentru intervalul în continuare până în noiembrie 2009 în sumă de 381.364 lei din care impozit pe profit 171.358 lei și TVA colectat 210.472 lei, că aprovizionările intracomunitare de produse petroliere s-au făcut de . în condiții legale pe bază de documente justificative(C.M.R.-uri și facturi) dar și că au fost înregistrate în evidența contabilă livrările efectuate în lunile mai și iunie 2009 cu excepția facturii nr.21/30.06.2009 în valoare de 77.648 lei iar pentru luna iulie 2009 nu sunt documente care să ateste înregistrări în evidența contabilă, respectiv că din extrasele de cont prezentate reiese că încasările pentru produsele petroliere livrate s-au efectuat prin contul deschis firmei menționată la Banca Transilvania. Pe de altă parte, din procesul verbal nr. 5820 întocmit la data de 1.11.2011 D.G.F.P. O. - Serviciul inspecție fiscală persoane juridice au fost reținute probele ce se referă la volumul achizițiilor intracomunitare de produse petroliere de la INSA GAS Bulgaria și VITON Bulgaria respectiv de șnur teflonat de la . din trim.III 2009 menționate mai sus, iar în raport de aprovizionările și livrările de combustibil, inclusiv cele returnate trebuia să se regăsească acestei firme un stoc de 136.000 de litri combustibil și cantitatea de șnur teflonat, dar că în fapt aceste cantități nu s-au regăsit și că drept urmare se prezumă că acestea au fost vândute iar prin neevidențierea acestor operațiuni că s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale. Pe de altă parte, aceste probe s-a reținut că se coroborează cu cele din declarațiile învinuitului P. I. N. care arată că la solicitarea colegului de serviciu, martorul C. Ș., a fost de acord să cesioneze de la inculpat, acesta din urmă în calitate de cedent, la Oficiul registrului comerțului O. în data de 12.09.2009 firma . pentru suma de 300 de lei, pe care a primit-o de la acest martor înaintea cesionării-cedării patrimoniului acesteia dar că în fapt nu a desfășurat vreo activitate în cadrul acesteia dar și ale martorilor C. Gh. Augiustin, U. M. și Buliteanu D. M. care în calitate de administratori de firme comerciale arată că au intrat în raporturi comerciale cu inculpatul. În cazul primului martor se reține că deși a făcut plata nu i s-a mai făcut predarea combustibilului și că inculpatul i-a spus că menționa pe facturi ,,combustibil greu” spre a evita plata accizelor, în cazul celui de al doilea, că a refuzat livrarea făcută de inculpat cu ajutorul a două cisterne atunci când a observat că pe facturi era menționat combustibil greu deoarece nu avea licență pentru astfel de marfă deși a solicitat și i s-a oferit motorină iar în cazul celui de al treilea martor că a încheiat la inițiativa numitului C. M. din . cu firma inculpatului un contract de furnizare de produs petrolier cu nr. 1 din 21.05.2009, că i s-au făcut livrările de către această persoană însoțită uneori de inculpat dar și că a făcut plata prin bancă, respectiv că a recunoscut din fotografiile prezentate de organele judiciare pe inculpat dar și pe numitul C. C., fratele lui C. M. ca și faptul că numitul C. M. a decedat în anul 2010. Pe de altă parte, constatările de mai sus, s-a reținut că sunt confirmate de proba cu înscrisurile prezentate – declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat ale firmei . din care pentru anul 2009 rezultă decât un cuantum de 1725 lei,cele din Situația activelor firmei . la 1.01.2009 și 30.06.2009 în care la rubrica stocuri la prima dată calendaristică este trecută cifra zero iar la cea de a doua valoarea de 1.643.352 lei iar ca active circulante suma de 1.762.228 lei ce atestă aprovizionările în chestiune dar și cu facturile emise de . în calitate de furnizor prin care se dovedesc vânzările de bunuri menționate.
