Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 207/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 207/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 207/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
PREȘEDINTE C. C. Judecător
D. F. Judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 99 din 27 februarie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat G. S. F., apărător din oficiu, lipsind partea vătămată S. C., parte civilă S. Județean de Urgență Nr 1 C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului învederează că susține apelul declarat pentru următoarele motive:
- hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece în mod greșit instanța a reținut disp. art. 76 lit. b Cod penal care nu erau aplicabile, incidente fiind art. 76 alin. 2 Cod penal.
- greșit, a soluționat acțiunea civilă, obligând inculpatul la plata integrală a daunelor materiale, în condițiile săvârșirii infracțiunii în condițiile art. 73 lit. b cod penal, astfel se impune reducerea acestora proporțional cu gradul de culpă a inculpatului;
- s-a omis evidențierea alin.1 al art. 174 alin.1 și 2 rap. la art. 175 Cod penal privind încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de omor calificat pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului S. I..
Avocat G. S. F. solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice și redozarea pedepsei.Arată că instanța de fond nu a făcut o aplicare corectă a disp. art. 72 Cod penal și art. 4 raportat la art. 76 Cod penal privind circumstanțele atenuante, acordându-i doar beneficiul art. 3201 Cod procedură penală. Pedeapsa aplicată de instanța de fond cât și modalitatea de executare a acesteia este nejustificată, iar instanța de fond trebuia să aprecieze că procedura simplificată a judecării cauzei în cazul recunoașterii vinovăției pev. de art. 3201 Cod procedură penală nu exclude reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, astfel că se impune reducerera pedepsei și schimbarea modalității de executare prin aplicarea disp. art. 81 Cod penal sau după caz a art. 861 Cod penal.
În ceea ce privește apelul declarat de P. arată că primul motiv invocat nu este întemeiat avându-se în vedere că partea vătămată nu a decedat iar cu privire la celelalte două motive, solicită ca acestea să fie admise.
Procurorul pune concluzii de admiterea apelului declarat de inculpat numai în ceea ce privește latura civilă, De asemenea, mai arată că nu se impune nici redozarea pedepsei care a fost just individualizată și schimbarea modalității de executare, acasta nu poate fi executată decât prin privare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să îi fie redusă pedeapsa.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 99 din 27 februarie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, în baza art.20 CP rap. la art. 174,175 lit.c CP, cu aplic.art.73 lit.b CP, rap. la art.76 lit.b CP și cu aplic.art.3201 al.7 CPP, a fost condamnat inculpatul S. I., fiul lui D. și F., născut la data de 16.04.1981, în ., domiciliat în Comuna D., ., jud D.,CNP._, studii 8 clase, fără ocupație, cu antecedente penale la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b CP, ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea disp.art. 64 lit.a teza II, lit.b CP, pe durata prev. de art.71 CP.
În baza art. 88 CP și art. 350cod pr.penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 14.12.2012 la zi și menține starea de arest.
În baza art.7 al.1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S. I., în vederea introducerii în SNDGJ.
În baza art.118 lit.b COD PENAL, s-a dispus confiscarea specială, ca măsură de siguranță, a unui cuțit cu lungimea totală de 34 cm., lama de 23 cm și mânerul din material plastic de culoare maro, ce prezintă pe părțile laterale două nituri, de la inculpatul S. I..
A fost admisă acțiunea civilă, formulată de către partea civilă S. Clinic de Urgență C., cu sediul în C., . și a obligat inculpatul la plata sumei de 1380,70 lei daune materiale către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.
