Evadarea. Art. 269 C.p.. Decizia nr. 212/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.212
Ședința publică de la 30 Mai 2013
PREȘEDINTE C. C. Judecător
V. T. Judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 28 mai 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpații B. Ș. D., T. B. A., G. G. L., împotriva sentinței penale nr. 73 din 14 februarie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 73 din 14 februarie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, în baza art.20 rap.la art.269 alin.1, 2 C.penal, a fost condamnat inculpatul B. Ș. D. fiul lui I. V. și E. L., născut la 27.12.1991, domiciliat în Petroșani, ..8, jud.Hunedoara, CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C., la pedeapsa închisorii de 4 ani.
S-a constatat anulată prin sentința penală nr.393/28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1459/14.09.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.393/28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin decizia penală nr.340/R/13.11.2012 Tribunalului Hunedoara în pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.171/13.03.2013 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin decizia penală nr.618/08.05.2012 a Curții de Apel A. I. pentru infracțiunile prevăzute de art.208, art.209 alin.1 lit.a, e, g, i și alin.3 lit.b C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 și art.3201 C.p.p. și pedeapsa de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.1459/14.09.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr.1046/04.05.2012 a Curții de Apel C. pentru infracțiunile prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21 lit.a C.penal cu aplicarea art.74, 76 C.p.
În baza art.449 alin.1 lit.a raportat la art.36 alin.2 C.penal raportat la art.34 lit.d C.penal, a fost contopită pedeapsa dispusă prin prezenta sentință penală cu pedepsele care și-au dobândit individualitatea ca urmare a descontopirii și cu pedeapsa de 4.000 lei amendă penală dispusă prin sentința penală nr.142/2012 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin nerecurare și aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.180 alin.2 C.penal, în pedepsele cele mai grele, acelea de 4 ani închisoare pe care o sporește cu 1 an și 4.000 lei amendă penală, urmând ca în final inculpatul B. Ș. D. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 4.000 lei amendă penală.
S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.penal.
În baza art.350 alin.1 C.p.p. raportat la art.36 alin.3 C.penal, s-a dedus din pedeapsa închisorii rezultante perioada executată începând cu 12.07.2011 și până la data de 14.09.2011 și de la 09.01.2012 la zi, menținând starea de arest.
Au fost anulate mandatele de executare pedeapsă dispuse anterior și dispune emiterea unui nou mandat conform pedepselor dispuse prin prezenta sentință penală.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentințelor penale.
- În baza art.20 C.p.raportat la art.269 alin.1,2 C.penal cu aplicarea art.3201 alin.1, 2, 3, 4 și 7 C.proced.penală, a fost condamnat inculpatul T. B. A. fiul lui D. și I., născut la 27.10.1992, domiciliat în Petroșani, ., . Petroșani, ., jud.Hunedoara, CNP –_ la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni.
În baza art.864 C.penal, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.1459/14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr.1046/04.05.2012 a Curții de Apel C. dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.21 lit.a C.p.cu aplicarea art.3201 C.p.p. și art.74, art.76 C.p.
În baza art.449 alin.1 lit.a C.p.p.raportat la art.36 alin.2 C.penal raportat la art.34 lit.b C.penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare pe care o sporește cu 1 an, urmând ca în final inculpatul T. B. A. să le execute în cumul, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.p.
În baza art.350 alin.1 C.p.p. și art.36 alin.3 C.p., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință penală perioada executată de la 12.07.2011 la 14.09.2011, inclusiv.
S-a dispus emiterea unui mandat corespunzător pedepsei rezultante aplicate prin prezenta hotărâre.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.1459/2011 a Judecătorie Târgu Jiu.
În baza art.334 C.p.p., a fost schimbată încadrarea juridică din art.20 raportat la art.269 alin.1, 2, C.p în art.20 raportat la art.269 alin.1, 2, 3 C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul G. G. L..
- În baza art.20 raportat la art.269 alin.1, 2, 3, C.penal cu aplicarea art.37 lit.a C.penal, a fost condamnat inculpatul G. G. L. fiul lui M. și Victorița, născut la data de 26.02.1991, domiciliat în ..D., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul C.,la pedeapsa închisorii de 4 ani la care adaugă prin cumul aritmetic restul de pedeapsă rămas neexecutat de 2 ani 9 luni și 4 zile din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr.60/08.04.2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare la data de 27.04.2011, precum și un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 7 ani 9 luni și 4 zile închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.penal.
A fost anula mandatul de executare pedeapsă emis în baza sentinței penale nr.60/08.04.2011 a Judecătoriei Calafat și dispune emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei rezultante aplicate prin prezenta hotărâre.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.60/08.04.2011 a Judecătoriei Calafat.
În baza art.191 alin.2 C.pr.penală, a fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare statului și la câte 300 lei onorariu apărător oficiu în sarcina inculpaților T. B. A. și B. Ș. D., iar pe inculpatul G. G. L. la 600 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr.847/P/2011 din data de 14.06.2012 al Parchetului de pe lângă T. D. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților B. Ș. D., T. B. A. și G. G. L., după cum urmează:
-inculpații B. Ș. D. și T. B. A., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de evadare, prev. de art.20 rap.la art.269 alin.1, 2 C.p.;
-inculpatul G. G. L., arestat în altă cauză, deținut în Penitenciarul C., cercetat pentru infracțiunea de tentativă de evadare, prev. de art.20 rap.la art.269 alin.1, 2 C.p.
În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:
Inculpații B. Ș. D., T. B. A. și G. G. L. au ajuns la Penitenciarul de Minori și Tineri C. în stare legală de reținere sau deținere, în funcție de situația juridică a fiecăruia.