În ce privește cea de a doua infracțiune de evaziune fiscală privind sustragerea de la obligațiile fiscale prin declararea falsă a sediului social și a punctului de lucru au fost reținute ca probe elementele privind invitarea administratorului învinuit P. I. N. și, în fapt, a inculpatului care administra în realitate această firmă să prezinte la control evidența acesteia atestate de adresele emise în acest sens transmise la sediul firmei și la domiciliul învinuitului în coroborare cu faptul că inculpatul nu a dat curs acestora dar și cu constatarea din actul de control fiscal că în aceste locuri nu se desfășura nici un fel de activitate, așa cum rezultă din procesul verbal nr. 5820 din 1.11.2011 al D.G.F.P. O.(fila a II-a).
Referitor la constatările privind rolul inculpatului de a acoperi activitatea ilicită a altor persoane au fost reținute probele reprezentate de elementele de fapt din declarația martorului Buliteanu D. M. care arată modalitatea în care a încheiat și s-a executat contratul comercial de furnizare de combustibil, anume la inițiativa numitului C. M., care de fapt făcea livrările care se coroborează cu prezumția că dată fiind situația materială evident precară a inculpatului atâta timp cât nu a uzat de prevederile art. 10 alin. 1 din legea nr. 241/2005 (privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei principale în cazul achitării prejudiciului până la primul termen de judecată) dar și personală de fi tânăr trebuie admis că nu avea capitalul necesar unor astfel de aprovizionări cu combustibil și șnur teflonat de valoare mare și că, de fapt, rula activul financiar al altor persoane. De asemenea, constatările privind scopul operațiunii ce cesionare –cedare a firmei . data de 12.08.2009 sunt susținute prin probele constând în elementele de fapt care se referă la aceea că învinuitul P. I. N. nu a desfășurat nici un fel de activitate în cadrul firmei dar și că administrarea acesteia a fost efectuată în continuare de către inculpat și reies din declarațiile acestora dar și din declarațiile martorilor. De asemenea, constatările privind scopul activității ilicite a inculpatului este probat prin urmarea materială constând în prejudicierea cu sume de valori mari a bugetului statului iar mobilul acesteia prin situația materială precară a acestuia și prin obligațiile de întreținere ale unei familii ce include un copil de vârstă mică.
Faptele comise de către inculpat s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. art. 9 alin. 1 lit. b rap. și alin. 2 din legea nr. 241/2005 rap. la art. 41 alin. 2 C.p. și aceea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Referitor la prima infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată sub aspectul laturii obiective au fost reținute actele materiale repetate la diferite intervale de timp ale inculpatului, omisive sub aspectul obligației de declarare la organele fiscale a operațiunilor și a veniturilor realizate, ce reprezintă inacțiunile ce constituie elementul material al infacțiunii, acte materiale aflate în raport de la cauză la efect cu urmarea materială constând în prejudicierea bugetului statului cu drepturile sale fiscale reprezentate cu TVA-ul colectat și impozitul pe profit. S-a mai constatat că forma agravată a acestei infracțiuni prin raportarea la alin. 2 al art. 9 alin. 1 lit.b din legea nr.241/2005 este dată de nivelul prejudiciului produs prin faptele ilicite ,anume peste echivalentul în lei al sumei de 100.000 de euro. Sub aspectul laturii subiective a fost reținută vinovăția inculpatului sub forma intenției directe caracterizată prin scopul sustragerii de la îndeplinirea acestor obligații fiscale ce este atestată de criteriul obiectiv, anume conduita inculpatului în condiții de discernământ. Această primă infracțiune a fost reținută sub forma continuată deoarece fiecare din actele materiale constituie faptă care realizează conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, că toate aceste fapte se află în unitate de rezoluție infracțională deoarece încă de la prima faptă dar și pe parcursul celorlalte inculpatul, datorită modului de desfășurare al acestora, a acționat pe baza aceleiași hotărâri atâta timp cât a prevăzut întreaga activitate infracțională și a urmărit-o în condițiile în care se reține unitatea de persoană a inculpatului ca autor al acestora. În plus, intervalul de timp dintre actele materiale omisive ce este de la câteva zile până la câteva săptămâni, potrivit datelor din facturile emise probează că sunt corespunzătoare formei continuate a infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată ca formă a infracțiunii în unitate legală. În plus, s-a mai constata că în cazul său deosebim un moment al consumării, anume cel în care de la primul act material omisiv sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și un moment al epuizării infracțiunii care marchează încetarea activității infracționale.