S-a luat act că partea vătămată S. C., domiciliat în Comuna D., ., nu se constituie parte civilă în procesul penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 630 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 38 lei, reprezintă contravaloarea actelor medico-legale, iar suma de 400 lei reprezintă onorariu avocat oficiu la urmărirea penală și la judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul cu nr. 798/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. D., a fost trimis în judecată inculpatul S. I., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev de art. 20 Cp rap la art 174, 175 Cp.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: procesul-verbal de ridicare a corpului delict din 13.12.2012; acte medico-legale: fișa de constatări preliminare nr.5284/A1/14.12.2012 și raportul de constatare medico-legală cu nr. 5284/A1/28.12.2012; declarațiile martorilor L. C. și G. M. și declarațiile inculpatului, pe parcursul întregului penal, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Partea vătămată Stanică C. locuiește în aceeași curte cu fratele său, inculpatul Stanică llie, în două imobile separate. La data de 13.12.2012 cei doi frați au hotărât să sacrifice porcul, motiv pentru care au solicitat ajutorul consătenilor lor, martorii G. M. și L. C., ultimul dintre aceștia fiind vecin cu părțile. Cele patru persoane au tăiat porcul în jurul orei 10,00, după care au procedat la pregătirea acestuia (spălarea, tranșarea) până în jurul orelor 13,00. Pe parcursul acestui interval de timp, inculpatul Stanică llie a consumat băuturi alcoolice împreună cu cei doi martori (cantitatea de 2 litri vin și bere). Partea vătămată nu a consumai băuturi alcoolice, întrucât, de peste trei ani, aceasta nu mai consuma alcool.
In jurul orelor 13,10, în timp ce părțile și martorii tranșau porcul, între inculpat și partea vătămată a izbucnit un conflict spontan, partea vătămată solicitându-i inculpatului să nu se mai folosească de un toporaș pentru a tăia capul porcului întrucât acesta nu le aparținea și exista riscul să se deterioreze. Inculpatul a refuzat să se conformeze solicitării fratelui său, cerându-i să nu-i mai dea sfaturi. Iritat de atitudinea de neconformare la solicitarea sa, partea vătămată Stanică C. a luat un topor, prinzându-l de muchia lamei și l-a lovit ușor, cu coada acestui topor pe fratele său.
Deranjat de această acțiune a părții vătămate, imediat, inculpatul a ripostat, lovindu-l pe fratele său de două ori cu cuțitul pe care îl avea în mână și de care se folosea pentru tranșatul cărnii. Prima lovitură aplicată de inculpat a vizat capul părții vătămate (zona temporală stângă) iar cea de a doua lovitură a vizat cavitatea abdominală a părții vătămate.
In urma celor două lovituri primite, partea vătămată a căzut pe sol, suferind o sângerare abundentă din ambele plăgi tăiate. Cei doi martori prezenți la conflict, nu au avut posibilitatea să intervină, dată fiind rapiditatea cu care s-a derulat dar și teama de o eventuală ripostă din partea inculpatului. Martorii G. și L. au transportat-o pe partea vătămată în interiorul locuinței, unde au încercat să-i acorde primul ajutor, în sensul că au încercat să oprească hemoragia, prin presarea plăgilor cu un tricou și un prosop. De acolo a fost solicitată intervenția ambulanței, care a venit la locuința părților, transportând-o pe partea vătămată la S. Clinic Județean de Urgență C., unde s-a intervenit chirurgical, pentru suturarea plăgilor.
Din fișa de constatare preliminară cu nr. 5284/Al/14.12.2012 a IML C. a rezultat că partea vătămată Stanică C. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce cu un corp tăietor înțepător (posibil cuțit); leziunile traumatice pot data din data de 13.12.2012, necesită 25-30 zile îngrijiri medicale și au fost de natură a-i pune în primejdie viața victimei.
Cu ocazia audierii sale la P., inculpatul a recunoscut agresarea fizică a fratelui său, susținând că, înainte de a-l lovi, fratele său a încercat să îl lovească cu toporul în cap, însă a renunțat, lovindu-l doar cu coada toporului peste picior. Susținerea inculpatului cu privire la intenția părții vătămate de lovire cu toporul în cap, nu a fost confirmată de către cei doi martori, aceștia declarând că partea vătămată doar l-a lovit pe inculpat ușor, peste piciorul stâng, cu coada toporului.
Din declarațiile părții vătămate precum și ale celor doi martori, G. și L. a rezultat că inculpatul nu este la prima agresiune fizică asupra părții vătămate, în urmă cu doi, trei ani, părțile fiind implicate într-un alt conflict, în cursul căruia inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o sapă în zona capului și a abdomenului. Și atunci partea vătămată a fost internată în spital pentru acordarea îngrijirilor, însă nu a solicitat tragerea la răspundere penală a fratelui pentru acea agresiune.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului S. I., așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de la omor calificat, prev. de art. 20 Cp rap. la art. 174, 175 Cp.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, s-a avut în vedere că acesta a uzat de procedura prevăzută de art. 320 ind 1 Cpp, vârsta relativ tânără a acestuia și faptul că a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Astfel, având în vedere și reducerea limitelor pedepsei cu o treime, conf.art. 320 1 CPP, s-a orientat la aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b CP.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus, ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în stare de detenție.
Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a apreciat având în vedere cauza S. și P. contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.71 Cp- 64 lit. a teza a II-a lit.b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că la termenul de ședință din data de 27.02.2013, S. Județean de Urgență Nr 1 C. a comunicat instanței prin adresa nr.6332/20.02.2012, că se constituie parte civilă în prezenta cauză, cu suma de 1.380,70 lei, ce reprezintă cheltuieli ocazionate de internarea părții vătămate S. C. la Secția Chirurgie II în perioada 13.12-18.12.2012, astfel că au fost constatate îndeplinite dispozițiile art.1349 al.1și 2 Cod Civil, și a fost admisă acțiune civilă formulată de această parte și va obliga inculpatul la plata daune materiale provocate acestei părți civile, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. D. și inculpatul S. I..
În motivarea apelului, P. de pe lângă tribunalul D. a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece în mod greșit instanța a reținut disp. art. 76 lit. b Cod penal care nu erau aplicabile, incidente fiind art. 76 alin. 2 Cod penal.
De asemenea a arătat că greșit, a fost soluționată acțiunea civilă, fiind obligat inculpatul la plata integrală a daunelor materiale, în condițiile săvârșirii infracțiunii în condițiile art. 73 lit. b cod penal, astfel se impune reducerea acestora proporțional cu gradul de culpă a inculpatului.
Totodată s-a omis evidențierea alin.1 al art. 174 alin.1 și 2 rap. la art. 175 Cod penal privind încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de omor calificat pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului S. I..
În motovarea apelului, inculpatul S. I. a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie, susținând că instanța de fond nu a făcut o aplicare corectă a disp. art. 72 Cod penal și art. 4 raportat la art. 76 Cod penal privind circumstanțele atenuante, acordându-i doar beneficiul art. 3201 Cod procedură penală. Pedeapsa aplicată de instanța de fond cât și modalitatea de executare a acesteia este nejustificată, iar instanța de fond trebuia să aprecieze că procedura simplificată a judecării cauzei în cazul recunoașterii vinovăției pev. de art. 3201 Cod procedură penală nu exclude reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, astfel că se impune reducerera pedepsei și schimbarea modalității de executare prin aplicarea disp. art. 81 Cod penal sau după caz a art. 861 Cod penal.
În drept, apelurile au fost întemeiate pe disp. art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, conform art.371 al.2 Cod pr.penală, Curtea constată că apelurile declarate de P. de pe lângă T. D. și de inculpatul S. I. sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Curtea luând spre examinare sentința penală pronunțată de T. D. sub toate aspectele de fapt și de drept constată că prima instanță a stabilit bine situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și pentru care l-a condamnat la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, lit. b Cod penal ca pedeapsă complementară, cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b rap. la art. 76 lit.b Cod penal și art.3201 alin.7 Cod penal.
Prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei conform criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzută de art.72 Cod penal. Odată cu aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală s-a făcut o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, minimul special astfel redus devenind 5 ani închisoare iar maximul special 6 ani și 3 luni închisoare.
Ca efect al aplicării în favoarea inculpatului a disp. at. 73 lit. b Cod penal, privind săvârșirea faptei în stare de provocare, pedeapsa aplicată putea fi coborâtă sub minimul special, dar nu mai mult de o treime din acest minim, așa cum stabilesc disp. art. 76 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora „în cazul infracțiunilor contra siguranței statului, al infracțiunilor contra păcii și omenirii, al infracțiunii de omor,” ... „pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special”.