Astfel, inculpații T. B. A. și B. Ș. D. au fost arestați la data de 13.07.2011, în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 82, respectiv 84 emise de Judecătoria Tg. J., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar inculpatul G. G. L. se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani și 10 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În cursul lunii august 2011 inculpații B. Ș. D., în vârstă de 19 ani, T. B. A., în vârstă de 18 ani și G. G. L., în vârstă de 20 de ani, au fost cazați împreună cu martorul C. V. B. (aflat și el în executarea unei pedepse cu închisoarea), în camera nr. 36 din Căminul nr. 2 al unității de deținere.
In ziua de 07.08.2011, inculpatul B. Ș. D. le-a propus celorlalți trei colegi de camera să evadeze din penitenciar, arătându-le că dacă îndepărtează gratiile de la fereastra de aerisire a camerei cambuză, puteau să coboare în curtea penitenciarului cu ajutorul cearșafurilor, apoi să escaladeze gardul împrejmuitor.
Inculpații T. B. A. și G. G. L. au fost de acord cu această propunere, astfel încât, în seara de 07.08.2011, în jurul orelor 21,30-20,30 după apelul de seară, cu ajutorul unei bucăți de fier ascuțite, luate de la fereastra dormitorului, au dislocat ambele rânduri de gratii ale ferestrei de aerisire a camerei de alimente și au încercat să iasă prin orificiul astfel creat, însă nu au reușit, din cauza dimensiunilor reduse ale acestuia (30/35 cm).
In această împrejurare, inculpații și-au continuat activitatea de găurire a peretelui, dislocând o cărămidă și rupând o porțiune din polistirenul ce alcătuia izolația peretelui, însă nici de această dată nu au reușit să iasă, astfel încât au așezat formal gratiile la loc și au tras în dreptul ferestrei un raft pe care au așezat genți cu haine, pentru a nu se observa, urmând să-și reia activitatea ulterior, într-un moment prielnic.
A doua zi, 08.08.2011, dimineața, inculpații B. Ș. D., T. B. A. și G. G. L. au fost scoși la plimbare, însă martorul C. vasile B. a rămas în cameră și a anunțat organele de supraveghere despre fapta comisă de cei trei inculpați.
În declarațiile date pe parcursul urmăririi penale inculpații au recunoscut fapta, menționând că intenționau să evadeze din starea de deținere și să plece în Spania.
În drept, s-a reținut în rechizitoriu că fapta comisă de inculpații B. Ș. D., T. B. A. și G. G. L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de evadare, prev. de art. 20 rap. la art. 269 alin. 1,2 din C.p.
Astfel, s-a reținut că atât obiectele folosite de învinuiți (bucăți de fier ascuțite) cu care au dislocat gratiile, precum și modul în care au conceput și realizat în parte acțiunea, pe timp de noapte, reprezintă o situație de fapt care se circumscrie conținutului noțiunii de punere în executare a hotărârii de evadare.
Chiar dacă obiectele folosite nu erau apte în totalitate de a conduce la distrugerea suficientă a zidului camerei în care se aflau inculpații, hotărârea de a evada a fost pusă în executare, iar efectul nu s-a produs datorită intervenției organelor de pază, care, alertate de martor, au descoperit orificiul creat în perete de către învinuiți. ( În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Iași, prin dec. pen. nr. 167/15.12.2009, într-o speță similară).
Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a probat cu: actul de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare, declarațiile martorului, declarațiile învinuiților.
De asemenea, s-a mai arătat că inculpații B. Ș. D. și T. B. A. au fost puși în libertate prin sentința penală nr. 1459 din 14.09.2011 a judecătoriei Tg. J., iar după eliberare nu au dat curs chemării organelor judiciare în vederea prezentării materialului de urmărire penală, deși au fost citați în mod repetat.
La data de 14.06.2012 P. de pe lângă T. D. a înaintat instanței rechizitoriul nr. 847/P/2011 din aceeași dată, în conformitate cu art. 264 C.p.p., cauza fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr._ .
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul C. V. B. (fila 59), același martor fiind reaudiat în ședința publică din data de 22.10.2012 (fila 104 dosar).
La termenul de judecată din data de 08.10.2012, după ce au fost aduse la cunoștința inculpaților B. Ș., T. B. A. și G. G. L. prevederile art.320/1 C.p.p. și art.70 alin.2 C.p.p., inculpații G. G. L. și T. B. A. au declarat că recunosc faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, procedându-se la audierea celor trei inculpați, conform dispozițiilor art.324 C.p.p., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În declarațiile date, fiecare dintre inculpați au prezentat variante diferite cu privire la actele materiale desfășurate, inclusiv cu privire la numele persoanei care a avut inițiativa săvârșirii faptei penale.
Urmare a solicitării instanței, cu adresele nr C 3_/EV/PMTCDJ/10.07.2012, respectiv nr.C 3_/PMTCDJ/07.09.2012, Penitenciarul de Minori și Tineri C. a comunicat faptul că inculpatul B. Ș. D. a fost încarcerat în această unitate la data de 04.08.2011 în baza mandatului de arestare preventivă nr.84/13.07.2011 al Judecătoriei Tg.J. și condamnat prin sentința penală nr.1459/14.09.2011 a Judecătoriei Tg.J. la 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, data la care a fost pus în libertate; în privința inculpatului T. B. A. s-a comunicat faptul că acesta a fost arestat la data de 13.07.2011 și depus în penitenciar în data de 04.08.2011 în baza mandatului de arestare preventivă nr.82/24.09.2011 emis de Judecătoria Tg.J., iar la dat de 14.09.2011 a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere conform sentinței penale nr.145/14.09.2011 a Judecătoriei Tg.J..