Referitor la cea de a doua infracțiune s-a constatat sub aspectul laturii obiective că actele materiale ale inculpatului de a declara fictiv sediul social și punctul de lucru atâta timp cât s-a constatat de organele fiscale că nu s-a desfășurat nici o activitate la locul acestora și că nu s-a dat curs invitațiilor trimise de a se prezenta la verificare cu evidența primară și contabilă la aceste adrese constituie acțiunea ce reprezintă elementul material al acestei infracțiuni care se află în raport de la cauză la efect cu urmarea materială reprezentată de prejudicierea bugetului statului cu drepturile fiscale menționate anterior. Sub aspectul laturii subiective a acestei infracțiuni se reține vinovăția inculpatului sub forma intenției directe stabilită tot în raport de conduita acestuia în condiții de discernământ. Spre deosebire de prima infracțiune, cea de a doua este o infracțiune simplă întrucât sub aspectul laturii obiective avem o singură acțiune care nu durează în timp și realizează conținutul constitutiv al infracțiunii.
Ca urmare în baza art. 345 alin.1 și 2 C.p.p. prima instanță a rezolvat acțiunea penală prin condamnarea inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni.
La individualizarea pedepselor ce au fost pronunțate în cauză au fost reținute criteriile cu caracter general prevăzute de art. 72 alin. 1 C.p. dar și cele cu caracter particular ale cauzei între care modalitatea de comitere a infracțiunilor, scopul și mobilul activității sale ilicite, prezentate anterior, lipsa antecedentelor penale ce denotă o conduită bună anterioară acestora dar și celelalte criterii cu caracter personal privind vârsta tânără și obligațiile familiale. Ca urmare prima instanță a dat valoare juridică de circumstanță atenuantă vocației inculpatului dată de conduita bună anterioară dată de lipsa antecedentelor penale în baza art. 74 alin. 1 lit. a C.p., cu efecte de coborâre a nivelului pedepselor principale ale închisorii sub minimele speciale la unele apte să realizeze astfel scopul preventiv și funcțiile coercitivă și educative ale acestei sancțiuni.
În baza art. 65 alin.1, 2 și 3 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 litera a teza II-a (de a alege) litera b (de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și litera c (de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale) C.p. pe durată de 4 ani, ținându-se cont de legătura dată de conținutul infracțiunilor comise de inculpat și amploarea acestora cu conținutul drepturilor menționate. S-a mai reținut că restul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 C.p. nu au fost interzise cu titlul de pedeapsă complementară deoarece nu s-a constatat legătură de conținut între aceste drepturi și infracțiunile de față .
De asemenea, în baza art. 65 alin. 1, 2 și 3 C.p. ca urmare a reținerii circumstanței atenuante menționată a fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a–e C.p. prevăzută de lege pentru cea de a doua infracțiune de evaziune fiscală.
Ca urmare a pluralității de infracțiuni din cauza de față sub forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a C.p. în baza art. art. 34 alin. 1 lit. b C.p. și art. 35 alin. 1 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare alături de pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 litera a teza II-a (de a alege) litera b (de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și litera c (de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale) C.p. pe durată de 4 ani.
În baza art. 88 alin.1 C.p. s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și arestării preventive cu începere din data de 7 nov. 2012.
În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a fost menținută măsura preventivă a arestării inculpatului deoarece s-a constatat că sunt întrunite în continuare condițiile cazului de arestare prevăzut de art.148 alin.1 lit. f rap. la art. 143 C.p.p. Astfel, cu referire la comiterea infracțiunilor pentru care legea prevede pedepse principale mai mari de 4 ani de către inculpat au fost reținute probele de mai sus. Cu referire la condiția pericolului concret pentru ordinea publică s-a constatat că aceasta rezidă în certitudinea că în această situația și chiar a unor măsuri preventive restrictive de libertate inculpatul va comite noi fapte penale de evaziune fiscală, așa cum rezultă din amploarea mare a activității infracționale și din pluralitatea de infracțiuni de față sub forma concursului real în condițiile în care scopul și mobilul infracțiunilor de față sunt actuale.
În baza art. 71 alin. 2 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a (dreptul de a fi ales), litera b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și litera c ( dreptul de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale) C.p. În ce privește faptul că s-au interzis cu titlul de pedeapsă accesorie doar aceste drepturi și nu s-au interzis cu acest titlu restul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 Cp au fost menținute argumentele susmenționate cu privire la situația similară privind pedeapsa complementară.