Deși prima instanță indicat greșit efectul circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului, nefiind aplicabile disp. art. 76 lit. b Cod penal ci dispozițiile mai sus evocate, se constată că pedeapsa aplicată, de 4 ani închisoare se înscrie în limita stabilită de disp. art. 76 alin. 2 Cod penal, astfel că nu se impune modificarea acesteia. Totodată, Curtea apreciază, în considerarea pericolului concret al faptei săvârșite de inculpat – tentativă de omor calificat, o faptă de violență extremă, asupra unei persoane apropiate, victima fiind chiar fratele inculpatului, ținând cont și de împrejurarea că inculpatul nu este la primul conflict care a degenerat cu violențe fizice asupra aceleiași părți vătămate, că pedeapsa stabilită de instanța de fond, atât prin cuantum, dar și prin modalitatea de executare, corespunde exigențelor unei juste operațiuni de individualizare judiciară, asigurând un tratament sancționator adecvat la pericolul social al faptelor și la persoana inculpatului, satisfăcând scopul general al pedepsei, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare, de reinserție socială reală a inculpatului.
De asemenea, Curtea constată că este întemeiată critica formulată de P., privind omisiunea indicării la încadrarea juridică a faptei a disp. art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal, având în vedere că aceste alineate constituie norma de incriminare a infracțiunii săvârșite și respectiv textul legal ce prevede sancționarea tentativei la această infracțiune. Prin urmare, pentru acuratețea încadrării juridice, se impune ca aceasta să fie completată de instanța de prim control judiciar, prin indicarea dispozițiilor legale mai sus amintite.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile, Curtea reține că este corectă atât concluzia procurorului care a procedat la trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, 175 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal precum și cea a primei instanțe privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii sus-menționate în condițiile circumstanței atenuante legale a provocării.
În aceste condiții în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata integrală a daunelor materiale constând în cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate la S. de Urgență C., neexistând temei legal pentru înlăturarea obligației victimei de a suporta prejudiciul material la cauzarea căreia a contribuit, culpa acesteia urmând a fi avută în vedere la stabilirea întinderii despăgubirilor datorate de incupat.
În speță, partea vătămată este acela care a inițiat conflictul ce a determinat propria vătămare, prin lovirea inculpatului peste picioare cu un topor ( pe care l-a ținut de muchia lamei) situație în care, iritat de atitudinea amintită și în mod vădit disproporționat, inculpatul a lovit partea vătămată cu un cuțit, inițial în zona temporală stângă și apoi în cavitatea abdominală, producându-i plăgi tăiate, pentru salvarea vieții părții vătămate fiind necesară suturarea chirurgicală a acestora.
În acest context factual, ținând cont de gradul de implicare a părți vătămate în cauzalitatea violentă ce a determinat riposta agresivă a inculpatului, Curtea apreciază că proporția culpei acesteia este de 30%, urmând ca diferența să fie aplicată cuantumului despăgubirilor materiale datorate de inculpat părții civile (1380,70 lei), cu consecința diminuării acestora la suma de 920 lei.
Față de aceste consiederente, apelurile declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul S. I. sunt fondate și vor fi admise în limitele arătate, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, urmând a fi desființată în parte și rejudecând, se va dispune conform celor ce preced.
În baza art. 88 C.p. se va deduce detenția 27.02.2013, în continuare la zi, iar în baza art. 350 alin. 1 C.p.p. se va menține starea de arest a inculpatului, constatând că temeiurile care au determinat luarea, și ulterior menținerea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 99 din 27 februarie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Desființează sentința pe latură penală și civilă.
Pe latură penală, rejudecând înlătură dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. b cod penal și completează încadrarea juridică.
În baza art. 20 cod penal rap. la art. 174 alin. 1 și 2 cod penal comb. cu art. 175 alin. 1 lit. c și alin. 2 cod penal, cu aplic.art.73 alin. 1 lit. b cod penal, rap. la art. 76 alin. 2 CP și cu aplic. art. 3201 alin. 1 și alin. 7 cod proc. penală
Condamnă pe inculpatul S. I. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b CP, ca pedeapsă complementară.
Reduce despăgubirile civile și obligă inculpatul către partea civilă S. Clinic de Urgență C. la plata sumei de 920 de lei daune materiale către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Menține și deduce prevenția inculpatului de la 27.02.2013, în continuare la zi.
Cheltuielile de judecată în sumă de 320 de lei din care 200 de lei onorariu apărător oficiu către Baroul D., care vor fi avansate din fond M. J. prin Curtea de apel C. rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013
C. C. D. F.
Grefier,
V. D.
Red.jud.CC
j.f.E.C.M.
IB
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 295/2013. Curtea de Apel... | Evadarea. Art. 269 C.p.. Decizia nr. 212/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