De asemenea, prin adresa nr.N_/PCDJ/14.09.2012 Penitenciarul C. a înaintat, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr._ din 27.04.2011 emis în baza sentinței penale nr.60 din 08.04.2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare la 27.04.2011.
Totodată, urmare a solicitării instanței Judecătoria Calafat a înaintat, prin adresa nr._ din 15.10.2012, copia sentinței penale nr.60, defintivă prin nerecurare la dat de 27.04.2011 privind pe inculpatul G. G. L., iar prin adresa nr._/318/2011 Judecătoria Tg.J. a înaintat, în copie, sentința penală nr.1459/14.09.2011, privind pe inculpatul B. Ș. D..
Conform referatului telefonic întocmit în cauză cu Penitenciarul de Minori și Tineri C. (fila 103), inculpatul B. Ș. D. se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.171/13.03.2012 a Judecătoriei Petroșani (mandat de executare a pedepsei închisorii nr.207/16.05.2012), fiind arestat preventiv la data de 09.01.2012.
Cu adresa nr._ din 31.10.2012 Judecătoria Petroșani a înaintat, în copie, sentința penală nr.171/2012 din 13.03.2012, sentința penală nr.1/07.01.2008, sentința penală nr.393/28.08.2012, sentința penală nr.142 din 28.02.2012 privind pe inculpatul B. Ș. D., toate cu menționarea datei și a modalității rămânerii definitive.
De asemenea, IPJ Hunedoara a înaintat fișa de cazier judiciar a inculpatului B. Ș.-D., iar la data de 28.11.2012 T. Hunedoara a comunicat că pe rolul instanței a fost înregistrat dosarul cu nr._ având ca obiect cerere de contopire (în recurs), cauza fiind soluționată la data de 13.11.2012 prin decizia penală nr.340/R/13.11.2012, înaintată instanței și atașată la dosar.
Conform referatelor telefonice din data de 15 ianuarie 2013 (fila 170-171 dosar), la data săvârșirii faptei, respectiv 07.08.2011, inculpatul B. Ș. D. se afla încarcerat în baza mandatului de arestare preventivă nr.84/13.07.2011, fiind pus în libertate la data de 14.09.2011 prin sentința penală nr.1459/2011 a Judecătoriei Tg.J., iar inculpatul T. B. A. se afla încarcerat în baza mandatului de arestare preventivă nr.82/13.07.2011, fiind pus în libertate la data de 14.09.2011 prin sentința penală nr.1459/2011 a Judecătoriei Tg.J.. În privința inculpatului G. G. L., s-a arătat că, la data săvârșirii faptei, 07.08.2011, se afla încarcerat în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.81/2011 din 27.04.2011 emis de Judecătoria Calafat, inculpatul fiind arestat la data de 12.07.2011 în vederea executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.60/08.04.2011 a Judecătoriei Calafat, pedeapsă care expiră la data de 11.05.2014.
Analizând probatoriul efectuat pe parcursul ambelor faze procesuale, tribunalul a reținut că starea de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului este confirmată în cauză de mijloacele de probă administrate pe parcursul ambelor faze procesuale. Declarațiile inculpaților, chiar dacă cuprind aspecte contradictorii cu privire fie la nominalizarea persoanei care a avut inițiativa săvârșirii faptei penale, fie cu privire la actele materiale distincte pe care le-au săvârșit fiecare dintre inculpați în parte, conturează în cea mai mare parte starea de fapt reținută în expozitivul actului de inculpare.
Inculpatul T. B. A., urmare a declarației date în fața instanței de judecată, a confirmat situația de fapt reținută de către organele de urmărire penală, indicând persoana care a avut inițiativa infracțională, aceeași persoană nominalizată și în rechizitoriul Parchetului, confirmată această inițiativă chiar de către inculpat, respectiv B. Ș. D..
Acțiunile materiale ale inculpaților au fost concomitente, dar și succesive, materializate inițial prin dislocarea unor gratii ale ferestrei de aerisire a camerei (inculpatul G. și inculpatul T.) și ulterior prin activitatea de găurire a peretelui prin dislocarea de cărămizi și ruperea polistirenului ce alcătuia izolația peretelui.
Intenția directă este dovedită în cauză pornind de la declarațiile inculpaților care, deși uneori se contrazic, coroborate și cu declarațiile martorului C., dar și cu alte mijloace de probă ce au fost administrate pe parcursul primei faze procesuale, conduc la reținerea vinovăției inculpaților.
Toți trei inculpații au solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art.3201 C.p.p., dar, prin declarațiile date, au detaliat împrejurări ale stării de fapt care nu converg spre situația de fapt reținută în expozitivul rechizitoriului. Inculpatul T. B. A., prin descrierea activității infracționale, a evidențiat în mod detaliat participația fiecăruia dintre inculpați, menită să confirme expozitivul rechizitoriului cu privire la actele materiale îndeplinite de fiecare dintre coinculpați. În atare situație, instanța apreciază că față de acesta sunt incidente în cauză dispozițiile art.3201 alin.1, 2, 3, 4, 7 C.p.p.
Actele de pregătire concretizate atât într-o complicitate morală anterioară, dar și actele de începere a executării activității infracționale așa cum ele au fost evidențiate anterior realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.20 raportat la art.269 alin.1, 2 C.p., infracțiune ce se va reține în sarcina inculpaților B. Ș. D. și T. B. A..
Caracterul agravant al infracțiunii prevăzute de art.269 C.p. este dat de numărul de participanți, iar obiectele folosite de către aceștia reprezintă o situație de fapt menită să sublinieze punerea în executare a hotărârii de evadare, la fel ca și distrugerile provocate.