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale privind fapta proprie și pentru fapta altuia prevăzute de art. 998,999 și 1000 alin.3 din Codul civil în vigoare la data comiterii faptelor penale. Astfel, dat fiind caracterul accesoriu al acțiunii civile promovată de partea civilă se rețin cu valoare de putere de lucru judecat cele consemnate cu privire la soluționarea acțiunii penale (privind existența faptelor ilicite, a autorului ca fiind inculpatul și a vinovăției acestuia).Cu referire la existența prejudiciului și a despăgubirilor compensatorii și moratorii prin majorările de întârziere solicitate de partea civilă și a raportului de la efect la cauză al acestora cu faptele ilicite ale inculpatului se constată ca probe faptul recunoașterii nivelului acestora din rechizitoriu de către inculpat prin declarația sa dată la data de 11 febr. 2013 care se coroborează cu probele cu înscrisuri și cu martori menționate anterior. În ce privește răspunderea pentru fapta altuia a firmei parte responsabilă civilmente . s-a reținut că aceasta operează pe temeiul obligației de garanție a comitentului pentru prepusul său ce este inculpatul, pentru încălcarea obligațiilor în calitate de administrator, ca funcție ce i-a revenit acestuia. Chiar dacă această firmă se află în procedură de faliment în dosarul nr._ de pe rolul Tribunalului O. s-a constatat că în lipsa unei prevederi speciale în Codul de procedură penală nu vor fi aplicate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind suspendarea acțiunilor civile privind drepturile contra falitei. S-a reținut că a fost clarificată contradicția dintre manifestarea de voință a A.N.A.F. care în adresa sa nr. 8349 din 30.01.2013 a arătat că se constituie parte civilă atât împotriva inculpatului cât și a părții responsabile civilmente și cea din adresa nr. 3687/7.02.2013 a D.G.F.P. O. care arată că se constituie în această calitate doar împotriva inculpatului deoarece prin adresa sa din 18.03.2013 această din urmă autoritate fiscală a precizat că înțelege să fie promovată acțiunea civilă împotriva amândurora. De asemenea, s-a constatat că prima adresă a D.G.F.P. O. nu are valoare juridică deoarece nu a respectat mandatul încredințat de către A.N.A.F. care prevedea exercitarea acțiunii penale împotriva ambelor părți.Ca urmare s-a stabilit asupra inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente prin lichidator obligația de plată a despăgubirilor compensatorii și moratorii ca și a penalităților de întârziere calculate conform art.120 alin.1 din Codul de procedură fiscală, cu începere din ziua următoare scadenței până la stingerea debitului. Mai trebuie observat că în temeiul prevederile art. 119 alin. 1 și 2 din Codul de procedură fiscală cu ocazia soluționării acțiuni civile se vor stabili și obligații asupra celor două părți constând în penalitățile de întârziere pe același interval, determinate de faptul invocat, anume întârzierea în plata obligațiilor fiscale.
Cu privire la cererea părții civile de obligarea în solidar cu cele două părți și a învinuitului P. I. N. s-a constatat că aceasta este inadmisibilă. Concluzia a fost determinată de faptul că instanța nu a fost sesizată prin rechizitoriu cu privire la această din urmă persoană în calitate de inculpat și a dispus cu privire la acesta scoaterea de sub urmărire penală în baza art.10 alin.1 lit. c C.p.p. (fapta nu a fost comisă de acesta) iar ca urmare nu i se poate stabili în cadrul acestor proceduri răspunderea juridică.
În baza art. 11 din legea nr. 241/2005 s-a dispus măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente până la concurența sumelor stabilite mai sus cu titlul de despăgubiri în vederea reparării prejudiciului produs părții civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. O., inculpatul N. A. I. și partea civilă D.G.F.P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F. – reprezentant legal al Statului Român.
P. motivele de apel ale parchetului, s-a invocat omisiunea instanței de a face aplicarea art. 13 C.pen., deși anterior pronunțării sentinței Legea nr. 241/2005 a fost modificată prin Legea nr. 50/2013, stabilind un regim sancționator mai sever, dar și faptul că pedeapsa aplicată nu a fost corect individualizată, fiind stabilită într-un cuantum prea mic, față de natura și gravitatea faptelor, de consecințele acestora, dar și de conduita inculpatului, care nu a reparat prejudiciul cauzat și este cercetat pentru fapte de același gen.