În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului B. Ș. D., instanța de fond a apreciat-o ca nesinceră cu privire la actele materiale pe care le-au desfășurat fiecare dintre inculpați. Din declarațiile tuturor inculpaților rezultă că inițiativa activității infracționale a fost a inculpatului B. Ș. D. care, chiar le-a detaliat modalitatea posibilității de evadare, arătându-le că grilajul de la camera de aerisire se poate disloca (fila 17 dosar urmărire penală).
Martorul C. V. (fila 32 dosar urmărire penală) confirmă, de asemenea, atitudinea nesinceră a inculpatului B. Ș. D. care a precizat în fața instanței de judecată că nu a avut nicio participație materială, martorul confirmând că grilajul dinspre cameră a fost rupt de cei doi inculpați T. și cu B., iar cel din exterior a fost rupt de către inculpatul G..
În contextul declarațiilor date de către inculpații G. G. L. și B. Ș. D., instanța a apreciat că prin nerecunoașterea în totalitate a actelor materiale reținute în actul de sesizare și care alcătuiesc conținutul obiectiv al infracțiunii de tentativă la evadare și prin administrarea unor probe menite să confirme sau să infirme depozițiile inculpaților date cu prilejul ascultării de către Tribunal, procedura simplificată prevăzută de art.3201 C.p.p. nu a operat față de aceștia, incidentă fiind procedura de drept comun, respectiv cea prevăzută de dispozițiile art.322 și următoarele C.p.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpații T. B. A. și B. Ș. D. T. a avut în vedere atât aspectele de ordin material penal care se circumscriu infracțiunii prevăzute de art.20 C.p.raportat la art.269 alin.1, 2 C.p., dar și circumstanțele personale ale inculpaților evidențiate în cauză prin condamnări definitive anterioare, dar și prin date care atestă că la data săvârșirii faptei penale prevăzute de art.269 alin.1, 2 C.p. în modalitatea tentativei aceștia se aflau în stare de arest preventiv, împrejurare ce se circumscrie unei anumite perseverențe infracționale, dar și intenția sustragerii de la executarea unor pedepse, aspect ce indică pericolul pentru finalitatea actului de justiție.
Respectând criteriile de individualizare prevăzute de art.72 C.p., dar și art.52 C.p. și aplicând pentru inculpatul T. B. A. și prevederile art.3201 alin.1, 2, 3, 4, 7 C.p.p., prevederi care prin voința legiuitorului reduc limitele de pedeapsă, instanța urmează a-i condamna pe cei doi inculpați la pedeapsa închisorii orientată spre maxim.
În ceea ce privește pe inculpatul T. B. A., constatând concursul de infracțiuni, a reținut că în baza dispozițiilor art. 864 C.penal se impune să se anuleze suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.1459/14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr.1046/04.05.2012 a Curții de Apel C. dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.21 lit.a C.p.cu aplicarea art.3201 C.p.p. și art.74, art.76 C.p. Totodată, se constată incidența în cauză a instituției procedurale prevăzute de art.449 alin.1 lit.a C.p.p. raportat la art.36 alin.2 Cp.. și art.34 li.b C.p., drept urmare se vor contopi pedepsele, urmând ca inculpatul T. B. A. să execute pedeapsa cea mai grea.
Conform cerințelor prevăzute de art.72 C.p., dar și art.36 C.p și dând eficiență prevederilor art.52 C.p., urmează ca pedeapsa rezultantă să fie sporită, având în vedere întreaga activitate infracțională.
Se vor interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.p.
În baza art.350 alin.1 C.p.p. și art.36 alin.3 C.p., se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință penală perioada executată de la 12.07.2011 la 14.09.2011, inclusiv.
Se va dispune emiterea unui mandat corespunzător pedepsei rezultante aplicate prin prezenta hotărâre.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.1459/2011 a Judecătorie Târgu Jiu.
Pentru inculpatul B. Ș. D. urmează să se constate anulată prin sentința penală nr.393/28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1459/14.09.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, iar pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința nr.393/28.08.2012 urmează a fi descontopită în pedepsele componente, fiecare dintre acestea căpătându-și individualitatea.
Constatându-se concursul de infracțiuni, urmează ca față de inculpatul B. Ș. D. să se dispună o modificare de pedeapsă în conformitate cu dispozițiile art.449 alin.1 lit.a raportat la art.36 alin.2 C.penal raportat la art.34 lit.d C.penal, urmând ca în final inculpatul să execute pedepsele cele mai grele, pedeapsa închisorii urmând a fi sporită, dându-se astfel eficiență sancționării întregii activități infracționale.
Avându-se în vedere natura infracțiunii săvârșite, periculozitatea inculpatului se vor interzice drepturile civile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.penal.
În baza art.350 alin.1 C.p.p. raportat la art.36 alin.3 C.penal, se va deduce din pedeapsa închisorii rezultante perioada executată începând cu 12.07.2011 și până la data de 14.09.2011 și de la 09.01.2012 la zi, menținând starea de arest.
Se vor anula mandatele de executare pedeapsă dispuse anterior și se va dispune emiterea unui nou mandat conform pedepselor dispuse prin prezenta sentință penală.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentințelor penale.
În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului G. G. L., deși prin declarația dată acesta a încercat s-o minimalizeze, coroborând declarațiile celorlalți doi coinculpați cu cea a martorului C. se constată că, dacă în cea mai mare parte activitatea infracțională desfășurată de acesta corespunde, în ceea ce privește detalierea actelor materiale întreprinse de ceilalți doi inculpați este contradictorie cu ansamblul probatoriului.
Astfel, inculpatul B. Ș. D. relatează că, după ruperea grilajului toți trei inculpații au încercat să iasă prin orificiul de aerisire, dar nu au avut lor, aspect de altfel menționat și de martorul C. V. B.. Acest aspect este negat de către inculpatul G. G. L..
Reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, dar și a faptului că la data când s-a comis infracțiunea inculpatul G. G. L. se afla în executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr.60/2011 a Judecătoriei Calafat, pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii ce urmează a fi reținută, tribunalul urmează ca în baza dispozițiilor art.334 C.p.p. să schimbe încadrarea juridică din art.20 raportat la art.269 alin.1, 2, C.p în art.20 raportat la art.269 alin.1, 2, 3 C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
Astfel, se apreciază că aliniatul 3 al art.269 C.p. reprezintă nu numai o modalitate de calcul a pedepsei diferențiată de cea prevăzută de dispozițiile art.39 C.p.raportat la art.37 C.p., ci și o agravantă a art.269 C.p., avându-se în vedere că săvârșirea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie determină aplicarea unei excepții de la calculul pedepsei pluralității de infracțiuni, regula fiind în general cea a cumulului juridic ( sau absorbția), ori în cazul de față fiind incidentă regula cumulului aritmetic.
Pe cale de consecință, respectând prevederile art.72 raportat la art.52 C.p. și avându-se în vedere poziția procesuală a inculpatului, dar și datele personale circumscrise în cauză unei condamnări anterioare, instanța urmează a-l condamna la pedeapsa închisorii orientate spre maxim care va fi cumulată aritmetic cu perioada pedepsei rămase neexecutată până la data comiterii faptei penale din pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sp 60/2011 a Judecătoriei Calafat, respectiv perioada de 2 ani 9 luni și 4 zile, urmând ca în final pedeapsa rezultantă să fie sporită, dându-se eficiență prevederilor art.52 C.p.
Având în vedere gravitatea faptei săvârșite, se vor interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.penal.
Se va anula mandatul de executare pedeapsă emis în baza sentinței penale nr.60/08.04.2011 a Judecătoriei Calafat și se va dispune emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei rezultante aplicate prin prezenta hotărâre.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.60/08.04.2011 a Judecătoriei Calafat.
Perseverența infracțională a celor trei inculpați, săvârșirea unei infracțiuni care creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției deoarece prin aplicarea unei pedepse și prin executarea acesteia se finalizează efectiv actul de justiție sunt de natură a aprecia că prin aplicarea tuturor inculpaților, așa cum s-a procedat, a unui spor de pedeapsă, nu numai că se dă eficiență prevederilor art.52 C.p., dar are o importanță deosebită și sub aspectul prevenției generale.
Instanța constată că urmărirea penală, cât și judecata a fost desfășurată cu inculpații în stare de libertate, nedispunându-se vreo măsură procesuală privativă sau restrictivă de libertate față de fapta dedusă judecății.
În conformitate cu dispozițiile legii material penale, respectiv art.39 alin.1, 2 C.p. raportat la art.37 alin.1 lit.a C.p, în caz de recidivă postcondamnatorie pedeapsa ce a rămas de executat urmează regulile prevăzută de art.36 C.p., în acest caz ceea ce se deduce din pedeapsa rezultantă este durata prevenției pentru infracțiunea dedusă judecății. Raportat la cauză, respectiv la inculpatul G. G. L., se constată că acesta nu a fost arestat preventiv pentru infracțiunea dedusă judecății, starea de arest fiind determinată de executarea mandatului emis în baza sentinței nr.60/2011 a Judecătoriei Calafat.
Niciuna dintre dispozițiile legii material penale ( dispozițiile art.39 C.p. și dispozițiile art.269 alin.3 C.p.) nu dispune asupra duratei privării de libertate în cazul în care inculpatul evadează din executarea unei pedepse. Ceea ce reglementează dispozițiile legii materiale prin excepție de la regulile stabilite de art.39 C.p., excepție care este cuprinsă în dispozițiile art.39 alin.3 C.p., este calcularea pedepsei ce urmează a fi aplicată pentru infracțiunea de evadare în cazul în care inculpatul se afla în executarea unei pedepse. În atare situație se constată că prin reglementarea distinctă cuprinsă în art.269 alin.3 C.p., legiuitorul penal român a voit să se abată de la reglementarea generală prevăzută de art.39 C.p., evidențiind astfel un caz care urmează să fie reglementat special datorită periculozității deosebite a faptei, aspect ce se regăsește în modul de aplicare a pedepsei pentru o persoană care săvârșește infracțiunea în executarea pedepsei ( cumulul aritmetic).
Cert este că în cazul executării unei pedepse rezultante ca urmare a cumulului aritmetic între pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare și restul de pedeapsă rămas de executat din a cărui executare a evadat (calculat până la data comiterii faptei), prin constatarea și a stării de recidivă postcondamnatorii, dispozițiile art.39 alin.1, 2 C.p. nu se aplică, după cum dispozițiile art.39 C.p. nu prevăd acest caz, aliniatul 3 al art.39 C.p. reglementând o situația diferită de cea care face obiectul prezentei cauze. Totodată, se constată că nu se poate adăuga la lege, respectiv la situația specială pe care a reglementat-o alin.3 al art.269 C.p. În această situație, legea trebuie aplicată în litera și spiritul ei, luând în considerare, așa cum s-a mai precizat, că voința legiuitorului, prin reglementarea specială prevăzută de alin.3 al art.269 C.p. a fost aceea de a particulariza sancționarea unei asemenea fapte.
În acest context, se apreciază că o deducere a perioadei executate de la data săvârșirii faptei până la data pronunțării unei hotărâri nu numai că este lipsită de temei legal, dar și contravine voinței legiuitorului care prin reglementările pe care le cuprinde alin.3 al art.269 C.p. a particularizat, derogând de la regula prevăzută de art.39 alin.3 C.p., cazul când o persoană alterează nu numai relațiile sociale privitoare la înfăptuirea justiției, dar și respectarea stării legale de deținere, evidențiind o periculozitate deosebită și serioase dubii cu privire la posibila reeducare, integrare socială.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. D. și inculpații T. B. A., B. Ș. D. și G. G. L..