P. motivele de apel al inculpatului, s-a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului pedepsei și al modalității de executare, solicitându-se aplicarea unei pedepse egală cu durata detenției preventive, sau stabilirea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 86 ind.1 C.pen.
P. motivele de apel ale părții civile D.G.F.P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F. – reprezentant legal al Statului Român s-a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile, arătându-se, în esență că, în mod greșit instanța a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat numai la plata sumei de 952.261 lei, față de suma de 1.814.879 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, conform procesului verbal de inspecție fiscală din 01noiembrie 2011 și nu a dispus și obligarea numitului P. N. la repararea acestuia, întrucât acesta s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale.
Curtea, examinând motivele de apel invocate, cât și din oficiu, hotărârea atacată, conform prevederilor art. 378 alin.1 C. proc. pen., constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat la urmărirea penală (inculpatul arătând, prin declarația dată, că recunoaște comiterea faptei și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală conform dispozițiilor art.3201 Cod pr.pen.), dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepselor și constată că, atât apelul formulat de apelantul inculpat N. A. I., cât și apelul declarat de partea civilă nu sunt fondate.
Curtea constată că, fondat este apelul declarat de către parchet, critica privind omisiunea instanței de fond de a face aplicarea art. 13 C.pen. fiind întemeiată.
Într-adevăr, astfel cum s-a stabilit în primul grad de jurisdicție apelantul inculpat a comis fapta în cursul anului 2009, sub imperiul Legii nr. Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală, iar până la data de 22 martie 2013 când s-a judecat cauza în primă instanță, acest act normativ a fost modificat prin Legea nr. 50/14 martie 2013, în sensul că articolul 9 alineatul (2) s-a modificat, având următorul cuprins: "(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
Față de o atare succesiune de legi penale în timp, instanța anterioară trebuia să constate că, tragerea la răspunderea penală pentru faptele săvârșite, trebuie supusă regimului dispozițiilor art. 13 C.pen., primind încadrarea juridică potrivit legii penale mai favorabile intervenită de la data comiterii și până la judecarea definitivă a cauzei.
Sub acest aspect doctrina a opinat constant însă și jurisprudența a acceptat că în alegerea legii penale mai favorabile instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama de toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică într-o lege sau alta, respectiv condițiile de incriminare (conținut, tratament sancționator, felul pedepselor, limitele acestora, alte sancțiuni penale), de urmărire și judecată, voința legislativă producându-și efectele indiferent de conduita procesuală a inculpatului, subiect al infracțiunii deduse judecății.
Analiza comparativă a celor două reglementări penale confirmă concluzia că incriminarea actelor materiale din 9 din Legea nr. 241/2005, cu modificările aduse prin Legea nr. 50/14 martie 2013, ce au avut ca urmare producerea unui prejudiciu mai mare de 100.000 euro ( cum este cazul în speță) este mai severă, limitele de pedeapsă majorându-se cu 5 ani, și, prin urmare, în speță, erau incidente dispozițiile art. 13 C.pen.
Referitor la critica privind individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin.1 lit.b) și alin.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., Curtea apreciază că, și aceasta este fondată.
Instanța de apel că, reține că tratamentul sancționator aplicat inculpatului este nejustificat de blând, iar pedeapsa aplicată nu reflectă valorificarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.pen., fiind disproporționate față de activitatea infracțională desfășurată de inculpat, de consecințele acesteia, de modalitatea de săvârșire.
Conform art. 72 din C. pen., invocat anterior, care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, la individualizarea pedepsei se are în vedere, în primul rând, principalul criteriu de individualizare, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte criterii, persoana făptuitorilor și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului, se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată în considerare, desigur, în ansamblul ei, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.
Revenind la speță, Curtea constată, că, instanța de fond a reținut, în mod justificat, în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74 lit.a) C.pr.pen.(buna conduită a acestuia înainte de săvârșirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale și atitudinea corespunzător în comunitate, sunt neîndoielnic elemente de natură a caracteriza persoana inculpatului și de a indica o periculozitate socială mai redusă a acestuia), însă a dat dovadă de o clemență excesivă, față de inculpat, prin coborârea pedepsei aplicate mult sub minimul special prevăzut de lege.
Astfel, Curtea reține că, chiar dacă s-a constatat incidența circumstanțelor atenuante, față de împrejurarea că inculpatul este infractor primar, având o conduită corespunzătoare săvârșirii faptei, nu se poate ignora împrejurarea că fapta comisă de către acesta afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, că prejudiciul mare produs bugetului de stat nu a fost recuperat, urmând a se avea în vedere și celelalte împrejurări care constituie circumstanțe reale ale săvârșirii faptelor, și care, conduc la concluzia că scopul preventiv și educativ al pedepselor poate fi atins decât prin aplicarea unui tratament sancționator mai sever.
Cu privire la circumstanțele atenuante, reținute în sarcina inculpatului, Curtea constată, că în mod greșit, a reținut instanța de fond, temeiul de art. 76 lit.c) C.pen., în raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de evaziune fiscală, 9 alin.1 lit.b) și alin.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., art. 13 C.pen.și respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen., reduse cu o treime, ca urmare a aplicării art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen., fiind incidente dispozițiile art. 76 lit.d) C.pen.
În consecință, procedând la reindividualizarea pedepsei, ținând seama de art. 72 C.pen., în special gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dedus din modalitatea de săvârșire, scopul și mobilul inculpatului, urmările produse, dar și datele care caracterizează persoana inculpatului, Curtea va majora pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin.1 lit.b) și alin.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., art. 13 C.pen., art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. și art. 74 lit.a) C.pen. raportat la art. 76 lit.d) C.pen. de la 2 ani la 2 ani și 6 luni, apreciind că numai astfel, se va asigura realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este definit prin art. 52 C.pen.
În continuare, făcând aplicarea art. 33 lit.a) rap.la art. 34 alin.1 lit.b) C.pen. și art. 35 alin.1 C.pen., Curtea va contopi pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.f) din Legea nr. 241/2005, art.13 C.pen., art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. și art. 74 lit.a) C.pen. raportat la art. 76 lit.d) C.pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care va adauga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C.pen. pe o durată de 4 ani.
Referitor la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante, se constată că instanța au dat eficiență în mod corect prevederilor art. 57 C. pen. privind executarea pedepsei în regim de deținere. Astfel, inculpatul a perseverat în săvârșirea de infracțiuni, fiind cercetat în dosarele nr. 292/P/2012 și 258/P/2012, pentru săvârșirea altor infracțiuni de evaziune fiscală, ceea ce face dovada incapacității sale de reeducare și reintegrare socială și a concluziei că, față de acesta scopul pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea dispozițiilor 86 ind.1 C.pen.
Sub aspectul laturii civile, Curtea constată că, sentința este legală și temeinică, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., obiectul acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, 999 C. civ., răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat, acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs, cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare, însă nu și prejudiciul eventual.
În cauză, D.G.F.P. O. în numele și pentru A.N.A.F., ca reprezentant al Statului Român, s-a constituit parte civilă cu suma totală de 1.814.879 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, conform procesului verbal de inspecție fiscală din 01noiembrie 2011 și a solicitat, de asemenea, obligarea inculpatului la plata obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data când suma va fi achitată integral conform art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală modificat.
Relativ la constituirea de parte civilă a D.G.F.P. O. în numele și pentru A.N.A.F, ca reprezentant al Statului Român față de inculpatul dat fiind că vinovăția acestui inculpat în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală a fost stabilită prin hotărâre, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 998, 999 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală a inculpatului, astfel că, prin sentința pronunțată de prima instanță, în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 952.261 lei, din care: 219.482 lei - impozit pe profit și 732.799 lei-TVA, plus majorări și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului.
Curtea constată că, în mod corect, inculpatul a fost obligat doar la plata sumei de 952.261 lei, acesta fiind prejudiciul creat în prezenta cauză, după cum a fost menționat și în cuprinsul actului de sesizare a instanței, fiind stabilit pe baza expertizei fiscale efectuate în cursul urmăririi penale.