În motivarea apelului P. de pe lângă T. dolj a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a aplicat inculpatului B. Ș. D. cu titlu de spor, pedeapsa amenzii în cuantum de 4000 lei stabilită din sentința penală nr. 142/2012, contrar disp. art. 34 alin.1 lit. d și e Cod penal.
A mai susținut că instanța de fond a omis să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului G. G. L. perioada executată de la 07.08.2011 la zi, conform disp. art. 357 alin. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 88 Cod penal.
De asemenea, a susținut că în mod greșit s-a făcut aplicarea disp. art. 36 alin. 1 și art. 449 alin. 1 lit. 6 Cod procedură penală față de inculpații B. Ș. D. și T. B. A., în cauză fiind incidente disp. art. 36 alin. 1 Cod penal care reglementază situația în care condamnatul definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, iar instanța de fond a efectuat operațiunea de contimire cu ocazia judecării infracțiunii de evadare și nu după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate pentru această infracțiune.
În drept, apelul se întemeiază pe disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală.
Inculpatul B. B. Ș. D. a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinice, sub aspectul neaplicării în favoarea inculpatului a procedurii simplificate, prev. de art. 3201 Cod procedură penală și a greșitei individualizări a pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea grea în raport de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, manifestată încă din faza urmăririi penale precum și de circumstanțele personale și reale.
La rândul său, în motivarea apelului declarat, inculpatul T. B. A. a solicitat desființarea hotărârii, pentru netemeinicie și rejudecând să se dispună reindividualizarea pedepsei, cea aplicată de prima istanță fiind prea aspră față de atitudinea sinceră a inculpatului care a beneficiat de aplicarea disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și coborârea pedepsei sub minimul special prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atentuante prev. de art.74-76 Cod penal, precum și înlăturarea sporului care este nejustificat în raport de pedeapsa rezultantă pe care o apreciază ca fiind îndestulătoare.
În motivarea apelului declarat de inculpatul G. G. L., s-a arătat că sentința instanței de fond este netemeinică, în sensul că în mod greșit nu au fost aplicate disp. art. 3201 Cod procedură penală față de atitudinea inculpatului care a recunoscut în totalitate fapta săvârșită, așa cum o demonsetrează declarația acestuia existentă la fila 77 dosar fond, precum și cu privire la sporul aplicat după efectuarea cumului artimetic al pedepselor, spor pe care îl apreciază ca fiind nejustificat.
Apelurile declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpații B. Ș. D., T. B. A. și G. G. L. sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Materialul probator administrat în faza de urmărire penală, însușit în totalitate de inculpați, care au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prev. de art. 320 ind.1 cod procedură penală, confirmă situația de fapt reținută în rechizitoriu, în sensul că, la data de 07.08.2011 inculpații T. B. A. și B. Ș. D., fiind cazați împreună în camera nr. 36 din Căminul nr. 2 al Penitenciarului de Minori și Tineri C., la propunerea inculpatului B. Ș. D., au luat hotărârea de a evada, astfel că, în jurul orelor 2030-2130 ,după apelul de seară, cu ajutorul unei bucăți de fier ascuțite, luate de la fereastra dormitorului, au dislocat ambele rânduri de gratii ale ferestrei de aerisire a camerei de alimente, iar ulterior și a unei cărămizi și a polistirenului ce compunea izolația peretelui, însă nu au reușit să iasă, datorită dimensiunile reduse ale orificiului creat. Tentativa de evadare a fost descoperită de organele de supraveghere a doua zi, acestea fiind anunțate de martorul C. V. B., coleg de cameră cu cei trei inculpați.
Vinovăția inculpaților este dovedită de declarațiile martorului C. V. B., procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 19 dosar U.P.), și fotografiile judiciare anexate acestuia, care se coroborează cu declarațiile inculpaților B. Ș. D., T. B. A. și G. Gheorhe L., care au recunoscut săvârșirea faptelor.
Fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evadare prev. de art. 20 rap. la art. 269 alin. 1 și 2 Cod penal.
Este fondată critica apelanților inculpați B. ștefan D. și G. G. L. referitoare la neaplicarea de către prima instanță a disp. art. 3201 Cod procedură penală.
Judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prev. de art. 3201 Cod procedură penală presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: existența unei solicitări în acest sens a inculpatului, această solicitare să fie făcută până la începerea cercetării judecătorești în primă instanță, inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare și să nu solicite administrarea de probe, cu excepția încrisurilor în circumstanțiere, iar probele administrate în cursul urmăririi penale să fie suficiente pentru a demonstra că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În speță, inculpatul G. G. L. a fost prezent încă de la primul termen de judecată (02.07.2012), la care nu s-a procedat la verificarea regularității actului de sesizare, nu s-a dat citire acestuia și nu s-a luat declarație inculpatului prezent, dispunându-se însă citarea celorlalți doi incupați cu mandate de aducere și a martorului din lucrări (C. V. B.).
La următorul termen de judecată au lipsit toți inculpați, constatându-se viciată procedura de citare cu inculpatul G. G. L., aflat în stare de deținere, care nu a fost adus la instanța de judecată.
La cel de-al treilea termen de judeată, deși cauza a fost amânată datorită lipsei de procedură cu inculpatul B. Ș. A., prima instanță a procedat la audierea martorului C. V. B., sub rezerva reaudierii.
La termenul imediat următor, din 08.10.2012, inculpații B. Ș., T. B. A. și G. G. L. au fost audiați, ocazie cu care au dat declarații de recunoaștere totală a faptelor reținute prin rechizitoriu și au solicitat judecarea cauzei în procedura prev. de art. 3201 Cod procedură penală.
Astfel, inculpatul G. a arătat că inițiativa a avut-o inculpatul B., și că el, înpreună cu inculpatul T. au dislocat gratiile de la fereastră precum și cărămizile și au rupt o porțiune din polistirenul ce alcătuie izolația peretelui (fila 77 verso). În plus, inculpatul a precizat că el și ceilalți doi coinculpați au anunțat cadrele penitenciarului despre faptă.
La rândul său, inculpatul T., în favoarea căruia instanța de fond a aplicat disp. art. 3201 Cod procedură penală, a susținut aceeași situație de fapt, inclusiv faptul că ar fi sesizat cadrele penitenciarului. Totodată, declarația acestui inculpat relevă că în activitatea infracțională ar fi fost implicat și martorul C., întrucât acesta ar fi defăcut grilajul, aspect ce nu a fost reținut în actul de sesizare.
Inculpatul B. a declarat că el a avut inițiativa de a evada, iar inculpați T. și G. au dislocat gratiile și caramida de la fereastră și au rupt polistirenul ce alcătuia izolația peretelui (fila 79 dosar).
Față de conținutul acestor declarații, Curtea constată că niciunul dintre inculpați nu a negat săvârșirea faptei și nici forma de vinovăție reținută în actul de sesizare și nici nu a încercat să minimizeze contribuția la activitatea infracțională, confirmând, ce-i drept, lapidar, situația descrisă în actul de sesizare, în sensul că la inițiativa inculpatului B. care le-a propus să evadeze, inculpații T. și G. au dislocat gratiile ferestrei precum și o cărămidă, rupând și o bucată din polistiren din izolația peretelui.
Singurele aspecte declarate de inculpați care contravin părții descriptive a rechizitoriului sunt cele referitoare la persoana care a sesizat organele de supraveghere, toți inculpații susținând că ei înșiși au anunțat despre fapta comisă, precum și cele referitoare la o pretinsă contribuție infracțională a martorului C..
Aplicarea procedurii simplificate este condiționată de recunoașterea totală și necondiționată de către inculpat a faptei descrise în rechizitoriu însă aceasta nu echivalează cu o reproducere ad literam a stării de fapt rechizitoriu, ceea ce ar constitui o sarcină deosebit de oneroasă pentru acesta, iar relatarea unor detalii care nu sunt relevante pentru încadrarea juridică a fapte și stabilirea vinovăției (persoana care a anunțat organele de supraveghere) nu constituie o negare a faptei sau a formei de vinovăție și nici nu tinde la exonerarea inculpaților de răspundere penală.
În aceste condiții, Curtea constată că aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală numai în favoarea unuia dintre inculpați, este nejustificată, mai mult, din considerentele sentinței nu rezultă concret, care sunt acele detalii ale stării de fapt, relatate de inculpații B. și G. care nu converg cu cea reținută prin rechizitoriu, cu atât mai mult cu cât aceștia au dat declarații detaliate și în faza urmăririi penale, prin care au descris amănunțit modul în care au încercat să evadeze.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, Curtea constată, în acord cu prima instanță că aceasta se impune a fi situată la maximul special prev. de art. 269 alin. 1 și 2 redus succesiv ca efect al aplicării dispozițiilor art. 20 Cod penal referitoare la sancționarea tentativei și a disp. art. 3201 Cod procedură penală, respectiv 2 ani și 8 luni închisoare.
Astfel, ținând cont de criteriile prev. de art.72 C.p., respectiv gradul de pericol social, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, dar și de persoana inculpaților - T. B. A. și B. Ș. D. săvârșind fapta de tentativă de evadare în timp ce erau arestați preventiv, iar inculpatul G. în timp ce se afla în executarea unei pedepse, deci în stare de recidivă postcondamnatorie, elemente ce evidențiază perseverența infracțională și intenția de a lipsi de finalitate procesul penal derulat împotriva lor, Curtea a reținut că numai o pedeapsă egală cu maximul special satisface scopul educativ și preventiv stabilit de art. 52 Cod penal și că în niciun caz nu se pot recunoaște în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante judiciare, nefiind îndeplinite niciuna din condițiile prev. de art. 74 lit. a, b sau c) cod penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B. se constată că prin sentința penală nr.393/28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.1459/14.09.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, pedeapsa rezultantă aplicată urmând a fi descontopită în pedepsele componente, ce vor fi repuse în individualitatea lor, iar procedând la contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente, conform disp. art. 36 alin. 1 Cod penal raportat la art.34 lit.d C.penal se va contopi pedeapsa stabilită în cauza dedusă judecății cu pedepsele mai sus menționate și cu pedeapsa de 4.000 lei amendă penală stabilită prin sentința penală nr.142/2012 a Judecătoriei Petroșani, în pedeapsa cea mai grea, acelea de 4 ani închisoare și 4.000 lei amendă penală.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că sunt fondate criticile Parchetului, instanța de fond aplicând eronat disp. art. 449 alin.1 Cod procedură penală și art. 36 alin. 2 Cod penal, dispoziții care se referă la contopirea pedepselor definitiv stabilite pentru infracțiuni concurente și nu la situația în care inculpatul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, așa cum este cazul în speța de față.