Tot astfel, se reține că procesul verbal de inspecție fiscală din 01noiembrie 2011, la care a făcut referire partea civilă și la momentul întocmirii căruia prejudiciul era unul estimat, a fost avut în vedere de către expert cu prilejul întocmirii raportului de expertiză și, în plus, nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la acest raport.
Pe de altă parte, se reține că, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare prestabilită și pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nicio distincție cu privire la valoarea lor probantă, după cum au fost administrate în faza urmăririi penale sau în cea a judecății.
P. urmare, în prezenta cauză, având în vedere că recurenta parte civilă nu a prezentat dovezi în sprijinul solicitării unei sume care depășește pe cea stabilită pe baza expertizei fiscale efectuate în faza de urmărire penală - probă care nici nu a fost contestată -, criticile formulate de aceasta, se privesc ca nefiind întemeiate, latura civilă fiind just soluționată.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica privind soluția adoptată cu privire la cererea de constituire de parte civilă împotriva numitului P. I. N..
Pentru a pronunța soluția pe latură civilă, instanța de fond s-a limitat la judecată în raport cu persoana și faptele cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, cum, de altfel, se prevede în art. 317 C. proc. pen., infracțiunea fiind singurul temei al răspunderii civile, art. 14 din același Cod prevăzând că acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.
În cauză, sesizarea instanței s-a făcut, în ce privește latura civilă, cu săvârșirea, de către inculpatul N. A. I.., a infracțiunilor prevăzute de 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005, iar față de învinuitul P. I. N., prin același rechizitoriu și pentru aceleași fapte, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, deoarece faptele nu au fost săvârșite de către acesta.
Că partea civilă recurentă pretinde că aceasta persoană se face vinovată de sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat excede actului de sesizare, și, pe cale de consecință, soluția adoptată de instanța de fond, sub acest aspect, este corectă.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 379 pct.1 lit.b) C.proc.pen., va respinge ca ne fondate, apelurile declarate de inculpatul N. A. I. și partea civilă D.G.F.P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F. – reprezentant legal al Statului Român, împotriva sentinței penale nr. 58 din data de 22 martie 2013 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 379 pct.2 lit.a) C.proc.pen., va admite apelul de P. de pe lângă T. O., va desființa, în parte, sentința penală, pe latură penală și rejudecând,
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 13 C.pen. și art. 76 lit.d) pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin.1 lit.b) și alin.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., art. 13 C.pen., art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. și art. 74 lit.a) C.pen. raportat la art. 76 lit.d) C.pen. de la 2 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a) rap.la art. 34 alin.1 lit.b) C.pen. și art. 35 alin.1 C.pen., va contopi pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.f) din Legea nr. 241/2005, art.13 C.pen., art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. și art. 74 lit.a) C.pen. raportat la art. 76 lit.d) C.pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C.pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 383 C.proc.pen. va deduce în continuare detenția preventivă de la data de 22.03.2013 la zi și menține starea de arest față de inculpat.
Totodată, conform art. 382 C.proc.pen. va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 și 3 C.proc.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul N. A. I. și partea civilă D.G.F.P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F. – reprezentant legal al Statului Român, împotriva sentinței penale nr. 58 din data de 22 martie 2013 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ .
Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. O..
Desființează, în parte, sentința penală, pe latură penală și rejudecând,
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Face aplicarea dispozițiilor art. 13 C.pen. și art. 76 lit.d) pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin.1 lit.b) și alin.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., art. 13 C.pen., art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. și art. 74 lit.a) C.pen. raportat la art. 76 lit.d) C.pen. de la 2 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a) rap.la art. 34 alin.1 lit.b) C.pen. și art. 35 alin.1 C.pen., contopește pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.f) din Legea nr. 241/2005, art.13 C.pen., art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. și art. 74 lit.a) C.pen. raportat la art. 76 lit.d) C.pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C.pen. pe o durată de 4 ani.
Deduce în continuare detenția preventivă de la data de 22.03.2013 la zi și menține starea de arest față de inculpat.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile M.J.
Obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare determinate de apelul parchetului rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 31 mai 2013.
Președinte, Judecător,
A. D. T. M.
Grefier,
B. D.
Red.jud.A.D.
j.f.Gh.B.
O.A. .....................
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1356/2013. Curtea... → |
|---|