În ceea ce il privește pe inculpatul T. B. A., Curtea reține că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere (s.p. nr. 1459/14.09.211 a Jud. Târgu Jiu, definitivă la 04.05.2012 prin d.p. nr.1046/2012 a Curții de Apel C.) astfel că în baza disp. art. 864 Cod penal se impune anularea suspendării și contopirea pedepsei de 4 ani închisoare cu cea de 2 ani și 8 luni stabilită în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, conform disp. art. 36 alin. 1 rap. la art. 34 lit.b Cod penal, pe care Curtea o apreciază ca fiind îndestulătoare pentru realizarea scopului represiv, educativ și preventiv, astfel că nu se mai impune aplicarea vreunui spor.
De asemenea, Curtea constată că este fondat și ultimul motiv de apel formulat de parchet, în sensul că în mod eronat instanța de fond nu a procedat la deducerea din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G. perioadei executate, de la data săvârșirii infracțiunii la zi, săvârșirea unei infracțiuni de evadare, cu consecința aplicării disp. art. 269 alin. 3 Cod penal referitoare la cumulul aritmetic între pedeapsa ce se execută și pedeapsa aplicată pentru de evadare nefiind nicidecum incompatibilă cu aplicarea disp. art. 39 alin. 2 Cod penal, așa cum greșit a apreciat T.. Raționamentul primei instanțe referitor la inaplicabilitatea acestor dispoziții și-ar găsi justificare în ipoteza în care s-a fi săvârșit o infracțiune de evadare în forma consumată iar cel condamnat nu ar fi fost încarcerat ulterior, ceea ce nu este cazul în speță, inculpatul G. rămânând în stare de deținere ulterior săvârșirii tentativei de evadare dedusă judecății.
De altfel, Curtea reține că disp. art. 39 alin. 3 Cod penal, care reglementează situația comiterii unei noi infracțiuni după evadare, deși nu se referă expresis verbis la situația din speță (întrucât fapta inculpatului a rămas în faza unei tentative pedepsibile) nu prevăd vreo excepție de la regula deducerii perioadei executate, instituită în alin. 2 și implicit confirmă concluzia desprinsă mai sus, cu atât mai mult impunându-se deducerea a ceea ce s-a executat începând cu data săvârșirii faptei în cazul când condamnatul a rămas în continuare în stare de deținere.
Totodată, în referire la același inculpat, Curtea constată că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare (art. 269 alin. 1 și 2) prin adăugarea și a alineatului 3, deși acesta nu face farte din încadrarea juridică a faptei, cuprinzând dispoziții speciale referitoare la cumulul aritmetic al pedepsei ce se execută cu pedeapsa stabilită pentru evadare, astfel că se impune înlăturarea disp. art. 334 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală vor fi admise apelurile declarate de P. și de inculpații B. Ș. D., T. B. A. și Galiceanu G. L., va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond, se va dispune conform considerentelor ce preced.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpații B. Ș. D., T. B. A. și Galiceanu G. L. împotriva sentinței penale nr. 73 din 14 februarie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Desființeză în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond,
1. În baza art.20 rap.la art.269 alin.1, 2 C.penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul B. Ș. D. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
Constată că prin sentința penală nr.393/28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1459/14.09.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.393/28 august 2012 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin decizia penală nr.340/R/13.11.2012 Tribunalului Hunedoara în pedepsele componente, de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.171/13.03.2013 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin decizia penală nr.618/08.05.2012 a Curții de Apel A. I. și pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.1459/14.09.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr.1046/04.05.2012 a Curții de Apel C..
În baza art.36 alin.1 C.penal raportat la art.34 lit.d C.penal contopește pedeapsa stabilită în cauza dedusă judecății cu pedepsele de mai sus care și-au redobândit individualitatea și cu pedeapsa de 4.000 lei amendă penală stabilită prin sentința penală nr.142/2012 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin nerecurare în pedeapsa cea mai grea, acelea de 4 ani închisoare și 4.000 lei amendă penală.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.penal.
În baza art.350 alin.1 C.p.p. raportat la art.36 alin.3 C.penal
Deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu 12.07.2011 și până la data de 14.09.2011 și de la 09.01.2012 la zi și menține starea de arest.
Anulează mandatele de executare pedeapsă emise anterior și dispune emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentințelor penale.
2. În baza art.20 C.p.raportat la art.269 alin.1,2 C.penal cu aplicarea art.320/1 alin. 7 C.proced.penală
Condamnă pe inculpatul T. B. A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni.
În baza art.86/4 C.penal anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.1459/14 septembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr.1046/04.05.2012 a Curții de Apel C..
În baza art.36 alin.1 C.penal raportat la art.34 lit.b C.penal contopește pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.p.
În baza art.350 alin.1 C.p.p. și art.36 alin.3 C.p. deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 12.07.2011 la 14.09.2011, inclusiv.
Dispune emiterea unui mandat corespunzător dispozițiilor prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.1459/2011 a Judecătoriei Târgu Jiu.
3. Înlătură aplicarea art. 334 C.p.p în ceea ce îl privește pe inculpatul G. G. L..
În baza art. 20 raportat la art.269 alin.1, 2, C.p cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. și art 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul G. G. L. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 269 alin. 3 cumulează pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecății cu restul de 2 ani 9 luni și 4 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.60/08.04.2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare la data de 27.04.2011, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani 5 luni și 4 zile închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.penal.
În baza art.350 alin.1 C.p.p. și art.36 alin.3 C.p. deduce din pedeapsa rezultantă stabilită mai sus, perioada executată de la 07.08.2011 la zi.
Anulează mandatul de executare pedeapsă emis în baza sentinței penale nr.60/08.04.2011 a Judecătoriei Calafat și dispune emiterea unui nou mandat corespunzător dispozițiilor prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.60/08.04.2011 a Judecătoriei Calafat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor din oficiu, in sumă de câte 300 lei fiecare, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs,
Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2013.
C. C. V. T.
Grefier,
V. D.
Red.jud.C.C.
J.f. M.N.
IB
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 207/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
